NSTALATII AVALE E ORD

Razvan Bidoae

Part 4 – Instalatiile pentru prevenirea si stingerea incendiilor

 Instalatii de prevenire si stingerea incendiului
Navele conţin substanţe cu un potenţial ridicat de aprindere, ceea ce creează posibilitatea apariţiei incendiilor la bord. Materialele
combustibile aflate la bordul oricărei nave sunt de trei categorii principale:
a) materiale combustibile utilizate la construcţia şi amenajările navei;
b) combustibilii utilizaţi pentru instalaţia energetică a navei;
c) marfă (produse petrolifere, LNG, LPG, cărbuni, cherestea, cereale, etc).

Instalatiile de prevenire si stingere a incendiilor sunt reglementate prin regulile:

- SOLAS intreg capitolul II-2 – Construction – Fire protection, fire detection and fire extinction (23 Reguli cuprinse in 123 pagini)
- Fire Safety Systems (FSS) Code, 2015 Edition – Ceribnte pentru instalatiile de stins incendiu
- Fire Test Procedures (FTP) Code, 2012 Edition – Metodologia de testare a materialelor si echipamentelor;
- Cerinte suplimentare posibil la Regulile Autoritatilor de pavilion (ANR nu are)
- Regulile Registrelor de Clasificare

Prevenirea aparitiei incendiilor si mai ales extinderea lor se face prin impunerea unor măsuri constructive, încă din faza de
proiectare urmat de constructia corpului corespunzator.
De asemenea este foarte important dotarea navelor cu mijloace eficiente de semnalizare şi intervenţie pentru stingerea
incendiilor, adecvate la tipul de nava şi la natura materialelor incendiate.
 Instalatii de prevenire si stingerea incendiului
In conformitate cu SOLAS Ch. 2, Regulation 2; obiectivele pentru ca o nava sa fie sigura sunt:
1. Prevenirea aparitiei incendiilor sau exploziilor
2. Reducerea riscului de acidente umane datorate focului sau exploziilor
3. Reducerea riscului de deteriorare a navei, marfii transportate sau mediului datorate focului sau exploziilor
4. Limitarea focului si stingerea incendiului in compartimentul in care a aparut
5. Sa existe cai de urgenta

Pentru indeplinirea celor de mai sus se impunurmatoarele:

1. Divizarea navei pe vertical si orizontala prin pereti si puti rezistente la foc
2. Separarea zonei de locuit de restul navei prin pereti si puti rezistente la foc
3. Retrictionarea tipului de carburanti folositi la nava
4. Detectia focului in orice compartiment
5. Restrictionarea focului in compartimentul in care a aparut si stingerea lui
6. Proterajarea cailor de urgenta prin pereti rezistenti la foc
7. Echipamentele si istalatiile de stins incendiu sa fie utilizabile in orice moment
8. Limitarea posibilitatii de aprindere a vaporilor de marfa(nava tank)
 Instalatii de prevenire si stingerea incendiului
Dotarea navelor cu mijloace de detective a incediului
Eficienţa stingerii incendiului creşte dacă este depistat în fază incipientă. De aceea Regulile impun dotări pentru detectia incendiului în
toate compartimentele sau grupuri de compartimente în care acesta poate apare. Detectia unui incendiu se face prin traductori de
temperatură si/sau de fum montaţi în compartimente unde poate apare incendiu. Semnalele sistemului de detectie sunt transmise la
timonerie unui sistem de alarmă care anunţă apariţia şi locul incendiului, pe o schemă sinoptică a navei.

Triunghiul focului
Pentru ca un incediu sa apara trebuie sa se indeplineasca simultan urmatoarele:
1. Existenta materialului combustibil
2. Cresterea temperature peste valoarea de autoaprinderea materialului combustibil
3. Prezenta oxigenului pentru a permite arderea.

