Universitatea Babeş-Bolyai, Facultatea de Teologie

Ortodoxă,
Specializarea Teologie Pastorală

Lucrare de seminar

Personajul Iov din Vechiul Testament

Student: Filip Claudiu, An. 1

Prof. Îndrumător: Stelian Paşca

- 2017 -
Dreptul Iov

Etimologic, numele Iov înseamnă cel contestat, cel neliniștit, cel tulburat sau în limba ebraică mai
poate însemna "unde este Dumnezeu". Numele de Iov derivă de la verbul aiab sau iib care se
tălmăcește a dușmăni. Iov poate însemna și dușmănie, iar luat ca pasiv numele personajului
principal ar însemna, cel dușmănit, cel persecutat. Cert este că numele Iov este unul simbolic.

„Personajul central al cărţii este prezentat ca ducându-şi existența în maniera unui patriarh vestit,
izbitor de asemănător cu Avraam, tată ideal de familie, șef de trib cu un mare prestigiu moral, care
trăia la granița deşertului. Spre sfârșitul cărtii, personajul central are alura de rege. Autorul îl descrie
pe Iov ca pe un om matur, nici prea tânăr, dar nici prea bătrân, puternic atașat de familie, foarte
grijuliu faţă de morala fiilor și a ficelor sale, un om a cărui sens al vieții a fost distrus cu
brutalitate.”1

Tema suferinţei l-a preocupat pe om încă din timpuri străvechi. S-a pus mereu întrebarea: Dacă
Dumnezeu este bun cum se face că îngăduie atâta suferinţa, și mai cu seamă de ce uneori suferă cei
drepţi iar cei răi suferă mai puțin sau chiar deloc. Așadar este necesară atenta lecturare și reflexie
asupra acestui text pentru a înțelege mai profund un adevăr legat de pronia lui Dumnezeu.

Autorul Petre Semen aseamănă povestea de viața a lui Iov cu un examen. Noi oamenii niciodată nu
ar trebui să ieșim din suferinţă așa cum am intrat, ci este important să ieșim transformaţi, smeriţi
mai curaţi cu inima și cu o mai mare nădejde. Dar chiar și în cazul dreptului se poate vedea cum
alternează constant disperarea cu speranța, apropierea de Dumnezeu prin rugaciune și depărtarea de
El prin deznădăjduire. Iov mărturiseşte că pe când era în belșug și bunăstare, doar auzise vorbindu-
se despre Dumnezeu, dar prin experiența directă a suferinţei s-a putut întâlni personal cu creatorul
său și a putut discerne diferența enormă între a auzi sau a teoretiza și a vedea cu proprii ochi, adică
a trăi experiența cu Dumnezeu.

Texte vechitestamentare:

„Era odată în ținutul Uz un om pe care îl chema Iov și acest om era fără prihană și drept; se temea
de Dumnezeu și se ferea de ce este rău.” (1:1)

„N-ai făcut tu gard în jurul lui și în jurul casei lui și în jurul a tot ce este al lui, în toate părțile, și ai
binecuvântat lucrul mâinilor lui și turmele lui au umplut pământul?” (1:10)

„Gol am ieșit din pântecele mamei mele și gol mă voi întoarce în pământ! Domnul a dat, Domnul a
luat; fie numele Domnului binecuvântat!” (1:21)

„Elifaz din Teman, Bildad din Suah și Tofar din Naamah. Ei se înteleseseră împreună să vină să
împartăşească durerea lui și să-l mângâie.” (2:11)

„După aceea, Iov a deschis gura sa și a blestemat ziua în care s-a născut.” (3:1)

„Şi Dumnezeu a binecuvântat sfârșitul vieții lui Iov mai bogat decât începutul ei, și el a strâns
paisprezece mii de oi, șase mii de cămile, o mie de perechi de boi și o mie de asine.” (42:12)

„Şi a avut șapte fii și trei fice.” (42:13)

„Şi Iov a murit bătrân și încărcat de zile.” (42:17)

