Sunteți pe pagina 1din 20

Prof.univ.dr.habil.

Viorel ION USAMV București – Facultatea de Agricultură

Agricultura de precizie

Agricultura de precizie presupune un proces de producție agricolă care se bazează pe


observarea și măsurarea variabilităților inter și intra-culturi și răspunsul la aceste variabilități în
condiții de câmp. Practic, agricultura de precizie reprezintă un sistem agricol care se bazează pe
o utilizare precisă a inputurilor corespunzător contextului, respectiv atunci când trebuie, unde
trebuie, cât trebuie şi cum trebuie.
Conceptul de agricultură de precizie a apărut pentru prima dată în Statele Unite ale
Americii la începutul anilor 1980, pentru ca ulterior să se dezvolte la nivel mondial.
Agricultura de precizie se bazează pe utilizarea informaţiilor, a tehnologilor moderne și a
unei dotări tehnice (tractoare, mașini agricole, utilaje și echipamente) performante pentru
eficientizarea procesului de producție agricolă, asigurarea durabilității sistemului agricol și
protecţia mediului înconjurător și a resurselor. De asemenea, agricultura de precizie este un
sistem digitalizat care se bazează pe sisteme de luare a deciziilor pentru gestionarea fermei în
ansamblul său, cu scopul de optimizare a inputurilor și de utilizare rațională a resurselor.
Agricultura de precizie reprezintă o abordare holistică care implică integrarea unor
tehnici precise de cultivare a plantelor pentru obținerea de rezultate maxime cu resurse minime,
în condițiile protecției mediului înconjurător.
Prin agricultura de precizie se urmărește optimizarea procesului de producție agricolă la
nivel de parcelă cu privire la:
- cultivarea plantelor, prin efectuarea de lucrări agricole în concordanță cu necesitățile
plantelor de cultură (de exemplu, aplicarea de îngrășăminte în concordanță cu necesitățile de
nutriție ale plantelor și cu oferta de nutrienți a solului);
- protecția mediului, prin reducerea riscurilor de poluare a mediului (de exemplu, limitarea
levigării azotului);
- eficiența economică, prin îmbunătățirea gestionării resurselor și a utilizării inputurilor (de
exemplu, îmbunătățirea utilizării îngrășămintelor și a altor inputuri).
Avantajele agriculturii de precizie constau în următoarele:
 Fermierii pot să anticipeze eventualele problemele cu care se pot confrunta (secetă, exces de
umiditate, atac de dăunători, atac de boli etc.), având posibilitatea de a pregăti din timp
soluțiile de intervenție pentru diminuarea sau chiar eliminarea efectelor generate de
problemele identificate astfel încât pagubele să fie minime sau chiar deloc.
 Fermierii pot lua cele mai bune decizii corespunzător condițiilor concrete din fermă,
diminuând astfel consecințele generate de manifestarea unor factori de riscm dar și
eficietizând utilizarea inputurilor.
 Procesul de producție agricolă este mai ”prietenos” cu mediul (asigură o mai bună protecție
a mediului), ca urmare a controlului elementelor implicate în procesul de producție agricolă.
De exemplu, prin utilizarea precisă a pesticidelor ca tip, doză, moment de aplicare și locație,
pe lângă gestionarea mai bună a costurilor se realizează și o mai bună protecție a mediului.
 Se realizează o gestionare și o utilizare rațională a resurselor disponibile, prin care se asigură
durabilitatea sistemului agricol.
 Se permite o gestionare mai facilă și mai comodă a proceselor de producție prin utilizarea de
tehnici informatice moderne (de exemplu, laptop-uri, tablete și smartphone-uri), anumite
procese putând fi setate fără a fi nevoie ca fermierii să se deplaseze la fața locului.
 Pe termen lung, agricultura de precizie este cea mai economică metodă de abordare a
procesului de producție agricolă. Prin agricultura de precizie, se reduc costurile intervențiilor
directe în procesul de producție agricolă, se reduc costurile cu forța de muncă și se
realizează un bun control financiar al activităților.
Dezavantajele agriculturii de precizie se referă la următoarele:
o Tehnologiile folosite în agricultura de precizie sunt încă destul de scumpe, ceea ce
înseamnă costuri inițiale mari. Ca urmare, acestea sunt mai puțin accesibile fermierilor cu
resurse limitate.
o Folosirea tehnologiilor și a dotării tehnice moderne necesită un personal calificat, instruit
corespunzător în acest sens, personal care este din ce în ce mai greu de găsit, de instruit și
de permanetizat (de păstrat în fermă).
Tehnologiile specifice agriculturii de precizie. Practicarea agriculturii de precizie se
bazează pe următoarele soluții inovatoare și tehnologii:
1- utilizarea senzorilor;
2- utilizarea sistemelor de monitorizare GPS;
3- utilizarea dronelor;
4- utilizarea imaginilor satelitare;
5- utilizarea tehnologiilor cu rate variabile de aplicare a inputurilor;
6- utilizarea controlului secţiunilor;
7- utilizarea sistemelor de management al datelor;
8- utilizarea hărților de precizie;
9- utilizarea roboților în agricultură;
10- utilizarea sistemelor de control avansat al vehiculului.

