Facultatea de Management,Inginerie Economica in Agricultura si Dezvoltare Rurala

Specializarea : Inginerie si management in alimentatie publica si agroturism

REFERAT
GIMNASTICA

Sandu Florentina-Denisa

2018
 GIMNASTICA

‘’Gimnastica’’ are provenienta greaca de la cuvantul ‘’gymnos’’ si mult timp a fost confundata
de notiunea de educatie fizica,fiind foarte strans legata de dezvoltarea societatii omenesti.In
Grecia antica,se practicau exercitii de gimnasticacu scop medical,iar in Roma cu scop militar.

Gimnastica -disciplina sportiva

Are ca scop perfectionarea priceperilor si deprinderilor dobandite pana la nivel de arta in
obtinerea unor performante in concursurile de gen.Tinde catre progress si improspatarea
elementelor de continut determinand sportivii la autodepasire permanenta.
Aceste ramuri ale gimnasticii sunt:

Gimnastica artistica -masculin si feminine – are in compunerea sa aparate pe care se realizeaza

compozitiile coregrafice.Acestea sunt:sol,paralele,inele,barna,cal cu manere,cal pentru
sarituri,bara fixa.In total sunt 6 aparate pentru baieti si 4 pentru fete.
Solul fetelor este executat cu acompaniament musical.

Gimnastica ritmica -specific feminine-este realizata cu acompaniament musical la toate

reprezentatiile din competitii.Este realizata individual si pe ansambluri,coregrafia fiind insotita
de obiecte portative.Acestea sunt:coarda,mingea,cercul,maciucile si panglica.Fiecare exercitiu
este executat cu un obiect portativ.La proba de ansambluri sunt doua reprezentatii dinte care
una cu un obiect(ex. 5 corzi) si cealalta cu doua obiecte diferite(ex. 3 cercuri si 2 panglici).

Gimnastica aerobica-sport aerobic -dupa denumirea corecta a ramurii sportive –

masculine,feminine,mixt.Aceasta disciplina foarte tanara se realizeaza la individual,duo,trio si
ansambluri cu acompaniament musical.Coregrafiile se caracterizeaza prin
dynamism,coordonare complexa,forta,viteza,rezistenta si expresivitate.In duo,trio si ansambluri
se formeaza si constructiile gen piramida care dau un plus de dificultate,actractivitate si
colaborare intre coechipieri.

Gimnastica – disciplina artistica.Vorbind de ramurile sportive cat si de cele cu caracter de masa

orientate spre propaganda,spectacole,demonstratii,avem acelasi scop comun de a
incanta,acapara,motiva populatia spre a practica cat mai multa miscare.
Gimnastica este artistica pentru ca are urmatoarele caracteristici:
-este formata din miscari diferite ca traiectorie,plan,amplitudine
-are posibilitati multiple de a executa un exercitiu in functie de acompaniament musical
-este estetica prin tinuta si executia artistica
-are o anumita tehnica de executie care trebuie respectata ca elemental sau exercitiul sa fie
realizat corect.
-imprumuta foarte multe miscari din dansul classic,jazz,modern,popular,modern,latino,etc.
-este realizata cu acompaniament musical
-are o constructive coregrafica determinate de multe ori de un eveniment cultural
-costumatia contribuie la accentuarea impresiei artistice.

Pozitiile fundamentale folosite in gimnastica medicala

1. Pozitia stand -  se mai numeste si ortostatism - are o baza de sustinere redusa,

limitata la contactul talpilor cu solul sau podeaua. Este o pozitie putin stabila si angreneaza
in contractia statica o mare parte di n  muschii planului posterior al corpului, cum sunt:
muschii cefei si spatelui, muschii posteriori ai coapsei si gambei. Pozitia
stand este mult utilizata pentru corectarea deformatiilor toracelui si spatelui,
membrelor superioare si inferioare, mai ales sub forma pozitiilor derivate.

