FIZIOPATOLOGIE – LP 1

FIZIOPATOLOGIE

Fiziopatologie generala sau speciala ( aparate si sisteme):

- Mecanisme
- Termeni
- Situatii patologice: febra, inflamatie.
Bolnav
 Manifestari clinice:
- subiective: durere
- Obiectivizare a simptomelor
- obiective: cianoza etc
- obiectiv si subiectiv: febra etc
 Asocierile de semne si simptome = sindrom ( nu este o boala in sine),
ex: sindrom febril, inflamatia (sindrom inflamator) = semne si simptome de inflamatie + date de
laborator.
 Sufixul “-ita” = natura inflmatorie a afectiunii
 Sidrom inflamator = semne + simptome + date de laborator.
 Ghiduri clinice = proceduri obligatorii ( investigatii, analize paraclinice etc ).
 Infarct: modificari cardiace, enzime cardiace ridicate.
 Metabolisme intermediare (partea de digestie, fiziologie).

FIZIOPATOLOGIE – LP 2
METABOLISMELE INTERMEDIARE
-Proteine-
Definitie: intermediar intre digestie si metabolism energetic
 Procesare nutrienti in scopul obtinerii energiei (proteine, glucide, H2O,electroliti, lipide).
 Alimentele contin nutrienti specifici. Proteine: diferite in functie de aliment.
 Asimilare in prima etapa si apoi metabolizare. Nutrienti trebuie asimilati si abia apoi procesati prin
DIGESTIE.
 Digestia este cea care realizeaza asimilarea: despecifica nutrienti specifici unui aliment.
 Acele reactii din care rezulta enrgie ca urmare a procesarii/asimilarii nutrientilor = Metabolism
intermediar
Metabolismul energetic:
- Rolul energetic este cel mai important: glucidele ( 50-60% din ratia zilnica).
- Locul 2: lipidele ( rezerve energetice)
- Proteinele nu sunt substante energetice ( doar in caz exceptional)
- Malnutritie proteinocalorica ( arde energie obtinuta din proteine).
Obtinere de energie din glucoza:
- Glicoliza in ciclul Krebs (ardere completa pana la CO 2, 1 molecula glucoza => 36 ATP ), in prezenta de O 2
obligatoriu.
 Sursa permanenta de energie pentru organism: “compromis” → ardere glucoza → acid piruvic si acid
lactic ( cu mai putin necesar de O2 → 2 ATP.
 Ex: in timpul efortului nu se asigura un raport suficient de O 2  pentru continuarea obtinerii de
energie → a doua cale ; refacere balanta de O 2 → se revine la ciclul Krebs.
 Daca glucidele in exces nu se ard → depozite ( organismul nu face risipa deloc) – stocheaza ceea ce
este in exces.
 Stocare: glicogen ( ficat si muschi) :
= presiunea osmotica (se introduce astfel o singura sarcina osmotica) : mentinerea scazuta a presiunii
osmotice
 Capacitatea de stocare a glocogenului este limitata.
 Restul se depoziteaza subcutanat( spatiu nelimitat) : tesut adipos.

1
Rolurile nutrientilor:
- structural ( reinnoirea celulara - turn-over),
- functional, energetic.
Structural:
 Reinnoire celulara: mucoasa digestiva la 3 saptamani, turn-over foarte rapid – cateva zile, cel mai lent =
tesutul osos ( la 5 ani). Pattern-ul normal asigura reinnoirea.
 Proces tumoral – s-a facut un turn-over pe un alt model structural.

Pattern-uri de reinnoire a tesuturilor:

- Atunci cand se modifica apare boala ( rigidizarea peretilor vasculari ulcerati)
- Cand celulele ajung la senescenta, sunt distruse.
Functional:
 creste contractia, hormoni, enzime;
 rol predominant la proteine.
 Digestia face parte din metabolism (procesare) – participa la procesarea nutrientilor; transforma
nutrientii (substante complexe) in substante asimilabile.
 Asimilare:
- Proteine → aminoacizi ;
- Lipide → acizi grasi;
- Glucide → glucoza (monozaharide).
 La nivelul vilozitatii intestinale (suprafata de absorbtie) ajung aminoacizii care sunt absorbiti
(organismul recunoaste compusul absorbabil nespecific, nu alimentul).
 Enzimele sunt catalizatori, deci digestia se poate produce dar mai lent (cateva saptamani).
 Reactia de hidroliza, opusa reactiei de condensare prin care s-au format.
 Procesul de digestie dureaza: 3-4,5 ore.
 Corect: populatie microbiana nu flora
PROTEINE:
Metabolism intermediar
Metode de explorare
 Sedii din tubul digestiv unde se produce digestia:
- Cavitatea bucala - Nu
- Stomacul (prima locatie):
 Enzima: pepsina (se secreta in forma inactiva, proces de reglare, activata de HCl care pregateste si
alimentele), endoenzima → se obtin oligopeptide din proteine, nu amicoacizi (ataca molecula oriunde
in interior, nu la capete).
 Gelatinaza: pe proteine ce contin prolina si hidroxiprolina ( cele din cartilaje).
 Labfermentul: extistenta lui propriu-zisa discutabila; pepsina transforma cazeinogenul solubil in
paracazeinat de calciu insolubil. Procesul de coagulare a laptelui este important la sugar deoarece este
singura modalitate de alimentare.
Scaderea volumului laptelui  zerul → stomacul nou-nascutului este foarte mic. Lipsa laptelui:
absenta Fe2+ → daca nu se diversifica alimentatia → anemie feripriva (primul aliment introdus: oul –
suplinire deficit de Fe). Foarte importanta este alimentatia naturala cu lapte de mama deoarece exista
rezultat la actiunea enzimelor digestive.
Organismul nou-nascutului este incapabil sa resintetizeze imunoglobuline (pinocitoza). Contactul
prematur cu laptele altei specii → alergii, creste riscul aparitiei diabetului de tip I ( factor de risc).
Laptele artificial: lipsesc anticorpii.
Cea mai importanta sursa de fier: carnea, ficatul.

FIZIOPATOLOGIE – LP 3
2
 ABSORBTIA
La nivel gastric: enzime proteolitice ce degradeaza proteinele pana la nivel de oligopeptide.
Pot ajunge proteine nedigerate ( neatacate) si peptonele ( oligopeptide) mai departe in bolul digestiv.
Proteinele din laptele matern = rezistente la enzimele digestive, nu sunt digerate la nivel gastric, se absorb
intregi nedigerate.
La nivel intestinal: Duodenal: enzime componente ale sucului pancreatic = tripsine, chemotripsina ( activata
de alcalinitatea de la acest nivel) continua digestia proteinelor atacate de enzimele gastrice si pe cele
intregi  fragmente din ce in ce mai mici + aminoacizi ( enzimele sunt tot endoenzime).
Intestin subtire: unele fragmente si proteine integrale eliminate, restul sunt absorbite la nivelul marginii in
perie → unde exista suc intestinal (dipeptidaze, tripeptidaze), iar dipeptidele si tripeptidele se pot
transorfma in aminoacizi.
Intestinul gros: nu are loc digestia, absorbtia; au loc unele fenomene de putrefactie; fragmente proteice
nedigerate  eliminate in scaun. Daca procentul normal de proteine nedigerate este depasit 
diagnosticul unei digestii defectuoase (maldigestia) – investigata pentru a se descoperi cauza.
ABSORBTIA INTESTINALA:
 Sugar – prin pinocitoza
 La adult – sub forma de aminoacizi prin transport activ (necesita energie).
 Energie: proteine – carrier, nu devine activa decat cand cele 2 situsui ale ei se activeaza (sunt ocupate):
pentru Na+ si proteina respectiva.
 5 clase de carrier specifice pentru anumite proteine.
 Mai multi aminoacizi din aceeasi clasa = competitie
 Randamentul nu este 100%.
Obtinerea energiei necesare transportului: Na trece pasiv prin lumenul IS in enterocit deoarece are
concentratie crescuta extracelulara.
Cand este activat pozitia lui se schimba, cu partea cu situs in interiorul enterocitului.
Na care trece pasiv conform gradientului, trage aminoacidul cu el (pasiv) => cotransport de tip sinport.
TRANSPORT ACTIV SECUNDAR SINPORT CU Na+
Cotransport de tip sinport
Pentru ca Na sa poate trece pasiv este nevoie de energie: ATP-aze Na-K ( scot Na si introduc K).
Membrana :
- electropozitiva spre exodomeniu
- electronegativa spre endodomeniu
 Secundar: energia nu se utilizeaza in momentul realizarii transportului ci la nivelul polului latero-bazal.
 Na provoaca depolarizarea membranei  este necesara eliminarea lui din celula.
 Interiorul si exteriorul celulei = electroneutru, diferenta de potential doar la nivelul membranei.
 3 Na+ / 2 K+ → electropozitivitatea membranei extracelular