2
1. Utilizarea senzorilor în agricultura de precizie
Pentru realizarea de diferite măsurători sunt necesare echipamente specializate care
constau în sisteme de achiziție de date de la senzori mono, multi sau hiperspectrali. Aceste
sisteme au în componență elemente mecanice, module electronice și programe necesare
funcționării, oferind fermierului un instrument util în preluarea informațiilor necesare din teren.
Senzorii utilizați pentru diversele măsurători specifice pot fi:
- senzori electromagnetici;
- senzori optici;
- senzori mecanici;
- senzori electrochimici.
Senzorii electromagnetici folosesc circuite electrice pentru a măsura capacitatea
particulelor de sol de a conduce sau acumula sarcinile electrice. Atunci când se utilizează acești
senzori, solul devine parte a unui circuit electromagnetic, iar modificarea condițiilor locale
afectează imediat semnalul înregistrat de un logger de date.
Proprietățile electromagnetice ale solului sunt influențate în mare parte de textura solului,
salinitate, conținutul de materie organică și de umiditatea solului. În unele cazuri, alte proprietăți
ale solului, cum ar fi concentrația de nitrați sau pH-ul, pot fi determinate cu acest tip de senzori.
Senzorii optici folosesc reflexia luminii pentru a caracteriza un anumit tip de sol.
Vehiculele bazate pe senzori optici folosesc același principiu tehnic ca și în cazul teledetecției.
Senzorii optici au fost dezvoltați pentru a efectua cartografieri ale solului la diferite adâncimi.
Senzorii mecanici pot fi folosiți pentru a estima rezistența mecanică a solului (relevantă
în cazul compactării solului). Acești senzori folosesc un mecanism care pătrunde în sol sau taie
solul și înregistrează forța măsurată de traductoarele sau celulele de sarcină.
Senzorii electrochimici oferă cele mai importante informații cu privire la concentrația de
nutrienți din sol și pH în cadrul agriculturii de precizie.
Din punct de vedere al modului de măsurare, senzorii folosiți în agricultura de precizie se
clasifică în:
- senzori de contact;
- senzori de distanţă.
Din punct de vedere al obiectivelor de măsurare, senzorii sunt clasificați astfel:
- senzori pentru monitorizarea stării culturilor;
- senzori de climă (fig. 1 ; fig. 2);
- senzori pentru monitorizarea solului (fig. 3; fig. 4).

3
Senzorii pot fi integrați în sisteme complexe ce permit monitorizarea mai multor
parametri, cum ar fi: temperatura și umiditatea aerului și a solului, radiația solară, viteza și
direcția vântului, precipitațile, presiunea atmosferică etc. (fig. 5; fig. 6).
Senzorii pot fi dotați cu sisteme wireless, aceștia putând crea o rețea de senzori wireless
la nivelul fermei. O astfel de rețea necesită o unitate centralizată de control cu interfață utilizator,
gateway-uri de comunicații și routere, elemente de putere pentru asigurarea energiei și, cele mai
importante componente, senzorii propriu-ziși.

Fig. 1. Stație meteo (model WS-3000) Fig. 2. Senzor pentru determinarea


radiației solare (model SQ-110)

Fig. 3. Senzor pentru determinarea conținutului de umiditate din sol (model Watermark)

a) b)
Fig. 4. Senzori pentru determinarea temperaturii solului (a- model DS18B20; b- model Pt-1000)

4
Fig. 5. Smart Agriculture Fig. 6. Stație meteo
Waspmote Plug & Sense! Model

2. Utilizarea sistemelor GPS în agricultura de precizie


Soluțiile de ghidare manuală și automată prin GPS atrag atenția din ce în ce mai mult
fermierilor, care își doresc rapiditate, precizie și eficiență în efectuarea lucrărilor agricole.
Aspecte cu caracter general. Sistemul GPS (Global Positioning System - Sistem de
Poziționare Globală, prescurtat GPS) este un sistem global de navigație prin satelit și unde radio.
Acesta cuprinde un grup de sateliți ce se învârt constant pe traiectorii bine stabilite în jurul
Pământului și care transmit semnale radio de mică putere ce permite tuturor celor ce dețin un
receptor GPS să le fie determinată poziția oriunde pe suprafața Pământului.
Sistemul GPS poate fi utilizat în multe domenii, cum ar fi: pe uscat, pe mare, în aer sau
oriunde poate fi recepționat în condiții bune semnalul de la sateliți. Este de preferat ca acesta să
nu fie utilizat în spații închise, cum ar fi: interiorul clădirilor, peșteri sau alte spații subterane, în
apă, acolo unde semnalul de la satelit poate fi recepționat distorsionat, sau din cauza reflexiilor,
cu un grad de eroare ce îl face neutilizabil.
Primul sistem de navigație prin satelit, Transit, folosit de Marina SUA, a fost testat cu
succes în 1960, acesta fiind alcătuit dintr-o constelație de cinci sateliți care puteau furniza o
poziționare ce se actualiza o dată pe oră. Sistemul GPS NAVSTAR a fost lansat în 1974 de către