2.     Pozitia pe genunchi  - se mentine mai greu cu trunchiul vertical, intrucat

proiectia centrului de greutate pe suprafata de sprijin estedispusa excentric. Totodata,
genunchii nu au o structura potrivita pentru sprijin, iar atunci cand se foloseste mai mult
timp este necesara protejarea genunchilor cu aparatoare, special confectionate.
In gimnastica corectiva, se foloseste in special pozitia derivata cu spijin pe palme
(pozitie pe patru labe), pentru ca, asigurand orizontalizarea coloanei vertebrale, o
elibereaza de functia statica in mentinerea echilibrului si ii mareste amplitudinea
miscarilor. De aceea, pozitia pe genunchi cu spijin pe palme este mult utilizata in
corectarea deviatiilor coloanei vertebrale si a toracelui. Prin stabilitatea pe care o ofera
corpului intreg, este indicata in reeducarea tulburarilor de echilibru si coordonare.
3.  Pozitia sezand  - ofera corpului o buna stabilitate, pentru ca efortul  muscular
necesitat de mentinerea echilibrului este redus,suprafata de sprijin este mai mare,
iar centrul de greutate se apropie de suprafata de sprijin. in aceasta pozitie, bazinul se
apropie ca inclinare de planul orizontal, iar curbura lordotica a coloanei vertebrale
lombare se indreapta sau se poate chiar inversa.
 Pozitia sezand poate fi folosita ca pozitie initiala pentru exercitiile de trunchi si
membre superioare, ca si pentru efectuarea exercitiilor de respiratie diafragmatica.
4.      Pozitia culcat  - este pozitia cu suprafata de sprijin mult marita,  iar coloana
vertebrala nu mai are rolul de menti nere averticalitatii corpului, de aceea
miscarile de trunchi se efectueaza cu amplitudine marita in toate planurile de
miscare, la nivelul fiecarei regiuni. Pozitiile derivate (culcat inainte, lateral) sunt, de
asemeni, folosite pentru corectarea deficientelor coloanei vertebrale si spatelui,
toracelui si abdomenului, membrelor superioare si inferioare.
5.      Pozitia atarnat  - este singura pozitie fundamentala in care sprijinul se afla
deasupra centrului de greutate. Aceasta pozitie se mentine prin forta musculara
a   membrelor superioare si a centurii scapulare; capul si gatul sunt usor inclinate
inapoi, toracele proemina, abdomenul este supt si membrele inferioare sunt in usoara
extensie.
Pozitia atarnat poate fi incompleta cand corpul mai pastreaza partial sprijinul pe sol -
pozitia atarnat combinat.  Totodata, ea se mai poate realiza pasiv cu ajutorul unor
dispozitive de fixare a corpului (capastrul Glisson  sau Sayre),  situatie in care membrele
si trunchiul sunt intinse pasiv pe verticala.
Aceasta pozitie poate fi executata la bara fixa inalta, la inele, trapez sau la scara fixa,
corpul fiind vertical in jos, sau poate sa fie realizata pe un plan oblic (banca de
gimnastica sau redresor universal).
Pozitia atarnat se foloseste pentru corectarea deviatiilor coloanei vertebrale si spatelui,
deformatiilor abdomenului, membrelor superioare si inferioare.
In afara acestor pozitii, exercitiile statice se mai pot folosi si sub forma exercitiilor
izometrice, adica mentinerea unei pozitii corective sau hipercorective mai mult timp,
impotriva gravitatiei sau a altor rezistente.