K+ - poate sa iasa spontan din celula

Na+ - poate sa intre spontan in celula.
 Ioni negativi ce tamponeaza: K+, Na+ se pot combina cu orice ion negativ, dar sansa cu Cl-, A- este mai
mare pentru ca sunt mai numerosi.
 In repaus, canalele pentru K+ sunt deschise: fig. 2

3
 Dipol intre exo si endodomeniu  diferenta de potential.
 Exodomeniul este electropozitiv in timpul potentialului de repaus.
 In timpul potentialului de actiune : Na+ intra in celula, diferenta de potential se inverseaza.
 Repolarizare: iesire Na+, deoarece este tot timpul concentratie in exterior  necesita consum
energetic pentru iesire : inchide canalele de Na, redeschide canalele de K → compromis: ies ionii de K,
se reface electric potentialul, pompa Na/K (limitata ca si putere de transport) → reechilibrare si dpdv
chimic.
 Celula depolarizata nu raspunde la stimuli.
 Si monozaharidele se absorb asa.
 La nivelul intestinului se afla capilarele venei porte → nutrientii ajung la nivel hepatic.
 Sistem port: sistem dublu capilarizat.
 Vena porta: pleaca de la nivelul intestinului → vena poarta → recapilarizare la nvel hepatic (triaj al
proteinelor): o parte din aminoacizi ; alta parte – sinteza de proteine ( anabolism) sau genereaza
aminoacizi pentru necesitati propri ( ficat) sau pentru alte tesuturi.
 Sistemul port hipotalamo-hipofizar – de tip arterial.
 Hipotalamusul poate controla functia hipofizara (hormoni inhibitori sau stimulatori) → concentratii
foarte mici = deversate in circulatia generala, ar fi extrem de diluate si matabolizate pana la
adenohipofiza.
 Exista si aminoacizi gluconeoformatori.
Metabolizare de aminoacizi: neoglucogeneza.
 Investigarea metabolismului intermediar la proteinelor
1) Investigatii generale – de screening – informatii ample cu privire la starea metabolismului
2) Investigatii specifice
1) Pentru bilantul proteinelor
a) PROTEINEMIA = dozarea proteinelor in sange – arata global starea proteinelor in sange.
- Hipoproteinemie : aport proteic endogen/exogen scazut , eliminari crescute
- Hiperproteinemie: creste aportul ( rata intrarii prea mare), scade eliminarea ( rata
eliminarii prea mica).
- Normoproteinemia: rata filtrarii ( iesirii) proteinelor in sange = rata aportului (intrarii)
 Sufixul “-emie” = concentratia sangvina.
 Proteinemie sangvina/plasmatica – diferite – pentru toate substantele
 (volum diferit – plasma=55% dn volumul sangvin).
 Majoritatea dozarilor substantelor se fac in plasma.
 Concentratia substantei = cantitatea acelei substante distribuita pe un anumit volum
(c= m/v).
 Ser – fluidul care rezulta din sange dupa coagulare ( nu contine factori ai coagularii care se consuma
partial/total).
 Factorii coagularii:
 nu se consuma deloc 
- Conc. Plasmatica = Conc. ser ( factorii XI, XII, III)
 se consuma integral 
- Conc. Plasmatica = X,
- Conc ser = 0.
factorul I =fibrinogen → fibrina,
VII = globulina antihemofilica A
 se consuma partial: 
- Conc. Plasmatica = X,
- Conc. Ser = diferita de 0, > decat Conc. plasmatica
Protrombina = factorul II in proportie de 90% + protrombina reziduala → proteinemie
serica
 Factorii de coagulare dpdv chimic = proteine, enzime.  diferenta de masa in ser fata de plasma.

 !!! Prin consens international, proteinemia se dozeaza din ser pentru a nu confunda patologia
metabolica cu cea a coagularii; daca dozam proteinemia in plasma, in cazul unui pacient care nu
4
 sintetizeaza unele proteine ale coagularii (hemofilie de tip A)  scade proteinemia, din cauza lipsei
factorilor coagularii, nu metabolismul intermediar (nu se sintetizeaza o proteina care nu are de-a face
cu metabolismul intermediar proteic – factorul VIII).
 Precizare proteinemie plasma / ser
 Nutrientii mai concentrati in sangele arterial ! – mai rar recoltare arteriala deoarece punctia arteriala
este mult mai greu accesibila.
 Completare proteinemie: se specifica calitatea proteinelor din ser prin anumite investigatii
suplimentare=>separare proteine in prima etapa ( prin cea mai utilizata in clinica: electroforeza serica).
 Proteinemia este mai mare in serul din sangele venos sau sangele arterial? In sangele arterial!!
 Noi facem investigatii in sangele venos sau capilar.
FIZIOPATOLOGIE – LP 4
ELECTROFOREZA SERICA
Principiu:
- Separarea proteinelor intr-un camp electric continuu
- Proteine incarcate electric: cele serice prezinta sarcini electrice in functie de ph-ul mediului in care se
gasesc.
Strcuturi amfifilice, amfotere, amififile:
- Mediu acid (mediu bogat in hidrogen ioni) → incarcare pozitiva, prin formarea gruparii amino
- Se comporta ca sebstanta tampon, accepta hidrogen ioni
- Mediu bazic : cedare H+ → incarcare negativa
 Punct izoelectric: nr e⁻ acceptati si cedati – egal.
 Puncte izoelectrice diferite – se incarca diferit (+ / -)
 pH plasmatic normal = 7,35-7,45
 Cel mai mic punct izoelectric al unei proteine/fractiune din ser = 5,5, iar cel mai mare = 8
5,5 - pentru o astfel de proteina ph normal plasmatic este bazic ( incarcare electronegativa)
8 - pentru a astfel de proteina  mediu acid ( se comporta ca un acceptor de protoni)
 Sarcina proteinelor la pH plasmatic este diferita in functie de punctul lor izoelectric. Nu prea exista
proteine cu punct izoelectric 7,35-7,45  proteine incarcate negativ in plasma.
 La electroforeza : toate proteinele serice trebuie sa fie incarcate cu o sarcina de acelasi sens
(migreaza in acelasi sens, dar pe distante diferite) : sub 5,5 sau peste 8 (sub - electropozitiv, peste
-electronegativ).
 Recoltare ser, punere pe un suport de migrare (geluri agar, agaroza, separare foarte buna in 30 min, pe
o distanta foarte mica → 5 cm maxim).
 Suportul de migrare este important pentru durata de separare (3 zile mai demult, pe o distanta de 15-
20 cm).
 Pe suport se pune o solutie tampon astfel incat sa pastram ph-ul.
 Consesn international:
Pentru a nu exista ordine de migrare diferite se lucreaza pe o solutie tampon VERONAL cu un pH de
8,8 ( incarcare electronegativa, mediu perceput ca foarte puternic bazic  se incarca electronegativ,
marimea sarcinii este diferita in functie de diferenta intre punctul izoelectric si pH-ul mediului).
Ex: 5,5 - cedeaza mult mai mult ca una cu punct izoelectric 8 ca sa ajunga la 8,8. Marimea sarcinii este
mai mare cu cat diferenta dintre pH si punctul izoelectric este mai mare.
 Se aseaza la catod ( pol incarcat pentru a migra).
 Forte care deplaseaza o particula in camp electric:
- FORTA ELECTROSTATICA - depinde de marimea sarcinii electronegativitatii = diferenta punct
izoelectric si ph 8,8.
Scade marimea fortei electronegative  scade distanta de migrare.
Distanta de migrare este direct proportionala cu forta electrica.
Conteaza modulul sarcinii electrice.
- FORTA DE FRECARE – contraforta, intre molecula care migreaza si molecula gelului.
Depinde de masa moleculara  forta de frecare creste → scade distanta de migrare si de forma
moleculara: cu cat este mai diferita de sferica cu atat distanta de migrare scade.

 Distanta de migrare este direct proportionala cu forta electrostatica si invers cu forta de frecare (si cu
de ce depinde fiecare forta).
5
 Particulele proteice incarcate toate electronegativ, dar diferit  migrare diferita.
 Masa moleculara diferita  cele cu frecare mai mica, migrare mai mare.
 Migrare in acelasi sens, dar pe distante diferite in functie de rezultanta fortelor ce le influenteaza.
 Benzi de migrare diferite.

