Farmacologie Carte

ADELINA CHEVEREŞAN
IOANA MALIŢA
VICTOR DUMITRAŞCU
FARMACOLOGIE
PENTRU MEDICINĂ
DENTARĂ
© Toate drepturile aparţin autorilor.
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

CHEVEREŞAN, ADELINA
Farmacologie pentru medicină dentară / Adelina
Chevereşan, Ioana Maliţa, Victor Dumitraşcu. - Timişoara :
Mirton, 2013
Bibliogr.
ISBN 978-973-52-1405-0
I. Maliţa, Ioana
II. Dumitraşcu, Victor
615.01 :
616.314(075.8)
ADELINA
CHEVEREŞAN IOANA
MALIŢA VICTOR
DUMITRAŞCU
FARMACOLOGIE ...,
PENTRU
MEDI...,CINA
DENTARA
Editura MIRTON Timişoara

2013
CĂILE DE ADMINISTRARE A MEDICAMENTELOR
ADMINISTRAREA ORALĂ (per os)
Calea de administrare orală este cea mai utilizată (70 - 80%), fiind
considerată cea mai convenabilă. Medicamentul este înghitit si de cele mai
multe ori intentia este de a obtine un efect sistemic.
Caracteristici
Locul de absorbţie poate fi reprezentat de
• intestinul subţire pentru că prezintă:
- suprafaţa mare;
- vascularizaţie bogată;
- pH ~ neutru;
- prezenţa sărurilor biliare.
• stomac doar acizii slabi pentru că prezintă:
- suprafaţă mică;
- vascularizaţie săracă;
- pH acid;
- mucus.
După absorbţie din intestin, stomac medicamentele ajung prin vena
portă în ficat, unde sunt supuse efectului primului pasaj hepatic.
Medicamentele insolubile, neabsorbabile traversează intestinul având un
efect limitat la nivelul tubului digestiv (ex: Colimicina, Polimixina,
Streptomicina). Medicamentele absorbabile parcurg următorul circuit :
vena portă, ficat, căi biliare, duoden, vena portă, intestin. Acest circuit
poartă denumirea de ciclul hepato-entero-hepatic.
Factorii care influenţează absorbţia sunt
• viteza de evacuare gastrică
Preze,nta/absen' ta alimentelor în stomac influent' ează absor,btia. Penicilina V
se administrează înainte de masă deoarece conţinutul alimentar gastric îi
scade absorbţia. Tetraciclina administrată concomitent cu produse pe bază
de calciu (lactate) formează un complex insolubil, inabsorbabil.
• sucurile digestive :
HCI inactivează benzilpenicilina
fermenţii proteolitici inactivează insulina,
hormonii hipofizari
fermenţii amilolitici inactivează heparina
• tranzitul intestinal poate duce la încetinirea/accelerarea absorbţiei
• forma farmaceutică
5
fonnele farmaceutice lichide prezintă o
absorbţie superioară
preparatele retard eliberează lent substanţa
activă
Avantaje Dezavanta.ie
• calea cea mai practică pentru • efect terapeutic lent (30-40'),
terapia ambulatorie nu poate fi utilizată în urgenţe
• grad de periculozitate scăzut medico-chirurgicale
• costul mic • nu toate medicamentele se
• nu prezintă riscul infecţiei administrează oral:
• permite administrarea cu uşurinţă a -nu se absorb : Streptomicina,
medicamentelor pe grupe Kanamicina, Gentamicina
populaţionale mari - inactivate de HCI : Penicilina G
- metabolizate la primul pasaJ
hepatic : Xilina, Nitroglicerina
- inactivate de enzimele digestive :
Insulina, Heparina, catecolaminele
- iritante gastrice Diclofenac,
Indometacin
• este inutilizabilă pentru:
comatoşi, nou-născuţi, suga
ri, psihotici, pacienţi cu sindrom de
vărsătură, convulsii
ADMINISTRAREA SUBLINGUALĂ
Medicamentele se plasează în cavitatea bucală, în loja sublinguală.
Caracteristici
Avantajele administrării sublinguale sunt: viteză de absorbţie rapidă, efect
în câteva minute, cale de elecţie în urgenţele medicale (Nitroglicerina se
utilizează în criza anginoasă, Nifedipina se utilizează în criza de HTA),
medicamentele evită primul pasaj hepatic deoarece parcurg următorul
traseu : loja sublinguală, venele linguale şi maxilare interne, vena jugulară
externă, vena cavă superioară, inima.
Condiţiile pentru administrarea sublinguală sunt: medicamentele să aibă
gust şi miros acceptabil, să se dizolve rapid în cavitatea bucală, să prezinte
timp de staţionare scurt la nivelul lojei sublinguale.
6
ADMINISTRAREA RECTALĂ
Se utilizează pentru administrarea de supozitoare sau clisme
medicamentoase.
Caracteristici
• prezintă absorbţie parţială, lentă şi neregulată ;
• are viteză de absorbtie variabilă ;
•substanţa medicamentoasă poate acţiona local (antiseptice,
: antiinflamatoare, anestezice) şi sistemic.
• practică pentru copii • supuse parţial primului pasaj
• utilă în sindrom de vărsătură: hepatic
Metoclopramid, Scobutil • sunt degradate de flora bacteriană
• utilă în afecţiuni genitale (anexite, a colonului: Penicilina
dismenoree) • nu poate fi utilizată în boală
• utilă în cazul medicamentelor diareică
iritante gastrice: Diclofenac,
Voltaren
• declanşează defecaţia: supozitoare
cu glicerină
ADMINISTRARE NTERALA (INJECT

Reprezintă o alternativă atunci cân lea orală nu este posibilă sau
avantajoasă. Prin injectare, întreaga cantitate de substanţă medicamentoasă
administrată pătrunde în organism. Administrarea medicamentelor se face pe căi
artificiale (provocate) cu seringa.
• absorbţie rapidă şi completă • necesită instrumentar steril şi
• produce instalarea unui efect terapeutic personal medical calificat
rapid şi intens • apare posibilitatea
- • permite administrarea unor medicamente transmiterii pe aceste căi a
neabsorbabile p cal orală· Qentamicina, unei afecţiuni grave
Kanamicina, Tobramicina • sunt posibile eron de
- • permite administrarea medicamentelor dozaj/de tehnică de
inactivate de sucul gastric, enzime: administrare ce pot genera
Penicilina G ; Insulina; Heparina accidente severe
7
• permite administrarea medicamentelor la
bolnavi ce nu cooperează I
Condiţiile necesare pentru administrarea preparatelor injectabile
Substanţele medicamentoase (SM) administrate parenteral trebuie să fie:
sterile, apirogene, limpezi, neutre (pH~ 7,4), izotone.
Calea intradermică (i.d.):

Caracteristici
• cantitatea injectată este foarte mică (0,1 - 0,2 ml);
• administrarea se face în derm pe faţa anterioară a antebraţului;
• este rar folosită şi dureroasă.
Calea subcutanată (s.c.):

Ca rac te ristici
• cantitatea injectată este mică (1 - 3 ml)
• se pot utiliza implante sub piele de pelete (cu efect prelungit);
• administrarea se face în ţesutul conjunciv pe faţa externă a coapsei,
regiunea deltoidi ană;
• este rar folosită (Insulina) şi dureroasă;
• nu se utilizează în şoc.
Calea intravenoasă (i.v.):

• administrarea este directă (5 - 20 ml) sau perfuzie 1.v. (picătură cu
picătură) (50 ml - 2000 ml).
• efectul terapeutic cel mai rapid • este o administrare riscantă
• este utilizată în urgenţe medico- l:lnjectarea rapidă (sub I minut) este
chirurgicale periculoasă şi poate genera
• doza administrată poate fi cardiac (calciu gluconicj sto
controlată exact res12irator arbiturice)/
• întreaga cantitate injectată ajunge • există riscul de apariţie al reacţiilor
in sânge anafilactice severe (şoc anafilactic)
• se pot administra cantităţi mari de • poate apare risc de decompensare
lichide în şocul hipovolernic cardiacă (EPA) după cantităţi mari
de lichide, risc de reacţii hemolitice
8
şi sc de embolie gazoasă /grăsoasă
• nu se administrează i. v. soluţii
uleioase
Calea intraarterială (i.a):

Caracteristici
• se utilizează rar, în situaţii de excepţie : arteriopatie
diabetică/aterosclerotică (Papaverina, Pentoxifilina), neoplasme,
arteriografii
Calea intramusculară (i.m.):

Caracteristici
• cantitate injectabilă este mai mare (1 - 20 ml);
(!) administrarea se face în cadranul supero-extem al fesei sau 1/3 mijlocie a
coapsei pe fata anterioară;
• este calea cea mai folosită dintre administrările parenterale;
• este puţin dureroasă; soluţiile iritante se injectează intramuscular profund
(excepţie: soluţii prea iritante, hipotone sau hipertone, cu aciditate ori
alcalinitate crescută);
• efectul terapeutic se instalează rapid (15 - 20');
• absorbţia se realizează mai rapid decât în cazul administrării subcutanate,
datorită vascularizaţiei mai bogate a muşchiului.
• absorbţia medicamentelor este accelerată de masaj, căldură,
substanţe vasodilatatoare şi este întârziată de garou, răcire ş1 substanţe
vasoconstrictoare;
• permite administrarea de soluţii apoase (se absorb cel mai bine), uleioase,
preparate retard (Tardocilin, Modecate);
• pot apare incidente: abcese, flegmoane, înţepare de vas.
ADMINISTRAREA INBALATORIE
Caracteristici
• efectul este rapid datorită suprafeţei de absorbţie mari, local sau sistemic ;
• utilizată pentru administrarea de anestezice generale volatile, lichide
(Halotan, Enfluran), sau gazoase (Protoxid de azot) ; bronhodilatatoare
(Salbutamol, Fenoterol); corticoterapice (Beclometazona, Fluticazona) în
flacoane presurizate dozate;
9
• nu provoacă efecte cortizonice sistemice şi nu deprimă funcţia
corticosuprarenală;
• poate genera iritaţie locală (tuse) şi candidoza orofaringiană.
ADMINISTRAREA LOCALA
Caracteristici
• administrarea se face la nivel de tegumente şi mucoase ;
• medicamentele traversează tegumentul în funcţie de liposolubilitate,
permeabilitate cutanată, zona anatomică şi integritatea tegumentară.
• se pot utiliza la nivelul tegumentelor integer sisteme medicamentoase cu
cedare controlată (Nitroglicerina, Scopolamina - plasturi) ce realizează
concentraţii sanguine stabile şi prezintă risc minim de efecte adverse ;
• medicamentele utilizate pe mucoase pot avea efect local şi general.
Membrana impermeabilă
Rez rvor de subst an ţă
me camentoasă
M mbrana cu
p eabilitate gr
dată
A eziv
.
Tegument
. .,.,.,:,,
....
. .. .
"'·" ·' .,._•• _, .. . ..f·1·
., ..
. .,.,,._.• .,, ... . :-
IO
TRANSPORTUL SUBSTANŢELOR MEDICAMENTOASE ÎN
ORGANISM
După absorbţie substanţele medicamentoase trec în sânge. Aici ele

circulă sub două forme forma liberă, activă şi forma legată de proteine
plasmatice, inactivă, de rezervă.
Cele două forme se află într-un echilibru dinamic şi anume pe
măsură ce forma liberă se epuizează (prin metabolizare şi eliminare) o nouă
formă se desprinde de pe proteinele plasmatice devenind activă.
Hipoalbuminemia (din sindromul nefrotic sau insuficienţa hepatică)
determină o creştere a toxicităţii medicamentelor datorită concentraţiei
crescute a formei libere.
Substanţele medicamentoase care se fixează bine pe proteinele
plasmatice (peste 90%) : Trombostop, Fenilbutazonă au acţiune prelungită
şi sunt sunt substanţe medicamentoase de rezervă. Unele substanţe
medicamentoase cu fixare bună pe proteinele plasmatice pot fi deplasate de
alte substanţe medicamentoase cu afinitate mare pentru proteinele
plasmatice şi astfel creşte concentraţia de substanţă medicamentoasa liberă
cu mult peste concentraţia plasmatică permisă, normală si efectul
medicamentos care poate deveni periculos. Asocierea Trombostopului cu
acţiune anticoagulantă cu Fenilbutazonă cu efecte antiinflamatoare duce la
creşterea concentraţiei plasmatice şi la riscul de hemoragii.
În cazul în care asociem două sau mai multe substanţe
medicamentoase cu fixare bună pe proteinele plasmatice, apare pericolul
interacţiunilor medicamentoase.
DISTRIBUTIA SUBSTANŢELOR MEDICAMENTOASE ÎN