Mijloacele de preventie a incediului preved separarea celor trei elemente astfel incat in nici un compartiment al navei sa
nu existe simultan maximum 2 elemente.
Stingerea unui incediu se bazeaza pe indepartarea unui element din focar.
 Instalatii de prevenire si stingerea incendiului
1 - Înlăturarea materialelor combustibile.
Prevenire: Aceasta este o soluție care se poate aplica numai parțial pe nave deoarece nu toate materialele combustibile pot fi evitate. Nu
este permis folosirea materialelor combustibile in constructia navei. Din pacate, marfa transportata, care poate fi formată din materiale
combustibile si a combustibililor stocați pentru necesitățile energetice ale bordului nu pot fi eliminate de pe nava. Se poate interveni prin
conditii de separare a marfii si combustibililor de sursele de temperature; in cazul navelor tanc apare o separare a marfii de sursele de
caldura si a oxigenului. In cazul navelor tanc se adopta solutii constructive astfel incat vaporia de marfa sa nu fie absorbiti prin sistemul de
ventilatie si introdusi in incaperile suprastructurii.
Stingere: Se opreste combustibil ce intra in compartimentul de masini din exteriorul lui.
2 – Mentinerea temperaturii sub punctul de autoaprindere a materialelor combustibile.
Prevenire: Se realizează prin izolarea tuturor suprafetelor ce pot depasi 220 C si pe care poate ajunge combustibil in urma unei avarii
(esapamentele de la motoarele termice). La navele cu clasa de stingator de incediu pe toata suprata exterioara a suprastructurii se
amplaseaza diuze prin care se stropeste peritii navei cand aceasta participa la stingerea incendiului pe alta nava.
Stingere: Micsorarea temperaturii din focar sub valoarea temperaturii de aprindere a materialului prin racier: instalatia de stins incendiu
cu apa de mare. Ea este disponibilă în orice punct de pe nava, chiar daca pe nava s-a produs o singura avarie. Prin racirea focarului cu apa
se consumă energia incendiului atât prin răcirea directă cât şi prin energia termică extrasă prin vaporizarea apei. Este simplu, eficient şi
ieftin. Are dezavantajul că, în unele cazuri, poate afecta calitatea materialelor incendiate sau poate amplifica avaria (cazul instalaţiilor
electrice care, sau dacă se introduce o cantitate mare de apă se poate afecta funcționalitatea compartimentului sau stabilitatea navei).
Deoarece apa vine în contact cu suprafața incendiată, pe care o răcește, procedeul se cheamă “de suprafață”. Nu poate fi utilizat la
stingerea combustibililor, deoarece combustibilul incendiat se ridică deasupra apei.
 Instalatii de prevenire si stingerea incendiului
3 - Reducerea procentului de oxigen.
S-a constatat, că într-o atmosferă săracă în oxigen, flacăra nu apare sau dacă există, se stinge. Aceasta se întâmplă dacă procentul de oxigen
din aer scade sub 15% (in mod normal este 21%). De aici derivă posibilitatea de a preveni şi de a stinge incendiu formând o atmosferă săracă
în oxigen în compartimentul în care este posibilă apariția incendiului sau dacă acesta există deja.
Prevenire: In compartimentele de marfa de a navele tank se introduce gaz cu oxygen ~5%.
Stingere: Instalatia de stins incendiu cu CO2, folosita la CM, C.DA. Compartimentul pompelor si magazii marfuri periculoase. Reducerea
procentului de oxigen se face prin introducerea, în compartiment a unei cantități de gaz inert, care reduce procentul de oxigen din aer, la o
valoare la care arderea nu mai este posibilă. Procedeul se cheamă “volumic”.
Tot in aceasta situatie intra si instalatiile de stins incediu care fac o izolare a focarului de aerul proaspat: instalatia de stins incediu cu spuma.
Spuma este un produs obținut prin amestecul unei substanțe spumogene cu aerul (spuma aeromecanică) sau prin reacția chimică între două
substanțe chimice în prezența unui stabilizator pe bază de glicerină (spumă chimică). Ea se produce în instalații speciale existente la bord şi
se distribuie, în special, pe suprafețe care conțin combustibili lichizi care ard.
 Instalatii de prevenire si stingerea incendiului
Fiecare procedeu de stingere se bazează pe un agent, distribuit cu ajutorul unei instalații la locul incendiului.
Ca agenți se utilizează:
- apa,
- spuma chimica si aeromecanică
- gazele inerte
Apa - realizează stingerea, în general, prin “efect de suprafață”. Este disponibilă în orice cantitate fără costuri şi poate fi distribuită în orice
punct al navei, cu instalații formate din pompe şi tubulatură de distribuție. Poate fi utilizată şi sub formă de apă pulverizată care distribuită în
compartimente. Nu poate fi utilizată în compartimentele cu echipamente electrice sau în compartimnte unde se pot aprinde combustibili
lichizi. De asemenea este interzisă utilizarea ape în cazul substanțelor, care în contact cu apa, produc vapori sau gaze combustbile sau
explozive.
Spuma - stinge incendiu prin efect de suprafață, fiind distribuită pe suprafețele incendiate ale combustibililor lichizi. Substanțele spumogene
se depozitează la bord şi, în amestec cu apa din instalaţia de stins incendiu şi cu aerul, formează spuma aeromecanică. Spuma chimică este
formată prin reacția a două substanțe spumogene, într-un generator de spumă amplasat la bord in CM, de unde este distribuită, printr-o
rețea de tuburi la locul incendiului. La nava exista extictoare portabile care imprastie direct spuma pe focar. Spuma aeromecanică conține
aer şi izolarea suprafeței incendiate este mai puțin eficientă implicând un strat mai gros de spumă. Cea chimică conține gaz inert, așa că ea,
izolează suprafața incendiată mai eficient, cu cantități mai mici de spumă. Spuma trebuie să fie stabilă, să fie distribuită ușor, să nu fie
dăunatoare pentru oameni şi să nu reacționeze chimic cu materialele cu care vine în contact.
Gazele inerte - sting incendiu prin “efect volumic”. Sunt de două tipuri:
- gaze inerte depozitate la bord, în recipienți speciali;
- gaze inerte produse la bord, în generatoare de gaz inert.
Primele sunt depozitate la presiuni care asigură volume minime ale recipienților, la temperatura mediului. În acest sens se utilizează gaze
comprimate la presiuni care le aduc în apropirea fazei lichide, cel mai utilizat fiind CO2, soluție care necesită recipienți foarte rezistenți,
presiunea din butelii este de ~100 bar). Mai pot fi utilizate şi alte substanțe, în stare lichidă (anumiti freoni care la presiuni > 3 bari se
lichefiaza), care distribuite la locul incendiului, creează prin vaporizare vapori inerți. Aceștia sting incendiu prin efect volumuic. Vaporii nu
trebuie să afecteze personalul şi nu trebuie să aibă efecte negative asupra mediului, utilizarea lor fiind riguros controlată prin Norme de
protecție a mediului.
 Instalatii de prevenire si stingerea incendiului
Gazele inerte produse la bord, se obțin din arderea combustibililor în arzătoare speciale, incluse într-o instalație generatoare de gaz inert.
Ele sunt folosite la inertizarea atmosferei în tancurile de marfa de la petroliere navele de transport gaze lichefiate, unde spațiile dintre corp şi
rezervoarele care conțin gaz lichefiat, se inerțizează. Calitatea gazului inert este controlată pentru a se limita concentrația de oxigen, de
vapori de apă, ș.a.
Instalațiile de stins incendiu cu apă de mare
Este impusa prin SOLAS Ch. II-2 Regulation 10;obligatorie la toate navele.
Instalaţia este formată din:
- pompe autoamorsabile (numărul şi debitul minim sunt impuse de Reguli);
- tubulatură de distribuție a apei, cuplată la refularea pompelor şi formată
din magistrală şi ramificații către compartimente;
- armături pentru manevra apei în instalație;
- hidranți cu furtunuri şi ajutaje pentru distribuția apei (ciocuri de barză).
Schema principială a unei instalații de stins incendiu cu apă:
Definirea elementelor schemei implică:
- Stabilirea schemei instalatiei - pozitionarea hidrantilor pe nava
- Adoptarea numărului şi debitului debitului pompelor – conform regulilor;
- Dimensionarea tubulaturii şi calculul hidraulic pentru determinarea sarcinii pompelor;
- Adoptarea pompelor instalației.
1, 2 - pompe principale duzelor din nările puțului de lanț
3 - pompe de avarie (alt compartiment) alimentate pentru spălarea lanțurilor
4 - magistrale inelare 8 - armături cu dimensiuni stnadardizate
5 - magistrală liniară pe plan internațional la care se cuplează
6 - hidranți furtunurile altor nave care intervin
7 - armăturile pentru alimentarea pentru stingerea incendiului
 Instalatii de prevenire si stingerea incendiului
Adoptarea schemei instalatiei
In adoptarea schemei instalatiei trebuie avut in vedere:
- Toti hidrantii sa poata fi alimentati de la oricare din pompele de stins incendiu;
- In cazul unei avarii in CM toti hidrantii de pe nava sa poata fi alimentati din pompa de avarie;
- In cazul unei avarii in compartimentul pompei de stins incendiu de avarie, toti hidrantii de pe nava sa poata fi alimentati de la pompele de stins
incendiu din CM;
- Sa existe valvule de izolaj pentru tubulaturile ce nu sunt amplasate in zone incalzite (se evita distrugerea tevilor prin inghetarea) si posibilitatea de
golire a tubulaturii din zonele neincalzite (punti deschise, magazii marfa), etc;
- La navele tanc magistrala de stins incendiu din zona de marfa trebuie sa aiba valvule de izolaj la o distanta maxima de 40m.