ALBUMINE:
- Migrare crescuta: p. izoelectric 5,5 ( incarcare electronegativa mare)
- Se opune forta de frecare mica=> masa moleculara mica, forma foarte apropiata de cea sferica,
dau stabilitate coloidala a serului ( suspensia moleculara din ser se pastreaza mai greu). Au forta
electrica cea mai mare.
GAMMA-GLOBULINELE:
- Forta electrostatica cea mai mica, punct izoelectric 8
- Masa moleculara mare, forma sofisticata
- Forta de frecare mare- migrare redusa
 Benzi de migrare incolore – colorare.
 Grosime (latime) si intensitati diferite: latimea determinata de omogenitatea fractiunii
- particule de acelasi tip, cu aceleasi proprietati, care migreaza in acelasi sens  banda de migrare
mai ingusta;
- fractiune neomogena  banda mai lata.
- Intensitatea determinata de concentratia fractiunii (concentratie mare → intensitate mare).
 Dupa colorare se decupeaza fiecare banda si se determina spectrofotometric concentratia.
 Albuminele nu sunt omogene – banda lata si sunt cele mai concentrate – intensitate mai ridicata.
 Gamma-globulinele – cele mai neomogene si pe locul 2 la concentratie.
 Reprezentare grafica: ELECTROFOREOGRAMA
 Sub forma de arcuri de cerc in functie de concentrarea fractiunii => inaltimea lor
 Arc de cerc → baza ( deschidere) depinde de latimea benzii – omogenitatea

Valori de referinta a proteinelor serice:

Conventie:
SI = C x Cf – pentru orice constanta hemostazica
Sistem international = conventie (valoare in unitati) x factor de conversie

Se uitilizeaza unitati conventionale in Romania.

SI : [g/L]
C: [g/dL] x 10
Cate grame/dL incap intr-un gram/L = 10 g

SI: mm/L
C: mm% - e nevoie de masa moleculara a substantei

 2 tipuri de exprimari:
- Valoarea absoluta
- Valoarea relativa = procente din valoarea proteinemiei totale

6
 Proteinemia totala se exprima intotdeauna absolut (100%): serica (fara alte precizari) si dozare
proteinemie in plasma = proteinemie plasmatica.
Valoare relativa (%) SI [g/L] C [g/dL]
Albumine 50 – 60 35 - 55 3,5 – 5,5
Globuline 40 – 50 20 – 35 2 – 3,5
Alfa 1 4,2 – 7,2 2–4 0,2 – 0,4
Alfa 2 6,8 – 12 5–9 0,5 – 0,9
Beta 9,3 – 15 6 – 11 0,6 – 1,1
Gamma 13 – 23 7 – 17 0,7 – 1,7
PROTEINEMIE TOTALA 100 ( intotdeauna) 67 - 86 6,7 – 8,6
 Interval de normalitate: 67-86 g/L
 Reprezentare electroforeza:
- Banda de migrare
- Valori
- Reprezentare grafica.
 Exemple la fiecare clasa de proteine
 Combinare electroforeza + imunoprecipitare  imunoelectroforeza (punere in evidenta a proteinelor
specifice din fiecare clasa cu anticorpi antiproteine specifice.
Ex: Anticorp antihaptoglobina
 Subclase de proteine
Patologia metabolismului intermediar proteic:
DISPROTEINEMIE = ceva modificat, fara a preciza cauza concreta.

1) Cantitative → concentratia proteinemiei < 6,7 sau > de 8,6

- Hipoproteinemii - < 6,7
- Hiperproteinemii - >8,6
Proportia dintre proteine se pastreaza in disproteinemii strict cantitative.
2) Calitative – concentratia proteinemiei totala ramane neschimbata; se schimba raporturile, procentele
claselor de proteine.
3) Mixte
- Paraproteinemii = este o disproteinemie mixta in care in ser apar proteine anormale (care nu exista
in plasma in mod fiziologic = paraproteine).
- Exista foarte rar disproteinemie strict calitativa sau strict cantitativa.
- Mixte (cele mai multe) – atat proteinemia totala cat si raportul este modificat

Mecansime
Consecinte
Caracterizare disproteinemii

In cadrul disproteinemiilor mixte : paraproteinemii

FIZIOPATOLOGIE – LP 5
DISPROTEINEMIA DIN SDROMUL INFLAMATOR ACUT
Element unic de diagnostic
7
- Modificarile electroforetice nu sunt diagnostice si patognomonice, ci sunt doar specifice unui sindrom
- Electroforeza este doar sugestiva pentru un sindrom ( “ajutatoare”- nu se exclude/asigura un
diagnostic pe baza ei)
- Uneori un sindrom survine peste o patologie deja existenta
- Sindroamele apartin mai multor patologii
Inflamatia acuta
 reactie de protectie a organismului care determina disproteinemia prin aparitia unor anumiti reactanti.
(apendicita, meningita, abces, peritonita).
 Pacienti cu boli diferite, prezinta electroforeze asemanatoare.
 Inflamatia:
- Indiferent de agentul proinflamator care declanseaza reactia, reactia este asemanatoare
- Se elaboreaza anticorpi specifici
- De la nivel hepatic se elibereaza citokine proinflamatorii = reactanti de faza acuta:
- Proteina C reactiva,
- Fibrinogenul,
- Ceruloplasmine,
- Haptoglobine,
- alfa2-macroglobulina,
- alfa1-lipoproteina acil.
 Rol:
- Participa la reactia de aparare (limiteaza actiunea enzimelor fagocitare: limfocite, PMN-uri)
- Enzime – eliberate din granulele reactiei de aparare: anihilare, localizare agent non-self
- Chimotripsina, alfa1-lopoproteina inhiba aceste enzime fagocitare=>limitare inflamatie, (extindere
→ aspecte colaterale, sa nu provoace leziuni mai mari)
- Enzimele digestive nu sunt specifice: digera anticorpii non-self, dar si celule proprii ale
organismului
- Factori antiproteina fagocitara
 Imunoelectroforeza:
 Majoritatea migreaza in zona alfa1, alfa 2  hiperalfa1, alfa2 globulinemie
 Albulinemie discret scazuta, dar nu foarte mult
 Proteinemie totala - un pic peste/ sub normal
 Gammaglobulinemie normala
 Schema pe silde!!
 Sindrom inflamator acut:

- Disproteinemie strict calitativa, dar uneori mixta (proteinemie totala normala, discreta hipoproteinemie)
- Albulinemie discreta - hipo
- Alfa1, alfa2 - crestere evidenta
- Beta, gamma - discreta crestere
 Hipergammaglobulinemie de tip policlonal (crestere a anumitor clase de imunoglobuline) :
plasmocitele secreta Ig-> specifice ( specializate pe o anumita categorie de Ig) => clona=grup de celule
identice intre ele si cu celula-mama.
Reactantii de faza acuta:
CERULOPLASMINA
 proteina transportoare a Cu (este necesar pentru anumite enzime ce nu functioneaza in
absenta lui), in mod normal este toxic de aceea este transportat legat de ceruloplasmina.
8
 Concentratii foarte scazute de Cu.
Circulatie libera in plasma  depunere in zone ale organismului
(inel Keyser Fleischer - deficienta de ceruloplasmina - din boala Wilson: coloratie albastru sau
verde-violet pana la brun care se vede prin transparenta corneei; suprapus pe iris, nu afecteaza
integritatea tisulara).
Examinare – lampa cu fanta ingusta.
 Disfuctii hepatice, insuficienta hepatica
 Cea mai grava manifestare: depunere la nivelul nucleilor bazali (copilul care se naste asa nu
supravietuieste/ are tulburari neurologice foarte grave).
 Plasmafereza, curatare depozite de Cu.
HAPTOGLOBINA
 familie de proteine cu rol de a lega Hb libera (cand se distrug eritrocite).
Daca Hb libera nu ar fi legata → trece prin filtrul renal – precipita in tubul renal (mediu acid) →
focare de glomeruloscleroza care daca sunt foarte multe determina insuficienta renala.
 Situatii patologice in care Hb libera se afla in exces: ANEMIE HEMOLITICA - (distrugere rapida a
eritrocitelor si in exces  cresterea cantitati de Hb libera → trece la nivel rebal - precipitare, in
TRANSFUZII INCOMPATIBILE – 25 de elemente de compatibilitate; teste de compatibilitate;
donator/primitor universal – la cantitati mici de sange (<500 ml); sange transfuzat cu
anticoagulant (chelatori de Ca⁻ fac Ca indisponibil) → transfuzie – hipocalcemie (Ca2⁺ -
stabilizator al membranei celulare  hipopolarizare, stimuli sub valoarea pragului ce produc
potentialul de actiune  hiperexcitabilitate, nu spasmofilie = tendinta la spasm.
 Se administreaza si preparate de Ca pentru a evita aceeasi situatie.
PROTEINA C REACTIVA
 este cel mai important deoarece urmareste foarte fidel faza acuta
 ritmul ei creste la 6 ore de 2-3 ori fata de normal,
 restul creste la 12-24 ore de la declansarea inflamatiei,
 prima care scade cand inflamatia trece de faza acuta.
 Este indicator fidel al inflamatiei de faza acuta →
 uitl in diagnostic, terapie: in pusee acute →
- marire doze de antiinflmator sau schimbare (daca proteina C reactiva este marita se
mentine),
- corticoterapie, si
- medico-legal: sustinerea obiectiva a internarii/concediului medical (boala cronica cu pusee
acute.
 Ateroscleroza: nu se inregistreaza o crestere de proteina C reactiva asa repede, dozare proteina C
reactiva de inalta sensibilitate (cresteri mici ale acesteia) = hs-CRP
 Evolutia inflamatiei acute: spre vindecare sau spre cronicizare.
 Trece si printr-o faza subacuta (reactantii de faza acuta sunt in declin, tirtul lor incepe sa scada, creste
titrul complementului seric).
 Daca nu se vindeca  faza cronica ( sindrom inflamator cronic) → gammapatie policlonala.
 Carcateristic imunoelectroforezei:
- Crestere a gammaglobulinelor
- Policlonal – creste titrul mai multor tipuri de imunoglobuline
- Pastreaza morfologia arcului normal gamma
- Hipoalbulinemie