5
Departamentul Apărării al Statelor Unite ale Americii. Între 1978 și 1985, sistemul GPS s-a
dezvoltat rapid pentru scopuri militare, pentru ca din 1983, utilizarea sistemului GPS să se facă și
în scopuri civile, cu aplicabilitate în domeniul aviatic și cel naval. În anul 1989 s-au lansat primii
sateliți Block II, iar în 1993, SUA a lansat pe orbită cel de-al 24-lea satelit Navstar, care a
completat o rețea de 24 de sateliți, cunoscută sub denumirea de Sistem de Poziționare Globală,
sau GPS. Un număr de 21 de sateliți erau activi în permanență, iar alți 3 erau de rezervă.
Sistemul a devenit în totalitate operațional în anul 1995. La nivelul anului 2016, rețeaua GPS
înregistra 31 de sateliți activi în rețeaua GPS.
Alcătuirea sistemului GPS. Sistemul GPS este alcătuit din 3 segmente esențiale, și
anume (fig. 7):
 Segmentul ”spațiu”, care este reprezentat de constelația de sateliți;
 Segmentul ”control”, care este reprezentat de stațiile de la sol;
 Segmentul ”utilizator”,care este reprezentat de orice utilizator.

Fig. 7. Schema sistemului GPS

Segmentul ”spațiu este alcătuit dintr-o rețea de sateliți ce reprezintă esența sistemului.
Sateliții sunt plasați pe câte o orbită ce se află la o distanță de 20.183 km de suprafața
Pământului. Sateliții sunt pozitionați pe orbită astfel încât un receptor de la sol să aibă în vizor în
orice moment un număr de 4 sateliți. Aceștia se deplasează cu o viteză de 7.000 mile/oră, având
astfel posibilitatea de a înconjura Pământul o dată la 12 ore. Acest sistem a fost proiectat în așa
fel încât în orice moment 4 sateliți să fie simultan recepționați din orice punct de pe suprafața
Pământului sub un unghi de 15o. Sursa de energie a sateliților este energia solară, iar durata de
viață a unui satelit este de aproximativ 10 ani.

6
Fiecare satelit transmite semnale radio de putere scăzută. Receptoarele GPS civile
primesc semnale de la satelit în linie dreaptă, ceea ce înseamnă că acestea trec prin nori, sticlă și
plastic, dar nu vor putea fi interceptate prin majoritatea obiectelor solide (clădiri, munți etc).
Segmentul ”control” reprezintă totalitatea stațiilor de la sol ce au ca scop analiza,
calculul și transmiterea de informații către satelit cu privire la corectarea anumitor erori ce pot
apărea pe parcursul funcționării. Aceste stații au rolul de a recepționa continuu semnalele tuturor
sateliților, de a calcula datele referitoare la poziția fiecărui satelit, verificarea preciziei ceasurilor
sateliților și de a retransmite aceste date fiecărui satelit. În lume există 5 astfel de stații: 4 dintre
ele sunt destinate monitorizării datelor culese de la satelit, iar cea de-a cincea este o stație master.
Segmentul ”utilizator” reprezintă o gamă largă de utilizatori ce dețin un receptor GPS ce
poate culege date de la satelit oriunde și oricând pe suprafața Pământului.
Utilizarea sistemelor GPS în agricultură. Sistemele GPS pot fi instalate pe orice
tractor, mașină, echipament sau utilaj agricol. De regulă, acest sistem cuprinde un receptor și un
monitor (fig. 8). Receptorul GPS primește informațiile de la sateliți, ceea ce permite efectuarea
de diferite lucrări agricole cu maximă acuratețe (de exemplu, semănat, aplicarea îngrășămintelor,
efectuarea tratamentelor fitosanitare etc.).

a) b)
Fig. 8. Exemple de monitoare de ghidare: a) Modelul TMX_2050; Modelul CFX-750

Laptopurile, tabletele și telefoanele mobile sunt utilizate pentru înregistrarea, prelucrarea


și afișarea datelor trimise de echipamentul GPS. Ca urmare a faptului că informațiile sunt
transmise în stare brută, aceste dispozitive electronic trebuie să aibă o putere mare de procesare a
datelor.
Sistemele GPS utilizate în agricultură permit localizarea, gestionarea și utilizarea
eficientă a resurselor. Acestea se împart în câteva mari cateogrii, în funcție de operațiile pe care
le pot face, și anume:

7
- sisteme GPS pentru măsurarea suprafețelor agricole;
- sisteme GPS pentru ghidare manuală;
- sisteme GPS pentru autoghidare;
- sisteme GPS pentru urmărirea flotei și a consumului de carburant.
Măsurarea suprafețelor agricole se poate efectua cu sisteme GPS pentru agricultură
capabile să colecteze rapid și eficient punctele care descriu perimetrul unei parcele. Măsurarea
suprafețelor se poate face în regim automat sau prin colectarea manuală a punctelor care
reprezintă colțurile parcelelor. Rezultatele obținute pot fi memorate, exportate pe diverse medii
de stocare electronice sau direct într-un PC. De asemenea, datele obținute se pot corela cu
informațiile gestionate de platforma APIA.
Ghidarea manuală se realizează cu ajutorul sistemelor GPS pentru agricultură pornind de
la o linie de reper (dreaptă sau curbă) și de la definirea lățimii de lucru a mașinii, echipamentului
sau utilajului agricol. În baza acestor parametrii, sistemul GPS agricol este capabil să genereze
linii virtuale care vor fi urmate de către mecanizator, menținând tractorul sau mașina agricolă pe
o traiectorie precisă și repetabilă, chiar în condiții meteo dificile (ceață, ploi torențiale) sau în alte
condiții nefavorabile gestionării și manevrării utilajelor agricole, cum ar fi: condiții de noapte (cu
vizibilitate redusă), praf, pantă cu grad mare sau terenuri agricole heterogene.
Autoghidarea permite preluarea controlului vehiculului și valorizarea la maximum a
GPS-ului agricol. În acest contex, se poate vorbi de trei clase de precizie a sistemelor GPS, după
cum urmează:
 Egnos – semnal gratuit, cu o precizie de 0-20 cm;
 Omnistar – semnal cu plată, cu o precizie de 5-10 cm;
 RTK – necesită o stație de bază ce trebuie achiziționată și are o precizie de 2-3 cm.
Sistemul de direcție automată practicat inițial în agricultură nu a avut succes. Dar,
introducerea unui sistem avansat de poziționare cinematică globală în timp real (RTK-GPS) a
făcut procesul mai eficient. RTK-GPS a fost integrat cu software-ul de auto-direcție, ceea ce a
dus la obținerea de rezultate foarte bune, cu o precizie de 3 cm.
Practic, prin folosirea sistemului de autoghidare, atunci când vehiculul se depărtează de
linia de ghidare, sistemul corectează în mod automat poziția acestuia pentru a urma traseul
corect.
Urmărirea flotei și a consumului de carburant se poate efectua în timp real sau conform
unui istoric. Se pot urmări agregatele agricole și angajații care le utilizează de la orice PC sau
device mobil (telefon mobil, tabletă) conectat la internet. Sistemele GPS pot genera rapoarte
privind durata de lucru și consumul de carburant pentru fiecare mașină sau agregat agricol dotat

8
cu un asemenea sistem. Consumul de carburant este urmărit de un captator instalat în rezervorul
de combustibil; în cazul unor evenimente atipice/nepreconizate (depășirea unui consum de
combustibil peste pragul maxim admis), sitemul GPS transmite SMS de avertizare/înștiințare
persoanelor prestabilite (șef de fermă, inginer, fermier) pentru informare în vederea gestionării
evenimentului nepreconizat.
FarmIS este un serviciu de monitorizare a flotei de utilaje dezvoltat de inginerii de la
Titan Machinery România împreună cu agricultorii români, care a fost construit pe tehnologii de
tracking de ultimă generație cu ajutorul cărora fermierii obțin informații statistice și rapoarte în
timp real (fig. 9). FarmIS este produs 100% românesc, dezvoltat și personalizat pentru clienții
din agricultură, acesta fiind disponibil de la data de 01 ianuarie 2018.

Fig. 9. Reprezentarea serviciului FarmIS de monitorizare a flotei de utilaje dezvoltat de Titan


Machinery România
Produsul FarmIS permite realizarea următoarelor operații:
- importă automat suprafețele APIA sau cadastrale ale fermierului;
- definește lista de implementuri cu lățimi de lucru, ceea ce permite calcularea productivității
de lucru și redarea procentuală a stadiului de lucru din sola respectivă;
- măsoară încărcătura pe motor a utilajului, fermierul putând vedea ce procent s-a lucrat din
câmpul respectiv, cu ce viteză se deplasează tractorul, care este încărcarea pe motor, dacă
tractorul este în sarcină sau stă pe loc, cât combustibil a folosit la nivel de hectar sau la nivel
de câmp;

9
- crează rapoate privind consumul de combustibil/oră/zi/ha la nivel de utilaj și flotă, privind
suprafața lucrată/zi la nivel de utilaj și flotă ș.a.;
- asigură localizarea GPS cu alertă pentru părăsirea solei prestabilite;
- emite alerte prin SMS pentru depășirea parametrilor optimi de operare (consum ridicat,
temperatură, rpm etc.).
FarmTrack este este un instrument de tip interfață web, care este ușor de utilizat și care a
fost creat pentru controlul și monitorizarea mașinilor din dotare, cum ar fi tractoare, combine,
camioane și autoturisme. Traseul fiecărui vehicul este afişat individual cu o culoare diferită
pentru a fi ușor diferențiat. Ca elemenet de noutate, FarmTrack introduce modulul de
recunoaştere automată a utilajului ataşat fără cabluri şi fără intervenţia operatorului (Automatic
ImplementID). Avantajele utilizării instrumentului FarmTrack constau în:
- se evită erorile umane;
- se poate vedea exact fiecare tractor cu ce utilaj lucrează;
- se poate obţine atât de la tractor cât și de la utilajul cu care lucrează informaţii în timp real
cu privire la suprafaţa lucrată, consum, viteza de lucru şi alte date importante.
Monitorizarea și controlul mașinilor din parcul auto se efectuează în timp real prin
vizualizarea obiectivelor pe mai multe tipuri de hărți (fig. 10).