ORGANISM
După absorbţie, substanţa medicamentoasă trece în sânge şi se

distribuie în diferite compartimente lichidiene ale organismului în funcţie de
proprietăţie fizico-chimice ale substanţelor medicamentoase şi de
membranele biologice. Aici va acţiona medicamentul. Unele medicamente
se depozitează în ţesutul adipos - Tiopentalul ; în oase - Tetraciclina.
Distribuţia se poate face uniform sau neuniform. Substanţele
medicamentoase cu moleculă mare se distribuie în compartimentul vascular
(Dextran) ; substanţele medicamentoase cu moleculă mijlocie se distribuie
11
în compartimentul extracelular (antibiotice) ; substanţele medicamentoase
cu moleculă mică se distribuie în compartimentul celular (antivirotice,
antiuberculoase).
Traversarea barierei hematoencefalice este facilă pentru anestezicele
generale.
Volumul total în care substanţele medicamentoase se distribuie şi se
dizolvă se numeşte volumul aparent de distribuţi e util pentru calcularea
dozei de substanţă medicamentoasă administrată pentru obţinerea efectului
farmacodinamic.
METABOLIZAREA SUBSTANŢELOR MEDICAMENTOASE
Efectul farmacodinamic aJ unei substanţe medicamentoase este

limitat în timp în primul rând de metabolizarea (biotransformarea) acesteia
în organism efectuată la nivelul ficatului (bogat în enzime localizate în
microsomii hepatocitelor) apoi în plămâni şi inimă.
Au loc reactii:
'
• oxid are, reducere, hidroliza, rezultând compuşi mai activ chimic (nu
farmacologic); aceste reacţii au loc în reticolul endoplasmic , în
prezenţa enzimelor rnicrozomiale.
• conjugare cu substrat endogen, ce are loc de obicei în citoplasmă
(excepţie glucuronoconjugarea) ; un medicament suficient de activ
chimic poate suferi direct reacţiile celei de-a doua faze.
Foarte rar metabolizarea medicamentelor este completă, până la dioxid
de carbon şi apă. In urma metabolizării vor rezulta substanţe inactive
biologic, dar există şi cazuri în care rezultă substanţe cu aceeaşi activitate
biologică sau chiar mai active. Cel mai adesea au loc oxidări (în prezenţa
citocromului P450 + NADPH + 0 2) cu formare de metaboliţi inactivi ce vor
fi eliminaţi. Citocromul P450 reprezintă complexul enzimatic cel mai
cunoscut implicat în metabolizare. Activitatea acestuia poate fi crescută de
anumite medicamente sau alte substanţe (inducţia enzimatică) sau redusă
(inhibiţie enzimatică).
Metabolizarea substanţei medicamentoase poate fi influenţată de
următorii factori:
• vârstă - extremele au echipament enzimatic slab incomplet dezvoltat
la copii şi distrus la bătrâni; metabolizarea se face slab şi astfel
dozele trebuiesc adaptate vârstei.
12
• medicamente administrate concomitent ; unele stimulează enzimele
şi metabolismul medicamentos = inducţie enzimatică (Fenobarbital
+ Trombostop) ; altele inhibă enzimele şi metabolismul
medicamentos = inhibiţie enzimatică (Morfina + Antideprin)
ELIMINAREA SUBSTANTELOR MEDICAMENTOASE DIN

'
OR GANISM
Este al doilea mod de limitare a acţiunii farmacodinamice a unei

substanţe medicamentoase şi se poate face :
• renal prin filtrare glomerulară, secreţie tubulară şi reabsorbţie tubulară.
Poate avea efect favorabil - prin concentraţia substanţelor medicamentoase
apare efectul farmacodinamic antibacterian (al antibioticelor,
chimioterapicele) pentru infecţiile urinare ; efect nefavorabil prin
concentraţia unor substanţe medicamentoase - efect nefrotoxic (Kanamicina,
Gentamicina) ce generează efecte adverse. Eliminarea urinara poate fi
inhibată cu prelungirea efectului farmacodinamic sau crescută ce determină
eliminarea substanţei medicamentoase (această caracteristică este utilă în
terapia intoxicaţiilor medicamentoase).
• extrarenal: la nivel pulmonar (pentru anestezicele generale volatile); la
nivel salivar (pentru săruri de litiu, Diazepam, Fenitoin) ; la nivel biliar;
prin laptele matern (sunt necesare precauţii în cazul tratamentului cu
antibiotice, sedative, hipnotice la mamele care alăptează).
Medicamentele hidrosolubile se elimină în majoritate prin excreţie
urinară, iar cele liposolubile prin metabolizare hepatică.
MODUL DE
ACT
'
.
IUNE AL SUBSTANT EI MEDICAMENTOASE
Substanţele medicamentoase pot acţiona la nivel molecular în două

moduri:
• specific - prin farmacoreceptori
Farmacoreceptorii sunt macromoleculele proteice sau porţiuni din
macromolecule complementare chimic, electric sau spaţial cu substanţa
medicamentoasă cu care formează complexe care la nivelul lor produc
modificări moleculare ce determină efect farmacodinamic. De obicei
receptorii corespund unor substanţe chimice endogene.
13
Substantele medicamentoase care se fixează pe receptori ş1 11
acţionează prod'ucând efecte specifice se numesc agonişti. În cele mai multe
cazuri, receptorii se denumesc adăugând sufixul « ergic » la agonistul
fiziologic specific (receptori adrenergici, colinergici, serotoninergici).
Agoniştii pot fi:
- deplini - cei care produc efecte fannacodinamice maxime;
- parţiali - cei care produc efecte farmacodinamice submaximale.
Substanţele medicamentoase care se fixează pe receptori şi nu îi
acţionează (îi blochează) împiedicând în acelaşi timp acţiunea agoniştilor se
numesc antagonişti.
• nespecific
Substanţele medicamentoase care au în organism acţiuni chimice,
fizico-chimice (antiacidele gastrice) manifestă acţiuni nespecifice.
Acţiunea medicamentului în organism poate fi influenţată de
următorii factori:
• structura chimică (alcaloizii naturi ai opiului) : Morfina (acţiune
analgezică majoră şi Papaverina (acţiune antispastică).
• doza = cantitatea de substanţă medicamentoasă care produce un efect
farmacodinamic
Poate fi:
• doza uzuală = cantitatea de substanţă medicamentoasă care produce efect
farmacodinamic;
• doza maximă/I dată = cantitatea maximă de substanţă medicamentoasă
care poate fi administrată o dată pentru a produce efect fannacodinamic,
fără a genera efect toxic;
• doza maximă /24 h = cantitatea maximă de substanţă medicamentoasă care
poate fi administrată într-o zi pentru a produce efect farmacodinamic f'ară a
genera efect toxic ;
• doza de atac = cantitatea de substanţă medicamentoasă mare care se
administrează la începutul unui tratament pentru a realiza o concentraţie
plasmatică mare;
• doza de întreţinere = cantitatea de substanţă medicamentoasă administrată
după doza de atac pentru a menţine o concentraţie plasmatică eficientă.
14
INTERACTIUNI MEDICAMENTOASE
Apar în cazul administrării simultane a două substanţă

medicam ento ase. Pot fi :
• farmaco cinetice
• farmacodinamice
Sinergismul medicamentos reprezintă o acţiune farmacodinamică
finală crescută prin administrarea a două sau mai multe substanţe
medicamentoase care acţionează în acelaşi sens.
Antagonismul medicamentos survine în cazul asocierii a două sau
mai multe medicamente cu acţiune contrară. Efectul unui medicament poate
fi abolit sau diminuat de cel de-al doilea. Antagonismul este folosit în
intoxicaţii.
Interacţiuni medicamentoase în stomatologie
Aspirina + Predinson - ulcer gastric
Aspirina + Trombostop - hemoragii
Morfina + Fenobarbital - deprimarea centrului respirator
Tetraciclina+ Trisilicalm (Al) - scăderea acţiunii Tetraciclinei
Tetraciclina+ Penicilina .- scăderea efectului antibacterian
Fenobarbital + Trombostop - scăderea acţiunii Trombostopului prin
inducţie enzimatică
Atropina+ Fenobarbital - deprimare SNC, sedare
Aceste asocieri nu sunt de dorit.
Codeina+ Aspirina - creşterea efectului analgezic
Această asociere este benefică şi este utilizată frecvent în terapia durerii
dentare.
REACT, II ADVERSE MEDICAMENTOASE
Reprezintă efecte nedorite, nocive pentru sănătate ce apar la doze

terapeutice. Supravegherea continuă a reacţiilor adverse medicamentoase se
numeşte farmacovigilenţă. Fiecare medic are obligaţia de a raporta orice
reacţie adversă constatată în practica sa medicală.
Reacţiile adverse medicamentoase pot fi:
• toxice (hepatice, renale) sunt direct proporţionale cu doza administrată;
cea mai gravă reacţie toxică este decesul; mecanisme prin care
medicamentele sunt toxice pot fi: exagerarea efectului therapeutic, receptorii
15
situaţi şi în alte organe decât cel tratat (bronhodilatatoare adrenergice),
printr-un alt mecanism decât cel prin care se produce efectul terapeutic
(aminoglicozidele sunt nefro- şi ototoxice).
Tratamentul intoxicaţiei medicamentoase cuprinde: oprirea
administrării substanţei medicamentoase ce a generat intoxicaţia, eliminarea
mai rapidă din organism (vărsături, spălături gastrice, cărbune medicinal,
purgative, creşterea diurezei), administrarea de anticorpi (digitalicele),
administrarea de antidoturi (Morfină - Naloxonă, Atropină - Pilocarpină,
Heparină - Sulfat de protamină), susţinerea funcţiilor vitale.
Reacţiile adverse particulare de tip toxic sunt:
- mutagene - modificări ale fenotipului prin modificări iniţiale ale
genotipului (citostatice)
- dismorfogene - malformaţii congenitale după citostatice;
- cancerigene - după citostatice (agenţi alchilanţi - Ciclofosfamidă).
Toxicomania şi dependenţa este un caz aparte de reacţie toxică, şi
presupune patru tipuri de manifestări:
- dependenţa psihică (ex. amphetamine, benzodiazepine)
- dependenţa fizică - oprirea bruscă a administrării determină sindromul de
abstinenţă (tremor, delir, convulsii, anxietate, oboseală, hiperfagie, chiar
deces);
- toleranţa reprezintă necesitatea creşterii progresive a dozei pentru
obţinerea aceluiaşi efect;
- psihotoxicitatea - de la o modificare a ierarhiei valorilor la psihoză
(Heroină, Morfină)
• idiosincrazice apar la doze mici, la persoane cu sensibilitate crescută,
determinată genetic; unele medicamente se metabolizează prin acetilare
(Izoniazida); la acetilatorii lenţi pot apare reacţii adverse la doze
terapeutice; la pacienţi cu deficit congenital de glucozo 6 fosfat
dehidrogenază, enzimă implicată în menţinerea formei hematiei, multe
medicamente pot produce anemie hemolitică.
• alergice apar la doze foarte mici de medicament
- tip I (anafilactic) este o reacţie imediată; reacţia Ag - Ac duce la eliberarea
de histamină, leucotriene, prostaglandine şi determină şoc anafilactic,
urticarie, febră, bronhospasm, rinite alergice;
- tip II (citotoxic): medicamentul se leagă de proteinele de pe suprafaţa
celulelor, le modifică structura, le transformă în antigene; sinteza de IgG
împotriva acelor celule duce la anemie (alfametildopa), leucopenie,
sindrom lupoid (Hidralazina), poliartrită reumatoidă;
16
- tip III prin complexe imune circulante Ag - Ac ce se depun la nivelul
vaselor mici de la nivel renal, articular duc la activarea complementului şi
inflamaţie (vasculite, glomerulonefrite, boala serului, urticarie);
- tip IV prin sensibilizarea limfocitelor generează dermatita de contact (după
Neomicina, Gentamicina aplicate pe tegumente).
Reacţii adverse în stomatologie
Medicamentele utilizate în scop stomatologic pot genera reacţii
adverse immediate:
- şoc anafilactic (Penicilina, Procaina);
- deprimare respiratorie (anestezice generale);
- colaps circulator (anestezice generale).
Medicamente utilizate în boli cronice pot determina reacţii adverse
în cavitatea bucală:
- candidoza bucală, stomatita candidozică (Tetraciclina, Vibrarnicina);
- infecţii bacteriene necrozante (Cloramfenicol, citostatice);
- sindrom Stevens - Johnson cu ulceraţii bucale (sulfamide);
- ulceraţii bucale (AINS, P-blocante) ;
- stomatită cu eroziuni, ulceraţii (Mercur, Arsenic, Fenilbutazonă) ;
- hiperplazie fibroasă gingivală (Fenitoin) ;
- hipertrofie gingivală (Nifedipina);
- pigmentare gingivală (lizereu gingival albastru sau cenuşiu) (Bismut,
Mercur);
- xerostomie (Atropina şi alte parasimpaticolitice, antiparkinsoniene,
antidepresoare).
17
NOTIUNI DE FARMACOCINETICA
Concentraţia plasmatică
• reprezintă concentraţia medicamentului în plasmă;
• este variabilă în timp;
• după administrare IV, concentraţia plasmatică a medicamentului creste
brusc, apoi se reduce treptat, pe când după o administrare ce presupune
absorbţie, aceasta creste progresiv, direct proporţional cu rata de absorbţie
(vezi figura 2). Aria de sub curbă (AUC) este o măsură a expunerii
pacientului la medicament.
c% plasmatică
administrare IV
administrare cu absorbţie
timp
Fig. 2- Cinetica în timp a concentraţiei plasmatice înfuncţie de modul de

