Sunteți pe pagina 1din 6

UNIVERSITATEA DIN PITESTI

FACULTATEA DE STIINTE,EDUCATIE FIZICA SI INFORMATICA

KINETOTERAPIA LA PERSOANELE CU DIZABILITATI

REFERAT KINETOTERAPIA IN
AFECTIUNILE REUMATOLOGICE ALE
PERSOANELOR CU DIZABILITATI

COORDONATOR STIINTIFIC:ICONARU ELENA IOANA

STUDENT: DUMITRESCU IOANA VIOLETA

AN II, SUBGRUPA 1
OZONOTERAPIA SI AFECTIUNILE REUMATISMALE

Ozonoterapia – soluţie alternativă în tratamentul afecţiunilor reumatismale

Sosirea sezonului rece, vremea rea, temperaturile scăzute, sunt factorii care  intensifică la
un număr destul de mare de persoane simptomele reumatismale. În primul rând trebuie
menţionate durerile la nivel articular şi la nivelul coloanei vertebrale. Aceste dureri de intensitate
diferită provoacă mult disconfort pacienţilor şi le influenţează în mod negativ calitatea vieţii.

Pacienţii denumesc în mod generic, deseori greşit  „reumatism” tot ce ţine de durerea
articulară, durerea „de oase”, limitarea mobilităţii articulare. Din punct de vedere medical trebuie
să vorbim de două tipuri de afecţiuni reumatismale:

–         Afecţiuni reumatismale inflamatorii;

–         Afecţiuni reumatismale degenerative.

Afecţiunile reumatismale inflamatorii (poliartrita reumatoidă, artrita reactivă, spondilita


anchilopoetică, artrita reactivă) au o evoluţie cronică cu posibile complicaţii la nivelul întregului
organism şi sunt rezultatul unui  răspuns exagerat al sistemului imunitar la prezenţa în organism
a unor infecţii cronice, infecţii netratate, infecţii tratate necorespunzător. Pe lângă factorul
infecţios-inflamator un rol important îl are factorul genetic în spondilita anchilopoetică, factorul
alimentar şi funcţia rinichilor în gută şi funcţia sistemului gastro-intestinal. Reumatismul
inflamator debutează în special la persoanele tinere. Durerile articulare de natură inflamatorie se
manifestă predominant în a doua jumătate a nopţii, sunt foarte chinuitoare, nu depind de starea
vremii şi trec numai după administrarea medicamentelor antiinflamatorii nesteroidiene sau
steroidiene, în funcţie de gravitatea bolii. Articulaţiile afectate sunt tumefiate, roşii şi calde la
palpare cu mobilitate limitată.
Afecţiunile reumatismale degenerative numite artroze, în funcţie de localizarea lor sunt
numite coxartroză – artroza şoldului, gonartroză – artroza articulaţiei genunchiului, spondiloze
(cervicale, dorsale, lombare) – artroze ale articulaţiilor coloanei vertebrale. Acestea se întâlnesc
predominant la persoane în vârstă care au în anamneză anumiţi factori predispozanţi: malformaţii
articulare, scurtări ale membrului inferior, luxaţii congenitale ale şoldului, traumatisme la nivelul
articulaţiilor, dereglări de poziţie ale coloanei vertebrale, tulburări metabolice ale calciului,
supraponderabilitatea etc. Articulaţiile în artroze au temperatură normală; în timp, odată cu
evoluţia apar deformările articulare. Durerea în artroza degenerativă are alt caracter, apare la
efort şi suprasolicitare fizică, la schimbări meteorologice, frig şi umezeală. În timp artroza
degenerativă duce la degradarea cartilajului articular, suprafeţele articulare devin neregulate fapt
care duce la limitarea mobilităţii articulare.

Incidenţa afecţiunilor reumatismale este diferită în funcţie de vârstă. Până la vârsta de 35


sunt mai frecvente afecţiunile reumatismale inflamatorii. Între 35-40 de ani apar durerile de spate
legate spondiloza (cervicală, dorsală, lombară). Între 40 şi 50 ani apar prime semne de artroză la
articulaţia umărului. După 50 de ani mai frecvente sunt durerile de spate la femei provocate de
osteoporoză şi diverse forme de reumatism al ţesuturilor moi (reumatism abarticular). După
vârsta de 60 de ani între 70% şi 80% din populaţie suferă de diverse forme de reumatism
degenerativ.

Abordarea terapeutică a celor două forme de reumatism este diferită. În reumatismul


inflamator este de lungă durată cu antiinflamatoare steroidiene, în cel degenerativ se folosesc
antiinflamatoare nesteroidiene, condroprotectoare, cure balneare. În ambele cazuri pot fi
prescrise tratamente apifitoterapeutice, tratamente homeopate, regimuri dietetice speciale.

