Sunteți pe pagina 1din 6

Marcu 14:1-11

- pasajul este alcătuit prin tehnica „sandwichurilor”: o narațiune care la un moment dat este întreruptă, o altă
naraţiune intercalată, apoi narațiunea întreruptă este reluată si încheiată. („Omul nu va trăi numai cu pâine,
ci cu adevărate sandwichuri ale cuvântului lui Dumnezeu!”)
v.1-2 – iudeii căută ocazia de a-l prinde pe Isus (dar nu în timpul Pastelui): „NTR: Conducătorii preoţilor şi
cărturarii căutau o modalitate să-L aresteze pe Isus prin vicleşug şi să-L omoare. Însă ei ziceau: „Nu în
timpul sărbătorii, ca nu cumva să se facă tulburare în popor.”
v. 10-11 – Iuda le oferă ocazia de a-l prinde pe Isus (si asta, culmea, când nu-si doreau ei, tocmai în timpul
Pastelui). Conform relatării lui Marcu, oferta lui Iuda este cea care precipită lucrurile si îi determină pe
conducătorii Iudeilor să-l aresteze si să-l execute pe Isus în timpul Pastelui.
v. 3-9 – intercalat gestul extravagant de iubire si de prețuire pe care o femeie anonimă îl face față de Isus.
- contrastul pe care-l realizează Marcu, prin această tehnică a „sandwichurilor”, punând față în față
închinarea costisitoare a femeii si vânzarea fără nici un ban, ci doar pe promisiuni, a lui Iuda, aduce în
atenția cititorului o întrebare fundamentală: Cât de mult valorează Isus pentru tine? Cât esti dispus să-i
oferi? Pentru cât ai fi gata să renunți la El?

- două observații doresc să fac pe marginea vv. 10-11:


Prima observație: în versiunea lui Matei (26:15), Iuda primeste banii înainte, si anume suma de 30 de
arginți, abia apoi caută prilejul de a-l da pe Isus pe mâna iudeilor. În versiunea lui Marcu, Iuda îl vinde pe
Isus pe promisiuni. Nici o sumă nu este pomenită, pentru că, în viziunea lui Marcu, nu există sumă de bani
care să justifice vânzarea lui Isus.

A doua observație: toți ceilalți trei evanghelisti, ne indică un motiv pentru care Iuda îl vinde pe Isus. În
versiunea lui Marcu, Iuda îl vinde pe Isus fără nici un motiv, căci în viziunea lui nu există nici un motiv care
să justifice vânzarea lui Isus.
Si îmi place enorm modul în care un comentator american aplică observația aceasta: „Dacă cineva citeste
doar Evanghelia lui Marcu, va afla că nu există nici un motiv clar pentru trădarea lui Iuda. Această lipsă a
motivului are implicații semnificative. În cazul în care Iuda, unul din cei doisprezece, un apropiat al
Domnului, a putut, fără nici un motiv clar, să devină vânzătorul lui Isus, atunci orice ucenic este un potențial
Iuda... Încercarea de a găsi motivul concret pentru a explica de ce a făcut Iuda ce a făcut, este de fapt o
diversiune care ne împiedică să se uităm la propriul nostru potențial de trădare. Dacă ne convingem că Iuda
a acționat pentru un anume motiv, atunci ne putem asigura pe noi însine că noi nu am ceda niciodată în fața
unui astfel de motiv. În cazul în care, însă, nu ne este dat nici un motiv specific, atunci suntem cu toții
expusi. Căci Îl putem trăda pe Isus prin orice ispită a vieții.”

1
- prin contrastul Iuda care-l sacrifică pe Isus pentru bani-femeia anonimă care-si sacrifică banii pentru Isus,
Marcu creează o provocare de fond: Cât de mult valorează Isus pentru tine? Cât esti dispus să-i oferi?
Pentru cât ai fi gata să renunți la El?

- în ocazia aceasta am să analizez doar partea centrală a textului (vv. 3-9), si anumea cea care redă gestul
costisitor al acestei femei anonime. Într-un mod cât se poate de clar, pasajul este structurat în 4 secțiuni,
asezate în oglindă:
 Prima secțiune (v. 3) prezintă gestul extravagant al femeii anonime.
 A doua secțiune (vv. 4-5) prezintă reacția audienței față de gestul femeii.
 A treia secțiune (vv. 6-8) prezintă replica dată de Isus audienței.
 A patra secțiune (v. 9) prezintă reacția lui Isus față de gestul extravagant al femeii.