- Nu cresc toate clasele gamma in aceeasi masura (in functie de tesutul afectat in inflamatia cronica).
- Disproteinemie calitativa:
- Hipo/normoproteinemie totala ( discreta hipo)
- Hipoalbulinemie discreta
9
 - Normo afla1, afla2, beta globulinemie
- Hipergammaglobulinemie
- IN NICI UN CAZ hiperproteinemie crescuta.

FIZIOPATOLOGIE – LP 6
DISPROTEINEMIA DIN HEPATITA
Mecanism:
- deificit de sinteza (de regula in afectiuni hepatice cronice),
- sinteza in exces a unor Ig.
1. Reactia electroforezei in hepatita acuta:
- toxica,
- medicamentoasa,
- virala
Electroforeza tipica - sugestiva, dar lipsa ei nu infirma diagnosticul de hepatita.
Modificari ale electroforezei: destul de nespecifice
- Ficatul secreta reactanti de faza acuta
- In hepatita acuta, desi este o boala inflamatorie acuta a tesutului hepatic, nu creste titrul alfa1, alfa 2,
deoarece ficatul este afectat si nu mai secreta alfa 1, alfa 2
- Normoproteinemie totala, discreta hipoproteinemie
- Discreta hipoalbulinemie
- Reactantii de faza acuta normali ( nu se secreta)
- Hiperbetaglobulinemie
- Hipergammaglobulinemie ( de tip policlonal, nu in aceeasi masura – in fuctie de tipul de hepatita :
alcoolica/etanolica – gamma G)
- Disproteinemie mixta – hipoproteinemie
- Modificarile electroforegramei: nu de forma, ci inaltimea arcurilor

2. Reactia electroforezei in hepatita cronica ( durata mai lunga):

- Hipoproteinemie totala
- Hipoalbulinemie semnificativa
- Hipergammaglobulinemie policlonala in functie de tipul hepatitei
- Disproteinemie specifica ( hepatite cronice, ciroze)
- Normoalfa2globulinemie, normobetaglobulinemie

- GAMMAPATII POLICLONALE → HEPATITA CRONICA

 Ciroza hepatica:
- Hipoalbulinemie ( banda discret colorata)
- Hipergammaglobulinemie (banda intinsa mai intensa)
Contur negru – normal
Contur rosu – patologic
 In ciroza hepatica scaderea si cresterea sunt foarte semnificative.
 Electroforeza interpretata in cazul unor date clinice deja existente.
 In ciroza niciodata electroforeza nu va fi normala (nu diferente discrete) !
SINDROMUL NEFROTIC
Slide!!

10
Consecinta: modificarea presiunii osmotice (cea indusa de proteine = coloidosmotica)  extravazarea de
lichide din spatiul interstitial = edeme.
Decompensare hepato-celulara:
- Scade capacitatea hepatocitului de a depozita glucoza
- Scade sinteza factorilor coagulanti
Ciroza hepatica decompensata vascular:
- Hipertensiune portala (creste presiunea hidrostatica)
- Scade presiunea coloidosmotica- edeme aparute in cavitatea peritoneala (din cavitate virtuala
devine reala)  abdoen voluminos (diagnostic diferential: lichid de ascita)
Copiii subnutriti:
- Abdomen voluminos, slabi (member atrofiate) - deficit de proteine (malnutritie proteinocalorica =
status nutritional in care pentru a se obtine energie se ard proteine) → acumulare de lichid.
Disproteinemie (sinteza, aport normal) – in sindromul nefrotic – in urma pierderii in exces a acestora.
SINDROMUL NEFROTIC:
- Compozitia proteinelor la ivelul mebranelor filtrante glomerulare: proteinurie 0 = metode insensibile la
proteinuria fiziologica si sensibile doar la cea care depaseste limita fiziologica  proteinuria se
pozitiveaza.
- Proteinele nu trec filtrul renal, raman in sange
- Limite neglijabile
- In diferite situatii  modificari ale structurii mebranelor filtrante = permeabila (initial selectiv pentru
anumite clase de proteine), mai apoi permeabila pentru toate.
 Proteinurie selectiva: primele: albumine  hipoalbulinemie si hipoproteinemie totala importanta si pe
masura ce se agraveaza sindromul  imunoglobuline din clasa G, cu masa moleculara cea mai mica.
 Risc de aparitie edeme renale (alta natura, alte elemente semiologice: la nivelul fetei, mai albe).
 Reactie compensatorie a organismului: pierderi mari  sinteza in exces – oricat ar incerca organismul
sa compenseze ritmul de pierdere > ritmul de sinteza – bilant negativ.
 Exceptii: alfa2 macroglobulinele si betalipoproteinele sunt macromolecule mari, nu trec filtrul renal.
 Sinteza in exces  acumulare in organism ( pentru a contracara pierderea presiunii osmotice datorata
alterarii membranei glomerulare) → pacientul cu sindrom nefrotic prezinta o disproteinemie
caracterizata prin:
- Hipoproteinemie si hipoalbulinemie
- Hipogammaglobulinemie – IgG mai tardiv – imunodeficienta
- Alfa1- normale
- Hiperalfa2globulinemie si hiperbetaglobulinemie  compensatoriu

 Scad albuminele si gammaglobulinele  scade proteinemia totala

 Disproteinemie mixta
 Consecinta: scade presiunea osmotica – extrvazare – edeme
 Cand se pierd si gammaglobulinele – imunodeficienta
 Analiza urinii: imagine in oglinda a electroforegramei – ce scade, creste ( hiperalbulinurie,
proteinurie etc).
 Lanturile imunoglobulinelor – grele si usoare.

GAMMAPATII MONOCLONALE

11
= Afectiune in care este stimulata o singura clonaplasmocitara care produce in exces complementul
specific (monoclonal). Exces, proliferarea anarhica, sufoca celelalte componente imunoglobulinice
(comprimate prin cresterea masei, scadere a concentratie)  hiperproteinemie totala.
 Daca clona este produsa de
- Ig G sau Ig A – mielom multiplu monoclonal.
- Ig M – macroglobulinemia Waldenstrom
Modificarile electroforezei:

- Hiperproteinemie totala
- Hipergammaglobulinemie monoclonala
- Discreta hipoalbulinemie
- Restul normale
- Se diferentiaza de restul gammapatiilor prin hiperproteinemie
- Diferenta fiind: electroforegrama: banda gamma extrem de ingusta, foarte intens colorata –
reprezinta elementul monoclonal care este in exces => aparitia unui arc foarte inalt si ingust de tip
spike.
 Policlonale: aspect omogen de banda larga. Componentele imunoglobulinelor migreaza pe distante
diferite.
 Electroforegrama tipica monoclonala:
- Varf inalt, ascutit, baza ingusta
- M spike – de la monoclonal
 Disproteinemii cu paraproteine :