administrare
Volumul de distribuţie
• reprezintă raportul dintre doza de medicament administrată şi concentraţia
plasmatică obţinută în urma acestei doze;
18
doza
Vd -
co/o plasmatică
• aceste parametru farmacocinetic oferă date despre distribuţia

medicamentului în organism.
Biodisponibilitatea
• reprezintă fracţiunea din medicament ce este disponibilă pentru acţiune.
Vd x co/o plasmatică după calea de administrare utilizată

Bd¾=----------------------------·--------------------------------100
Vd x c¾ plasmatică după administrare IV
• dacă biodisponibilitatea este scăzută, aceasta sugerează faptul că o
anumită cantitate de medicament s-a pierdut pe parcurs până la ajungerea sa
în sânge (în timpul absorbţiei, primului pasaj hepatic etc.)
Clearance-ul plasmatic
• reprezintă volumul de plasmă epurat de medicament în unitatea de timp;
doza
CI plasm. = -------------
AUC
• pe baza valorilor Clearance-ului plasmatic se poate stabili doza de
medicament necesară men□ine rii unei concentra Dii plasmatice constante;
• Clearance-ul total reprezintă suma Clearance-urilor diferitelor organe:
Clearance total = Clearance renal + Clearance hepatic + Clearance al

altor organe
• Clearance-ul unui organ reprezintă volumul de plasmă epurată complet de
medicament în unitatea de timp, al organului respectiv. Acesta depinde de
debitul sangvin al organului, precum Di de capacitatea sa intrinsecă de
epurare.
19
MEDICAMENTE CU ACŢIUNE ÎN DOMENIUL
ADRENERGIC
Sistemul simpato-medulosuprarenal (folosind drept mesageri chimici

2 catecolamine - Noradrenalina şi Adrenalina) este indispensabil pentru
apărarea organismului în condiţii de luptă, favorizând producerea de energie
şi distribuirea sângelui către organele vitale. Sinapsele adrenergice se găsesc
la periferia simpatică - sinapse neuroefectoare simpatice şi în creier. Ele
folosesc ca neurotransmiţători Noradrenalina şi Adrenalina (mai ales în
sinapsele adrenergice SNC).
Efectele stimulării receptorilor adrenergici
• vasoconstricţia cutanată şi mucoasă;
• contracţia capsulei splenice;
• midriază (contracţia muşchiului radiar al irisului);
a1 adrenergici • scade secreţia bronşică;
• secreţie salivară vâscoasă;
• contractă sfincterul vezicii urinare;
• creşte motilitatea uterină;
• piloerecţie.
• vasoconstricţie;
• relaxarea musculaturii netede gastro-intestinale
(prin inhibiţie vagală);
a2 adrenergici • creşte glicogenoliza şi gluconeogeneza şi scade
secreţia de insulină;
• favorizează agregarea plachetară;
• stimularea funcţiilor inimii (inotrop, cronotrop,
batmotrop, dromotrop - pozitiv);
/31 adrenergic • stimulare SNC;
• creşterea secreţiei de renină;
• lipoliză cu creşterea cantităţii de AG din sânge;
• secreţie salivară bogată în proteine
• bronhodilataţie;
• vasodilataţie;
/31 adrenergici • relaxarea musculaturii gastro intestinală;
• relaxarea musculaturii vezicii urinare şi uterine;
• stimulează forţa musculaturii striate, tremor;
creşe gluconeogeneza, glicogenoliza, secreţia de I
20
SIMPATICOMJMETICE
(ADRENERGICE, AGONIŞTI AI RECEPTORILOR
ADRENERGICI)
Sunt medicamente care produc efecte asemănătoare stimulării

simpatice, prin stimulare directă, indirectă ori mixtă a receptorilor
adrenergici.
Clasificare
I. S™PATICOM™ETICE DIRECTE (ADRENERGICE DIRECTE)
o neselective: a1.2.-: /31.2 - Adrenalina (Epinefrina)
au .-: /31 - Noradrenalina (Norepinefrina)
a adrenergice: • a, - Fenilefrina
- Metoxamina
- Metaraminol
- Oximetazolina
- Xilometazolina
o selective
• az - Clonidina
- Guanabenz
- Guanfacina
- Metildopa
/3adrenergice: • /3,.-/Jz: - Isoprenalina

• /31: - Dopamina
- Dobutamina
• /31 : - Salbutamol
- Fenoterol
- Clenbuterol
- Metaproterenol
- Salmeterol
- Formoterol
- Terbutalina
21
II. SIMPATICOMIMETICE INDIRECTE (ADRENERGICE INDIRECTE)
- Amfetamina
-Tiramina
III. SIMPATICOMIMETICE MIXTE (acţiune directă ŞI indirectă asupra

sistemului receptor adrenergic) - Efedrina
ADRENERGICE NESELECTIVE
Adrenalina (Epinefrina)
Este o catecolamină endogenă, simpaticomimetică, hormon secretat de
medulosuprarenală.
Acţiune farmacodinamică
• pe vase:
- vene - vasoconstricţie puternică de creşterea rezistenţei vasculare (a 1,a 2)
din piele, mucoase, rinichi, splină;
- artere - arterioconstricţie precapilară;
- arteriodilataţie în teritoriul musculaturii striate, cerebrale, coronare;
Adrenalina reorientează sangele de la nivelul pielii şi unor organe interne
către muşchii striaţi, inimă şi creier şi creşte volemia prin contracţia capsulei
splenice (a), astfel organismul fiind capabil a reacţiona faţă de
stress.
• pe aparatul cardio-vascular:
- creşte frecvenţa cardiacă (tahicardie), creşte viteza de conducere { 1)
atrio-ventriculară {efect dromotrop pozitiv) şi scurtează perioada refractară
atrială şi ventriculară;
- creşte forţa de contracţie a inimii;
- creşte travaliul cardiac mai ales al ventriculului stâng
l
- creşte debitul bătaie şi creşte debitul cardiac pe minut
l
- creşte consumul de0 2 al miocardului
- creşte moderat presiunea sistolică consecinţa stimulării inimii şi a scăderii
rezistenţei periferice - prin vasodilatare în musculatura striată.
- cresc modest valorile tensionale pentru că creşte presiunea sistolică şi
scade presiunea diastolică;
22
• pe musculatura netedă:
(P2) bronhii - bronhodilatare şi respiraţie accelerată pentru o oxigenare
optimă a ţesuturilor;
( 2) intestin - relaxarea musculaturii netede intestinale;
- contracţia sfincterelor
(P2) vezică urinară - relaxarea musculaturii vezicale
- contracţia sfincterelor
(P2) miometru - relaxarea musculaturii miometrului
ochi - contractă muşchiul radiar al irisului; midriaza are ca
efect o capacitate mai bună de a face faţă şi condiţiilor de luminozitate
scăzută.
• (a) capsula splenică - contractă capsula splenică
• pe SNC: - excitaţie, reflexivitate crescută şi anxietate
• pe metabolism:
(a) glucidic = hiperglicemie - stimularea glicogenolizei
( 2) - scăderea captării de glucoză în celulă
- scade secreţia de insulină
CP1) lipidic - lipoliză periferică cu creşterea cantităţii de acizi graşi
bazal - creşte metabolismul bazal şi consumul de 0 2
• pe glandele salivare:
Stimularea simpaticului sau administrarea de simpaticomimetice
acţionează prin intermediul celulelor secretoare de mucus şi determină o
secreţie salivară vâscoasă. Acţiunea se exercită îndeosebi la nivelul
glandelor sublinguale şi submandibulare (în mică măsură la glanda
parotidă) şi la nivelul glandelor salivare minore (cu inervaţie simpatică)
printr-o salivă bogată în proteine.
Majoritatea celulelor secretoare din glandele salivare conţin
receptori a1, P,-adrenergici. Pricipalii receptori adrenergici responsabili de
secreţia salivară proteică sunt P1. Glandele salivare conţin celule
mioepiteliale cu receptori a1 care prin stimulare determină contracţie în
jurul acinilor glandulari producând secretia salivară.
În concluzie agoniştii adrenergici (sau stimularea simpaticului)
determină o secreţie salivară redusă cantitativ, dar bogată în proteine.
Utilizări terapeutice
Generale
Înainte de tratament După tratament
• hipo TA • creşte TA
23
• bradicardie
• bronhoconstricţie • stimularea inimii
• edem laringian, glotic • bronhodilataţie
• îndepărtează edemul laringian, glotic
• astm bronşic în criză - în urgenţă

(s.c.) deoarece: - produce
bronhodilataţie;
- descongestionează mucoasa respiratorie.
• sincopă cardiacă (asociat şocurilor electrice ş1 masajului cardiac)
intracardiac - urme fine sau 0,5 ml sol. 1%o;
• hemostatic local în epistaxis, varice esofagiene, ulcer;
• descongestionat al mucoasei conjunctivale (conjunctivitate) sau nazale
(rinite);
• împreună cu Xilina (Xilină şi Adrenalină fiole), deoarece, prin efectul
vasoconstrictor prelungeşte acţiunea anestezicului local (în serviciile
chirurgicale).
Utilizări terapeutice în stomatologie

• În asociere cu anestezicele locale (AL) pentru că:
- cresc durata acţiunii anestezice (prin vasoconstricţia produsă de
simpaticomimetice AL este menţinut multă vreme la locul administrării);
- scad toxicitatea AL prin întârzierea absorbţiei de la locul injectării scăzând
astfel "peek-ul plasmatic";
- reduc sângerarea ca o consecinţă a vasoconstricţiei.
Ate nţie
► Cresc incidenţa osteitei după extracţie prin ischemia produsă la
nivelul osului alveolar;
► Cresc distrucţia tisulară la locul injecţiei după administrări
repetate;
► Cresc toxicitatea general la bolnavii cu predispoziţie de a fi
sensibili la catecolamine. In acest sens atenţie la cardiaci ! Unii
autori consideră că utilizarea la cardiaci a AL împreună cu un
vasocontrictor (VC) este periculoasă deoarece cresc frecvenţa
cardiacă, alţii însă consideră că beneficiul produs de AL cu VC prin
înlăturarea durerii şi stressului la cardiaci este mult mai mare decât
lipsa lui;
► Absorbţia VC este crescută atunci când epiteliul este abrazat şi
vasele expuse;
24
► Absorbţia sistemică a VC se recunoaşte prin acuzele reclamate de
pacient: agitaţie, anxietate, tahicardie.
În concluzie se administrează AL cu VC însă acestea din urmă în
concentraţie mică şi nu intravenos.
• În chirurgia parodontală se infiltrează zona cu AL cu Adrenalina
1:50.000.
Observaţie: în administrări repetate această asociere poate produce
necroza celulelor musculare.
• Simpaticomimeticele pot fi folosite şi pentru impregnarea fibrelor de
retracţie gingivală (utilizate înaintea diferitelor manevre stomatologice sau
înainte de amprentă), deşi cel mai frecvent folosite fibre sunt cele cu Clorură
de Zinc şi Aluminiu.
Efecte adverse
- anorexie, tremurături, paloare, ameţeli, cefalee, palpitaţii;
- hipertensiune arterială, accident vascular cerebral, aritmie (fibrilaţie
ventriculară);
- la cardiaci cu cardiopatie ischemică poate produce IMA;
- dureri în regiunea sprâncenelor sau a frunţii (în oftalmologie).
Contraindicaţii
-HTA;
- cardiaci: - cardiopatie ischemică
- aritmii - tahicardie
Farmacografie
Adrenalina l %o fiole 1 ml; s.c., i.m., i.v., i.v. perfuzie, local.
Noradrenalina
Este un simpaticomimetic cu efect a stimulant, fără efecte P2, iar cele
asupra P1 sunt neglijabile (deci nu produce niciodată vasodilataţie).
• pe vase: pe arteriole şi venule produce vasoconstricţie cu creşterea
rezistenţei perferice totale şi cu mărirea TA sistolice şi diastolice apoi
rezultând un efect cardioinhibitor reflex vaga! şi astfel efectul
cardiostimulator este mascat.
• contractă capsula splinei
- stări hipotensive acute grave până la colaps (TA sub 50 mmHg).
Efecte adverse
- anorexie, palpitaţii, cefalee;
25
-HTA
Farmacografie
Noratrinal fiole 1 ml 2%o şi 4%o; i.v. perfuzie
Alfa1 ADRENERGICE
(vasoconstrictoare)
Fenilefrina (Neo-SynephrineR)
• vasoconstrictor susţinut timp de 50 minute
- uveite, glaucom;
- hipotensiune arterială după rahianestezie;
- tahicardie paroxistică atrială.
Administrare: instilare conjunctivală, s.c., i.m., i.v.
Metoxamina (Vasoxyl)
idem fenilefrina
Metaraminol (AramineR)
• vasoconstrictor 90 minute
- hipoTA din rahianestezie
- infarct m10cardic (IMA)
Oximetazolina (Afrin, NasivinR)
Xilometazolina (Bixtonim, Olynth)

