Degeaba- ți spun adio că nici nu mai observi ,

Ca turme de jivine distanțele -ntre noi ,

Alerg parcă spre zarea spitalelor de nervi ,
Acum nu mai e strigăt ce m-ar suci-napoi .

Și -acum îți uit adresa,te șterg voit din minte ,

Frumoasa mea cât spațiul acestei săptămâni ,
Adio - Adrian Păunescu

Am să-ți mai scriu poeme și-n târgul de cuvinte

Putea-vei să le cumperi sau numai să le-ngâni .

Mereu pe la fereastra- ți va trece plin tramvaiul ,

Mereu va fi o floare sus la etajul doi ,
Se vor juca burghezii cu viața ta de-a raiul ,
Mereu voi ține -n suflet icoana despre noi .

Vei coborî în mâzga petrecerii vulgare

Sau vei rămâne -n casă să faci pe pânză flori ,
Nici nu-ți mai spun adio , arunc un pumn de sare
Dintr-un buchet de lacrimi spre locul unde mori .

Te las acestei triste urzeli provinciale ,

Nu mă mai rog la tine , mă rog la Dumnezeu ,
Să privegheze casa singurătății tale ,
Să fie invizibil ambasadorul meu .

Să-ți fie mai ușoară întoarcerea din locul

În care două ruguri s-au încleștat plângând ,
Să vină pentru tine măcar acum norocul ,
Să te găsească blândă la umbra unui gând .

Nu numai frunza pică , tot universul pică ,

Striviți plecăm în două direcții ca doi servi ,
Cărăm melancolia , pierduta mea Florica ,
Spre două sanatorii de inima și nervi .

Primește -această poză făcută din cuvinte ,

Fotografia-n versuri a marelui prăpăd ,
Te scot încet din carne ,te șterg atent din minte ,
Dar când mă uit la aer ,te-aud ,te simt , te văd .