Schema instalatiei se adopta pornind de la amplasarea pompelor si a hidrantilor. Pompele principale de stins incendiu se amplaseaza in CM
iar pompa de avarie cu impreuna cu sorbul acesteia in alt compartiment ce nu comunica direct cu CM. Pompa de avarie este alimentata de la
DA sau de la un motor termic independent. Hidrantii se amplaseaza astfel incat orice focar de incendiu sa poata fi batut cu 2 jeturi de apa ce
nu provin de la acelasi hidrant. De la hidrant pana la focar se poate folosi 1 furtun pentru primul jet si 2 furtunuri pentru cel de-al doijea jet.
Lungimea minima a unui furtun este de 10 m si nu mai lung de:
- Compartimente de masini => lungimea maxima furtun 15 m;
- Punti deschise si suprastructuri => lungimea maxima furtun 20m;
- Punti deschise la nave cu latimea mai mare de 30m => lungimea maxima furtun 25m;
R2 = 1 furtunuri + jet

R1 = 2 furtunuri + jet
 Instalatii de prevenire si stingerea incendiului
Alegerea numărului pompelor si presiunii minime la hydrant (SOLAS Ch. II-2 Reg 10).
Nave de pasageri Tonajul brut al Nave comerciale
Tonajul brut
Presiunea minimă navei Număr de pompe
al navei Număr de pompe
la hydrant [bar] < 1000 2 din care una trebuie sa fie antrenata independent
< 4000 2 3.0 > 1000 2
> 4000 3 4.0
Tonajul brut al Nave comerciale
navei Presiunea minimă la hydrant [bar]
< 6000 2.5
> 6000 2.7

Pompele de stins incendiu pot fi unele dedicate sau pot fi acceptate pompele sanitare, ballast, santina, servicii generale daca acestea nu sunt
folosite pentru transferul de hidrocarburi.