EXERCITIILE FIZICE DINAMICE  CU CARACTER CORECTIV

Exercitiile dinamice se pot realiza in gimnastica medicala sub forma miscarii active, libere
sau legate, a miscarii active cu rezistenta. Exercitiile dinamice corective se pot sistematiza
astfel:

1.     Exercitii active de cap si gat, trunchi, membre superioare si

inferioare - executate liber sau cu ingreuiere;
2.     Exercitii de respiratie cu caracter corectiv;
3.     Exercitii aplicative cu caracter corectiv;
4.     Exercitii de redresare - pasive, pasivo-active sau active;
5.     Exercitii de relaxare a grupelor musculare contracturate sau scurtate.
1.  Din grupa exercitiilor active fac parte, in primul rand,
exercitii active   cu  segmentul   deficient,   precum   si  exercitii   cu   segmente invecinate,
care amplifica miscarile corective ale deficientei primare.
Exercitiile active vor fi foarte bine localizate numai la segmentul deficient, pentru a nu
crea alte deficiente compensatorii. Exemplu: pentru corectarea lordozei lombare se vor
 executa miscari de flexii ale trunchiului numai la nivelul regiunii lombare, coloana
vertebrala toracala fiind fixata sau mentinuta in pozitii corective.
Aceste miscari pot fi executate cu ingreuiere - mingi medicinale, bastoane, gantere etc.
- sau impotriva unei rezistente manuale sau opuse fortei gravitatiei.
Exercitiile segmentelor invecinate deficientei principale vor intregi sau corecta
exercitiul principal. Astfel, membrele superioare in lordoza lombara vor lucra in plan
posterior, pentru a evita compensarea cifotica a coloanei vertebrale dorsale, in timp ce
membrele inferioare vor fi duse, mentinute sau fixate in plan anterior, pentru
corectarea pozitiei bazinului. De asemenea, aceste exercitii vor fi executate liber sau cu
ingreuiere diferita.
In cadrul exercitiilor corective, miscarile pot fi executate analitic, dar cele mai bune
rezultate se obtin atunci cand se executa exercitii combinate.

2.  Exercitiile de respiratie  cu caracter corectiv se executa din

pozitii stabile. Se pot executa liber sau in timpul exercitiilor de trunchi
si membre superioare, din pozitii simetrice sau asimetrice care sa nu
stanjeneasca miscarile toracelui.

In general, exercitiile de respiratie se vor introduce la sfarsitul partii introductive si in

partea fundamentala a lectiei, dupa exercitiile corective mai grele.

3. Exercitiile aplicative cu caracter corectiv.  Exercitiile aplica-

tive se folosesc pentru educarea sau reeducarea deprinderilor motrice
de baza. Dintre cele mai bune exercitii aplicative cu continut corectiv
sunt exercitiile de mers, exercitii de tarare, echilibru si suspensiuni.

Exercitii de mers corectiv sunt introduse in partea introductiva si finala a lectiei de gimnastica

medicala. Se vor folosi numai acele exercitii de mers cu structura corectiva pentru deficienta
primara. De exemplu: mers pe varfuri pentru corectarea cifozei, mers cu genunchii indoiti,
trunchiul vertical pentru corectarea lordozei (mers ghemuit) etc.
Exercitii de tarare - se efectueaza din pozitii cu baza mare de sustinere si centrul de
greutate foarte aproape de baza de sprijin. Aceste pozitii permit o localizare precisa a
exercitiilor la nivelul segmentului deficitar si angreneaza in lucru grupe mari
musculare. Exercitiile de tarare se executa din pozitiile fundamentale culcat, pe genunchi si
sezand; dar si din pozitiile derivate ale acestora, executate simetric sau asimetric.
Exercitii de echilibru pot fi simple si asociate, cu purtari de obiecte usoare, determinand o
solicitare simetrica a muschilor antagonisti.
Suspensiunile  se pot realiza pasiv prin sustinerea greutatii corpului cu ajutorul
diferitelor aparate sau pot fi realizate activ prin forta membrelor superioare.
Astfel, pot sa fie complete - cand se realizeaza pe verticala - sau incomplete - pe plan oblic
sau cu sprijinul membrelor inferioare.
Suspensiunile active pot fi executate simplu sau combinate - cu miscari active (pendulari,
rasuciri), cu redresari pasive-active.
 4. Exercitiile de redresare constau din luarea unor pozitii corec-
tive sau hipercorective si mentinerea lor o perioada de timp bine deter
minata. Ele se pot executa pasiv sau activ. Trebuie subliniata importanta
mare a exercitiilor corective, atat in conditii de repaus, cat si in mers.