Fig. 10. Harta FarmTrack

În funcție de modelul maşinii, pot fi observaţi următorii parametri: nivelul și temperatura


combustibilului; starea motorului (pornit / oprit); tensiunea bateriei; viteza de deplasare;
altitudinea; alte informatii specifice. De asemenea, prin conectarea la CAN BUS se pot

10
monitoriza următorii parametri suplimentari: sarcina motorului; orele de funcționare;
kilometrajul total; consumul instantaneu al combustibilului; temperatura motorului; turația
motorului; consumul total de combustibil; numărul de kilometri rămaşi de parcurs pentru
combustibilul existent; temperatura uleiului; temperatura exterioară; accelerarea etc.
Alte aplicații ale sistemele GPS în agricultură vizează:
 Eșantionarea probelor de sol;
 Localizarea buruienilor/vetrelor de buruieni:
 Efectuarea corectă a lucrărilor agricole;
 Crearea hărților de randament;
 Organizarea recoltatului;
 Planificarea activităților;
 Cartografierea terenului:
 Stabilirea locației tractoarelor și a mașinilor agricole;
 Stabilirea direcției de deplasare a tractoarelor și a mașinilor agricole etc.

3. Utilizarea dronele în agricultura de precizie


Aspecte generale. Drona este un dispozitiv aerian fără pilot folosit pentru colectarea de
informații de la înălțime (fig. 11).

Fig. 11. Drone


În România, dronele sunt considerate aeronave fără pilot la bord și trebuie înregistrate la
Autoritatea Aeronautică Civilă Română, respectând legislația în vigoare conform
Regulamentului nr. 1139/2018 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2018
privind ”normele comune în domeniul aviației civile și de înființare a Agenției Uniunii Europene
pentru Siguranța Aviației, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 2111/2005, (CE) nr.
1008/2008, (UE) nr. 996/2010, (UE) nr. 376/2014 și a Directivelor 2014/30/UE și 2014/53/UE
ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr.

11
552/2004 și (CE) nr. 216/2008 ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului
(CEE) No 3922/91 al Consiliului” și a Actelor normative europene/naționale aplicabile în cazul
desfășurării de activități de zbor cu aeronave fără pilot la bord în spațiul aerian national.
Inițial, dronele au fost utilizate în sistemele militarizate, dar în ultima perioadă aceste
dispozitive aeriene fără pilot au intrat în circuitul civil, fiind adoptate rapid și de sectorul agricol.
Dronele agricole sunt echipamente specializate, dotate cu camere și senzori care permit
monitorizarea în zborul lor a unei anumite suprafațe de teren sau culturi agricole, urmând ca în
baza informațiilor vizuale transmise, fermierii să poată lua cele mai bune măsuri corespunzător
situației concrete din teren. Camerele din dotarea dronelor sunt echipate cu lentile speciale,
infraroșii sau multispectrale, care dau posibilitatea obținerii de diverse date și informații.
Dronele folosite în agricultură pot zbura la o altitudine foarte scăzută (adesea, la mai
puţin de 120 m, care reprezintă o valoare-limită pentru unele jurisdicţii), iar utilizatorul nu
trebuie să deţină vreun permis, indiferent de model, cu excepţia dronelor mari. La numeroase
drone, în mod deosebit când se pune problema să se elaboreze hărţi, comportamentul în timpul
zborului este controlat de un software.
Utilizarea dronelor în agricultură se face pentru:
 Monitorizarea echipamentelor de irigare și de fertirigare. Cu ajutorul dronelor, pot fi
verificate aspersoarele și picurătoarele în mod rapid, fără să fie nevoie să se intre în cultură
și să se verifice fiecare echipament în parte.
 Monitorizarea efectivelor de animale. Cu ajutorul dronelor, pot fi urmărite în timp real
cirezile de animale aflate pe pășune, mai ales în cazul suprafețelor mari de pășune sau a
celor aflate pe suprafețe mai greu accesibile (terenuri denivelate, în pantă, cu păduri etc.).
 Determinarea densității culturilor agricole. Cu ajutorul dronelor, pot fi numărate plantele
de pe o anumită suprafață de teren, ceea ce permite calcularea densității, stabilirea
eventualelor zone cu densitate neuniformă sau a zonelor cu probleme de densitate.
 Identificarea deficitului de azot. Cu ajutorul dronelor, poate fi identificat deficitul de azot
dintr-o cultură agricolă, ceea ce-i permite fermierului să intrevină rapid. Fermieri pot
compara imaginile din diferitele perioade de vegetație, ceea ce-i ajută în stabilirea
strategiei de fertilizare.
 Managementul buruienilor. În afară de posibilitatea detectării zonelor îmburuienate din
culturile agricole și a identificării tipului de buruieni, dronele pot fi echipate astfel încât să
efectueze și anumite tratamente sau pot fi conectate la utilajul care efectuează tratamentele
fitosanitare și care se deplasează în paralel la sol.