 Clone specializate pentru sinteza de lanturi (5) – fiecare

 In loc in proliferarea clonei producatoare de Ig, profilereaza cea producatoare de lanturi → sinteza in exces a
componentelor proteice care este spcializata  hiperproteinemie totala, celelate clone – sufocate  sinteza
totala insuficienta.
 Lant alfa in exaces -> nu gaseste partener de combinatie periferic ca paraproteina => ser => crestere proteinemie
totala.
 Gammapatii monoclonale : boala lanturilor grele si boala lanturilor usoare.
 Dpdv electroforetic: trec filtrul renal -> ajung in urina -> dozare cu anticorp antilant alfa, gamma, etc
( costisitoare). Alternativa : diferentiere prin proteinuriea Bence Jones – componenta monoclonala sintetizata
excesiv -> incalzire proba urina – precipitare – in cazul lanturilor usoare: proprietate de diferentiere la incalzire
mai mare de 60 grade Celsius => dispare precipitatul – se resuspenda (se utilizeaza 2 tipuri de anticorpi, nu 5).
 Efectul Bence-Jones = daca nu obtinem acest efect => lanturi grele
 Diagnosticul diferential este necesar pentru tratament.
FIZIOPATOLOGIE – LP 7
12
 IMUNOGLOBULINE
Evolutia Ig de-a lungul vietii:
- Atingem maturitatea imunologica doar la 15 ani
- Pana atunci: tirtul Ig < al unui adult sanatos → incapacitatea organismului de a sintetiza Ig
- Aminoacizi – proteine – Ig
- La nastere daca mama este sanatoasa  titrul IgG identic cu al mamei (IgG trece, IgM nu trece)
- Capacitatea NN de a sintetiza Ig : IgG = 0, IgA aproape 0 (neglojabil), IgM 10% din capacitatea unui
adult.
- TITRUL IgG 100% - transfer de la mama
- Reactia de agresivitate infectioasa a NN se realizeaza prin IgG  100% la nastere incep sa scada (se
consuma in reactia imunologica)
- La 1 luna: 75%, la 6 luni: 50% fata de un adult normal
- Perioada de minima concentratie a IgG - de la 6 luni sinteza proprie IgG. Al doilea an de viata 50%, la
12 ani 70-75%, la 15 ani 100% - crestere mai spectaculoasa in primii ani
- TITRUL IgM – Capacitate sinteza la nastere 10 % , productia proprie de dubleaza la 6 saptamani  20%.
La 1 an 100% ( titrul unui adult normal), la 6 luni 50%.
- TITRUL IgA – La nastere nu primeste , nu sintetizeaza. La 6 saptamani incepe propria productie.
Crestere simpla, liniara, lenta  15 ani maturitate. La 6 luni : 30%. NN vulnerabili imunologic in aceasta
perioada.
- Pana la 6 luni scad si IgG  analiza curbe Ig la 6 luni – maxima vulnerabilitate imunologica : IgG ating
un minim, IgM 50% (productie proprie), IgA 20-30%  mare deficit imunologic → protecie copil de
contact cu potentiali agenti patogeni.
 Avantajul laptelui matern: contine Ig rezistente la actiunea enzimatica a enzimelor digestive si se pot
observa ca atare prin pinocitoza (intacte). Singurul nutrient care lipseste din laptele matern = Fe 2⁺ 
risc de anemie feripriva daca nu se diversifica alimentele la 5-6 luni. Risc in cazul hranirii cu laptele altor
specii: alergii alimentare.
 BOLI AUTOIMUNE: apar modificari structurale ale proteinelor din structura celulelor => sinteza de
anticorpi antiacestor structuri ( non-self).
 Gammapatia monoclonala
 Electroforeza normala la copii difera de cea normala a adultului
 Alfa 1 lipoproteina acida
 Sistemul haptoglobinelor
 Fragmentele C3, C4 dozabile
 Imunoglobuline scazute
 Afectiuni cu modficari ale imunoelectroforezei (sugestiva pentru diagnosticul diferential): anemia
feripriva vs hemolitica → anemie prin deficit de fier – 3 etape
 Fe2+ din alimentatie este absorbit, 10% se asimileaza in mod normal.
 Feriprivie: procent mai mare
 Transferina: proteina transportor : muschi, maduva hematogena, sistem enzimatic
 Exces de Fe  depozite in ficat, splina (SRE) – impreuna cu niste molecule: hemosiderina (complex
foarte stabil-greu de legat), feritina ( legare labila).
 Deficit de Fe – cauze: deficit aport, absorbtie, depozitare anormala, hemoragii punctiforme. Deficit –
scade productia de Hb → eritrocite → anemie.
 Faza de depresie de Fe: hematocrit normal, dar cu eliberarea depozitelor de Fe ( anemie – faza latenta
de deficit de Fe).
 Feritinemie scazuta  anemie latenta. Administrare de Fe  recuperare.
 Terminare depozite  deficit de Fe  anemie manifesta  scaderea hematocritului.
 Reparare in ordine inversa:
 Restabilirea nivelului normal de Fe
 Fe utilizat pentru sinteza Hb
 Depozite refacute
 Urmeaza o perioada de timp in care se administreaza Fe. ( suficient cat sa refaca depozitele,
dar mai putin pana la intoxicatie).

 Administrare pana la refacerea depozitelor  fertinemie monitorizata ( normalizare).

 Absorbtie 80% => transportat  tranferinemie modificata
13
 Sursa de Fe: carnea (ficatul) + vit. C
 Feritinemie scazuta – diagnostic diferential al anemiei.
 Anemie hemolitica → distrugere prematura a eritrocitelor → se elibereaza Hb → nu poate trece prin
sistemul renal (prin intermediul sistemului haptoglobinic leaga Hb) → hiperhaptoglobulinemie;
transferinemie crescuta; feritinemie scazuta.
 Alte modificari:
1) terapie cu estrogeni (hiper  crestere ceruloplasmine nu este caracteristica bolii inflamatorii
acute; alfa1 tripsina; transferina) ; scadere albumine ; scaderea haptoglobinei uneori
2) corticoterapie : cresc albuminele si haptoglobinele, hipercorticism (medicamente, alta natura),
disproteinemie (din alte cauza – nu confuzie).
FIZIOPATOLOGIE – LP 8
! EXAMEN - Electroforeza : mecanisme, interpretari, consecinte clinice ale disproteinemiilor, buletin de
analize facut de noi care sa indice un anumit sindrom disproteic.
1. Un pacient prezinta o proteinemie totala Pt=120 g/L din care Albumine = 49%; alfa1 = 7%; alfa 2= 10%;
beta= 11 %; gamma=32%
Pt crescuta; albumine usor scazute; alfa 1 normale; alfa 2 normale; beta normale; gamma foarte
crescute
2. Un pacient prezinta o proteinemie totala Pt= 5 g% din care Albumine = 38%; alfa1 = 5%; alfa 2= 12%;
beta= 13 %; gamma=29%
Pt scazuta ; albumine scazute; alfa 1 normale; alfa 2 normale; beta normale; gamma crescute
3. Un pacient prezinta o proteinemie totala Pt= g/L din care Albumine = 49%; alfa1 = 7%; alfa 2 = 9%;
beta= 11 % gamma=25%
Pt normala; albumine scazute; alfa 1 normale; alfa 2 normale; beta normale; gamma usor crescute
4. Un pacient prezinta o proteinemie totala Pt=75 g/L din care Albumine = 49%; alfa1 = 12%; alfa 2= 16%;
beta= 15 %; gamma=24%
Pt normala; albumine usor scazute (discret); alfa 1 crescute ; alfa 2 crescute; beta normale; gamma
crescute discret
5. Un pacient prezinta o proteinemie totala Pt=46 g/L din care Albumine = 35%; alfa1 = 6%; alfa 2= 17%;
beta= 20 %; gamma=12%
Pt scazuta; albumine scazute; alfa 1 normale; alfa 2 crescute; beta crescute; gamma discret scazute
Cand ne uitam la un buletin de analize:
 Datele pacientului
 Unitati de masura
 Comparare unitate de masura cu intervalul de referinta
 Verificare daca buletinul apartine afectiunilor pe care le are pacientul
Interpretare: intervalul de referinta – incadrare; interpretare propriu-zisa
1) Hiperproteinemie crescuta cu hipoalbulinemie discreta si hipergammaglobulinemie marcata 
gammapatii de tip monoclonal ( si hiperproteinemie totala) – doar ele au hiperproteinemie
2) Hipoproteinemie totala, albumine foarte scazute  gammapatie – hepatita cronica, ciroza hepatica →
hipoproteinemie foarte scazuta
3) Gammapatie → inflamatie cronica ; Gradul de modificare al gammapatiilor
4) Proteinemia totala se exprima mereu in cifre absolute, restul fractiunilor se exprima si procentual.
5) Inflamatie acuta : La interpretare de descris si argumentarea;
a. Explicatia disproteinemiei ( Ex: de ce scade alfa1, alfa 2? );
b. Consecinte clinice
6) Sindrom nefrotic cu debut de mai lunga durata ( globulinemie neselectiva) – consecinte clinice, de ce
cresc alfa 2 si beta?
7) Alcatuiti un buletin de analize care sa sugereze un sindrom inflamator cronic:
8) Un pacient prezinta o proteinemie totala Pt=66 g/L din care Albumine = 48%; alfa1 = 7%; alfa 2= 8%;
beta= 13 %; gamma=27%
9) Pt raman in limite normale; albumine usor scazute; alfa 1 normale; alfa 2 normale; beta normale;
gamma foarte crescute