• vasoconstrictoare locale pentru mucoasa nazală şi conjunctivală
asemănător efedrinei, însă nu dezvoltă tahifilaxie.
cta ADRENERGICE
Isoprenalina
• pe aparatul cardio-vascular:
- stimulant cardiac cu acţiune inotrop pozitivă;
- tahicardie;
- creşte debitul cardiac, creşte fluxul coronarian, creşte consumul de 0 2;
26
- vasodilatator cu scăderea rezistentei vasculare periferice.
În concluzie creşte uşor TA sistoli ă, scade TA diastolică.
• pe bronhii:
- bronhodilatator cu acţiune intensă, de scurtă durată
• pe intestin:
- relaxant al musculaturii gastrointestinale
- bronhospasm - bronşite astmatiforme
- bronşectazie cu emfizem
- astm bronşic în criză (eficacitate slabă);
- şoc cardiogen;
- asistolie - administrare i.v.;
- fibrilaţie ventriculară rezistentă la electroşoc.
Efecte adverse
- efecte aritmogene: palpitaţii, tahicardie, aritmii;
- tremor, agitaţie, anxietate;
- ischemie miocardică, infarcte subendocardice.
Dacă utilizarea este corectă aceste efecte apar rar.
Farmacografie
lsoprenalina - Bronhodilatin, lsoproterenol, l suprel, Aleudrin aerosoli
presurizaţi dozaţi O,1 mg/puf, aerosoli inhalaţie 0,5 ml sol 0,5%, cpr.
sublingual cpr. 1O mg,
Beta1 ADRENERGICE
Dopamina
Catecolamină directă pe receptorii dopaminergici şi slabă pe cei
adrenergici.
Act, iune farmacodinamică
• pe inimă (/31):
- stimulează miocardul prin efect 1 direct şi indirect;
- creşte forţa contractilă şi frecvenţa cardiacă;
- creşte debitul cardiac prin efect inotrop şi mai puţin prin tahicardie;
• pe vasele renale
- vasodilataţie, creşte filtrarea glomerulară, creşte clearance-ul plasmatic;
- şoc cardiogen, traumatic, hipovolemic - mai ales la bolnavii cu oligurie
- edem pulmonar acut;
27
- insuficienţa cardiacă congestivă, severă.
Efecte adverse
- tahicardie, aritmii;
- ischemie miocardică.
Farmacografie
Dopamina - Clorhidrat de Dopamina, Dopamin Solvay, fiole, i.v. perfuzie
Dobutamina
• pe inimă (/J1) (stimulează contracţia miocardică)
- efect inotrop pozitiv;
- tahicardie;
- creşte debitul cardiac;
- creşte fluxul coronarian.
- şoc, în special cardiogen
Efecte adverse
- aritmii;
- dureri anginoase.
Farmacografie
Dopamina - Dobutamin; Dobutrex fiole, i.v. perfuzie.
Beta2 ADRENERGICE
(vezi medicaţia aparatului respirator)
SIMPATICOLITICE
(ANTAGONIŞTI Al RECEPTORILOR ADRENERGICI)
Aceste substanţe se opun efectelor stimulării simpaticului.

Clasificare
I. ALFA ADRENOLITICE (alfa blocante)
o neselective (a.1 şi a.2): - Fentolamina (Regitine)
- Fenoxibenzamina
- Tolazolina
Sunt utilizate în feocromocitom, în scop diagnostic sau în tratamentul
HTA şi în sindroamele de ischemie periferică.
o selective (ai): - Doxazosin (Cardura)
- Prazosin (Minipress)
- Terazosin (Hytrin)
28
Sunt utilizate în tratamentul HTA şi in adenomul de prostată.
II. ALFA SI BETA ADRENOLITICE (alfa şi beta blocante)
- Carvedilol
- Labetolol
III. BETA ADRENOLITICE (beta blocante)
o neselective (/31 şi /32): - Propranolol
- Oxprenolol
- Sotalol
-Timolol
- Nadolol
- Carteolol
- Pindolol
o selective - Atenolol
(/3,): - Metoprolol
- Nebivolol
- Acebutolol
- Betaxolol
- Bisoprolol
- Esmolol
Propranolol (blocant pe 1; 2)
Oxprenolol
Acţiune farmacodinamică şi utilizări terapeutice
•datorită acţiunii antiaritmice este util în aritmii;
• datorită acţiunii antianginoase este util în angina pectorală;
• datorită acţiunii antihipertensive este util în HTA, pnn blocarea
receptorilor 1-
Efecte adverse
- datorită bronhospasmului indus pnn blocarea receptorilor 2, nu se
administrează în astmul bronşic;
- prin reducerea motilităţii intestinale şi prin relaxarea musculaturii netede a
vezicii urinare produce constipaţie şi tulburări de micţiune.
Atenolol
Metoprolol
29
Acţiune farmacodinamică şi utilizări terapeutice
• datorită acţiunii antiaritmice este util în aritmii;
• datorită acţiunii antianginoase este util în angina pectorală;
• datorită acţiunii antihipertensive este util în HTA, prin blocarea
receptorilor 1.
DERIVAŢil DE SECARĂ CORNUTĂ
Secara cornută (crgot) este o ciupercă a secarei ce conţine alcaloizi

derivaţi din 6-mctilergolină. Aceştia blochează receptorii ex adrenergici,
au proprietăţi serotoninergice şi dopaminergicc.
Clasificare
o Alcaloizi cu structură peptidică
Ergotamina, Dihidroergotamina sunt vasoconstrictoare carotidiene, utile
în migrenă. Cafeina creşte absorbţia ergotaminei şi are efect vasoconstrictor
carotidian deci se va asocia în preparate: Cofedol dg;
Ergotoxina cu efect vasodilatator, utilă în afecţiuni vasculo-spasticc
periferice şi în sindroame de ischemie cerebrală;
Bromocriptina este un agonist al receptorilor dopaminergici din creier,
utilă în boala Parkinson şi hiperprolactinemie.
o Amide ale acidului lisergic
Ergometrina, Metilergometrina stimulează contractilitatea uterină şi sunt
utile în metroragii;
Metisergida are efect vasoconstrictor carotidian şi este utilă în migrenă;
Lisergida (LSD) este un drog halucinogen.
30
MEDICAMENTE CU ACŢIUNE ÎN DOMENIUL COLINERGIC
PARASIMPATICOMIMETICE
(COLINERGICE, AGONIŞTI AI RECEPTORILOR COLINERGICI)
Clasificare
o Parasimpaticomimetice directe
Esterii colinei (sintetici):
Acetilcolina
Carbacol Metacolina
Betanecol
Alcaloizii naturali:
Pilocarpina
Arecolina
Muscarina
Nicotina
o Parasimpaticomimetice indirecte (anticolinsterazice)
Inhibitori reversibili ai colinesterazei
Fiziostigmina
Piridostigmina
Neostigmina
Edrofoniu
Donepezil
Inhibitori ireversibili ai colinesterazei (compusi organofosforici)
Ecotiopat
Isofluorofat
Malation
Esterii colinei şi alcaloizii naturali

• la nivelul ochiului produc mioză, scad presiunea intraoculară şi cresc
secreţia lacrimală;
• cresc secreţia salivară;
• produc vasodilataţie şi scad TA;
• produc bronhoconstricţie şi cresc secreţia traheo-bronşică;
31
• reduc frecvenţa, excitaţia, viteza de conducere atrio-ventriculară şi
contracctilitatea la nivel atrial şi a porţiunii superioare a jonctiunii atrio
ventriculare (ventriculii nu sunt inervaţi vagal);
• cresc tonusul şi peristaltica intestinală, cresc secreţiile digestive şi
relaxează sfincterele;
• cresc tonusul vezicii urinare, relaxează sfincterele şi cresc peristaltismul
ureterelor;
• cresc secreţia sudoripară.
Efecte adverse
- hipersecreţie salivară şi sudoripară;
- congestia pielii cu senzaţie de căldură, creşterea temperaturii cutanate;
-hTA;
- diaree.
- glaucom;
- atonii intestinale şi vezicale;
- creşterea secreţiei salivare (efect sialogog).
Contraindicaţii
- astm bronşic;
- ulcer gastroduodenal;
- boli cardiace.
Anticolinesterazicele
• asemănătoare esterilor colinei.
- glaucom;
- atonii intestinale şi vezicale.
Utilizările terapeutice în stomatologie:

În bolile glandelor salivare:
• Xerostomia care poate apare după: radioterapie, chimioterapie,
sindrom Syogren. Ea creşte incidenţa cariei, a infecţiei şi poate
produce dureri la nivelul cavităţii bucale, dificultate în vorbire,
masticaţie şi deglutiţie. Tratamentul se face cu Pilocarpina şi
Fiziostigmină. Pilocarpina se administrează în doză de 5 mg pentru
a creşte secreţia glandei parotide, submandibulare şi sublinguale cu
aproximativ 30 minute înainte de mâncare de 3 ori pe zi.
32
Intensitatea efectului secretor depinde de funcţia secretorie restantă.
Nu influenţează funcţiile cardiace, TA şi EKG. Pot apare uneori
efecte adverse ca transpiraţie, greaţă, ameţeală. Saliva artificială
poate fi folosită ca alternativă la pacienţii cu astm bronşic
necontrolat (pentru că Pilocarpina produce bronhoconstricţie şi
deci este contraindicată) şi la pacienţii cu pierderea completă a
funcţiei salivare.
33
P ARASIMPATICOLITICE
(ANTICOLINERGICE, ANTAGONIŞTI AI RECEPTORILOR
COLINERGICI)
Clasificare
o Alcaloizii naturali
Atropina
Scopolamina
o Compusii sintetici
Propantelina Homatropina
Pirenezepina Trihexifenidil
Tropicamida Butilscopolamina
• la nivelul ochiului produc midriază, cresc presiunea intraoculară prin
paralizia constrictorului pupilar şi paralizia muşchiului ciliar şi scad secreţia
lacrimală. Sunt utile în oftalmologie, în special Homatropina;
• reduc foarte mult secreţia salivară; uneori scăderea secreţiei salivare este
atât de importantă încât provoacă tulburări de vorbire;
• sunt bronhodilatatoare, reduc secreţia faringiană şi traheobronşică;
• stimulează cordul;
• reduc tonusul şi peristaltismul intestinal, scad secreţiile digestive şi sunt
utile în colici;
• scad tonusul vezicii urinare şi determină contracţia sfincterului acesteia;
• scad secreţia sudoripară.
- preanestezie şi prevenirea reflexelor vagale înainte de endoscopie ori
puncţii;
- intoxicaţii cu substanţe organofosforice sau ciuperci;
- bradicardie, bloc atrio-ventricular;
- astm bronşic (Bromura de ipratropiu)
- colici digestive (Scopolarnina utilă in răul de mişcare), renale;
- profilaxia sinechiilor din irite (Atropina);
- examenul fundului de ochi (Homatropina, Tropicamida);
- boala Parkinson (Trihexifenidil).
Efecte adverse
- gură uscată;
- constipaţie;
- febră (la copii);
34
- tulburări de vedere, fotofobie (după administrare locală).
Utilizări terapeutice în stomatologie:

• Medicaţia parasimpaticolitică se foloseşte pentru diminuarea
secreţiei salivare înaintea procedurilor chirurgicale. Atropina
reduce secreţia salivară şi în plus scade răspunsul glandelor
salivare la acţiunea iritativă a anestezicelor gazoase. Asocierea
Atropinei cu antihistaminice, antituberculoase (Jsoniazid)
antidepresoare triciclice (inhibitoari MAO) accentuează xeostomia.
Scopolamina are efecte salivare identice Atropinei şi în plus produce
sedare SNC. Glicopirolatul amină cuaternară, are efecte salivare
identice şi efecte sedative SNC. Se poate administra şi intraoperator
i.v. 0,1 - 0,2 mg. Este un antisialogog selectiv. Pe perioada
administrării anticolinergicelor (parasimpaticolitice) se recomandă
a se folosi apă cu lămâie, soluţie cu glicerină şi se păstrează o
riguroasă igienă bucală.
Tabel nr. 1 - Parasimpaticolitice utilizate în stomatologie
Administrarea înainte de
Medicamentul Doza
procedură
Atropina sulfat 0,4 - l mg 1 - 2 ore
Tinctură de beladonă 0,6 - 1 ml 2,5 - 3 ore
Glicopirolat 0,1 - 0,2 mg 30 - 45 minute
Propanthelina bromîd 15 - 30 mg 30 - 45 minute
Scopolamina hidrobromid 0,3 - 0,6 mg 30 - 60 minute
ROLUL SNV ASUPRA SECREŢIEI SALIVARE
Medicamente ce scad secreţia salivară (xerostomie):

• Parasimpaticolitice: Atropina, Scopolamina, Propantelina
• Simpaticomimetice: Adrenalina, Noradrenalina, Dopamina, Efedrina,
Isoprenalina
• Antidepresive, antituberculoase, fenotiazine şi antihistaminice.
Medicamente ce cresc secreţia salivară (efect sialogog):
• Parasimpaticomimetice: Pilocarpina, Fiziostigmina. Se administrează în
sialadenite acute (parotidită) şi cronice (sindrom Syogren).
35
MEDICAŢIA APARATULUi RESPIRATOR
Clasificare
o Antitusive
o Expectorante
o Antiasmatice
ANTITUSIVELE
Sunt medicamente simptomatice care scad refluxul de tusă seacă

prin deprimarea centrului tusei sau prin deprimarea funcţiei receptorilor
sensitivi de la nivelul mucoasei respiratorii. Se administrează în tusea
dăunătoare, neproductivă.
Clasificare
o Antitusive opioide
o Antitusive neopioide
Antitusive opioide
Opiul şi Morfina
• au acţiune antitusivă prin deprimarea centrului tusei din bulb;
• au acţiune analgezică majoră şi opresc durerea moderată ori intensă;
• prin acţiunea tranchilizantă liniştesc şi produc o stare de indiferenţă
bolnavului.
Utilizări terapeutice ca antitusiv (şi analgezic major) în :
- cancer bronhopulmonar;
- anevrism de arteră aortă;
- infarct pulmonar ;
- fracturi costale;
- pneumotorax ;
- hemoptizie.
Sunt rar utilizate pentru că prezintă dezavantaje:
- risc crescut de dependenţă ;
- favorizează spasmul bronşic;
- îngroaşă secreţiile traheobronşice;
- determină paralizia cililor vibratili;
- deprimă centrul respirator (stop respirator).
36
Codeina (Metilmorfina)
Se găseşte în cantităţi mici în opiu şi se obţine prin sinteză. Este cel
mai frecvent prescris antitusiv.
• prezintă acţiune antitusivă marcată prin deprimarea centrului tusei din
bulb ; efectul se instalează lent, în aproximativ două ore şi se menţine şase
ore; nu prezintă dependenţă, spre deosebire de Morfină; este contraindicată
la copilul mic, sub 3 ani, deoarece poate induce convulsii.
• are acţiune analgezică moderată, mult mai slabă decât Morfina şi se
asociază uneori acidului acetilsalicilic;
• are acţiune sedativă slabă.
- tusea uscată;
- dureri dentare în asociere cu analgezice.
Efecte adverse
- somnolenţă;
- constipaţie;
- deprimă respiraţia - nu se administrează la pacienţii cu insufucienţă
respiratorie severă;
- usucă secreţiile bronşice.
Farmacografie
Codeină cu Fenobarbital - Codenal cpr.
Codeină - Codeina fosforica - cpr.
◆Dextrometorfanul
Este un antitusiv cu acţiune centrală, lipsit de acţiune analgezică. În
doze obişnuite nu deprimă respiraţia şi nu provoacă dependenţă.
Efecte adverse. Poate fi uneori cauză de somnolenţă, ameţeli, tulburări
digestive.
Farmacografie : Dextrometorfan - Tussin, Tusalin cpr. ; Humex sirop;
intră în compoziţia preparatelor Bioflu şi Gripex.
Noscapina
• are o acţiune antitusivă asemănătoare Codeinei, slab bronhodilatatoare,
însă nu deprimă centrul respirator, nu are efect analgezic şi nu provoacă
dependenţă;
37
Farmacografie:
Noscapina - Nocapine sirop
Antitusive neopioide
Glaucina
• are o acţiune antitusivă slabă comparativ cu codeina, de scurtă durată.
Farmacografie
Glaucina hidrobromid - Glaucina bromhidrat dg.
Clofedanol
• are acţiune antitusivă slabă comparativ cu codeina, de scurtă durată;
• are acţiune anestezică locală;
• are acţiune antihistaminică H, slabă.
Farmacografie
Clofedanol - Calmotusin - soluţie orală.
Oxeladina
• acţionează ca şi codeina prin deprimarea centrului respirator; preferat în
pediatrie.
Farmacografie
Oxeladina - Paxeladine cps., sirop
EXPECTORANTELE
Sunt medicamente care favorizează eliminarea secreţiilor bronşice,

prin creşterea cantităţii acestora şi/sau fluidificarea lor. Ele se administrează
în afecţiuni bronhopulmonare cu spută vâscoasă, ce nu poate fi eliminată
prin mişcările cililor şi print tuse.
Clasificare
o Expectorante secreto/ilice (mucolitice)
o Expectorante secretostimulante
38
Expectorante secretolitice (mucolitice)
Sunt medicamente care scad vâscozitatea mucusului şi favorizează
eliminarea secreţiilor bronşice, prin acţiune directă. Acestea acţionează prin
desfacaerea unor legături ce asigură agregarea moleculelor proteoglucidice
din compoziţia mucusului.
- bronşita acută;
- bronşita cronică acutizată;
- bronşectazie;
- mucoviscidoză.
Bromhexin
• este un mucolitic cu acţiune moderată ce scade vâscozitatea sputei prin
modificări ale mucinei.
Farmacografie
Bromhexin - Bromhexin cpr., dg., soluţie orală
Ambroxol
Actiune farmacodinamică
'
• este un mucolitic cu acţiune intensă cu t112 mai lung decât la Bromhexin.
- broşită acută sau cronică;
-BPOC.
Farmacografie
Ambroxol - Tussefar sirop
.
Ac tiune
Acetilcisteina
farmacodinamică
• este un mucolitic cu acţiune intensă datorată gruparii "tiol", o grupare
reducătoare prezentă în medicament cu rol de a desface punţile disulfidrice
(S - S) ale mucusului cu formarea unor noi legături dintre medicament şi
fragmentele de mucoproteină din spută.
- bronşită acută sau cronică;
- bronşiectazie;
- pneumonii;
- bronhopneumorui;
39
- mucoviscidoză;
- tuberculoză pulmonară;
- intoxicaţia cu Paracetamol (perfuzie i.v.), ca antidot.
Contraindicatii
'
- astm bronşic, deoarece poate declanşa bronhospasm.
Farmacografie
Acetilcisteina - ACC, Brunac, Fluimucil, Siran sirop, cps., cpr. efervesc.,
soluţie injectabilă.
◆Carbocisteina
Este un mucolitic care ajută şi la refacerea epiteliului bronşic,
îmbunătăţeşte funcţionalitatea cililor bronşici şi antagonizează kininele
locale, implicate în procesele inflamatorii bronşice.
Farmacografie: Estival, Humex Expectorant, Rhinathiol sirop.
Expectorante secretostimulante
Sunt medicamente ce cresc activitatea secretorie a glandelor
tranheobronşice prin creşterea cantităţii de apă din mucus prezent pe
mucoasa bronşică; cresc motilitatea cililor mucoasei bronşice; favorizează
peristaltica mucoasei bronşice şi favorizează eliminarea. Acţiunea lor
terapeutică este net inferioară mucoliticelor.
Clorura de amoniu
• stimulează reflex secreţia bronşică ;
• are şi proprietăţi acidifiante şi diuretice slabe.
Farmacografie
Clorura de amoniu şi extract pectoral fluid - Sirop expectorant
Iodura de potasiu şi Iodura de sodiu

• stimulează reflex şi direct secreţia bronşică ;
• influenţează funcţia tiroidiană;
• favorizează vindecarea inflamaţiilor cronice, antisepice.
Efecte adverse
- pot provoca iodism (catar oculonazal, cefalee, acnee) ;
- pot favoriza activarea TBC.
40
Farmacografie
Iodura de potasiu - Iodura de potasiu cpr.
Gaiacolsulfonat de potasiu
• se găseşte sub formă de sirop (Siroga[) (atenţie la diabetici), ca amestec
de substanţe medicamentoase cu efect expectorant modest utilizat în
bronşite acute la adulţi sau copii peste doi ani.
Primula
• se găseşte sub formă de comprimate, în produse naturale, în amestec cu
alte plante şi uleiuri esenţiale
Patlagina
• se găseşte sub formă de sirop, ca amestec de substanţe medicamentoase
cu efect expectorant modest utilizat în bronşite acute la copii ; prezentat ca
sirop (atenţie la diabetici).
ANTIASTMATICELE
Acestea sunt medicamente utilizate în tratamentul profilactic ori

curativ al crizelor de astm bronşic.
Clasificare
o Bronhodilatatoare
o Antiinflamatoare
Bronhodilatatoarele
Sunt medicamente capabile să relaxeze fibrele musculare netede ale
bronhiilor, crescând astfel calibrul bronşic.
Clasificare
o Agonişti /J2 adrenergici
o Antagonişti colinergici
o Musculotrope
Agoniştii 2 adrenergici
(Simpaticomimeticele 2)
Mecanism de acţiune: stimularea receptorilor 2 la nivelul musculaturii
netede bronşice duce la activarea adenilatciclazei cu creşterea AMPc
intracelular, activarea proteinkinazei, cu creşterea activităţii Na+, K+ -
41
ATP-azei şi scăderea sodiului citoplasmatic. Aceasta arc ca rezultat
activarea schimbului Na+ /Ca +2 şi scăderea calciului intracelular şi inhibiţia
fosforilării miozinei cu relaxarea musclaturii bronşice.
Agoniştii P2 adrenergici sunt medicamentele bronhodilatatoare cele mai
puternice, de primă alegere la bolnavii cu astm bronşic.
De scurtă durată sunt:
Terbutalina - Bricanyl ,Airony/ cpr,sirop,aerosoli
Salbutamol - Salbutamol, Ventolin cpr,sirop,aerosoli
Fenoterol - Berotec aerosol presurizat
Clenbuterol
Reproterol
• au o acţiune bronhodilatatoare puternică prin fixarea selectivă pe
receptorii p2 adrenergici, acţiune ce apare în aproximativ 15 minute, devine
maximă în 60 - 90 minute şi durează 3 - 4 ore;
• sunt considerate ca medicaţie simptomatică ce controlează
bronhoconstricţia;
• nu au acţiune antiinflamatoare.
- astm bronşic intermitent, ca medicaţie de primă alegere;
- astm bronşic persistent.
Efecte adverse
- toleranţă terapeutică bună deoarece prin fixarea în foarte mică măsură pe
1 efectele cardiace sunt nesemnificative.
Administrare
- inhalatorie, reprezintă modul cel mai frecvent de administrare;
- orală, utilă în tratamentul profilactic de durată ;
- injectabil, util în oprirea crizei.
De lungă durată sunt:
Salmeterol - Serevent aerosol
Formoterol - Oxis pulbere inhalatorie
• au o acţiune bronhodilatatoare lungă de aproximativ 12 ore, printr-o mai
bună fixare pe receptori p2 adrenergici;
• nu au acţiune antiinflamatoare.
42
- astm bronşic persistent (formă uşoară, medie sau severă) mai ales cu crize
nocturne ; nu se administrează în timpul crizei de astm bronşic.
Efecte adverse
- după utilizări repetate apare toleranţa, fie prin scăderea sensibilităţii
receptorilor 132, fie prin scăderea numărului acestora.
Antagonişti Colinergici
(Parasimpaticoliticele)
Atropina - Atropina fiole