Prima secțiune (v. 3): Închinarea totală prin care Isus este proclamat Stăpân al destinului meu
- dacă evanghelistul Ioan (în cap. 12), ne dezvăluie identitatea acestei femei (si anume Maria, sora Martei si
a lui Lazăr), Marcu îi păstrează anonimatul. De altfel, îi este caracteristic lui Marcu să nu ofere numele
personajelor secundare din Ev. sa, decât în foarte puține cazuri. Astfel, aceste personaje rămân în memoria
cititorilor prin cuvintele, faptele sau deciziile lor, mai degrabă decât prin identitatea lor. La fel si în cazul
acestei femei anonime: din punctul de vedere al autorului, ea trebui să rămână în memoria cititorilor prin
gestul pe care l-a făcut, nu prin cine a fost. Căci gestul ei este cu adevărat unul remarcabil. De altfel, este
singurul gest de tandrețe si de recunostință pe care îl primeste Isus în toată secțiunea Ev. după Marcu care
descrie pătimirea, crucificarea si moartea Sa. Isus vine în Iudeea „să-si dea viața ca răscumpărare pentru
mulți” (10:45), si totusi o singură persoană îi arată afecțiune si devoțiune în toată secvența care-i descrie
„dăruirea vieții pentru răscumpărarea multora”.
- gestul femeii este unul aparte nu doar pentru că este singular, ci si pentru că este costisitor. în v. 3 Marcu
descrie în detaliu conținutul din vasul de alabastru al femeii, tocmai pentru a sublinia ideea valorii, a
prețului: „o femeie avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump”. Uleiul de nard (nardul fiind
o plantă din India) era curat, adică rafinat si ca atare, spune Marcu, foarte scump.
- în v. 5, o parte din cei prezenți la masă evaluează valoarea mirului la 300 de dinari, adică salariul intergral
al unei persoane pe un an de zile. Detaliul acesta însă îl aflăm din Ev. după Matei sau din alte surse antice
evreiesti. Există însă un termen de comparație pe care îl putem extrage direct din textul Ev. după Marcu. În
6:37 (în secvența înmulțirii pâinilor) ucenicii estimează că ar avea nevoie de 200 de dinari pentru a hrăni
peste 10.000 de persoane (în text sunt consemnați doar bărbații – 5.000). Prin deducție, cu 300 de dinari (la

2
cât a fost evaluat mirul femeii) ai putea hrăni peste 15.000 de persoane. Nu degeaba foloseste Marcu
calificativul „foarte scump”.
- gestul femeii este unul extravagant, dacă îl privesti din prisma prețului. Ucenicii, care în v. 4 l-au evaluat
exact din această perspectivă, a prețului, l-au catalogat drept „risipă”. Există, însă în pasajul acesta ceva mult
mai profund, mult mai valoros decât valorea mirului. Si Marcu asează în pasaj câteva aluzii extrem de
puternice.
- v. 3b „după ce a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus.” Marcu este singurul care menționează
spargerea vasului. Apoi, în Ioan 12:3 „Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns
picioarele lui Isus şi I-a şters picioarele cu părul ei.” În Marcu 14 (la fel ca si în Matei 26), femeia îi toarnă
mirul pe cap, îi unge doar capul, nu si picioarele.
- imaginea ungerii capului este o aluzie la întronare, la regalitate. Intenționează femeia să îl ungă pe Isus ca
rege? Marcu dă de înțeles că „da”. Dar dacă „da”, în ce fel...?
- dacă mirul a fost pus într-un vas de alabastru (alabastrul fiind un fel de marmură), într-un ulcior de
marmură sigilat care a trebuit spart pentru a fi deschis, înseamnă că mirul acela i-a fost lăsat mostenire
femeii de către înaintasi, pentru a fi folosit în ziua nunții ei, sau dacă era deja căsătorită, în ziua
înmormântării ei. Cele mai importante repere din viitorul ei – nunta si moartea. Pentru una din aceste două
ocazii era păstrat mirul „sub sigil”. Sau, Doamne fereste, pentru ocazii grave, nedorite, neprevăzute, în care
mirul ar fi fost salvator, folosit ca poliță de asigurare!
- înțelegeți gestul femeii? Înțelegeți modul în care ea îl proclamă pe Isus ca stăpân, ca rege? Asează pe
capul lui cele mai importante zile ale viitorului ei (nunta sau moartea). Asează pe capul lui Isus polița de
asigurare pentru zilele negre din viitorului ei. Îl face pe Isus stăpân peste destinul, peste viitorul ei! Si asta
valorează mai mult de 300 de dinari! Asta este închinare extravagantă! Totală!
- cât de mult valorează Isus pentru tine? Suficient de mult să îl faci stăpân, să îl proclami rege, peste tot ce ai
si peste tot ce esti? Să îi închini Lui: destinul tău, viitorul tău (să facă ce o vrea cu el), familia ta, locuința ta,
posesiunile tale, locul tău de muncă, timpul tău liber, hobby-urile tale. Cât de mult valorează Isus pentru
tine?