EXPLORAREA METABOLISMULUI INTERMEDIAR GLUCIDIC

Digestia:
14
- Etapa care ar putea fi asimilata metabolic ( etapa precursoare)
- Nutrientii specifici sunt despecificati si transformati in subunitati absorbabile ( substante) –
monozaharide (hexoze, pentoze)
- Ca atare: in forma pura, ca dizaharide, ca polizaharide ( in alimente)
- Forma de stocare a glucozei in regnul vegetal este amidonul
- La om stocarea se face sub forma de glicogen in muschi si ficat datorita presiunii osmotice care
depinde de numarul de particule ( de molecule) -> o singura presiune osmotica
- In tubul digestiv are loc procesul de hidroliza
- Glucide si in carne ( in muschi)
Enzime digestive:
CAVITATEA BUCALA:
- Amilaza salivara: descompune amidonul preparat (fiert sau copt) – alfa 1-4, alfa 1-6 (amilaza
actioneaza pe alfa 1-4)
- Amilaza pancreatica poate actiona si pe amidonul crud (desface legaturile alfa 1-4 = alfa 1-4
glicozidaza).
- Amidonul se depoziteaza intracelular → membrana celulara din celuloza ; depozite intracelulare de
substanta.
- Depozite realizate de membrana celulara. Amilaza salivara poate actiona numai daca membrana
celulara este eliminata prin fierbere.
- La nivelul pancreasului, sucul gastric (HCl) rupe mecanic membrana celulara din celuloza (erodare).
- Rezulta Dextrine : polizaharide cu lanturi mai scurte. Dau reactii cu iodul.
- Acrodextrina : incolora
- Amilaza- endoenzima (rupe lantul din interior)
STOMAC:
- In interiorul bolului alimentar continua actiunea amilazei salivare in stomac ( jumatate de ora) pana
cand acesta este penetrat de aciditatea gastrica care inhiba. La nivelul duodenului poate continua
actiunea sau amilaza pancreatica actioneaza. Rezulta lanturi din ce in ce mai scurte, glucoza
INTESTIN:
- Sucul intestinal cantonat la nivelul vilozitatilor ( digestie in situ a unor componente), nu neaparat in
lumen. Actioneaza dizaharidaze si trizaharidaze. Legaturile alfa 1-6 nu au fost scindate pana aici:
enzime de deramifiere (alfa 16)  monozaharide. O parte din amidon si glicogen ajunge
nedigerata la intestinul gros + monozaharide care nu se absorb
INTESTIN GROS:
- NU digestie, absorbtie. Proprietati microbiene  procese de fermentatie. Celuloza ramane
nedigerata (doar rupta, fara distrugerea legaturilor glocozidice). Stimularea peristaltismului –
formarea bolului fecal prin absorbtia H2O in intestin (osmotic active) si progresie. Impiedicarea
contactului prelungit al toxinelor cu mucoasa intestinala se face prin aceste stimulari.
Depozite extracelulare:
 La nivelul tiroidei in foliculi (coloid cu precursori) – celula se interpune intre foliculi
 Glucoza: transport activ secundar sinport cu Na ( similar amoniacizilor)
- Carrier cu 2 situsuri: pentru Na si pentru molecula de glucoza.
- Ajunsa in eritrocit este preluata prin capilarele venei porte spre ficat.
 Substanta energetica: glucoza circulanta. Tesutul dependent de glucoza circulanta este cel nervos
(neuronul) – primul care sufera in caz de hipoglicemie.
 Depozite: glicogen (cantitate limitata). Se transforma in trigliceride care se depun la nivel hepatic si
subcutanat ( glucoza neutilizata este cauza depunerii tesutului adipos, steatozei hepatice).
 Celule/ tesuturi insulinodependente:
- Glucoza nu poate traversa membrana decat in prezenta GUD4 ( transportori de glucoza).
Ex: celula musculara, celula adipoasa
 Celule/tesuturi insulioindependente:
- Glucoza poate penetra fara insulina. Ex: neuronul ( coma la diabetici daca ar fi dependenta
de insulina), enterocitul, in epiteliul tubular renal ( trece in totalitate in urina primara –
filtreaza, apoi se resoarbe).
 DINAMICA: test pentru diagnosticul diabetului ( teste de screening).
FIZIOPATOLOGIE – LP 9
EXPLORAREA METABOLISMULUI INTERMEDIAR GLUCIDIC - cont
15
Etape:
 Bine reglementate
 Studii clinice unanim acceptate
 Screening-ul diabetului si prediabetului
 Nediagnosticati
 Suspiciuni clinice ( semne si simptome) obiectivizate prin teste de infirmare/confirmare a diagnosticului
de DZ.
 Ghiduri : nu doar intervale de referinta ci si metode de dozare ( cu specificitati si sensibilitati la fel)
riguroase
1) Concentratia glucozei in sange = GLICEMIA
- Arata statusul global al metabolismului intermediar glucidic, fara a arata de ce
- Sunt importante aspectele:
a) Unde testam glicemia : sange total sau ser sau plasma
- Referitor la concentratie: volum mai mic al plasmei  concentratie mai mare ( c=m/V)
- Intre ser si plasma nu exista nici o diferenta  G plasmatica = G serica ( ser = ce rezulta din
plasma dupa coagulare, lipsesc unii factori ai coagularii, nu toti)
- Glicemia plasmatica se face in plasma venoasa
- Glicemia in sangele capilat total este mai crescuta.
- Gazele respiratorii se determina in sangele arterial – restul parametrilor fiziologici in
sangele venos.
 Pacient cu diabet investigat si in ambulatoriu (POC = point of care) = altele decat
laboratorul central (restil) = la locul unde pacientul este ingrijit.
 In laboratoarele centrale: aparate mai precise, mai sofisticate decat in ambulatoriu.
 Glucometre: punctie capilara din sange integral.
 In camera de dozare a aparatului ajunge doar plasma  Glicemia sange capilar total =
Glicemia plasma venoasa.
b) Metoda de dozare
 Specificitate si sensibilitate
 In biochimie: dozarea prin metode enzimatice ( glucozooxidaza, hexokinaza)
c) Unitatea de masura in care se masoara Glicemia
 S.I [mmol/L] = C x CF [mg/dL] %
C = unitatea conventionala;
CF = factor de conversie
 Dezechilibre : DZ, toleranta la glucoza
d) Perioada trecuta de la alimentatie
- Rezerve de glicogen
- Neoglucogeneza - se mentine Glicemia

METODE:
1. GLICEMIA BAZALA = A JEUN ( FPG= fasting plasma glucose – cand nu mananci)
- Masurata dimineata, pe nemancate, dupa un post alimentar de 8-16 h
- Pranz: orice ingestie de alimente
- Valori normale: 45-50 limita inferioara – 100 mg/dL limita superioara
- Limita inferioara: daca vorbim de o glicemie mai mica ca ea => hipoglicemie ( trebuie acoperita
cauza ei)
- In diagnosticul sindromului hipoglicemic : triada :
 raspunsul la tratamentul cu glucoza
 investigatii
 valori clinice
AIEF – ghiduri
Posibil: 110 mg/dL ( dar nu corect)

 Glicemia bazala : 100 – 126 mg/dL  Glicemie bazala modificata (alterata)

 scadere a tolerantei la glucoza = prediabet (IFG – impaired fasting glucose)
 Glicemia bazala: ≥ 126 mg/dL = diabet zaharat clinic manifest
Diagnostic de prediabet / diabet:
- reconfirmare
16
 - glicemia creste in situatii de urgenta : situatii neobisnuite, accidente  activare axul de stres al
organismului (catecolamine – hiperglicemiante, ACTH, glucocorticoizi  hiperglicemianti)
- in situatii acute e posibil ca Glicemia sa fie marita
Diagnosticul de anomalie a etabolismului intermediar glucidic:
- daca in mod constant valoarile Glicemiei sunt specifice prediabetului sau diabetului  confirmare
diagnostic
- simptomatologie prezenta / factori de risc prezenti / valori normale ale Glicemiei  nu exclud
diagnosticul de diabet ( pot avea diabet)
FACTORI DE RISC:
- Varsta > 45
- Supraponderalitate
- Dislipidemie
- HTA
- Ovare polipozice
- Incarcatura familiala genetica
Indicat dupa repetarea testelor de mai multe ori, sa se faca teste suplimentare.
2. TEST DE TOLERANTA LA GLUCOZA PE CALE ORALA
 Permite certificarea / infirmarea unui diagnostic in caz de valori discordante ale Glucozei bazale
 Pregatirea pacientului: intervalul de 8 h trebuie respectat (si la repetarea analizelor)
 Utila: test care intra in bateria de teste obligatoriu la consult medical = screening (Glicemia bazala)
 Calitati pentru un test de screening:
 Disponibil (sa il poti face oriunde)
 Foarte bine standardizat (crietrii clare)
 Cost – eficienta (nu foarte scump, dar nici foarte ieftin)
Semne si simptome:
- inchidere a plagilor cu dificultate,
- poliurie,
- polidipsie,
- slabire nemotivata,
- infectii interactive
Diagnostic uneori dupa 10 ani de la debut
Pentru pacientii simptomatici:
- Glicemia intamplatoare (test) = RPG (random plasma glucose)
- Se testeaza in orice momet al zilei, oricand dupa masa
- Testare pe loc indicata
- Nu exista interval de normalitate
- Glicemia ≥ 200 mg/dL = certificare DZ ( limita superioara)
- Glicemia crescuta nu are voie sa depaseasca aceasta limita daca suntem sanatosi ( interval in care
se declanseaza mecanismele reglatoare ale glicemiei : 40 – 45: afectare tesut nervos- insuficiente
rezerve ale neuronului / 200: Glicemia la concentratii prea mari = toxica pentru organism – aceasta
determina complicatii la DZ)
Glicemia bazala = cea mai utilizata
FIZIOPATOLOGIE – LP 10
3. TESTUL DE TOLERANTA LA GLUCOZA PE CALE ORALA (hiperglicemii provocate)
- Pacientul provocat sa metabolizeze glucoza- urmarita metabolizarea acestuia
- Util nu doar pentru confirmarea diag de DZ ci si pentru infirmarea acestuia
- Nu este test de screening
- Pregatire a pacientului, urmarire in dinamica ( timp si cost crescute)
- Exceptie: la gravide modificat, este utilizat si in screening si in diagnosticul gestational
- Pacientul “incarcat” cu glucoza ( i se administreaza glucoza) – pregatire