Bromura de Ipratropiu - Ipravent aerosol
Mecanism de acţiune : blochează receptorii colinergici (muscarinici)
bronşici şi blochează contracţia vagală a musculaturii şi a secreţiei bronşice.
Acţionează mai ales pe bronhiile mari.
• sunt bronhodilatatoare mai slabe decât agoniştii J32 adrenergici şi de aceea
nu sunt considerate bronhodilatatoarele de primă alegere ; efectul se
instalează lent, în aproximativ 30 minute, dar se menţine 8 - 12 ore.
Efecte adverse
- Bromura de ipratropiu este bine suportată, dar poate avea uneori ca reacţii
adverse, uscăciunea gurii şi gust amar.
- Atropina este foarte rar administrată deoarece efectul bronhodilatator apre
la doze mari, greu suportate.
- se administrează ca alternativă terapeutică a bronhodilatatoarelor j32
adrenergice la bolnavii coronarieni.
- este avantajoasă asocierea Fenoterolului (un 132 adrenergic ce acţionează pe
bronhiile mici) cu Bromura de ipratropiu (un antagonist colinergic, ce
acţionează pe bronhiile mari), regăsită în prezentarea comercială Berodual
spray.
Musculotropele
Teofilina
Aminofilina - Teofilina şi Etilendiamina
Este o bază xantică înrudită cu cofeina.
Mecanism de acţiune : inhibă fosfodiesteraza ş1 creşte nivelul AMPc
relaxând musculatura bronşică.
43
• sunt bronhodilatatoare mai slabe decât 2 adrenergicele cu efect direct,
instant în 30 - 40 minute care se menţine 6 - 8 ore; după administrare i.v.
efectul apare în 5 minute ; stimulează şi mişcarea cililor.
• au o acţiune antiinflamatoare slabă şi imunomodulatoare;
• au acţiune excitantă asupra SNC producând insomnie, dar efect favorabil
în astmul nocturn;
• datorită acţiunii cardiostimulante pot favoriza apariţia de tahicardie,
aritmii, dureri precordiale, chiar moarte subită ;
• stimulează secreţia gastrică acidă;
• au acţiune diuretică slabă.
- criza de astm bronşic ;
- bronşită cronică spastică;
- tratamentul de fond al astmului bronşic insuficient stăpânit prin
corticoterapia inhalatorie.
Efecte adverse
- dependente de doză ;
- greţuri şi vărsături (stimulează centrul vomei din bulb);
- iritabilitate, nelinişte, insomnie;
- palpitaţii, dureri precordiale.
Administrare
- prezintă un indice terapeutic mic şi mari variaţii individuale
Farmacografie
Teofilina - Teotard cps.
Aminofilina - Miofilin cpr., cps., sol. inj.
Antiinflamatoarele
Corticoterapia
Reprezintă medicaţia antiinflamatoare cea mai eficientă, dar se
menţine de rezervă datorită reacţiilor adverse severe. Administrarea se poate
face pe cale inhalatorie sau sistemică.
Corticoterapia inhalatorie reprezintă medicaţia de elecţie în astmul bronşic
persistent, formă uşoară şi moderată. Determină în cazul astmului bronşic
sever tratat cu corticoterapie sistemică (orală, i.v.) scăderea semnificativă a
dozelor ceea ce înseamnă de fapt scăderea efectelor adverse.
44
Acţiune farmacodinamică şi mecanism de acţiune
• prezintă o acţiune antiinflamatoare puternică, limitată la bronhii, în toate
fazele inflamaţiei evident la nivel celular (se fixează pe receptorii specifici
citoplasmatici cu care formează un complex ce pătrunde în nucleu unde
interacţionează cu ADN ducând la activarea lipocortinei ce influenţează
fosfolipaza A2 şi scade nivelul leucotrinelor şi a prostaglandinelor). La nivel
histologic scad leziunile histologice de la nivelul mucoasei bronşice,
reducând edemul mucoasei, hipersecreţia mucus şi fi.broza subepitelială.
- profilaxia astmului bronşic persistent (formă uşoară, moderată, severă);
-BPOC;
- sarcoidoză şi mucoviscidoză (în curs de evaluare a tratamentului).
Eficacitatea clinică se instalează în câteva săptămâni de tratament ş1 se
manifestă prin:
- scăderea numărului de crize astmatice diurne şi nocturne;
- scăderea dozei de agonişti 2 adrenergici cu durată scurtă de acţiune;
- ameliorarea semnificativă a toleranţei la efort.
Efecte adverse
- candidoza orofaringiană, ce se previne prin utilizarea "spacer"-ului sau
gargară cu apă bicarbonată după fiecare inhalare;
- tusă iritativă după inhalaţie;
- disfonia prin miopatia musculaturii corzilor vocale.
- scăderea rezistenţei la infecţii;
- rarefierea densităţii oaselor.
Farmacografie
Beclometazonă - Becotide aerosol
Fluticasonă - Flixotide aerosol
Flunisolide -Aerobid aerosol
Budesonide - Pulmicort pulbere inhalatorie
Mometazon- Asmanex twisthaler pulbere inhalatorie
Ciclesonid- Alvesco inhaler
Corticoterapia sistemică se administrează doar în astmul bronşic sever pe o
perioadă cât mai scurtă cu putinţă. Căile de administrare sunt:
- orală (Prednison cpr.); după ameliorare dozele orale se reduc gradual până
la suprimarea totală din schema terapeutică şi va fi înlocuită cu
corticoterapia inhalatorie ;
- intravenoasă (Hemisuccinat de hidrocortizon fiole) în crizele de astm
severe şi în starea de rău astmatic ;
45
- intramusculară (Metilprednisolon acetat, Triamcinolona acetonid) în cure
de câteva săptămâni, atunci când boala se agravează.
Inhibitoare ale degranulării mastocitare

Cromoglicatul disodic - Intal ,Lomudal, Cromohexal spray nazal si solutie
oftalmica
Nedocromil - Tilade aerosol
Ketotifen - Zaditen cpr., cps., soluţie orală
Sunt substanţe medicamentoase care stabilizează membrana
mastocitelor, reducând eliberarea de histamină, serotonină şi formarea
masivă de leucotriene de către leucocite, mastocite şi epiteliul traheal, care
ar putea produce bronhoconstricţie. Nu sunt bronhodilatatoare directe. Sunt
utilizate ca agenţi antiinflamatori profilactici. Se utilizează în tratamentul
de fond al astmului bronşic. Efectul se instalează lent, după câteva
săptămâni şi este doar profilactic, prevenind instalarea crizei indusă de
alergeni, efort fizic, frig sau substanţe irtante. Nu pot opri criza după ce
aceasta s-a instalat.
- astm bronşic (profilactic) ;
- rinita alergică ;
- conjunctivita alergică ;
- alergii alimentare.
Efecte adverse
- iritaţie faringiană şi laringiană;
- gust amar;
- artralgii.
Antileucotrienele
Reprezintă o clasă nouă de substanţe medicamentoase introduse în
terapeutică în 1998.
Monte Lukast - Singulair cpr., granule
Mecanism de acţiune : blochează receptorii leucotrienelor LTD4 şi LTE4,
substanţe implicate în patogenia astmului bronşic.
Utilzări terapeutice după câteva săptămâni de tratament în:
- astm bronşic la efort sau la aspirină;
- astm bronşic persistent formă uşoară şi moderată ;
- ameliorează VEMS;
- scad simptomele de astm (ziua şi noaptea);
46
- scade necesarul de bronhodilatatoare.
Efecte adverse
- prezintă toleranţă terapeutică bună (nu s-au remarcat efecte adverse) şi
complianţă terapeutică bună (monodoză);
Administrare
- orală, monodoză seara;
- nu poate fi utilizat în criza astmului bronşic.
Inhibitorii lipooxigenazei
Zileuton - Zyflo cPR.
Mecanism de acţiune : inhibă lipooxigenaza, ce intervine în sinteza
lcucotrienelor.
- profilaxia de durată a crizelor de astm bronşic uşor şi moderat.
Implicaţii stomatologice ale medicaţiei aparatului respirator

Comparativ cu alte grupe de medicamente cele ale aparatului
respirator au mai puţine implicaţii stomatologice. Totuşi există posibilitatea
ca stomatologul să trateze un pacient cu astm bronşic sau bronhopatie
cronică obstructivă. Este bine ca stomatologul să cunoască diagnosticul şi
tratamentul pacientu/uit.
Pentru prevenirea complicafiilor se impun câteva măsuri :
• Medicaţia de urgenţă necesară în criza de astm bronşic Teofilina,
Adrenalina, /32 a drenergice (Salbutamol . Reproterol), trebuie să
fle la îndemâna stomatologului;
• Pre- şi postoperator, pacientul cu astm bronşic trebuie sedat cu
Hidroxizin sau benzodiazepine (Diazepam) pentru a preveni
declanşarea pe bază nervoasă a unei crize astmatice;
• Dacă pacientul astmatic este tratat cu Teofilină, iar stomatologul
consideră necesară administrarea de Eritromicină este obligatorie
scăderea dozelor de Teofilină pentru a preveni supradozajul
teofilinic. Eritromicina creşte toxicitatea Teofilinei, mai ales atunci
când bronhodilatatorul este administrat în doze mai mari. Ea inhibă
activitatea citocromului P450 şi implicit metabolizarea Teofilinei
care astfel se concentrează în organism. Pe de altă parte,
Eritromicina scade clearance-ul Teofilinei cu 20 - 50%, deci scade
eliminarea ei, concentrându-se şi în acest mod în organism.
Administrarea concomitentă a Teofilinei şi Eritromicinei impune o
47
monitorizare a concentraţiei plasmatice de Teofilină cât şi
reducerea dozelor acesteia.
• Alegerea analgezicului la bolnavii cu astm bronsic este o problemă
ce necesită atenţie. În acest sens se evită administrarea de Aspirină
ca anlgezic, deoarece ea poate declanşa o criză astmatică. iar
alegerea unui alt analgezic antiinflamator ca Ibuprofen, Acid
mefenamic, Acid propionic, lndometacin se face cu prudenţă.
• La bolnavii cu astm bronşic nu se administrează ca analgezice
majore pre- şi postoperator medicamente ca Morfina, Meperidina
care cresc eliberarea de histamină şi produc bronhoconstricţie.
48
MEDICATIA ANTIHIPERTENSIVĂ
'
Sunt substanţe medicamentoase care prin diverse mecanisme scad

valorile tensiunii arteriale. Administrarea lor urmăreşte normalizarea
valorilor tensionale - reducerea lor către normal (<130/85rnmHg) şi
prevenirea complicaţiilor secundare bolii hipertensive (AVC, EPA, IC).
Durata tratamentului antihipertensiv este indefinită, oprirea acestuia fiind
urmată de revenirea valorilor tensionale crescute.
Boala hipertensivă reprezintă la ora actuală una dintre cele mai frecvente
afecţiuni ce cuprinde multiple categorii de oameni, fiind o afecţiune cu
complicaţii grave.
Populaţia hipertensivă poate fi reprezentată astfel:
■1
□2
■3
04
"Legea jumătăţilor" la hipertensivi se interpretează astfel:

