Sunteți pe pagina 1din 2

Depozite pentru pastrarea fructelor si legumelor- Gabriela Iordachescu

Depozitele cu ventilaţie naturală sunt spaţii construite pentru păstrarea


fructelor şi legumelor cu o capacitate de 200-400 t. Se construiesc în trei variante:
îngropate, semiîngropate şi de suprafaţă. Cele îngropate menţin o temperatură
constantă însă încărcarea şi scoaterea produselor sunt dificile (fig. 1.).
Depozitele de suprafaţă au pereţii izolaţi pentru menţinerea temperaturii
constante şi a evita pericolul de îngheţ.
Pentru a asigura ventilaţia în depozit, acesta este prevăzut cu canale de
administrare a aerului rece la partea inferioară şi de evacuare a aerului cald la partea
superioară (200/250 mm) (7-9 m distanţă între ele).
Circulaţia aerului se realizează datorită diferenţei de densitate a aerului rece şi
a celui cald. Pentru a facilita ventilaţia, canalele de evacuare pot fi prevăzute cu
ventilatoare, iar uşile de la capete cu ferestre cu şubere.
La aceste depozite, temperatura şi umezeala aerului din depozit sunt funcţie
de aerul exterior şi se pretează numai în regiunile unde în cursul toamnei nopţile sunt
mai reci.
Depozitarea produselor se poate face în containere, palete sau vrac în celule
(boxe).

Fig. 1. Depozit de fructe semiîngropat cu ventilaţie naturală (secţiune transversală) .


1–canal aer viciat; 2–izolaţie termică; 3–canal aer proaspăt; 4–stive cu produse; 5–pardoseală
perforată.
Depozitele cu ventilaţie mecanică (fig. 2.) sunt prevăzute cu instalaţii de
ventilare compuse din:
 ventilatoare;
 canale de ventilaţie;
 clapete de admisie şi evacuare a aerului.
Depozite pentru pastrarea fructelor si legumelor- Gabriela Iordachescu

Canalele de distribuţie a aerului refulat de ventilatoare sunt dispuse de-a


lungul celulei de păstrare, fiind plasate sub o pardoseală falsă alcătuită din dale de
beton perforat şi aşezate la 2-3cm una de alta. Secţiunea acestor canale este
corelată cu volumul de produse şi este mai mare în apropierea ventilatorului şi din ce
în ce mai mică la capătul opus, pentru a menţine constantă presiunea aerului pe
toată lungimea canalului.
Fiecare canal principal de distribuire a aerului are la capătul său o cameră în
care se amplasează ventilatorul. Ea este legată de exterior cu un canal cu clapetă,
de interior cu un canal-clapetă pentru recircularea aerului viciat şi unul de evacuare a
aerului din celulă.

Fig. 2. Depozit de produse horticole cu ventilaţie mecanică (secţiune longitudinală).


1–izolaţie termică; 2–canal cu clapetă pentru aer viciat; 3–clapetă pentru aer viciat recirculat; 4–canal
cu clapetă pentru aer proaspăt; 5–ventilator; 6–canal de distribuţie
a aerului; 7–dale de beton perforat; 8–stive cu produse.

Capacitatea ventilatorului se stabileşte în funcţie de volumul produselor


depozitate şi debitul de aer necesar pe tonă şi oră în perioada de ventilaţie maximă.
El trebuie să asigure o viteză a aerului de 5-6m/s şi o uşoară suprapresiune de 20-
30mm col. apă.
Prin modificarea poziţiilor celor trei clapete se poate asigura temperatura,
conţinutul de CO2 şi umezeala relativă în limitele prevăzute de tehnologia de
păstrare.
Ca urmare a ventilaţiei mecanice se constată scăderea umezelii relative în
depozit, ceea ce conduce la pierderi prin evaporare.