( )
Debitul pompelor de stins incendiu se calculeaza conform SOLAS functie de debitul pompelor de santina: π 2 3.6
- pasagere: cel putin 2/3 din debitul pompelor de santina =>debitul total al pompelor de stins incendiu: Q t > a 25 + 1.68 L ( B + D ) [ m 3
/ h ]
unde a = (3 sau 4) functie de dimensiunele pasagerului (vezi SOLAS, Ch. II-1 Reg. 35)
3 1000
- comerciale: cel putin 4/3 din debitul unei pompe de santina=>debitul total al pompelor de stins incendiu:Qt >
dar poate sa nu depaseasca 180 m3/h.
2π
3
(
25 + 1.68 L( B + D) ⋅
2 3.6
1000
)3
[m / h
Qt
Având debitul total Qt si numarul total de pompe np, se stabilesc debitele fiecărei pompe astfel: Q1 = unde kp =0.8 – 0.85 coeficient de
3
cuplare în parallel, dar nu mai putin de 25 m /h. n p k p

Debitul pompei de avarie cel putin 25 m3/h pentru pasagere si nave comerciale cu tonajul > 2000 GT. Pentru nave comerciale <2000 GT
debitul pompei de avarie cel putin egal cu 15 m3/h (FSS Code, Chapter 12, 2.2.1.1)
Se adopta vitezele pe refulare intre 3 si 4 m/s iar pe aspiratie in jur de 2 m/s. Pentru ramnificatii se adopta viteze in jur de 3 m/s.
 Instalatii de prevenire si stingerea incendiului
Dimensionarea tubulaturii şi calculul hidraulic. Se adopta vitezele pe refulare intre 3 si 4 m/s iar pe aspiratie in jur de 2 m/s. Pentru
ramnificatii se adopta viteze in jur de 3 m/s. Dimensionarea magistralelor se face cu 1 pompa in functiune. Diametrul ramnificatiilor se face
pe baza debitului unui furtun, acesta se determina pe baza presiunii la “ciocul de barza” ph, si diametrul duzei ajutajului da, pe baza lor se
calculează debitul unui ajutaj: πd a
2
2 ph  m  in care µ ≅ 0 ,82 coeficient de debit.
3
qa = µ  
4 ρ  s 
Diametrul duzei ajutajului poate fi 12, 16 sau 19 mm (SOLAS Ch. II-2, reg 10). Se allege functie de pozitia unde este amplasat si debitul
pompelor de stins incendiu:
- Pentru suprastructurii si spatii de servicii diametrul duzei este de 12 mm;
- Pentru zona exterioara si CM se allege un diametru astfel incat sa se consume debitul unei pompe prin 2 jeturi.
Sarcina pompei se consideră prin componenta ei piezometrică dată de presiunea de refulare pR, care trebuie să asigure presiunea la hidrant
ph şi să compenseze pierderile hidraulice. Calculul hidraulic al instalației constă în determinarea acestor pierderi. Vom avea: pr = ph + ∆ph in
care prin ∆ph sunt indicate pierderile de sarcina pe intreg traseul instalatiei.
Sarcina pompei trebuie să satisfacă cel mai dificil traseu, care poate fi:
- cel mai lung traseu care implică pierderi hidraulice maxime;
- cel mai inalt traseu care implica sarcini geodezice maxime.
Pentru calcul se considera deschisi 2 hidranti si debiteaza 1 pompa. Având debitul pe fiecare ramificație diametrele şi configurația instalației,
se determină pierderile de sarcină, după algoritmul prezentat pentru cazul tubulaturii complexe.
  l v  
2
 N
(∆ph )1,2 = ∑  λ + ∑ ρ   + ρgz1,2 + ph  2 
  d 2   m 
Sarcina pompei va fi: considerată prin H p ≈ pr = ph + Max (∆p )1,2 . Cu parametrii Hp si Qt se alege pompa din catalog (sau se allege o pompa din
alta instalatie permisa de reguli).
Instalatii de prevenire si stingerea incendiului
 Instalatii de prevenire si stingerea incendiului
Instalațiile de stins incendiu cu apă pulverizată.
Utilizează ca agent de stingere tot apa, însă sub formă pulverizată, care, introdusă la locul incendiului, oferă stingerea pe o suprafață mai
mare. De aceea acest mijloc este folosit la compartimente închise de obicei in suprastructura si C.M. si compartimentul pompelor (MSC
1165). Structura acestei instalații este formată din:
- sursa de apă care constă din pompe cuplate la o instalație cu tubulaturi pentru distribuția apei către compartimente;
- dispozitivele de pulverizare a apei pe suprafețele incendiate;
- sistemul de declanșare a dispozitivelor de pulverizare.
Caracteristica acestor instalații este sistemul de declanșare care poate fi automat, în cazul compartimentelor fără prezența continuă,
folosindu-se dispozitive numite sprinklere, comandate prin temperatura din compartiment, sau manual când sunt comandate de operator, la
semnalizarea apariţiei incendiului. Cele cu declanșare automată trebuie să aibă instalaţia permanent sub presiune. De aceea, în paralel cu
pompa, este cuplat un hidrofor care alimentează dispozitivele de pulverizare un timp, până la pornirea pompei instalației, care poate fi una
din pompele instalației de stins incendiu cu apă (debitul trebuie sa asigure 2 furtune + sprinklere) sau o pompă specială, care asigură debitul
cerut de instalație.