1 = 1/2 - pacienţi care nu se ştiu cu HTA;
2 = 1/4 - pacienţi care se ştiu cu HTA, dar nu urmează tratamentul;
3 = 1/8 - pacienţi cu HTA trataţi incorect (nu controlează valorile TA);
4 = 1/8 pacienţi cu HTA care se află sub terapie hipotensoare bine aleasă şi
bine condusă (dozaj corespunzător).
Rapel fiziologic al TA
I
a) _ T A = DC· RVP
49
b) ROLUL SISTEMULUI RENINA ANGIOTENSINA
ALDOSTERON
Angiotensinogen
Renină
Angiotensin I
Enzima de conversie
Angio7a1
vasoconstricţie stimulează secreţia de

arterială aldostern
Retenţie de sodiu şi apă

creşte volemia
Clasificare
I. SI MPATOLITICE
► Inhibitoare ale simpaticului prin acţiune centrală
► Inhibitoare ale simpaticului prin acţiune periferică
►Alfa -
► Beta - blocantele
II. VASODILATATOARE MUSCULOTROPE
III. BLOCANTELE CANALELOR DE CALCIU
fV. INHIBITORII SISTEMULUI RENINĂ - ANGIOTENSfNĂ - ALDOSTERON
(SRAA)
V. DIURETICELE
I. SIMPATOLITICE
1.1. Inhibitoare ale simpaticului prin acţiune centrală

Mecanism de acţiune: determină reducerea tonusului simpatic periferic
prin acţiune asupra unor receptori de la nivelul sistemului nervos central.
Reprezentanţi
Clonidina - Clonidine cpr.
- dctennină bradicardie, reduce inotropismul şi debitul cardiac;
- reacţia adversă cea mai frecvent întâlnită este xerostomia;
50
- oprirea bruscă a medicaţiei poate detennina rebound hipertensiv.
Metildopa - Dopegyt cpr.
Moxonidina - Physiotens cpr.
1.2. Inhibitoare ale simpaticului prin acţiune periferică

Mecanism de acţiune: constă în blocarea terminaţiilor nervoase simpatice
de la nivelul cordului şi vaselor.
Reprezentanţi:
Guanetidina - Jsmelin cpr.
- datorită multiplelor reacţii adverse este extrem de rar folosită la ora actuală
Rezerpina - lliposerpil cpr.
1.3. Alfa - Blocante

Mecanism de actiune: blochează selectiv receptorii alfa adrenergici
scăzând TA prin reducerea rezistentei periferice totale datorate
vasodilatatiei:
'
Fentolamin a - Regitine fiole
se utilizează i.v. în feocromocitom
Prazosin - Minipress cpr.
- la începutul tratamentului poate apare fenomenul de primă doză
(hipotensiune arterială ortostatică)
1.4. Beta - Blocante (Blocantele adrenergice, adrenolitice)

Mecanism de acţiune: blochează competitiv receptorii J3-adrcnergici
împiedicând acţiunea lor de către noradrenalina eliberată în terminaţiile
simpatice şi de către catecolaminele circulante (Adrenalina şi
Noradrenalina). Sunt medicamente utilizate la pacienţii tineri la care
frecvent se constată hiperreninemie.
Clasificare
o neselective acţionează asupra receptorilor 131 + 132 adrenergici şi
determină efecte cardiace şi pulmonare (bronhospasm)
Propranolol - Propranolol . Inderal cpr.
Oxprenolol - Oxprenolol , Trasicor dj.
Nadolol - Nado/ol cpr.
Sotalol - Gilucor, Darob cpr.
Betaxolol - Lokren cpr., Betoptic colir
Timolol -Arutimol, Timoptic colir
51
o P1 selective acţionează asupra receptorilor p1 adrenergici şi
determină efecte cardiace (bradicardie, efect inotrop negativ, acţiune
antianginoasă şi antihipertensivă)
Atenolol -Atecor, Tenormin cpr.
Metoprolol - Beta/oe, Egilok, Lopresor cpr.
Talinolol - Cordanum dg.
Esmolol - Brevibloc cpr.
Bisoprolol - Concor cpr.
Nebivolol - Nebilet cpr.
Consecutiv blocării receptorilor p, vor avea acţiune:
• antiaritmică pentru că:
- scad automatismul - încetinesc conducerea şi cresc durata perioadei
refractare în nodulul sinusal şi atrioventricular; frecvenţa inimii nu este
influenţată în condiţii de repaus ci doar la efort sau în solicitarea simaptică.
- tahicardie supraventriculară;
- aritmii simpato adrenergice (hipertiroidism);
- fibrilaţie şi flutter atrial;
- aritmii ventriculare (post IMA, boală coronariană).
• antianginoasă şi coronaro-dilatatoare pentru că lipsesc inima de influenţe
simpatice stimulatoare şi provoacă bradicardic şi deprimarea forţei
contractile a miocardului cu scăderea debitului cardiac şi a consumului de 0
2• Bradicardia şi prelungirea diastolei uşurează a redistribuire a
sângelui către zonele ischemice subendocardice.
- angina pectorală - angina cronică stabilă;
- post IMA - pentru că realizează o protecţie coronariană ş1 scade
mortalitatea postinfarct pentru că scad aria de necroză.
• antihipertensivă pentru că scad debitul cardiac prin:
- blocarea receptorilor 1;
- blocarea formaţiunilor p adrenergice centrale;
- micşorarea secreţiei de renină.
- HTA labilă;
- HTA mai ales la tineri ca monoterapie sau în asociere cu alte
antihipertensive ;
- HTA + cardiopatie sau aritmii
52
• antiglaucomatoasă pentru că:
- scad presiunea intraoculară prin scăderea secreţiei umorii apoase
Tirnolol - colir
Betaxolol - colir
- glaucom
• antianxioasă
Propranolol
Efecte
adverse
- contracţia musculaturii netede bronşice (bronhoconstricţie) cu agravarea
astmului bronşic;
- deprimarea cordului cu scăderea contractilităţii miocardului; scăderea
frecvenţei cardiace (bradicardie); tulburări de conducere, bloc atrio
ventricular;
- ischemie periferică - cu răceala extremităţilor până la sindromul Raynaud;
- favorizarea reacţiilor hiperglicemice la bolnavii diabetici; maschează
simptomele hipoglicemiei;
- fenomene de rebound la întreruperea bruscă a tratamentului cu revenirea
simptomatologiei iniţiale;
- sedare, insomnie, halucinaţii, pot agrava depresia.
Contraindicaţii
- astm bronşic;
- BPOC;
- bradicardie severă; bloc atrio-ventricular gradul II şi IIT;
- diabet zaharat;
- sindrom Raynaud;
- arteriopatie cronică obliterantă a membrelor inferioare.
II. VASODII,ATATOARE MUSCULOTROPE
Sunt medicamente care acţionează direct asupra musculatruii netede

vasculare, relaxând-o. Determină predominent vasodilataţie arteriolară cu
scăderea rezistenţei vasculare periferice şi produc o reacţie simpatică cu
tahicardie reflexă (necesită asocierea de blocant), creşterea consumului de
02 la nivelul miocardului (contraindicate în cardiopatia ischemică) şi
retenţie hidro - salină (necesită asocierea obligatorie de diuretic).
11.1 Vasodilatatoare orale:
Dihidralazina - Hipopresol dg.
53
Minoxidil - Manexil cpr.
- mai frecvent folosit în tratamentul alopeciei
Il.2 Vasodilatatoare injectabile
Diazoxidul
Nitroprusiatul de sodiu
- se administrează i.v. în urgenţele hipertensive (criză hipertensivă,
encefalopatia hipertensivă) .
Diazoxid
Acţiune farmacologică
• antihipertensiv prin vasodilataţie predominent arteriolară; efectul se
instalează în 5 - 20 minute prin scăderea TA şi se menţine 4 - 24 ore.
• hiperglicemiant (inhibă secreţia de insulină) - este contraindicat în
diabetul zaharat.
- urgenţe hipertensive (criza hipertensivă)
Administrarea: i.v. direct cu seringa
HI. BLOCANTELE CANALELOR DE CALCIU (ANTAGONIŞTll CALCIULUI)
Sunt medicamente care inhibă specific influxul de Ca2+ la nivelul

fibrelor musculare miocardice, vasculare şi a ţesutului specific (nodul
sinusal şi atrio ventricular) şi produc scăderea contracţiei miocardului,
relaxarea fibrelor musculare netede şi deprimarea funcţiei miocardului
specific.
Clasificare
111.1.Dihidropiridinele
- au tropism vascular
Nifedipin - Adalat, Corinfar cps., cpr.
Nicardipin - Antagonil cps.
Nimodipin - Nimotop cpr.
Amlodipin - Norvasc cpr.
Felodipin - Plendil cpr.
lsradipin - Lomir cpr.
Lacidipin - Lacipil cpr.
111.2.Fenilalchilaminele
- au tropism cardiac
54
Verapamil -Isoptin cpr., cps.
Galopamil
Tiopamil
111.3.Benzotiazepimele
- au tropism mixt
Diltiazem - Dilzem cpr., flacoane injectabile
Dendiazem
• efecte vasculare
- vasodilataţie cu scăderea rezistenţei vasculare periferice şi scăderea TA
(mai des dihidropiridinele)
• efecte cardiace
- inotrop negative (mai ales Verapamilul şi Diltiazemul)
- electrofiziologice - pe ţesutul excitoconducător încetinirea frecvenţei
cardiace, scăderea vitezei de conducere atrio-ventriculare, coronarodilataţie
pe coronare şi circulaţia colaterală (mai ales dihidropiridinele).
• alte efecte (dihidropiridinele)
- previn spasmul arterial cerebral - post AVC;
- cresc fluxul sanguin renal (se preferă în HTA cu IR cronică);
- relaxarea musculaturii bronşice;
- relaxarea musculaturii uterine(utile în dismenoree);
- relaxarea musculaturii gastro-intestinale (pot produce constipaţie).
• acţiune antiaritmică pentru că împiedică influxul de Ca2 + la nivelul
celulelor miocardice cu potenţial de acţiune lent ( în nodulul sinoatrial şi
atrio ventricular) şi deprimă funcţia miocardului contractil; scade viteza
de conducere atrio-ventriculară, scade frecvenţa sinusală.
- tahicardia paroxistică supraventriculară (provoacă conversia la ritm
sinusal);
- fibrilaţia atrială.
• acţiune antianginoasă pentru că produc reducerea consumului de 0 2 şi
ameliorează circulaţia colaterală prin:
- scăderea frecvenţei cardiace;
- scăderea contractilităţii miocardice;
- scăderea postsarcinii prin artero şi arterodilataţie;
- creşterea fluxului coronarian (mai ales pe coronarele mari).
- cardiopatia ischemică - mai ales în angina pectorală instabilă;
55
- în angina de efort se asociază cublocante.
• actiune antihipertensivă pentru că produc:
- vasodilataţie cu scăderea rezistenţei vasculare periferice şi cresc
complianţa arterelor mari;
- deprimarea cardiacă cu scăderea DC.
Nu produc vasodilataţie venoasă.
- urgenţe hipertensive - Nifedipin
- HTA toate stadiile
• acţiune antiaterogenă pentru că inhibă formarea plăcii de aterom,
acumularea de Ca2+ şi lipide în peretele arterial.
Efecte adverse
- edeme gambiere (cea mai frecventă reacţie adversă);
- tahicardie reflexă uşoară (pentru dihidropiridine);
- bradicardie;
- blocuri atrio-ventriculare de diferite grade;
- insuficienţă cardiacă;
-hTA;
- cefalee;
- bufeuri de căldură.
JV. INHIBITORII SISTEMULUI RENINĂ - ANGIOTENSINĂ - ALDOSTERON

(SRAA)
Sunt antihipertensivele cele mai folosite în prezent deoarece sunt

bine tolerate şi au avantajul de a preveni sau reduce hipertrofia ventriculară
stângă, prelungirea duratei de supravieţuire.
56
Calea non
. A_C_E_ ,
Kininogen Angiotensin
- Kalicreina
i
BradiRinina Angiotensina I Catepsina
.----ACE _,Vasodilatatore
-----.1....,
Fragmente î Angiotensina li
inactive IEC vasoconstrictoare
LOSARTAN
Receptori
AT1
Mecanism de acţiune : inhibitorii enzimei de conversie blochează enzima

de conversie care facilitează transformarea angiotensinei I în angiotensină
II. Creşterea angiotensinei I determină vasodilataţie cu scăderea rezistenţei
vasculare şi a TA.
Clasificare
IV.I Inhibitorii enzimei de conversie (IEC)
Captopril - Captopril tab
Enalapril - Enap, Renitec tab
Fosinopril - Monopril tab
Lisinopril - Rano/ip tab
Perindopril - Prestarium tab
Quinapril - Accupro tab
Ramipril - Tritace tab
Trandolapril - Gopten tab
IV.2 Antagoniştii receptorilor angiotensinei II (Sartanii)
Candesartan - Atacand tab
Eprosartan - Teveten tab
Irbesartan - Aprovel tab
57
Losartan -Cozaar tab
Telmisartan - Micardis tab
Valsartan -Diovan tab
IV.1 Inhibitorii enzimei de conversie (IEC)