12
 Verificarea stării de sănătate a plantelor. Cu ajutorul dronelor se poate determina starea de
sănătate a plantelor și identificarea zonelor din cultură cu probleme de sănătate. Verificarea
stării de sănătate a plantelor se poate face în timp real, la intervale de timp care să permită
monitorizarea culturilor agricole și identificarea problemelor imediat ce acestea apar.
Senzorii din dotarea dronelor folosesc semnătura spectrală pentru a distinge diferitele
elemente ale culturii agricole. Aceeași semnătură spectrală este utilizată și în identificarea
atacului de boli și dăunători. De exemplu, culturile care sunt infestate cu dăunători emit o
semnătură spectrală diferită de cea a culturilor sănătoase. În plus, dronele pot fi folosite și
pentru managementul bolilor și al dăunătorilor, acestea putând fi echipate astfel încât să
poată efectua tratamente de combatere localizate.
 Monitorizarea terenului. Dronele dau posibilitatea fermierilor de a-și verifica starea
terenului, astfel încât să poată fi identificate probleme precum băltirea, deficitul de
elemente nutritive etc., respectiv să poată fi identificate zonele cu probleme pentru a se
putea interveni în timp real și în mod eficient.
 Stabilirea momentului recoltării și evaluarea producției. Cu ajutorul dronelor se poate
stabili gradul de coacere al unei culturi și respectiv dacă se poate sau nu recolta. De
asemenea, se poate efectua o evaluare a producției.
Dronele folosite în agricultură asigură supravegherea culturilor și transmiterea în timp
real a unor informații privind stadiul lor, posibilele anomalii, necesarul de apă ș.a. Folosirea
dronelor în agricultură dă posibilitatea cartografierii terenului agricol cultivat, iar prin survolarea
culturilor agricole dau posibilitatea stabilirii stării reale a culturilor și identificarea eventualelor
probleme.
Dronele agricole dau posibilitatea fermierilor să obțină informații precise cu privire la
suprafețele cultivate, dar și să fie la curent cu evoluția culturilor. Informarea permanentă a
fermierului și actualizarea informațiilor în timp real se poate traduce ca fiind agricultură de
precizie, un concept complex în care dronele sunt o parte componentă esențială.

4. Utilizarea imaginilor satelitare în agricultura de precizie


Imaginile satelitare revoluționează agricultura și pot ajuta fermierii și autoritățile publice
să treacă la un nou nivel de monitorizare a teritoriului. Infrastructura imagisticii prin satelit
orientată spre serviciu are grijă de toată complexitatea manipulării unei arhive de imagini
satelitare și o pune la dispoziția utilizatorilor finali prin intermediul serviciilor web sau a
diverselor aplicații ce pot fi accesate de pe diverse device-uri.

13
În domeniul agriculturii, în special a culturilor agricole cultivate în câmp, se pot accesa
imagini periodice și exacte prin satelit. Inițial, aceste imagini prin satelit au fost utilizate în
scopul monitorizării, dar treptat, datorită inovării și îmbunătățirii analizei și prelucrării datelor,
au apărut noi posibilități de aplicare, cum ar fi integrarea informațiilor obținute în diversele
secvențe tehnologice la nivelul culturilor agricole (de exemplu, aplicarea de îngrășăminte,
administrarea normelor de udare, aplicarea de tratamente fitosanitare ș.a.).
Stadiul tehnologiei actuale ne oferă imagini multi-spectrale cu o rezoluție foarte bună. Cu
ajutorul algoritmilor corect definiți pentru o anumită cultură, sistemul software poate detecta
imagini satelitare de detaliu, până la identificarea unor carențe de elemenente nutritive la nivelul
plantei de cultură sau la identificarea atacului unor agenți patogeni sau dăunători.
Datele obținute de la imaginile satelitare oferă spre analiză o serie de parametri biofizici,
biologici sau structurali ai vegetaţiei, după cum urmează:
 Indicele de vegetaţie diferenţă normalizată (NDVI - Normalized Difference Vegetation
Index), care reprezintă o transformare non-lineară a benzilor vizibil (RED - roşu) şi
infraroşu apropiat (NIR), fiind definită ca diferenţa dintre aceste două benzi. NDVI este o
„unitate de măsură” a dezvoltării şi densităţii covorului vegetal şi este asociat cu parametrii
biofizici precum: biomasa culturilor agricole (tone/ha), indicele suprafeţei foliare (ISF sau
LAI – Leaf Area Index), folosit foarte des în modelarea culturilor agricole, procentul de
acoperire cu vegetaţie al terenului, activitatea fotosintetică a plantelor. Indirect, NDVI este
folosit la estimarea efectelor precipitațiilor pe o anumită perioadă de timp, la estimarea
stării de vegetaţie a diferitelor culturi şi la calitatea mediului ca habitat pentru diferite
animale, dăunători şi boli.
 Indicele de apă diferenţă normalizată (NDWI – Normalized Difference Water Index), care
combină informații din infraroșu apropiat și infraroșu în unde scurte. NDWI este un bun
indicator al conținutului de apă din frunze, fiind utilizat pentru detectarea și monitorizarea
condițiilor de umiditate ale covorului vegetal. În perioadele secetoase, vegetaţia este
supusă stresului hidric, fapt care afectează dezvoltarea plantelor şi diminuează capacitatea
de producție a acestora, în situații extreme ajungându-se chiar la uscarea plantelor și
compromiterea culturilor agricole. Având în vedere faptul că NDWI este influențat de
deshidratarea și ofilirea plantelor, acesta poate fi un indicator mai bun al monitorizării
secetei decât NDVI. Prin furnizarea către utilizatori de date aproape în timp real,
referitoare la stresul hidric al plantelor, poate fi îmbunătăţit managementul resurselor de
apă, în special prin irigarea zonelor agricole afectate de secetă, în funcţie de necesarul de
apă.