Redresarile pasive se pot insoti de tractiuni si presiuni imprimate asupra segmentului

deficient de catre profesor sau de unele aparate mecanice, cum este aparatul Zander. De
asemenea, se poate asocia cu suspensiunile. Cele mai bune redresari pasive se obtin din
pozitia atarnat si culcat.

Redresarile active constau, de fapt, dintr-o autocorectare progresiva a atitudinii corpului,

imprimand si mentinand pozitii corective prin incercari repetate si insistente in fata oglinzii. Ele
contribuie la formarea reflexului de atitudine corecta a corpului. Pozitiile cele mai indicate
pentru executarea acestor exercitii sunt pozitiile stand si sezand.

In continuare, vom prezenta complexe de exercitii corective, pentru cele mai frecvente

deficiente ale aparatului locomotor, care se intalnesc la varsta scolara.

Pornind de la faptul ca educarea atitudinii normale a corpului trebuie sa fie in

permanenta in preocuparile profesorului de educatie fizica vom prezenta modul in care putem
contribui la formarea si pasarea acesteia, precum si posibilitatile de corectare a atitudinii defi-
ciente globale. Practicarea gimnasticii corective se poate realiza in centre specializate; tot in
continuare, vom prezenta corectarea deficientelor coloanei vertebrale si spatelui, toracelui si
abdomenului, membrelor superioare si inferioare.

Vrem sa subliniem ca apreciem aceste exercitii corective ca fiind numai orientative, de

aceea le prezentam sub forma complexelor de exercitii, intrucat ele pot fi imbunatatite,
schimbate si completate in concordanta cu varsta si posibilitatile copilului deficient, precum si
cu cauza si evolutia fiecarei deficiente fizice.

Atitudinea corecta este o functie a corpului omenesc, care are la baza o serie de
reflexe senzorio-motorii. Acestea au ca punct de plecare impulsurile receptionate de
proprioreceptorii din tesuturile periarticulare, tendoane si muschi, precum si de
interoreceptorii din piele si analizatorii vizuali sau acustico-vestibulari. Toate aceste excitatii
se transmit structurii perceptive a scoartei cerebrale, care le retine si trimite pe cale motorie,
efectoare, pana la nivelul maduvei spinarii, impulsuri prin intermediul carora se modifica
starea de tonus a musculaturii corpului omenesc, necesara mentinerii in conditii diferite a
aceleiasi atitudini. Deci, atitudinea corpului - corecta sau nu - se formeaza prin intermediul
unor reflexe prin care individul isi mentine aceleasi raporturi intre segmentele sale, in conditii
asemanatoare desfasurarii activitatilor statice si dinamice.

Procesul de educare a atitudinii corecte a corpului trebuie sa inceapa dupa varsta de 5

ani, adica varsta la care, terminandu-se mielinizarea fibrelor nervoase, se poate regla tonusul
muscular si forma un reflex corect si stabil de atitudine corecta.
 Masurile prin care se poate educa atitudinea corecta a corpului sunt numeroase si
variate. Unele dintre ele se adreseaza intregului organism, altele numai aparatului locomotor
si sistemului nervos; primele actioneaza indirect asupra functiei de atitudine corecta, cealalta
se adreseaza direct elementelor pasive si active de care depinde atitudinea corpului.

Din prima grupa, fac parte toate masurile prin care se imbunatateste starea generala de
sanatate si rezistenta a corpului, ca baza impotriva predispozitiilor si cauzelor care favorizeaza
sau determina atitudinile deficiente.