1 - pompa principală 6 - armătură ce face legătura cu

2 - magistrala instalației
3 - sprinklere
4 - tubulatura de cuplare a
sprinklerelor
5 - hidrofor de apă dulce pentru
alimentarea inițială a instalație
pompele principale de incendiu
7 - grup de valvule cu deschidere
automată la declanșarea sprinklerelor
8 - pompa auxiliară a hidroforului
9 - releu de pornire a pompei
principale
Instalatii de prevenire si stingerea incendiului
 Instalatii de prevenire si stingerea incendiului
Amplasarea capetelor spinklelor se face functie de caracteristica de imprastiere a acestora si a se evita eventualele “umbriri” in incaperile cu
configuratie complexa.
Calculul instalației constă în determinarea debitului pompei de alimentare a dispozitivelor de pulverizare şi determinarea presiunii necesare
alimentării dispozitivelor de pulverizare.
[ ]
Calculul debitului se face adoptând tipul de duze si corespunzator consumul specific de apă pulverizată: qap = 5 l / mim / m . Debitul
2

instalatiei se determina de la suprafata compartimentului celui mai mare protejat: Qap = qap ⋅ S comp [l / min ] , dar nu mai putin de 280 m2
max

S comp
Numărul dispozitivelor de pulverizare din fiecare compartiment va fi: ndp = , aria de acoperire a Aduza
unei duze depinde de presiunea de alimentare (vezi graphic). Aduza

Calculul sarcinii se face ca la instalaţia de stins incendiu obișnuită, cu diferența că în locul presiunii la
hidrant va trebui asigurată presiunea pduza la dispozitivul de pulverizare, pentru care debitul unui
pulverizator: Qap = f ( pdp ) determinat din diagrame scoase pentru fiecare tip de pulverizator, satisface
(1)

necesarul de apă pentru fiecare compartiment unde sunt montate pulverizatoare. Va rezulta presiunea
la refularea pompei: pr = pdp + Max (∆p )i unde ∆pi sunt pierderile hidraulice pe instalatie.
Volumul hidroforului trebuie sa fie cel putin dublu cu volumul de apa debitat de pompa instalatiei in
1 minut (FSS Code). Presiunea aerului din hidrofor cel putin egala cu pduza + ρgz
Pentru dimensionarea tubulaturii se adopta vitezele astfel:
- Pe magistrale intre 3 si 4 m/s
- Pe ramnificatiile ce duc la sprinklere intre 2 si 3 m/s
 Instalatii de prevenire si stingerea incendiului
Instalațiile de stins incendiu cu spuma
Folosesc pentru stingere spume, generate la bord, care izolează suprafața incendiată şi întrerupe alimentarea cu oxigen a focarului. Sunt
utilizate pentru stingerea suprafețelor incendiate de produse petrolifere (la tancurile de marfă sau în compartimente unde se acumulează
reziduuri petrolifere sau alte produse inflamabile, CM, C pompelor). După tipul spumelor utilizate instalațiile se împart în:
- instalații cu spumă aero-mecanică;
- instalații cu spumă chimică.
Ele se diferențiază după modul de formare şi de distribuire a spumei la locul incendiului.
Instalațiile cu spuma aero-mecanică sunt formate din:
- rezervoarele de păstrare a substantei spumogene;
- o rețea de distribuție a amestecului de substanță spumogenă şi apă, rețea alimentată de la pompa de incendiu sau de la pompe special prevăzute;
- dispozitive de dozare a amestecului apă - substanță spumogenă;
- dispozitive de formare a spumei, prin introducerea aerului în amestecul apă - substanță spumogenă.
 Instalatii de prevenire si stingerea incendiului
Instalațiile de stins incendiu cu spuma
Folosesc pentru stingere spume, generate la bord, care izolează suprafața incendiată şi întrerupe alimentarea cu oxigen a focarului. Sunt
utilizate pentru stingerea suprafețelor incendiate de produse petrolifere (la tancurile de marfă sau în compartimente unde se acumulează
reziduuri petrolifere sau alte produse inflamabile, CM, C pompelor). După tipul spumelor utilizate instalațiile se împart în:
- instalații cu spumă aero-mecanică;
- instalații cu spumă chimică.
Ele se diferențiază după modul de formare şi de distribuire a spumei la locul incendiului. Spuma este compusa din ~ 90 % aer / gaz inert;
(9,6 – 9,9 %) apa si (0,1 – 0,4) spumogen.
Instalațiile cu spuma aero-mecanică sunt formate din:
- rezervoarele de păstrare a substantei spumogene;
- dispozitive de dozare a amestecului apă - substanță spumogenă;
- o rețea de distribuție a amestecului de substanță spumogenă şi apă, rețea alimentată de la pompa de incendiu sau de la pompe special prevăzute;
- dispozitive de formare a spumei, prin introducerea aerului în amestecul apă - substanță spumogenă.