Secțiunea 2: prezintă reacția audienței față de gestul femeii (vv. 4-5)


- Isus era pe punctul de a muri pentru ei, iar ei dau de înțeles că El nu merită gestul femeii...
- obligația de a fi atent cu săracii de Paste (Ioan 13:29 Unii credeau că, de vreme ce Iuda avea punga, Isus
voia să-i spună: „Cumpără ce ne trebuie pentru praznic”; sau îi poruncea să dea ceva săracilor). Adică si-ar
fi dorit ca femeia să îsi arate aprecierea față de Isus într-un mod moderat, de rutină, care să nu iasă din
tiparul vremii (mai ales că ea, o femeie, nu avea ce căuta la un ospăț la care luau parte numai bărbații).

3
Moderație si mediocritate. (Asa cum este arătată aprecierea multora față de Isus astăzi). Un devotament
politicos, care nu deranjează pentru că nu iese cu nimic în evidență.

Secțiunea 3: prezintă replica dată de Isus audienței (vv. 6-8)


- „un lucru frumos față de Mine”, sens tehnic, cu referire la îndatoririle evreilor de a hrănii sărmanii, găzdui
străinii, a vizita bolnavii, de îngropa morții care nu-si permiteau mormânt sau îmbălsămare. Conform
rabinilor, datoria de a îngropa morții era cu mult mai însemnată decât cea de a hrăni sărmanii, săracii fiind o
realitate mereu prezentă, pe când înmormântarea era o urgență.
- ucenicii pretind că femeia ar fi trebuit să-si arate prețuirea față de Isus respectând tradiția si obiceiul vremii
– de Paste trebuie să dăruiesti sărmanilor. Isus însă le dă o veste străfulgerătoare: înmormântarea are
prioritate în fața săracilor, înmormântarea Mea. Stiți ce este interesant? În Ev. Marcu, din pricina vitezei cu
care este înmormântat Isus, abia este timp pentru înfăsurarea trupului în pânza de in. Nu mai este timp
pentru îmbălsămare. De aceea vin femeile la mormânt în prima zi a învierii (16:1). Să facă ceea ce nu
reusiseră vineri seara. Asa că singura îmbălsămare a trupului lui Isus din Ev. o are ca autoarea pe această
femeie.
Replica lui Isus, prin urmare este, „dacă o acuzați pe această femeie că nu si-a arătat devotamentul față de
Mine în termenii normelor vremii, vă înselați. Fără să vrea si fără să stie, mi-a îmbălsămat trupul pentru
îngropare. Dar a făcut ceva mult mai mult de atât!