Pentru educarea unei atitudini corecte, este utila organizarea rationala a activitatii zilnice

si evitarea oboselii. Parintii si chiar profesorii impun in foarte multe cazuri mentinerea
indelungata a unor pozitii la banca sau masa de lucru, care solicita static muschii
spatelui. Lucrul static prelungit este mai obositor decat lucru dinamic si favorizeaza luarea si
mentinerea unor pozitii incorecte, deficiente. Pe

langa faptul ca sederea si activitatea Statica din banca scolara trebuie sa se desfasoare intr-o
pozitie cat mai corecta, evitandu-se inclinarile, rasucirile si pozitiile asimetrice ale corpului si
trunchiului, se impune chiar si organizarea petrecerii timpului liber.

Din cea de a doua grupa, fac parte factorii prin care putem sa educam reflexul
neuromuscular de atitudine corecta, precum si tonificarea unor grupe musculare cu un rol
preponderent in pastrarea atitudinii corecte a corpului (muschii peretelui abdominal si
bazinului, a membrelor superioare si inferioare).

Voi prezenta, in continuare, un complex de exercitii, care, incluse partial sau integral in

lectia de educatie fizica, pot contribui la educarea atitudinii corecte.

COMPLEXE DE EXERCITII PENTRU EDUCAREA ATITUDINII CORECTE A CORPULUI

1.       Stand cu spatele lipit de un plan vertical (perete sau scara fixa), ducerea bratelor
prin lateral sus, simultan cu indoirea genunchilor - pastrand spatele si bratele lipite pe planul
vertical in timpul, executarii exercitiului.

2.       Stand cu mainile pe sold - cu spatele lipit de perete, indoirea trunchiului spre

dreapta si spre stanga -, trunchiul ramanand lipit de perete in timpul miscarii.

3.       Stand cu mainile pe sold - cu spatele lipit de perete -,  deplasare laterala spre

stanga, cu doi pasi de galop -, mentinand spatele lipit de perete; aceeasi deplasare spre
dreapta.

4.       Stand cu un baston apucat inainte jos - ducerea bastonului sus, cu inclinarea

usoara a trunchiului inainte.
 5.       Stand cu un baston mentinut la nivelul omoplatilor,
coatele indoite,  bratele lipite de torace, intinderea coatelor simultan cu indoirea
genunchilor.

6. Stand cu genunchii indoiti, cu un baston

mentinut la spate, trecut pe sub coate, trecerea
prin saritura in departat, stand cu trunchiul usor
aplecat inainte, inspiratie revenire - expiratie

7.       Stand, spate in spate cu un partener, bratele lateral sus, de maini apucat,

indoirea genunchilor,  pastrand  spatele  lipit de al partenerului, atat la indoirea
genunchilor, cat si la revenire.

8.        Stand departat cu spatele lipit de un plan vertical, maini

pe sold, indoirea trunchiului lateral, cu ducerea bratelor lateral pe planul vertical, inspiratie,
revenire - expiratie.

9. Stand cu fata la scara fixa - cu piciorul drept intins, sprijinit pe

sipca a 5-a, trecerea greutatii pe piciorul din fata, cu indoirea
lui simultan cu ducerea bratelor lateral. In timpul executarii
miscarii bratelor, piciorul din spate se mentine intins. Aceeasi miscare se executa cu
sprijinirea piciorului stang.

10.       Stand spate in spate cu un partener,

maini pe sold, pas inainte, urmat de apropierea
celuilalt picior; trunchiul si membrele superioare
isi mentin aceeasi pozitie la revenire, cand segmentele corpului trebuie sa-si recapete
acelasi contact ca la pozitia de plecare.
 11.       Stand cu spatele la scara fixa, mainile pe sold, indoirea genunchiului stang in
fata, ducerea genunchiului lateral pana atinge scara fixa; spatele se mentine drept, piciorul
de baza intins, iar cel indoit sprijinit cu varful la genunchiul piciorului de
baza. Cand genunchiul este dus lateral, ridicarea pe varf a piciorului de baza, si revenire.
Acelasi exercitiu cu piciorul opus.

12.       Sezand incrucisat, cu mainile pe genunchi, ducerea capului in extensis cu tragerea

umerilor inapoi-inspiratie, relaxare -expiratie.