14
 Indicele de secetă diferență normalizată (NDDI - Normalized Difference Drought Index),
este un indice relativ nou, utilizat pentru monitorizarea secetei, fiind calculat ca raportul
dintre diferența dintre indicele de vegetație diferență normalizată (NDVI) și indicele de apă
diferență normalizată (NDWI) și suma lor (NDVI + NDWI). NDDI reprezintă un indicator
de secetă mai sensibil, în special în perioadele de vară. Valoarea NDDI constituie o
informație suplimentară precisă și utilă în monitorizară secetei, alături de datele in-situ și
agrometeorologice.
Utilizarea parametrilor de vegetație prin procesarea imaginilor satelitare ca un instrument
precis și standardizat, automatizabil și actualizabil se realizează în principiu fără costuri directe,
iar informațiile obținute sunt utile autorităților centrale și/sau locale, administratorilor de
exploatații agricole, fermierilor sau altor părți interesate, în vederea determinării cu exactitate a
dimensiunii suprafețelor afectate de diverși factori climatici precum și a intensității fenomenelor
în funcție de pragurile de severitate atinse de acești indici.
Utilizarea imaginilor satelitare conferă fermelor moderne un sistem de management
durabil al exploatațiilor agricole, dând posibilitatea fermierilor să integreze măsuri rapide de
intervenție la nivelul exploatației agricole și să îndepărteze pe cât posibil o serie de riscuri
specifice culturilor agricole (riscuri climatice, riscuri de mediu).
GeoSCAN este un program de monitorizare a culturilor prin satelit. Programul oferă
informații despre evoluția culturilor aproape în timp real, cu scopul de a evalua zonele cu
productivitate diferită prin intermediul Indicelui de Vegetație. Programul furnizează imagini din
satelit oferind informații detaliate pentru orice dimensiune a parcelei și pentru orice tip de
cultură.
Pe baza hărților actualizate din GeoSCAN, ce arată starea culturilor în diferite perioade
de vegetație. Aceasta permite fermierilor să determine:
- zonele cu productivitate ridicată și scăzută din fiecare parcelă;
- evoluția diferită a soiurilor cultivate în fermă;
- fertilizarea insuficientă sau excesivă;
- lucrările agrotehnice efectuate necorespunzător;
- gradul de îmburuienare;
- atacul de boli și dăunători;
- existența stresului hidric – lipsa apei sau exitența zonelor inundate;
- existența daunelor provocate de animale sălbatice;
- estimarea daunelor produse de grindină.

15
5. Utilizarea tehnologiilor cu rate variabile de aplicare a inputurilor
Tehnologiile cu rate variabile de aplicare a inputurilor implică aplicarea inputurilor exact
la doza, momentul și locația care trebuie. Prin intermediul acestor tehnologii se reduce risipa, se
previne poluarea mediului și se obțin randamente sporite la unitatea de suprafață. Astfel de
tehnologii se utilizează în mod obișnuit la lucrările de semănat, fertilizare, aplicare a
tratamentelor fitosanitare, irigat etc.
Utilizarea tehnologiilor cu rate variabile de aplicare a inputurilor necesită utilizarea de
sisteme GPS, mașini agricole, utilaje și echipamente performante, echipamente electronice și
software specializat.

6. Utilizarea controlului secţiunilor


Utilizarea sistemelor de control al secţiunilor asigură pornirea şi oprirea automată a
secţiunilor individuale ale utilajelor și echipamentelor agricole în locații predefinite, ceea ce
previne suprapunerile și omisiunile (lipsurile) în aplicarea inputurilor la nivel de parcelă,
respectiv asigură aplicarea exactă a cantităților de îngrășăminte și produse de protecția plantelor.
Ca urmare, se reduc costurile de producție și crește eficiența economică, în condițiile unei mai
bune protecții a mediului.
Gestiunea tronsoanelor rampei de la instalația de pulverizat pesticide sau alte produse
utilizate în procesele agricole permite oprirea duzelor în cazul în care se trece deasupra unor
suprafețe care au fost pulverizate/tratate deja.

7. Utilizarea sistemelor de management al datelor


Pentru înregistrarea, procesarea, stocarea și diseminarea tuturor datele colectate în
agricultura de precizie, este nevoie de un sistem eficient de management al datelor. Datele
colectate de la diverși senzorii, GPS, drone și imagini satelitare, sunt date brute, ceea ce face
utilizarea lor uneori destul de dificilă. Cu ajutorul sistemelor de management al datelor se
realizează o gestionare eficientă a fermei. Practic, după ce fermierii au conștientizat importanța
practicării agriculturii de precizie, următoarea inovație care a atras atenția acestora l-a constituit
aplicațiile mobile de gestionare a fermei.
Cropio este un sistem de management al terenurilor agricole prin satelit care facilitează
monitorizarea acestora de la distanță și permite utilizatorilor săi să-și planifice și să-și desfășoare
în mod eficient lucrările agricole (fig. 12). Cropio furnizează actualizări în timp real cu privire la
condițiile concrete din parcele (din culturile agricole), determină starea de vegetație și zonele cu
probleme, oferă previziuni meteo precise și o imagine de ansamblu asupra pieței de inputuri.