1 Petre Semen – Sensul vieții și al suferintei, pag. 95

„Ferice de omul pe care-l ceartă Dumnezeu! Nu nesocoti mustrarea Celui Atotputernic. El face rana
și tot El o leagă; El rănește și mâna Lui tămăduieste. De șase ori te va izbăvi de necaz și de șapte ori
nu te va atinge răul. El te va scăpa de moarte în vreme de foamete și de loviturile sabiei în vreme de
război. Vei fi la adăpost de biciul limbii, vei fi fără teamă când va veni pustiirea. Vei rade de pustiire
ca și de foamete și nu vei avea să te temi de fiarele pământului. Caci vei face legământ până și cu
pietrele câmpului și fiarele pământului vor fi în pace cu tine. Vei avea fericire...iţi vei vedea sămanţa
crescându-ţi și odraslele înmulţindu-se...Vei intra în mormant la bătrânețe ca snopul strâns la
vremea lui. Iată am cercetat și așa este!” (4:2, 5:17-27)

Texte noutestamentare

Aceasta credinţă, deşi lăudabilă, nu este de ajuns. Spre a putea dobandi vederea veşnică a lui
Dumnezeu, omul este dator să-şi pregătească încă de aici "organul” prin care aceasta se realizează,
anume "inima”.

"Fericiţi cei curaţi cu inima căci aceia vor vedea pe Dumnezeu (Matei V, 8)” este una dintre
Fericirile propovăduite de Mântuitorul în Predica de pe munte. Sau, după cum vor teologhisi peste
veacuri isihaştii, omul trebuie să-şi coboare mintea în inimă spre a vedea lumina necreată a lui
Dumnezeu şi a participa astfel la fericirea taborică. „Autorii duhovnicesti răsariteni au învăţat că
indumnezeirea crestinului e o participare la slava lui Hristos, o impartasire de aceasta culminand
într-o experienţă analogă celei a apostolilor pe Tabor, [...].”

„Şi erau amândoi drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile și
rândiuelile Domnului.” (Luca 1:6) – În acest verset evanghelistul Luca ne vorbește despre virtuțile
preotului Zaharia și a femeii sale Elisabeta, părinții Sfântului Ioan Botezatorul.

Repere patristice

Sfântul Vasile cel Mare referindu-se la suferinta lui Iov considera că există pe lângă suferinţa
născută din păcat şi o suferinţă născută din iubire, a cărei supremă expresie avea să fie jertfa de pe
cruce. "De acest fel este şi învinuirea pe care diavolul i-a adus-o lui Iov spunându-i că nu degeaba
cinsteşte Domnul pe Iov, ci că are bogăţia ca plată a evlaviei lui şi celelalte. De aceea Dumnezeu, ca
să dovedească virtutea bărbatului l-a lipsit de tot ce avea ca prin toate să arate mulţumirea pe care
Iov i-o aducea lui,Dumnezeu" în acest sens, Iov nu este răsplatit pentru ceea ce dă, ci pentru ceea ce
face. Dreptul Iov nu numai că suferă, răbdător şi iubitor de Dumnezeu fiind, ci, mai mult decât atât,
se consideră singurul vinovat pentru ceea ce pătimeşte. Suferinţa sa nu e numai fizică, ci şi morală.
Iov este pe deplin conştient pe parcursul tuturor încercărilor că suferinţa îl va duce la cunoaşterea
deplină, la cele făgăduite de Dumnezeu celor drepţi şi buni.