13.       Sezand departate cu palmele in sprijin pe sol, langa solduri, ridicarea bratelor prin

lateral sus, inspiratie, simultan cu indoirea genunchilor la piept si extensia capului, revenire-
expiratie.

14. Sezand cu spatele lipit de scara fixa, bratele in sus pe langa cap, mainile apucate deasupra
capului, indoire laterala spre dreapta si spre stanga trunchiului, pastrand tot timpul contactul
spatelui cu scara fixa

15.    Pe genunchi, cu sprijin pe

palme, indoirea coatelor simultan cu extensia capului si gatului cu inspiratie, revenire cu
expiratie.

16.    Pe genunchi, cate doi fata in fata cu trunchiul la orizontala, bratele intinse inainte,
apucat reciproc la nivelul antebratelor, ducereatrunchiului in jos, simultan cu lasarea sezutei
pe calcaie. In
timpul executarii   miscarii,   mainile   aluneca  pe  antebratele  partenerului, mentinandu-se
apucarea la nivelul palmelor.

17.    Pe genunchi, cu spijin pe palme, trunchiul

sub orizontala, bratele intinse mult inainte, mutarea succesiva a mainilor din aproape in
aproape pe sol.
 18.    Culcat inapoi cu genunchii indoiti, talpile sprijinite pe sol, ducerea bratelor prin
lateral sus - revenire.

19. Culcat inapoi pe sol sau pe o banca de gimnastica in lungul ei, cu bratele intinse in

prelungirea corpului, tarare prin impulsul alternativ al picioarelor.

20.  Culcat inapoi pe o banca de gimnastica cu genunchii

indoiti la piept, tarare prin tractiunea alternativa sau simultana a bratelor, prin apucarea de
marginile laterale ale bancii.

21. Culcat inapoi cu genunchii indoiti, talpile sprijinite pe sol - bratele asezate pe langa
trunchi -, inspiratie profunda cu „sugerea' peretelui abdominal, simultan cu incercarea de
a apropia umerii perfect de sol, inspiratie, revenire - expiratie.

22.    Culcat  inainte  pe  banca  de  g
imnastica,  cu jumatatea superioara a trunchiului in afara suprafetei de sprijin, mainile
sprijinite pe partea laterala a bancii de gimnastica, extensia trunchiului simultan cu ducerea
bratelor lateral sus - inspiratie, revenire – expiratie

23.    Atarnat cu fata la scara fixa, genunchii indoiti si varfurile picioarelor sprijinite pe

sipca corespunzatoare, intinderea genunchilor cu ducerea bazinului inapoi si inclinarea
trunchiului inainte, capul si gatul in extensie - revenire.

24.    Atarnat cu spatele la scara fixa, indoirea si intinderea genunchilor la piept -

pastrand trunchiul lipit pe verticala.

25.    Atarnat cu spatele la scara fixa - pendularea dreapta-stanga a membrelor inferioare.

26.    Mers pe varfuri cu mainile la ceafa, coatele trase mult inapoi, privirea inainte.

27.    Mers cu mainile pe sold, ridicarea alternativa a genunchilor la piept.

28.    Mers cu mainile pe sold, la trei pasi, ducerea alternativa a unui picior in extensie,
simultan cu ducerea bratelor lateral.
29. Mers - ducerea in cerc a bratelor spre inapoi cu oprire, indoirea genunchilor si balansarea
bratelor inapoi   revenire cu bratele sus.
  

30. Mers - In trei pasi, indoirea si intinderea alternativa a unui genunchi inainte, lateral si

in spate.

Bibliografie selectiva
Hidi,I., Gimnastica de baza,Gimnastica in ramurile sportive,Note de curs pentru strudentii
cursului fara frecventa,colegiu antrenori,ANEFS,Bucuresti,1999
Macovei S., Visan A., Gimnastica aerobica de intretinere,Ghidul
specialistului,FRST,Bucuresti,2003