Sunteți pe pagina 1din 2

Activitate 1.3.1.

Proiectarea demersului didactic

Programa școlară este documentul curricular care reglează activitatea cadrului didactic.
Proiectarea demersului didactic este o premisă a aplicării programei școlare la clasă. Pentru a
transforma curriculumul oficial în învățare efectivă, este necesar ca proiectarea didactică să fie
atent realizată, astfel încât în cadrul unor contexte potrivite rezultatele învățării listate în programă
să devină reale în cazul fiecărui elev, în funcție de particularitățile de învățare ale fiecăruia.
Proiectarea demersului didactic este o activitate prin care profesorul își propune etape și
acțiuni de parcurs și de realizat în procesul de predare-învățare-evaluare.
Proiectarea demersului didactic se realizează prin raportare la programa școlară și presupune
următoarele:
1) lectura integrală și personalizată a programei școlare;
2) elaborarea planificării calendaristice;
3) proiectarea unităților de învățare.
Cadrul didactic este cel care proiectează organizarea activității în clasă, instrumentul utilizat
fiind unitatea de învățare.
Unitatea de învățare este o structură didactică flexibilă care are următoarele caracteristici:
a) este unitară din punct de vedere tematic;
b) permite formarea unui comportament specific la elevi, prin formarea unor competențe
specifice;
c) se realizează într-o perioadă de timp determinată;
d) se finalizează prin evaluare.
Proiectarea unei unități de învățare parcurge mai multe etape, potrivit succesiunii logice a
abordării procesului didactic:
a) identificarea competențelor vizate ( În ce scop voi face ?);
b) selectarea conținuturilor ( Ce voi face?);
c) determinarea activităților de învățare (Cum voi face ?) ;
d) analiza resurselor (Cu ce voi face ? );
e) stabilirea instrumentelor de evaluare (Cât s-a realizat ?).

În realizarea proiectului unei unități de învățare avem în vedere următoarele repere:


1) Conținuturi (detalieri) - se menționează detalieri de conținut care clarifică anumite
parcursuri și care oferă un cadru de structurare a competențelor.
2) Competențe specifice - se precizează numărul criterial al competențelor specifice din
programa școlară.
3) Activități de învățare – sunt cele vizate/recomandate de programa școlară sau altele
adecvate pentru realizarea competențelor specifice.
4) Resurse - se precizează resurse de timp, de loc, forme de organizare a colectivului de
elevi, material didactic utilizat, resurse educaționale deschise.
5) Evaluare - se menționează metodele, instrumentele sau modalitățile de evaluare
utilizate.

Ca să proiectez eficient o unitate de învățare, trebuie să am în vedere următoarele aspecte:


a) Proiectez unitatea de învățare pe baza programei, nu a manualului, segmentez contextele de
învățare în funcție de nevoile elevilor, vizând competențele specifice precizate în aceasta.
b) Prin proiectare ofer răspunsuri adaptate grupului țintă, adecvate propriului profil didactic la
întrebările: Ce fac? De ce fac? Cum fac? Cu ce resurse? Cât de mult am realizat?
c) Când proiectez, țin seama de grupul de elevi – tot ceea ce scriu în proiect se raportează la
activitățile pe care anticipez că le vor parcurge, proiectarea fiind personalizată.
d) Fiecărei competențe specifice îi corespunde una sau mai multe activități de învățare, iar o
activitate de învățare este propusă pentru o singură competență specifică.
e) Realizez o corelație reală competență – activitate – resurse adecvată fiecărei activități,
acceptând că modul în care a fost proiectată o secvență poate fi contrazis la aplicarea efectivă.
f) Completez modalitatea de evaluare doar pentru ceea ce estimez că voi evalua în mod real.
Proiectarea didactică este, așadar, o activitate căreia fiecare cadru didactic trebuie să-i acorde o
importanță deosebită. Proiectarea pe unități de învățare înlocuiește proiectarea pe lecții.
Există multiple avantaje ale proiectării demersului didactic pe baza unităților de învățare:
1) Programa școlară nu mai reprezintă o listă nesfârșită de conținuturi care trebuie tratate
separat, în lecții individuale pentru care trebuie concepute fișe de lucru cu exerciții banale care
nu aduc mari beneficii elevilor și pot fi plictisitoare. Conținuturile sunt grupate în jurul unei
teme și ajută la formarea unor aptitudini concrete (situarea în spațiu, realizarea unui pliant/ afiș/
program, scrierea unui emai ). Acestea sunt utile în viața cotidiană, iar lecțiile sunt mult mai
interesante pentru elevi.
2) Conținuturile grupate pe unități de învățare implică o perspectivă mai clară asupra a ceea ce
trebuie realizat într-un an școlar, ce competențe trebuie dezvoltate sau formate.
3) Unitatea de învățare se realizează pe o perioadă mai mare de timp decât o lecție. Fiind vizat
un interval mai mare de timp pentru o temă majoră, avem posibilitatea unei abordări
diferențiate, iar individualizarea învățării se face în raport cu ritmul de învățare pe care îl au
elevii.
4) Actul didactic este abordat într-o o manieră complexă, mai coerentă și mai generalizatoare.