„Povestea lui Iov primește de asemenea rolul de a-i mangia pe cei persecutați: „Ce cuvânt de
apărare sau ce apărare mai putem avea noi, creștinii, care trăim pe vremea harului, noi care nu
suntem în stare să îndurăm o încercare venită de la un om, când Iov, care a trăit înainte de venirea
harului, pe vremea vechiului testament, a dus cu atâta bărbăție o luptă de neîndurat? ”2

„Gândește-te necontenit la ce încununat și vei avea îndestulătoare mângâiere pt. Orice durere și
necaz. Omul Iov este în primul rând un model de înțelepciune, deoarece nu este atașat de
posesiunile pământești și îl cinstește pe Dumnezeu: acesta este cel mai mare bine. Aceasta e cea mai

2 Sfântul Ioan Gura de Aur – Comentariu la Iov – pag. 17

mare înțelepciune: a-l cinsti pe Dumnezeu iar a nu se strădui în zadar a aduce judecăți și a cere
socoteală pentru cele întâmplate.”3

„Iov, când era înconjurat de toată bogăţia nu se putea vedea ce fel de om este. Dar când a aruncat
bogăţia, așa cum atletul își dezbracă haina și a intrat gol în luptele cele pentru virtute, așa gol a
uimit pe toți cei ce îl priveau, încât chiar mulțimea îngerilor a lăudat cu glas mare răbdarea
sufletului său și l-a aplaudat pe cel încununat.”4

„Exemplul lui Iov este folosit de Sfântul Ioan, că model în situații tip, în care oamenii sunt puși la
încercare. Astfel în cazul unui bogat care și-a pierdut posesiunile, Sf. Ioan rememorează cazul lui
Iov. Ți-a mistuit adeseori focul casă și ți-ai pierdut toată averea? Adu-ți aminte de cele întâmplate
lui Iov. Mulțumește stăpânului care putea opri focul și nu l-a oprit. De vei face așa vei primi atâta
răsplata, cât ai fi primit dacă ai fi dat săracilor toată averea pe care ți-a arso focul”5

„Vezi-l pe el în sărăcie iarăși ca să nu socoteşti ca sărăcia este pricina de nerecunoştiinţă”6

„Iov nu era plătit, îl cinsteste pe Dumnezeu, fiindcă știa că aceasta era bine, dar acum sunt mulți
care, nu îl cinstesc pe Dumnezeu în mijlocul averilor fiind”7

„...când vezi că Dumnezeu dă pe un om drept în mana diavolului să nu te tulburi...se oferă un leac

de răbdare celor aflaţi în necaz...”8

„Iov era al cincilea după Avraam”9

Repere rabinice

Rabinii îl consideră pe Iov că pe un bărbat al cărui spirit de dreptate îl depăseste pe acela al lui
Avraam. Suferințele lui Iov cunosc în accepție iudaică diferite interpretări: "După Șinei, Valaam,
Iov și Ietro discută despre ce s-ar petrece cu copiii lui Israel în Egipt. Despre sfatul de a-i ucide pe
copiii de parte bărbătească, Valaam ar fi fost ucis, întrucât Iov a tăcut la această întrebare el trebuie
să sufere, Dar suferința lui nu este considerată că o pedeapsă, ci că o încercare. De aceea Iov este
comparat de rabini cu Avraam căruia i s-a impus jertfirea lui Isaac". Opiniile rabinice nu sunt
contradictorii, ci complementare, după cum reiese și din notele pe care diverșii rabini le fac cu
privire la Mesia. Astfel cele trei tendințe principale din cadrul iudaismului rabinic manifestate în
ceea ce privește tezele mesianice sunt prezente și în cazul comentariilor la cartea lui Iov. După
Ghershom Sholem: "se poate vorbi de trei forțe principale care sunt active în cadrul iudaismului
rabinic: cea conservativa, care vizează conservarea valorilor existențe, cea restaurativă, preocupată
de reîntoarcerea și recrearea unei stări de lucruri apuse și care acum.a fost convertită într-un ideal și
cea utopică definită drept viziune fericită a viitorului și instaurare ipotetică a unei stări de lucruri
beatifice care nu s-a petrecut niciodată pană acum în limitele realitătii istorice". În consecintă,
părerile diferiților rabini la Iov nu sunt contradictorii. Rabinii nu se contrazic când spun pe de o
parte că personajul vechitestamentar este unul istoric, iar pe de altă parte spun că acesta trebuie
privit exclusiv fictiv. Pană la urmă nici nu este important dacă Iov a trăit sau nu. Ceea ce contează
este slujirea lui Dumnezeu și invătămintele pe care orice creștin trebuie să le tragă pornind de la