1 - rezervor de substanță spumantă

2 - dozator substanță spumogenă
3 - dispozitiv de amestec apă + substanță spumogenă
4 - dispozitiv de amestec apă + substanță spumogenă + aer
5 - armături acționate pneumatic
6 - tubulatură de împrăștiere
7 - tubulatură instalația de stins incendiu cu apă
 Instalatii de prevenire si stingerea incendiului
Dupa tipul substantei spumogen instalatiile se clasifica:
- Cu indice de spumare mic – raportul volum total spuma / volum spumogen este mai mic de 20 – se folosesc la aplicarea manual pe suprafete unde pot
apare accidental reziduri petroliere – de obicei in CM si / sou compartimentul pompelor.
- Cu indice de spumare mediu – raportul volum total spuma / volum spumogen este cuprins intre 21 si 200 – se folosesc de regula la navele petrolier
pentru instalatia de stins incendiu cu spumain zona de marfa
- Cu indice de spumare mare - raportul volum total spuma / volum spumogen mai mare de 500 – se folosesc de regula la instalatiile de stins incendiu
interioare prin umpleare compartimentului in care a aparut incendiu.
Dupa modul de formare a spumei instalatiile se clasifica:
- Cu formarea spumei la evacuare – pe tevi se trimite amestecul apa + spumogen si aerul este adaugat in capul de imprastiere (folosita pe punti
deschise)
- Cu formarea spumei interioare – spuma este generate intr-un recipient si trimisa pe tevi in locul in care trebuie aplicate (folosita in CM) in loc de aer
poate fi utilazat N2
Instalații cu spumă chimică. Spuma chimică se utilizează, în special la instalațiile portabile. Ea este un produs al reacției dintre o soluție
alcalină şi o soluție acidă în prezența unui stabilizator pe bază de glicerină. Reacția celor doua soluții produce un gaz inert, care, în prezența
stabilizatorului, generează spumă. Cele două soluții sunt introduse în generatorul de spumă în compartimente separate, care se pun în
comunicare în momentul declanșării generatorului, iar spuma formată este distribuită prin tubulatura flexibilă la locul incendiului. Aceste
instalatii sunt doar cu formare interiara a spumei.
Daca pe o nava petrolier, unde este obligatoriu instalarea unui system de stins incendiu cu spuma pentru zona de marfa, se instaleaza si
system de stins incendiu cu spuma la spatiile interioare atunci cele doua sisteme sunt diferite si independente.
 Instalatii de prevenire si stingerea incendiului
Calculul instalaţiilor de stins incendiu cu spumă. Calculul are ca scop determinarea cantității de spumă necesară pentru stingerea
incendiului şi stabilirea cantității de substanță spumogenă îmbarcată, în cazul spumei aero-mecanice, sau a capacității generatorului de
spumă, în cazul spumei chimice. Calculul se va face pentru cea mai mare suprafataCa date de intrare se vor considera:
In cazul sistemelor folosite la interior:
- Volumul compartimentului cel mai mare protejat Vp [ l ]
- timpul de umplere cu spuma τ - FSS impune 10 minute.
- Debitul minim de spuma este: Vp / 10 [ l/min ]
In cazul sistemelor folosite la exterior – zona de marfa de la petroliere:
- Suprafata zonei de marfa, suprafata celui mai mare tanc si debitul minim a unui tun de spuma;
- Debitul minim de spuma este maximum din: 0.6 [ l/min ] x suprafata zonei de marfa
6 [ l/ min] x suprafata celui mai mare tanc protejat
1250 [ l/min ]
În cazul spumei aero-mecanice, cantitatea de substanță spumogenă îmbarcată la bord se determină conform cerintelor FSS Code astfel:,
In cazul sistemelor folosite la interior, volumul de spumogen se determina astfel incat sa se genereze spuma cu un volum de 5 ori mai
mare decat a compartimentului protejat.
In cazul sistemelor folosite la exterior, volumul de spumogen se determina astfel incat sa se genereze spuma pentru cel putin 20
minute.
Pe baza debitului de spuma se determina debitul pompei. Qpompa = Qspuma/ indice spumare. Sarcina pompei se determina pentru traseul cel
mai lung si pentru cel mai inalt. Aplicarea spumei la exterior se face prin 2 capuri de imprastire iar la interior prin toate duzele instalate in
compartimentul cel mai mare.
 Instalatii de prevenire si stingerea incendiului
Instalații de stins incendiu cu gaze inerte.
Gazele inerte realizează prevenirea şi stingerea incendiilor prin efect volumic, micșorând procentul de oxigen din compartimente până la
valori la care incendiu nu poate apare sau dacă este declanșat, se stinge. Se diferențiază după natura gazului, după modul de obținere şi
distribuție la locul incendiului. Toate instalațiile de acest tip vor fi utilizate în compartimente închise nelocuite în care accesul în timpul
declanșării gazului trebuie blocat. Compartimentul in care se declanseaza gazul inert trebuie in prealabil etansat (guri de ventilatie si caile
de acces trebuie inchise etans).
Instalatiile de gaz inert se folosesc in compartimentele:
- Compartiment de masini
- Compartimentul pompelor
- Spatiile de depozitare pentru vopse si pituri
- Magazii de marfa la navele ce transporta marfuri periculoase
Gazul cel mai des utilizate pentru stingerea incendiului este bioxidul de carbon CO2. Se mai pot utiliza anumiti haloni si aburul (doar in cazuri
speciale).
Determinarea cantității de gaz inert necesară stingerii. Procentul normal de oxigen din aer este k0 21%. Dacă acest procent se reduce, prin
introducerea unui gaz inert, la o valoare mai mica de 15% atunci flăcăra incendiului se stinge, iar dacă procentul scade sub 9% atunci se se
stinge si jarul. Trebuie determinate cantinatea xg de gaz inert, care introdusă într-un volum de 1 m3 de aer, coboară procentul de oxigen la
valoarea Kg impusă. Cantitatea de oxigen rămasă într-un 1 m3 de aer, după introducerea a xg gaz inert va fi: k0 (1 − xg ) și ea trebuie să satisfacă
procentul Kg care asigură stingerea incendiului. Adica k0 (1 − xg ) = k g astfel volumul de gaz inert este: x = 1,0 − k g
g
k0
Pentru un Kg =15% se obtine volumul gazului inert de 0.2857 ~ 0.3
Regulile international (FSS Code) impun: Volumul de CO2 pastrat la bordul navei trebuie sa fie cel putin egal cu 35% din volumul CM + cosul
de fum pentru nave cu GT > 2000 si 30% pentru nave cu GT< 2000. 85% din cantitatea totala de CO2 trebuie sa ajunga in compartimentul
protejat in maximum 2 minute.
 Instalatii de prevenire si stingerea incendiului 2