3 domenii de pregatire
a. Dieta :

17
 - cu 3 zile inainte de test, pacientul trebuie sa aiba o dieta care sa contina un aport minim de
hidrati de C (cel putin 150 g). Sa nu fie sub acest nivel, in caz contrar  CETOZA DE FOAME
- Metabolismul este deviat spre formarea de corpi cetonici
b. Efortul fizic:
- pacientul testat in conditii de effort din viata de zi cu zi a acestuia - conditiile lui obisnuite
pentru ca daca scade sau creste efortul poate modifica metabolismul glucidic
- efortul fizic amelioreaza toleranta la glucoza  rezultat fals-negativ;
- lipsa efortului creste glicemia  rezultate fals-pozitive
- Pacientul imobilizat temporar ( ex: picior in ghips)
c. Aportul de medicamente:
- Cresc toleranta la glucoza: salicilatii ( scadere in mod fals a glicemiei)
- Scad toleranta la glucoza: psihotrope, antidepresive, B-blocante, diuretice, contraceptive
- Testarea sa nu se faca in aceste situatii
- Amanarea tratamentului/testului sau intreruperea tratamentului

 Pacientul nemancat in ziua testului de minim 8 h.

 Supravegheat ( internat).
 Prindere linie venosa pentru eventualitatea unor complicatii.
 Initial se dozeaza glicemia bazala.
 Apoi se face incarcarea cu glucoza: intr-o cana ( 300 mL) se dizolva 75 g pulbere / la copil
1,75 g/kg corp fara a se depasi 75 g.
 Se administreaza in maxim 5 minute ( se bea).
 Dupa ce a inghtit glucoza se porneste cronometrul ( nu are voie in acest timp sa bea,
fumeze etc.).
 La 2 h se recolteaza o glicemie ce va avea valoare diagnostica.
 Optional se mai poate recolta alta glicemie si la 1 h, dar nu are valoare diagnostica
2 x 2 – denumire a testului
- Initial cresterea glicemiei prin absorbtie de la nivel intestinal → creste si insulinemia (secretie de novo).
- Captare a glucozei si in tesuturile insulino-dependente si in restul.
- Initial, diferenta intre ritmul absorbtiei si captare a glucozei, apoi reglare.
- Maximul concentratiei glucozei se ajunge la 1 h postprandial = hiperglicemie normala
- La pacientul sanatos cu toleranta normala la glucoza: sub 140 mg/dL (glicemia) ;
< 140 NGT
140-200 mg/dL - prediabet sau toleranta scazuta la glucoza IGT
100-126 mg/dL = GB modificata ( alterata)
IFG = IGT
≥ 200 mg/dL DZ (DM)
Tpuri de curbe:
- In functe de prediabet /diabet
- Curbe agatate
- La tineri si copii glicemia sub 100 mg/dL fiziologic = matabolism rapid
- Daca sub 100 mg/dL la atleti, sportivi  ca e risc de hipoglicemie in timpul testului (anxios, transpiratii,
palpitatii → proba prelevata in acel moment  inca o doza de glucoza la mentinerea simpaticului/
glucocorticoizilor, daca nu functioneaza – glucoza simpla + glucide complexe care necesita metabolizare)
Contraindicatii: malabsorbtie sau cancer gastric – administrare intravenosa
- Orice stimul stresor, effort fizic, modificari toleranta la glucoza.
Hemoglobina glicozilata ≠ glicata
Hemoglobina glicata :
- Procentul de glicare = depinde de concentratia glucozei in soutie
- Hg = proteina complexa in prezenta glucozei din sange, sufera fenomene de glicare
Forme de Hg glicata : Hg A1a, A1b – 2% ; A1c – 6%
- 8 % procent Hg glicata la glicemie normala
- Pentru dozare  separare izoforme si masurare : deosebirea se face foarte greu-> masurare
izoforma cu cea mai mare concentratie  dozarea formei A1c

Memorie diabetica de lunga durata

18
Se foloseste la monitorizarea pacientului deja diagnosticat cu DZ deoarece procetul Hg glicate = durata
de viata = durata de viata a eritrocitului
- Screening si diagnostic din 2011 – Hg glicata ( DZ si prediabet)
- Pentru izoforma A1c Hg Glicata 5,7 % normala
5,7 – 6, 4 % - prediabet
Peste 6,5 % - criteriu pentru diag DZ
- Nu este test de prima intentie
Daca glicemii crescute si Hg glicata usor scazuta => modificari recente de metabolism (DZ) + debut
diabetic de foarte scurta durata.

FIZIOPATOLOGIE – LP 11
SCREENING-UL SI DIAGNOSTICUL DIABETULUI GESTATIONAL
1. Definitie diabet gestational ( de sarcina) GDM
2. Screening
3. Diagnostic
Definitie:
- Orice grad de scadere a tolerantei la glucoza care are ca prima diagnosticare perioada sarcinii
- Nu exista toleranta scazuta la glucoza la gravide, ci doar diabet
- Debut in timpul sarcinii cu modificari ale metabolismului glucidic
- Diabet anterior sarcinii, dar nediagnosticat – mai atent monitorizat in timpul sarcinii
- Indiferent daca se remite sau nu dupa sarcina ( de regula se remite, ramane diabet gestational,
dar este un risc crescut de dobandire a diabetului la aceste paciente)
- 10 % din sarcini in lume = prevalenta
- Romania – 5 % ( dar posibil monitorizare insuficienta)
Clasa de risc pentru diabet gestational  clasificare.
Clase de risc: 3:
- Scazut
- Mediu (nu se incadreaza in celelalte doua)
- Crescut
 Pentru SCAZUT trebuie indeplinote toate crietriile (de pe slide) si simultan:
- Rasa fara risc
- AHC
- Greu de crzut ca exista.
 Pentru CRESCUT (SAU) :
- Suficient un singur criteriu
- Afroamericani
- Macrosomi (greutate la nastere peste 4000 g)
- Orice femeie care a dat nastere unui copil peste 4 kg  semn sigur de diabet gestational (chiar
daca nu a fost diagnosticata in timpul nasterii)
- Copil trebuie monitorizat
 SCREENING-ul – se face in functie de clasa de risc
- Neaparat sa vina in primul trimestru pentru a se putea face screening-ul prin diferite metode:
- Glicemie a jeun
- Glicemie intamplatoare
- Impact scazut asupra gravidei si fatului
- Cele cu risc crescut- retestate in saptamana 24-28 ( screening in primul trimestru):
- Test de toleranta la glucoza usor modificat
- Screening-ul femeilor cu risc mediu
Risc scazut aproximativ considerate cu risc mediu: pentru mai multa siguranta  testare si
monitorizare profilactica.