3 Sfântul Ioan Gura de Aur – Comentariu la Iov – pag. 18

4 Sfântul Ioan Gura de Aur – Comentariu la Iov – pag. 19
5 Sfântul Ioan Gura de Aur – Comentariu la Iov – pag. 20
6 Sfântul Ioan Gura de Aur – Comentariu la Iov – pag. 21
7 Sfântul Ioan Gura de Aur – Comentariu la Iov – pag. 43
8 Sfântul Ioan Gura de Aur – Comentariu la Iov – pag. 45
9 Sfântul Ioan Gura de Aur – Comentariu la Iov – pag. 235
acest personaj. În Midrash Shir hă-Shirim Rabba, VII, 10, care este de fapt un comentariu la
cartea Iov, în contextul disputei dintre Iohanan ben Zakkai și elevi în problemă dacă Iov l-a slujit
pe Dumnezeu din teamă sau din dragoste, și precizează: "Se spune despre rabi Iohanan ben Zakkai,
Rabi Simeori și Rabi Kiyya că se preumblau prin valea Arbela dimineată devreme și că au văzut
zorile mijind la orizont. Că urmare rabi Iohanan ben Zakkai spuse: "Asemenea zorilor este slujirea
lui Iov la început din teamă pentru că mai apoi, să ajungă să fie dată de dragostea către Dumnezeu
lăudat fie numele Lui".

„În Talmud, Rabi Resh Lakish a emis opinia că de fapt Iov nici n-ar fi existat și că aceasta carte este
o parabolă”10

Analiză personală

Trăim într-o lume a progresului: material, spiritual, intelectual, etc. Ne bucurăm când castigăm,
când avem un salar mai bun, o masină mai bună, copii sănătosi și așa mai departe. Insă câți dintre
noi ne păstram nădejdea atunci când pierdem? Prea puțini, e nevoie de o credința puternică într-un
plan mai mare a lui Dumnezeu, într-o răsplata viitoare, într-o slavă mai mare decât cea
pămantească. Iov nu ne oferă un exemplu doar de om credincios și plin de nădejde, el a avut și
slăbiciuni omenești, ba chiar a blestemat ziua în care s-a născut și a enumerat o serie intreagă de
lamentări? Astfel ni se oferă și nouă exemplul că Dumnezeu nu cere de la noi o credința perfectă, de
neclintit și la prima indoială ne arde cu flugerul sau. Nu. Domnul ne cunoaște neputințele, știe că
putem crede atât cât harul Sau ne-a ingăduit și vrea să vadă doar ravnă și strădanie, adăugand el
restul la momentul necesar.

În cartea Sensul vieții și al suferinței autorul Petre Semen ne prezintă o nouă perspectivă prin care
Iov nu suferă cu totul nejustificat ci suferința lui este de fapt o luptă acerbă între el și Satan, care
prin lucrarea să îngăduită de Dumnezeu îi distruge idolii (bogăția, mângâierea familiei, sănătatea).

Asadar dragii mei, n-ați luat un examen, n-are nimic mai dați o data. N-ați avut copilăria perfectă?
N-are nimic, cu Domnul înainte. V-a murit vreun membru al familiei? A plecat doar la Domnul și în
curând va veți revedea. Păstrati mereu răbdarea umană a lui Iov, plânsul sau curătitor iar
Mântuitorul se va milostivi atât în lumea această cât și în cealaltă.

Bibliografie

Sfântul Ioan Gura de Aur – Comentariu la Iov, editura Doxologia, 2012

Petre Semen – Sensul vieții și al suferintei, Comentariu la Ecclesiast și Iov, editura Doxologia,
2010
Biblia sau Sfântă Scriptură – editură institutului biblic și de misiune ortodoxă București 2015
www.crestinortodox.ro

10 Petre Semen – Sensul vieții și al suferintei – pag. 99