Pentru calculul cantității de gaz îmbarcată pentru stingerea incendiului, se stabilesc volumele ale compartimentelor navei prevazute cu
stingere cu gaz inert ( CM; CP; magazie marfa periculoase; Ro-Ro) şi se allege volumul compartimentului cel mai mare – de obicei acesta este
CM. Astfel cantitatea de CO2 va fi Gg = Xρ gVMAX unde X poate fi 0.3, 0.35, 0.4 sau 0.45 functie de compartimentul considerat (FSS Ch. 5).
Instalațiile de stins incendiu cu gaz inert sunt formate din:
- recipienții de păstrare a gazului, întâlniți sub formă de butelii;
- dispozitivele de declanșare;
- tubulatura de distribuție;
- dispozitivele de împrăștiere a gazului în compartimente.
Structura instalațiilor este particulară pentru fiecare tip de gaz utilizat, ea depinzând de proprietățile fizice ale gazului şi de
presiunea de depozitare la bord.
Instalațiile de stins incendiu cu dioxid de carbon (CO2)
Dioxidul de carbon este un gaz inert, mai greu decât aerul (ρ CO2 = 1,79 kg / m 3
) , ieftin şi ușor de procurat, utilizat frecvent în instalațiile pentru stins
incendiu la nave. Prezența lui în compartimente nu este sesizată ușor, de aceea poate produce asfixierea personalului neavertizat, motiv
pentru care declanșarea gazului trebuie însoțită de o semnalizare, de avertizare optică şi acustică, eficientă, conform cerințelor din Reguli.
Timpul dintre semnalizarea si declasarea proprizisa trebuie sa fie de cel putin 20 s dar nu mai putin decat timpul necesar pentru parasirea
spatiului respective (FSS Ch 5).
Pastrarea gazului la bordul navei se face:
- Sisteme de presiune joasa. Buteliile sunt racite si gazul se pastreaza sub forma lichida la o presiune intre 18 si 22 bar (FSS) si temperature de ~ -20 C
- Sisteme de inalta presiune. Gazul este pastrat in butelii la presiunide ~125 bar, in butelii standard de 50 litrii in care intra ~ 37.5 Kg CO2. (sistemul
Gmax
utilizat cel mai des). Astfel, numărul total al buteliilor va fi: nmax
q
Pentr a evita pierderea de gaz la apariția incendiului în alte compartimente decât cel cu volumul cel mai mare, butelile se
grupează în stațiile de CO2 astfel încât să fie posibilă lansarea unui număr mai mic de butelii
 Instalatii de prevenire si stingerea incendiului
Amenajarea stațiilor de păstrare a gazului. Stația conține o cantitate mare de gaz sub presiune, iar pierderea lui, limitează posibilitățile de
intervenţie în cazul incendiului. Din acest motiv sunt impuse cerințe care trebuie respectate pentru construcţia şi amenajarea stației. Astfel,
dacă cantitatea de gaz din butelii depășește o anumită valoare prevazută în Reguli, se impun două stații amplaste astfel ca blocarea lor
simultană, la apariția incendiului, să fie puțin probabilă.
În stație se prevăd, conform Regulilor sisteme de semnalizare a
declanșării accidentale a buteliilor, instalații de ventilație prin
extracție a stației, sisteme de semnalizare a declanșării gazului
în compartimente în care pot fi oameni, etc. Buteliile sunt dispuse
în trei grupuri, care corespund la trei compartimente cu volume
diferite, astfel că apariția incendiului la compartimente cu volume
apropiate să necesite lansarea unui singur grup. Cantitatea de gaz
din toate cele trei grupe se va lansa simultan, în cazul apariţiei
incendiului în compartimentul cel mai mare.
 Instalatii de prevenire si stingerea incendiului
Alegerea tubulaturii de distribuție a gazului.
Tubulatura de distribuție, de la butelii la compartimente, trebuie să fie aleasă astfel încât să se respecte două condiții funcționale esențiale:
1. pe traseul de la butelii la compartiment nu trebuie să aibă loc creșteri ale secțiunii tubulaturii;
2. lungimea şi configurația instalației trebuie să aibă pierderi de sarcină minime pentru ca timpul de evacuare a gazului necesar stingerii, din momentul
declanșării, să se încadreze în cel impus de Reguli.
În punctele, de-a lungul traseului, unde secțiunile cresc, apar destinderi ale lichidului, însoțite de vaporizare şi absorbție de căldură, cu
coborârea temperaturii, fiind posibilă obturarea tubulaturii cu blocuri de gheață. Condiția evitării acestora, este ca secțiunile să rămână
constante sau să scadă în sensul circulației fluidului.