Doar in primul trimestru putem face glicemia bazala si intamplatoare (apoi nu mai avem itervale de
referinta).
 In sapt 24-28 se face doar TTGO (toleranta la glucoza).
19
  EX: sapt 20 – testare pe loc direct TTGO
- Modificare constelatie hormonala la gravida  singurul test = TTGO
- Pentru mentinerea sarcinii  medicatie si tratament antihipertensiv – nu se intrerupe
medicatia pentru TTGO
- Se mai ia o glicemie la 1 h – valori normale pe slide
- Depasirea oricarei valori certifica prezenta diabetului gestational (bazal/ 1h/2h).
- Alte valori decat TTGO pentru negravide
NU: GLUCOZURIA:
In monitorizarea diagnosticului unui pacient cu DZ.
- Prezenta acesteia este doar element de clasificare al pacientilor cu diabet
- Nu se utilizeaza in monitorizare:
- Glucoza in urina primara = glucoza in sange
- Transport sinport cu sodiu
- Urina finala: glucozuria = 0
- Teste ce sunt utile pentru dozarea Glucozuriei in urina  insensibile la glucozuria fiziologica
(prezenta dar inutila)
- Teste semicalitative
- Glucozuria nu este 0 deoarece orice mecanism cu trasport activ (ce utilizeaza energie) este
limitat de necesitatea refacerii rezervelor energetice (nu exista suficienta energie in timp)
 TRANSPORT MAXIMAL
- Depinde si de lungimea tubului contort proximal (lungime mai mare  capacitatea de transport
mai mare)
- Nefornii au lungimi mari (cei mai lungi sunt cei juxtaglomerulari – la jonctiunea dintre corticala si
medulara)  transport (capacitate maxima) cel mai mare de glucoza (sunt 15 % dintre neforni)
- 85 % capacitate maxima mai mica de transport al glucozei
“ Prag renal de eliminare a glucozei = 180 mg/dL” – GRESIT
- Prag corespunzator celor mai lungi nefroni
- Pentru ceilalti nefroni  prag mai scazut de eliminare
 Tubul contort proximal  sangele ajunge prin ultrafiltrare ( rata filtrare glomerulara)  incarcat cu
glucoza.

 Peste:
- 320 mg glucoza/ min la B
- 300 m glucoza/ min la F - capacitate maxima de transport , reabsorbit in totalitate.

 Corespunzator acestei incarcari de glucoza a TCP = 180 mg/dL => cei mai lungi nefroni reusesc sa
absorba glucoza daca in rinichi ajunge sange cu concentratie 180 mg/dL glucoza.
- 200 mg glucoza / min → 140 mg/ dL
- 100 mg glucoza / min → 70 mg/ dL

 Peste capacitatea maxima de transport rinichiul elimina glucoza.

 Glucozuria nu este 0, dar este fiziologica → nu se poate face un criteriu de diagnostic din
glucozurie.

 Pacientii diabetici dezvolta nefropatie diabetica (prabusirea ratei filtrarii glomerulare) 

insuficienta renala ( complicatie a diabetului).
 Cand rinichiul este afectat de nefropatie, glucozuria nu mai este deloc previzibila ( poate scadea
sau ajunge aproape de 0, desi glicemiile sunt foarte crescute)

 Poate – scadea rata filtrarii glomerulare, desi incarcarea cu glucoza este crescuta = Cantitate
glucoza considerata sub capacitatea de transport  reabsorbtie totala a glucozei  glucozurie 0.

FIZIOPATOLOGIE – LP 12
CLASIFICARE DZ
Vechea clasificare nu mai este valabila de 20 de ani!
20
Noua clasificare revizuita apartine A.D.A.:
- In functie de mecanismul fiziopatologic care determina hiperglicemie
- Vom avea :
- DZ 1
- DZ 2
- Alte tipuri specifice DZ (diabet secundar) – apar in evolutia unor afectiuni
- Diabet gestational
DZ de tip 1
- Mecaism fiziopatologic – deficit absolut de insulina -> scaderea secretiei din cauza distrugerii celulelor
beta- pancreatica.
- 2 mecanisme prin care poate fi explicata distrugerea celulelor beta :
a) Mediat imunologic
b) Idiopatic (nu poate fi explicat prin mecanisme de tip imunologic)
DZ de tip 2
- Rezistenta la insulina = rezistenta tesuturi periferice la insulina
(tesuturi dependente : tesut muscular si adipos) ;
dependente = pentru a avea aceleasi efecte – cantitatea de insulina trebuie sa fie mai mare fata de cat
secreta organismul
- Apare si defectul secretor uletrior
- Valori mai mari ale insulinei la determinare
- Inversarea celor doua etape :
- Deficit secretor de insulina
- Aparitie rezistenta la insulina
Tipuri specifice
a) Defecte genetice ale celulelor beta - mutatii ale genei care conditioneaza secretia de insulina
- Unele forme (MODY) – apar la tineri ( debut in varsta copilariei – forma de diabet de tip 2) sau
adolescentei, dar diabet de maturitate.
- Poza cu enzime care intervin in metabolismul insulinei
b) Efectele insulinei pe tesuturile periferice
- Lipotrofic: pacient la care exista tesuturi rezistente sau tesuturi sensibilizate la insulina
c) …………. Cu afectare si a celulelor endocrine
d) Endocrinopatii
- Hipersecretii de hormoni cu efect hiperglicemiant:
- Pauza secretiei de insulina postprandial
- In timpatrofere => ca nu mai poate secreta insulina
e) Medicametos / chimic
- Corticoterapie
- Medicamente beta-adrenergice
- Substante psihotrope
Tratament de lunga durata => trebuie monitorizati
f) Infectii
- Infectii – potential disctructiv pe celula beta- pancreatica ( inflamatorii)
g) Forme rare – DZ mediat imunologic
- Sindrom Stiff-man
h) Boli genetice asociate cu DZ
Diabetul gestational
- Debut in timpul sarcinii
- Nondiagnosticat in timpul sarcinii
TTGO – confirma/infirma persistenta DZ gestational – nu se face Hg glicata : pentru ca refelcta memoria
diabetica de lunga durata ( sub nici o forma).

Epidemiologie:
IGT = prediabet / toleranta scazuta la glucoza

Diagnostic - cum se face:

- Pacient simptomatic -> daca glicemia bazala peste 200 mg/dL ( statstic)

21
- Pacient asomptomatic -> daca glicemia bazala peste 126 mg/dL ( statistic)
- La TTGO ( dinamic)
- Hg glicata
Hg glicata – test diagnostic si de monitorizare
Diagnosticul poate fi confirmat prin una dintre metode:
 Statice: poate confirma sau nu infirma diagnosticul
Ex: peste 200 mg/dL  sigur are DZ
Sub 126 mg/dL  nu este sigur ca nu are DZ ( testare repetata)
 Dinamice: confirma sau infirma cu certitudine DZ si IGT

Clasificarea tolerantei la glucoza:

- Normala: glicemie bazala sub 100 mg/dL
- Glicemie bazala alterata (modificata): sub 126 mg/dL
- Sub 200 - prin TTGO
Glicemie bazala alterata sau modificata
TTGO - IGT diagnostic
- Peste 110 mg/dL  retinopatii, nefropatii (complicatii DZ)  scadere a marjei

Diagnostic DZ
 FRG – foarte bun test diagnostic
- La asimptomatici
- Cel mai utilizat
 Screening-ul: la simptomatici – glicemia intamplatoare
 RPG:
- Test screening pentru simptomatici
- Test diagnostic nu poate fi utilizat pentru infirmare
 OGTT – test screening la gravide, in rest nu
Hg glicata : nu atat de cost-eficient:
- Diabet: peste 6,5
- Pediabet intre 5,7-6,5
- Teste de montorizare a pecientilor deja diagnosticati
!!! Pregatirea pacientului pentru glicemia bazala : cele 8 h obligatorii de post alimentar
Glicemia bazala se transforma in glicemie intamplatoare.
Diabet:
- Tip 1 – debut foarte rapid
- Tip 2 – fenomenele fiziopatologice pot fi reversibile intr-un anumit interval (diagnosticul poate fi
intarziat chiar si la 10 ani  complicatii) – foarte important de facut screening pentru diagnostic
Reversibil in prediabet daca se respecta conditiile de viata.
Pentru fiecare test :
- Daca test screening
- Ce categorie?
- Test diagnostic
- Confirmare/infirmare
Testare macar o data la 3 ani – la cei peste 45 ani screening de la 20 ani, o data la jumatate de an
Factori de risc DZ
GDM = diabet gestational
- Dislipidemie : Colesterol crescut + TGL scazut – specifice

Patogeneza DZ :
Tipul 1 A
- Diabetul nu se poate vindeca, se poate echilibra, se face preventia complicatiilor
22
 - Chirurgia metabolica

Factori genetici
- Gene ce confera vulnerabilitate (risc) + gene protective
- Daca nu se intanlesc si cu factorii de mediu, nu apare boala, pentru ca exista doar predispozitie

Factori autoimuni:
- Alte celule in pancreas
- Desi seamana structural, functional cu celule beta => protejate
- Anticorpii explica aparitia fenomenelor inflamatorii

Factori de mediu:
- Contact prematur cu lapte de vaca (infestat cu virusuri care pot determina distrugerea rapida a
celulelor beta- pancreatice + alti factori de risc)

Imunosupresie - riscuri

23