Durerea cronică, limitarea mobilităţii articulare, reacţiile secundare ale medicaţiei


antiinflamatorii (steroidiene şi nesteroidiene) sunt trei factori majori care influenţează negativ
calitatea vieţii pacienţilor care suferă de cele două forme de reumatism inflamator şi degenerativ.

Valenţele terapeutice deosebite ale amestecului de oxigen-ozon fac ca ozonoterapia să


devină o metodă alternativă extrem de eficientă la bolnavii care suferă de diverse afecţiuni
reumatismale articulare. Putem afirma cu certitudine acest lucru datorită experienţei personale pe
care am   acumulat-o pe parcursul a patru ani de practică în domeniul ozonoterapiei. În cabinetul
nostru au fost trataţi peste 250 de pacienţi care sufereau de diverse forme de reumatism
degenerativ (gonartroze, coxartroze, artroze ale umărului, artroze ale articulaţiilor mici,
spondiloze cervicale, dorsale, lombare, reumatism a ţesuturilor moi), reumatism inflamator
(poliartrită reumatoidă, spondilită anchilopoetică).

Ozonoterapia acţionează perfect asupra fiziopatologiei procesului reumatismal. Vom


menţiona principalele efecte benefice ale ozonului:

–         oxigenarea masivă a ţesuturilor afectate de inflamaţie şi durere;

–          intensificarea circulaţiei sangvine şi eliminarea rezidurilor metabolice şi a


toxinelor din articulaţiile aflate în suferinţă;

–         blocarea secreţiei substanţelor care autoîntreţin inflamaţia şi durerea;

–         acţiune imunomodulatorie asupra întreg organismului;

–         stimularea mecanismelor reparatorii în organism;

–         acţiune miorelaxantă şi prin aceasta creşterea mobilităţii articulare şi ameliorarea


funcţiei acestora.

Acestea ar fi principalele efecte terapeutice ale ozonului în tratamentul bolilor


reumatismale. Pacienţii apreciază foarte repede rezultatele benefice ale tratamentului. Din
primele şedinţe (în medie de la a 3-a la a 5-a) ei semnalează diminuarea durerilor. Chiar dacă
acestea mai persistă, ele pot fi tolerate fără administrarea medicaţiei antiinflamatorii. Pacienţii
pot să se mişte mai uşor, creşte rezistenţa la efort fizic, ei nu mai sunt afectaţi atât de mult de
schimbările meteorologice, dorm mai bine. Sigur că nu toţi pacienţii răspund la fel la tratament;
sunt cazuri când după câteva şedinţe să se acutizeze durerile, câteodată efectele terapeutice au
întârziat. Am avut cazuri când rezultatul tratamentului a fost văzut după o lună de la terminarea
tratamentului, dar a fost un efect semnificativ. Pacientul a venit la tratament în cărucior şi după o
lună de la terminarea tratamentului a constatat că poate merge cu ajutorul cârjelor. Este nevoie de
puţină răbdare, încredere şi multă dorinţă de a se face bine din partea pacienţilor deoarece este
vorba de boli care au evoluat pe parcursul mai multor ani şi nu pot fi ameliorate atât de uşor.

Programul terapeutic în tratamentul afecţiunilor reumatismale prin ozonoterapie este


extrem de simplu, bine tolerat şi în funcţie starea şi problemele pacientului constă în:

 Infiltraţii locale;
 Infiltraţii peri şi intra articulare;
 Infiltraţii intramusculare;
 Infiltraţii în punctele dureroase şi în punctele de acupunctură;
 Insuflaţii rectale;
 Autohemoterapie;

Durata rezultatului diferă de la caz la caz dar în mediu este de la 3 la 6 luni. Este bine ca
după terminarea curei de 12 şedinţe, pentru menţinerea unui efect mai stabil şi de durată
pacientul să mai revină pentru 2-3 şedinţe pe lună. Pe lângă aceasta este strict necesară
implicarea totală a pacientului în procesul terapeutic. Această implicare constă în:

–         Modificarea stilului de viaţă şi alimentaţie;

–         Lupta cu surplusul de greutate;

–         Stabilirea unui program strict de recuperarea kinetoterapeutică

–         Eliminarea stresului cotidian;

În aceste condiţii ozonoterapia poate fi o şansă în plus în tratamentul afecţiunilor


reumatismale.
BIBLIOGRAFIE

https://integra-medical.ro/ozonoterapia-si-afectiunile-
reumatismale/