πd 12 πd m2
condiția evitării blocajului va fi: n≥ deci d m ≤ d1 n
4 4

Procedând la fel, pentru ramificațiile care se cuplează la magistrală şi sunt alimentate simultan, rezultă condiția pe care trebuie s-o
îndeplinească diametrele alese: d m2 ≥ d r2 + d r2 + d r2 + ...
1 2 3

Pentru respectarea timpului de golire impus de Reguli, tubulatura trebuie să asigure debitul necesar evacuării gazului, debit care satisface
timpul de golire. Verificarea lui se face stabilind caracteristica tubulaturii pe traseul de descărcare p (Q ) = sQ 2
+ cc , din care se scoate debitul la
presiunea din butelie, Gef. Timpul de golire a celor M kg necesare va fi τ ef = M
Gef
 Instalatii de prevenire si stingerea incendiului
Instalațiile de stins incendiu cu CO2 au dezavantajul presiunilor mari la care este păstrat gazul la bord, care complică instalaţia şi măresc
riscul pierderii gazului. De aceea au fost dezvoltate şi alte instalații la care agentul de stingere ambarcat la bord este păstrat la presiuni
coborâte sau la presiunea atmosferică. Dintre acestea se pot aminti:
- instalațiile cu CO2 refrigerat pentru a fi păstrat la presiuni coborâte;
- instalații cu lichide volatile care distribuite la locul incendiului produc vapori inerți;
- instalații cu pulberi, având ca agent de stingere substanțe sub formă de pulberi care distribuite la locul incendiului produc vapori inerți prin sublimare.
Problemele care apar în cazul utilizării acestor agenți sunt:
- compatibilitatea lor cu normele din Reguli şi cu cele de protecție a mediului;
- conditiile de păstrare la bord;
- sistemul de distribuție la locul incendiului.
Instalațiile cu CO2 de joasă presiune, utilizează rezervoare mari
refrigerate în care gazul este păstrat în stare lichidă la o presiune
de ~ 20 bar, suficientă pentru a asigura distribuția lichidului la
locul incendiului, pe o tubulatură asemănătoare cu cea de la
instalațiile de înaltă presiune, care se calculează în mod
asemănător. Buteliile de păstrare a dioxidului de carbon, precum
şi dispozitivele de lansare vor fi mai simple, însă instalaţia se
complică prin sistemul de refrigerare care trebuie atașat.
1 - rezervor de joasă presiune 7 - colector general
2 - tubulatura de umplere 8 - compresoare cu acționări
3 - traductor de nivel independente
4 - supape de siguranță legate cu atmosfera 9 - răcitor
5 - conductă de distribuție 10 - valvule de zonă
6 - supapă de presiune 11- valvulă de zonă a
compartimentului de mașini
 Instalatii de prevenire si stingerea incendiului
Instalațiile care folosesc alte substanțe lichide ai căror vapori pot fi utilizați ca agenți de stingere, sunt similare cu cele care folosesc CO2 de
joasă presiune, distribuția la locul incendiului fiind făcută cu presiunea vaporilor proprii, dacă aceasta este mai mare decât cea atmosferică,
la temperatura mediului (cazul hidrocarburilor halogenate denumite şi freoni) sau cu un agent de transport (azot sau CO2) păstrat în butelii
sub presiune şi utilizat la lansarea substanței lichide volatile la locul incendiului. Utilizarea freonilor ca agenți de stingere a incendiului la nave
nu este admisă din motive de poluare (au efect negativ asupra stratului de ozon). Celelalte substanțe lichide, potențial utilizabile ca agent de
stingere, trebuie avizate de Societățile de Clasificare şi să corespundă Normelor privind evitarea poluării.
Calculul necesarului de substanță lichidă îmbarcată se face determinând necesarul de vapori inerți, necesar pentru stingerea celui mai mare
compartiment, ca la instalațiile cu CO2 iar tubulatura se dimensionează după aceleași criterii.
Instalații care folosesc substanțe solide sub formă de pulberi. Acestea, prin sublimare la locul incendiului, generează vapori inerți mai grei
decât aerul, ce sting incendiu prin reducerea procentului de oxigen. Componenta de bază a majorității pulberilor folosite este bicarbonatul
de sodiu. Mai pot fi utilizate pulberi pe bază de bicarbonat de potasiu, sulfat de amoniu şi carbonat de sodiu, etc. Aceste instalații sunt
utilizate acolo unde nu se recomandă alți agenți de stingere (apă, spumă, CO2). Pulberea este depozitată, la presiunea atmoserică, în
rezervoare etanșe, care conțin cantitatea calculată pentru stingerea celui mai mare compartiment. Distribuția pulberilor se face cu un agent
de transport (azot sau CO2) pe o tubulatură astfel realizată încât să nu permită depunerea şi aglomerarea pulberilor pe traseu. În acest scop
se vor evita coturile, iar cele existente se fac cu rază de curbură mare. De asemenea, se utilizează armături cu cep sferic care perturbă puțin
curgerea şi evită formarea depunerilor.
Determinarea cantității de pulbere se face funcție de suprafața compartimentului în care instalaţia este
prevazută, cu relația: G p = a ⋅ S [kg ] unde a este consume specific ( a= 1.5 kg/m2, pentru tancuri sau nave care
transportă produse chimice; a= 1.25 kg/m2 pentru nave care transportă gaze lichefiate)
Transportul pulberilor pe tubulatură se face după amestecul ei cu agentul de transport, în rezervor şi pe
traseu. Împrăștierea amestecului bifazic, la locul incendiului se face prin dispozitive cuplate prin legături
elastice la tubulatura instalației.