Sunteți pe pagina 1din 3

Lucrarea de față este structurată în două capitole și se bazează pe studiul de caz referitor

la Cauza 296/15. Studiul evidențiază o interpretare greșită a articolelor 2 și 23alineatele (2) și (8)
din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind
coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și
de servicii, precum și a articolului 34 TFUE coroborat cu articolul 36 TFUE, așa cum a apreciat
instanța. Astfel am prezentat în primul capitol starea de fapt și de drept a acestei spețe împreună
cu aprecierile curții și aprecierile personale. Următorul capitol prezintă jurisprudența în materia
liberei circulații a mărfurilor dar și în materia achizițiilor publice subliniind cele mai importante
cazuri la nivelul Uniunii Europene în această materie.
În prezenta cauză părțile sunt reprezentate de Medisamus contra Spitalul general din
Murska Sobota, Slovenia (Splosna Bolnișnica Muska Sobota). Obiectul cauzei face referire la
legalitatea unei clauze din caietul de sarcini referitor la o procedură de atribuire a unui contract
de achiziții publice de medicamente inițiată de acesta din urmă.
Astfel, Spitalul General Murska Sobota a luat o decizie privind achizițiile publice în 2015
privind achiziționarea a două tipuri de medicamente derivate din plasmă: albumină umană soluție
injectabilă și imunoglobulină umană pentru administrare intravenoasă.
Această cerere a fost formulată în cadrul unei acțiuni introduse de Medisanus d.o.o.
împotriva Splošna Bolnišnica Murska Sobota (Spitalul general din Murska Sobota, Slovenia),
privind legalitatea unei clauze din caietul de sarcini referitor la o procedură de atribuire a unui
contract de achiziții publice de medicamente inițiată de acesta din urmă. În temeiul acestei
clauze, medicamentele care făceau obiectul acestei proceduri trebuiau să fie produse din plasmă
slovenă (în continuare, „cerința originii naționale”). Această clauză a fost introdusă de Spitalul
general din Murska Sobota pentru a se conforma unei reglementări naționale care autorizează
importul de medicamente produse din plasmă recoltată în alt stat membru doar în cazul în care
medicamentele produse din plasmă colectată pe teritoriul național nu permit acoperirea
necesităților populației naționale (în continuare, „principiul aprovizionării prioritare”).
Avocatul General propune Curții să răspundă la anumite întrebări adresate Curtea
Supremă a Lituaniei, referitor la articolele 34 TFUE, 36 TFUE , art. 2 și art 23 alin 2 și 8 din
Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004
În concluzie, examinând articolul 36 TFUE, este clar că niciunul dintre elementele aflate
în posesia Curții nu permite să se concluzioneze că principiul aprovizionării prioritare cu
medicamente produse industrial din plasmă slovenă recoltată în spitalele slovene contribuie în
mod decisiv la încurajarea populației slovene să doneze sânge în mod voluntar și gratuit. Așadar,
nu reiese că obiectivul constând în încurajarea și menținerea unui nivel ridicat al donațiilor de
sânge voluntare și neplătite necesită neapărat recurgerea la cerința privind originea națională în
discuție în litigiul principal. În aceste condiții, principiul aprovizionării prioritare trebuie
considerat disproporționat.
În opinia mea, analizând starea de fapt și de drept a cauzei C296/15 consider că a fost
încălcat dreptul de tratament egal al ofertanților pentru furnizarea de medicamente derivate din
plasmă. Prin urmare, s-au încălcat articolele 2 și 23 din Directiva 2004/18/CE referitoare la
egalitatea de tratament și nediscriminare dar și articolele 34 și 36 din TFUE referitoare la libera
circulație a mărfurilor. De asemenea, consider că acea clauză din caietul de sarcini nu putea fi
instituită întrucât se opune principiilor mai sus enumerate. Totodată, CJUE a apreciat în mod
corect art. 34, 36 TFUE în sensul că se opun unei clauze din caietul de sarcini care impune ca
medicamentele derivate din plasmă să fie produse din plasmă recoltată în Slovenia. Prin urmare,
această restricție impusă nu este justificată.
De asemenea consider că în mod incorect spitalul a motivat existența principiului
autosuficienței naționale ca un mod de a încuraja donațiile voluntare și neplătite de sânge. Se
observă astfel că guvernul sloven își bazează motivările pe articolul 110 din Directiva 2001/83
care promovează autosuficiența sângelui uman sau a plasmei umane în Comunitate. Însă, această
încurajare a donațiilor de sânge voluntare neplătite consider că, contravine articolul 36 din TFUE
deoarece este un obstacol în calea liberei circulații a mărfurilor.
Deoarece nu sunt remunerați, donatorii de sânge în interesul tuturor persoanelor cu care
împărtășesc aceleași interese, permițând, împreună, în special să se acopere riscurile de
insuficiență a medicamentelor derivate din sânge sau din plasmă. Instanța în mod corect a
considerat că principiul aprovizionării prioritare în discuție în litigiul principal este, în măsura în
care exclude operatorii economici care doresc să importe în Slovenia medicamente derivate din
plasmă provenită de asemenea din donații voluntare neplătite colectate în alte state membre, în
mod vădit contrar acestui concept care susține obiectivul autosuficienței Uniunii.
Astfel, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a ajuns la o decizie importantă în
cazul Medisanus d.o.o. v Spitalul General Murska Sobota (C-296/15) privind procedurile de
achiziții publice. Hotărârea este relevantă atât din punct de vedere procedural - întrucât Comisia
Națională de Reexaminare a fost recunoscută pentru prima dată ca „instanță națională” în sensul
articolului 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), precum și din punct
de vedere substanțial - datorită accentului pus pe principiul egalității de tratament și interzicerii
discriminării în cadrul procedurilor de achiziții publice.
Cea mai importantă concluzie pentru practica privind achizițiile publice va fi faptul că
nici Directiva privind achizițiile publice și nici legea primară a UE nu a interzis dispozițiile
privind documentația de licitație care ar impune ca medicamentele să provină din plasma
slovenă, chiar dacă legislația națională impune o astfel de prevedere.O decizie de genul acesta,
care limitează și mai mult sfera potențialului abaterii de la libera circulație a mărfurilor, va fi
benefică pentru procedurile de achiziții publice, deoarece astfel de practici nu sunt neobișnuite.
Având în vedere îmbunătățirea profesionalismului Comisiei, ar trebui binevenită decizia privind
admisibilitatea cererii sale. Astfel, putem anticipa activități ulterioare din partea părților care, cu
siguranță, vor propune mai des Comisiei să solicite o hotărâre preliminară în cazurile în care
există jocuri legale ambigue.