16
Fig. 12. Sistemul de management al productivității Cropio

Programul de Management Agricol AFS permite gestionarea mai bună a activităţilor


agricole prin luarea deciziilor care se impun în funcţie de realităţile concrete. Cu pachetul de
programe de management agricol Case IH AFS®, se poate vizualiza pas cu pas lucrările
executate, gradul de exploatare al utilajelor, consumul de carburant înregistrat pentru execuţia
fiecărei lucrări şi, poate cel mai important, productivitatea culturii recoltate.
Trimble Ag reprezintă o platformă de gestionare a fermei care oferă fermierilor
instrumente ce susțin cele mai bune decizii de management (fig. 13), și anume:
- planificarea culturilor: inputuri, bugete, fertilizare;
- păstrarea registrului de lucrări, prin intermediul căruia se ține evidența soiurilor și a
hirbizilor, a pesticidelor și îngrășămintelor, a amestecurilor de substanțe, cu posibilitatea de
a genera rapoarte;
- cartografiere și instrumente pentru agricultura de precizie: importare și exportare de
informații (productivitate, hărți de lucru, analize de sol etc.) în diferite formate pentru a crea
hărțile privind dozarea variabilă;
- instrumente financiare, care asigură integrarea registrelor contabile cu rapoartele de
activitate din teren.

17
Fig. 13. Aplicația agricolă Trimble Ag

Farmbrite este un software online de gestionare a fermelor cu ajutorul căruia se poate


realiza (fig. 14): păstrarea genealogiei animalelor și a înregistrărilor privind starea de sănătate a
animelelor; planificarea, programarea și gestionarea montelor; calendarul activităților în câmp;
realizarea rotației culturilor și harta parcelelor; estimări privind necesarul de semințe și ale
inputuri; gestionarea veniturilor și a cheltuielilor.

Fig. 14. Software online de gestionare a fermelor Farmbrite

18
Geofolia este un sistem informatic de management și GPS-uri pentru agricultură ce
reprezintă o soluție completă pentru managementul fermei. Acesta îmbină ușurința în utilizare cu
tehnologia de ultimă generație, crescând astfel productivitatea din fermă.
Aplicația este adaptabilă pentru orice tip de fermă, oferă libertate și confort prin faptul că
poate fi utilizată atât de la birou cât și din câmp.
Practic, aplicația permite o înregistrare ușoară a lucrărilor agricole și urmărirea
activităților pentru fiecare cultură, simplificând și eficientizând managementul administrativ al
fermei.
Agrivi este un software de gestionare a fermei care-i ajută pe fermieri să-și planifice,
să-și monitorizeze și să-și analizeze cu ușurință toate activitățile din cadrul fermei. Cu ajutorul
acestui software sunt gestionate lucrările solului, semănatul, protecția culturilor, fertilizarea,
irigarea, recoltarea și toate celelalte activități de la nivelul fermei. În plus, pot fi urmărite
cantitățile de inputuri utilizare, costurile și programul de lucru pentru fiecare activitate.
SMART! Fertilizer Management este o platformă de sprijin decizional pentru
optimizarea utilizării îngrășămintelor în agricultură, care permite cultivatorilor să maximizeze
randamentul culturilor, să economisească costurile și să-și mărească profitul.
Weather Monitoring & Pest Detection permite obținerea unei imagini de ansamblu a
unei prognoze meteo pe 7 zile sau a unui istoric de 3 ani. Algoritmii de detectare avansată
avertizează fermieri dacă există un risc de apariție a unui dăunător sau a unei boli în parcelele
lor.
Farm Economics ține evidența documentelor financiare ale fermei, ale vânzărilor,
cheltuielilor și investițiilor de capital și emite alerte cu privire la plățile ce urmează a fi efectuate.

8. Utilizarea hărților de precizie


Hărțile de precizie reprezintă un instrument esențial în agricultura de precizie. Acestea îi
ajută pe fermieri în identificarea exactă a locațiilor din fermă, oferindu-le informații specifice cu
privire la acea locație. O caracteristică importantă a unei hărți de precizie este că aceasta constă
în date georeferențiale care sunt utilizate pentru a arăta informații referitoare la o locație precisă
într-o fermă, precum și informații sau caracteristici ale solului sau culturii din locația respectivă,
cum ar conținutul de umiditate, elemente nutritive etc.
Hărțile de precizie permit fermierilor stabilirea strategiilor celor mai potrivite și eficiente
pentru eficientizarea procesului de producție agricolă. De exemplu, aceste hărți pot fi apoi
folosite pentru aplicarea exactă a apei, îngrășămintelor și pesticidelor.

19
9. Utilizarea roboților în agricultură
Roboții prezintă interes în agricultură în realizarea a diferite procese agricole, cum ar fi:
efectuarea semănatului, efectuarea de lucrări de întreținere în culturile agricole, realizarea
recoltării și a sortării, mulgerea vacilor de lapte (fig. 15) etc. De un interes deosebit se numără și
utilizarea tractoarelor robotizate (fig. 16).

Fig. 15. Robot de mulgere

Fig. 16. Tractor autonom CASE IH

10. Utilizarea sistemelor de control avansat al vehiculului


Sistemele de control avansat al vehiculului dau posibilitatea monitorizării productivității
agregatelor, a consumul de carburant şi a gradului de exploatare a utilajului. De asemenea,
permit urmărirea imaginilor surprinse de camerele de filmat instalate la exterior și ţinerea
evidenţei datelor înregistrate. Software-ul care gestionează funcţionarea sistemului poate asigura
conexiunea rapidă cu utilajele agricole care utilizează același sistem.

20

S-ar putea să vă placă și