Secțiunea 4 (v. 9): Închinarea totală ca răspuns la Evanghelia lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu
- v. 9: „Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va istorisi şi
ce a făcut femeia aceasta, în amintirea ei.”
- atunci când a vărsat mirul pe capul lui Isus, femeii nici nu i-a trecut prin cap că după 2000 de ani se va
vorbi despre gestul ei pe toate continentele. Femeia, îl onorează pe Isus într-un mod extravagant,
închinându-i viitorul ei. Iar El o răsplăteste cu mult mai mult, lăsând-o ca model în cuvântul său vesnic.
Întotdeauna răsplata oferită de Isus depăseste nespus de mult plata a ceea ce-i oferim noi!
- m-a suprins o imagine pe care Ron Dunn („Când cerul tace”) o extrage din relatarea lui Ioan. Maria, spune
Dunn, a vărsat tot mirul pe picioarele lui Isus. I-a închinat lui totul. Dar apoi i-a sters picioarele cu părul
capului ei. Si astfel, parfumul i s-a imprimat în păr. Prin acest act de smerenie, ceea ce a pus la picioarele lui
Isus s-a întors înapoi la ea. Căci ce facem din dragoste pentru Isus, se revarsă ca o mireasmă plăcută asupra
noastră.
- există însă si în Ev. după Marcu ideea aceasta: ceea ce a făcut femeia pentru Isus s-a întors în favoarea ei;
si ideea are de-a face cu conceptul de „Evanghelie”.
- de ce va ajunge povestea acestei femei să fie relatată în toată lumea? Din pricina Evangheliei.
- si as dori să observăm modul în care Marcu foloseste substantivul „Evanghelie” în scrierea sa.
- mai întâi de toate, Marcu si-a propus ca modul în care va relata istoria lui Isus să fie unul evanghelistic:
4
1:1 (începutul cărții) Începutul Evangheliei lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, Marcu îsi
numeste scrierea Evanghelia lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
Relatarea mesajului, a vieții, a morții si a învierii lui Isus este Evanghelia.

Ev. trebuie să ajungă în toată lumea:

13:10: Mai întâi trebuie ca Evanghelia să fie propovăduită tuturor neamurilor.


16:15 Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură

- De ce si mărturia acestei femei, la fel ca Evanghelia? pentru că ea oferă modelul universal de răspuns pe
care fiecare om trebuie să îl dea Evangheliei: închinarea care îl proclamă pe Isus ca stăpân peste viața ta!
- si în punctul central al evangheliei lui Marcu, când ni se relatează pătimirea si moartea lui Isus, singura
reacție de tandrețe si recunostință, devine model pentru toți.
- Când înțelegi evanghelia (ce a făcut Isus pentru tine), acesta este răspunsul – o închinare totală. O viață
predată lui cu totul.
- unii, la fel ca cei din audiență, vor numi asta „risipă”, ți-ai risipit viața. Dar ceea ce oamenii numesc risipă
(la ce bun risipa aceasta), Isus numeste „frumusețe” (Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine).

Pe 8 Ianuarie 1956, cinci tineri Jim Elliot, Ed McCully, Roger Youderian, Pete Fleming si Nate Saint au fost
găsiți morți în Ecuador, lângă râul Curarai. În urmă cu cîțiva ani lăsaseră în urmă diplomele obținute la scoli
prestigioase, locuri de muncă bine plătite pentru a merge misionari în Ecuador, printre sălbaticii Auca.
Părinții si cunostințele unora dintre ei au încercat să-i oprească, spunându-le că-si risipesc viața, că nu pot
renunța asa usor la slujbele lor bine plătite si la viața sigură si confortabilă pe care o duc. În ciuda
presiunilor, au plecat în Ecuador să ducă Evangheliei lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu celor mai
periculoase triburi cunoscute la acea vreme. Pe 8 Ianurie 1956 toți 5 au fost ucisi de sălbaticii Auca, fără ca
măcar să apuce să le vorbească despre Isus. „Ce risipă” a titrat un ziar local, publicând stirea morții celor 5
tineri. Au murit pentru nimic, nici măcar nu si-au atins scopul misionar.
„La ce bun risipa aceasta?”...
Când a aflat vestea morții soțului ei, Elizabet Elliot, rămasă văduva dupa numai trei ani de căsătorie, cu o
fetiță ce încă nu împlinise un an, a scris părinților ei o scrisoare prin care să lea dea groaznica veste: „Nu
stiu ce va fi, de acum încolo. Dar D-l stie... si asta îmi oferă pace. Nu am regrete. Ne-am încrezut într-un
Dumnezeu care nu risipeste nimic.”

- Ceea ce oamenii numesc „risipă”, Isus numeste „frumusețe”!

5
- Nu te mulțumi cu mediocritatea, cu moderația, fă ceva extravagant pentru Domnul, ca răspuns la
Evanghelie.