'
• v asodlataţie arteriolară prin inhibarea formării angiotcnsinei II (puternic
vasoconstrictoare) deteminând scăderea rezistenţei vasculare periferice
totale şi deci a TA;
• vasodilataţia arteriolelor glomerulare îndeosebi a arteriolei eferente ce
determină scăderea presiunii hidrostatice intraglomerulare (utilă în
nefropatia diabetică);
• vasodilataţia pe arterele şi venele mari ce determină:
scăderea postsarcinii şi creşterea volumului de ejecţie sistolic;
scăderea presiunii telediastolice a ventriculului stâng;
scăderea presiunii capilarelor pulmonare.
• scade secreţia de aldosteron cu creşterea potasemiei;
• efect cardioprotector prin reducerea aldosteronului şi angiotensinei II.
- HTA toate formele la tineri şi vârstnici (şi ca monoterapie), prin efect
vasodilatator direct şi natriuretic;
- insuficienţa cardiacă congestivă pentru că scade travaliul cardiac, uşurează
munca inimii;
- IMA asigurând remodelarea miocardului postinfarct cu reducerea riscului
apariţiei anevrismului ventricular stâng (din primele 24 h).
Efecte adverse
comune IEC:
- hTA;
- hiperpotasemie prin hipoaldosteronism;
- tuse seacă (prin acumulare de bradikinină şi prostaglandine);
- scade senzaţia de sete;
- insuficienţa renală funcţională (reversibilă) în stenoza bilaterală de a1teră
renală;
- proteinurie prin glomerulopatie membranară;
- oligohidroamnios (strict contraindicate în sarcină).
specifice Captoprilului:
- pierderea gustului sau gust metalic (disgeuzie);
- rush tegumentar şi angioedem asfixie (prin exces de bradikinină);
58
- neutropenie până la agranulocitoză.
IV.2 Antagoniştii receptorilor angiotensinei II (Sartanii)

Sunt substanţe medicamentoase descoperite în ultimii 1O ani prin
cercetări asupra sistemului renină-angiotensină (SRA). Sartanii prezintă
unele avantaje faţă de inhibitorii enzimei de conversie, în sensul că nu
prezintă ca efecte adverse tusea şi edemul angioneurotic.
Mecanism de acţiune: blochează receptorii ATI care modelează
principalele efecte de angiotensină II:
- contractia celulelor musculare netede vasculare;
- secreţia de aldosteron;
- eliberarea catecolaminelor din medulo suprarenală şi terminaţii nervoase;
- creşterea celulară.
- re'duc hipertrofia şi fibroza intracardiacă;
- reduc hipertrofia şi hiperplazia vasculară, procese fundamentale ale HTA;
- reduc microalbuminuria.
Clasificare
V. DIURETICE
Sunt medicamente care stimulează procesul de formare a urinii.

V.I. Diuretice de ansă
Acţionează preponderent în porţiunea ascendentă a ansei Henle.
Mecanismul de acţiune: inhibă sistemul co-transport Na+, K\ cr la nivelul
celulelor tisulare a ansei ascendente Henle.
• acţiune diuretică intensă şi rapidă (6 - 7 ore) - determină eliminarea unei
mari cantităţi de apă şi electroliţi (Na+, K+ , cr, Mg) ; sunt
considerate
diuretice hipokalemiante şi sunt utile în criza hipertensivă;
• cresc fluxul plasmatic renal deoarece cresc PG şi renina - sunt utile în
insuficienţa renală.
- criza hipertensivă: scad rapid volumul plasmatic (scad DC şi TA);
-EPA;
- insuficienţa renală acută;
- insuficienţa cardiacă gravă (scad edemele, scad încărcarea pulmonară);
- edeme grave;
- intoxicaţii medicamentoase.
59
Efecte adverse
- hipopotasemia (se va administra potasiu);
- hipocalcemie;
- hiperuricemia;
- hiperglicemia;
- surditate reversibilă sau ireversibilă, la doze mari;
- deshidratare (mai ales la bătrâni).
Farmacografie
Furosemid - Furosemid cpr., fiole (i.v., i.m.)
Bumetanid - Bumex cpr.
Acidul Etacrinic - Edecrin
V.2. Diuretice tiazidice
Acţionează predominent la nivelul segmentului de diluţie al tubului contort
distal.
Mecanism de acţiune: acţionează la nivelul membranei luminale a celulelor
tubulare inhibând mecanismul electric responsabil de reabsorbţia de Na+, cr
la nivelul tubului contort distal prin interacţiune cu proteinele membranare
transportoare.
• acţiune diuretică moderată (mai slabe decât Furosemidul) - determină
o eliminare crescută de apă şi electroliţi (Na+, cr , K\ HCO3) cu o durată
de aproximativ 8 -12 ore; sunt considerate diuretice hipopotasemiante;
• acţiune antihipertensivă de intensitate slabă - prin scăderea volumului
circulant şi al debitului cardiac cât şi prin eliminarea din celulele musculare
netede vasculare a Na+ şi implicit a apei; diminuă edemul peretelui vascular
şi rezistenţa vasculară periferică totală.
- HTA uşoară sau moderată la vârstnici sau în alte cazuri, în asociere cu alte
antihipertensive;
- edeme cardiace, hepatice, cirotice, alergice;
- profilaxia calculozei renale calcice recurente;
- adjuvanţi în tratamentul diabetului insipid.
Efecte adverse
- hipopotasemia;
- hiperuricemia;
- hiperglicemia;
- hipercalcemia;
60
- hipercolesterolemia;
- pot agrava insuficienţa renală.
Farmacografie
Hidroclortiazida - Ne/rix cpr.
Clopamida - Brinaldix cpr.
Indapamida - Tertensif dg.
V.3. Diuretice care economisesc potasiu (Hiperpotasemiante
/Antialdosteronice)
Mecanism de actiune: datorită asemănării structurale cu aldosteronul se
'
fixează la nivelul receptorilor tubului contort distal şi colector şi scad
reabsorbţia de Na+, reţin K+ .
• diuretică modestă
- efectul se instalează în aproximativ 24 h şi durează 48 h.
- au efect natriuretic, dar retin K\ H+ .
- hiperaldosteronism primar şi secundar;
- hipopotasemia (aritmii, ileus, miastenia gravis);
- insuficienţa cardiacă.
Efecte adverse
- hiperpotasemie;
- tulburări endocrine: ginecomastie, impotenţă sexuală, tulburări menstruale,
hirsutism (în cazul spironolactonei).
Farmacografie
Spironolactona - Alspiron cpr., cps.
Asocieri de diuretice
Diuretice de ansă + diuretice care economisesc potasiu = indicate în IC
congestivă;
Furosemid + Amilorid = Logirencpr.
Furosemid + Spironolactona = Diurex cps.
Diuretice tiazidice + diuretice care economisesc potasiu = indicate în HTA;
Hidroclorotiazida + Amilorid = Moduretic cpr.
Hidroclorotiazida + Triamteren = Triampur cpr.
Avantajele asocierii
- efectul natriuretic (diuretic) păstrat;
- eliminarea de potasiu redusă la maxim.
Administrarea diureticelor
- uzual pe cale orală la 2 -3 zile în priză unică dimineaţa;
61
- în urgenţe (criza HTA, edem cerebral, intoxicaţii medicamentoase)
Furosemid i.m. sau i.v. (după caz).
Implicaţii stomatologice ale medicaţiei antihipertensive
• Criza hipertensivă declanşată fn cabinetul stomatologic necesită
tratament de urgenţe pentru a preveni complicaţiile majore (AVC,
EPA, IC).
• Pacienţii cu JITA sunt ridicaţi cu grijă (niciodată brusc) din scaunul
stomatologic pentru a preveni o eventuală hipotensiune arterială
ortostatică.
• Medicamentele antihipertensive din grupul simpatolitice/or centrale
au efecte sedative. În cazul în care stomatologul intenţionează să-şi
sedeze pacientul, are obligaţia să ţină cont de această medica/ie; pot
apare efecte de sumaţie cu o deprimare excesivă de SNC.
• La pacienţii trataţi cu simpatolitice centrale care necesită o
intervenţie chirurgicală În preanestezie, se administrează o doză
mai mică de sedative decât la restul pacienţilor din aceleaşi
considerente ca mai sus.
• Medicaţia antihipertensivă şi îndeosebi simpatolilicele centrale ca
Metildopa, Clonidina, Guanabenz, Guanfacina produc xerostomie.
• Utilizarea anestezicului local cu vasoconstrictor nu are
contraindicaţie fermă la pacienţii hipertensivi care au o TA bine
controlată. Utilizarea lui la pacienţii trataţi cu simpatolitice poate
duce la modificări importante ale TA şi a ritmului cardiac. La acest
tip de pacienfi TA se ia cu 5 minute înainte şi la I 5 minute după
administrarea anestezicului local cu vasoconstrictor (care oricum
se administrează cu prudenţă în cantitate mică de aproximativ 1 ml).
• Utilizarea firelor de retracţie gingivală impregnate cu Adrenalină
este contraindicată la pacienţii hipertensivi cu funcţie cardiacă
compromisă.
• Medicaţia stomatologică cu antiinflamatoare nesteroidiene (AINS)
de tip Aspirină, Acid mefenamic, lbuprofen interacţionează cu
medicaţia antihipertensivă - IEC (Captopril), diuretice (Furosemid,
Bumetamid) scăzându-le acţiunea. Interacţiunea rezultă din efectul
inhibitor al AINS asupra prostaglandinelor care de fapt au rol în
menţinerea fluxului sanguin şi a debitului urinar. Dacă HTA nu
poate fi controlată prin administrarea de AINS se administrează
Acetaminofenul sau alte opioide.
62
ANTIANGINOASELE
Sunt substanţe medicamentoase care corectează dezechilibrul între

necesarul şi oferta de oxigen la nivelul miocardului ischemiat.
I. DERIVAŢII NITRAŢI
Sunt esteri polialcoolici ai acidului azotic sau azotos, pnma
medicaţie antianginoasă eficace, introdusă de Brunton în l 857, şi care a
rămas şi la ora actuală prima alegere în tratamentul anginei pectorale.
Mecanism de acţiune : nitraţii organici, oxidul nitric (NO) şi tionitraţii
stimulează guanilat ciclaza, cresc GMPc şi determină relaxarea musculaturii
netede vasculare.
Biodisponibilitatea depinde de tipul de derivat şi de calea de
administrare. Datorită liposolubilităţii crescute se absorb foarte bine prin
mucoase şi tegumente.
'
• v nodilataţie cu sechestrarea sângelui în venele membrelor inferioare şi
e
teritoriul splanhic cu scăderea presarcinii şi a tensiunii parietale a
ventricululuistâng ce diminuă efortul inimii şi scade consumul de 0 2;
• vasodilataţi e coronariană pe arterele coronare şi circulaţia colaterală cu
creşterea ofertei de 0 2 miocardic;
• vasodilataţia altor artere cu scăderea volumului telediastolic al
ventriculului stâng, tensiunii parietale a ventriculului stâng ce diminuă
efortul inimii şi scade necesarul de 0 2;
• antispastică prin relaxarea fibrelor musculare netede gastrointestinale,
biliare, bronşice, genito-urinare;
• împiedică adeziunea şi agregarea plachetelor la nivelul leziunii
aterosclerotice.
Nitroglicerina
- după administrare orală suferă intens efectul primului pasaj hepatic;
- administrată sublingual determină un efect rapid în I - 2 minute cu durată
scurtă de aproximativ 25 - 30 minute;
- plasturii cu Nitroglicerină au efect prelungit aproximativ 24 h.
Isosorbid dinitrat
după administrare orală determină efect în 75 minute cu durată de
aproximativ 12 ore;
63
administrat sublingual produce efect rapid în 15 minute cu durată de
1 oră.
- cardiopatie ischemică
- angină pectorală de efort:
- angină instabilă - i.v.
-IMA;
- IC;
- EPA.
Efecte adverse
- cefalee pulsatilă, secundar vasodilataţiei arterelor cerebrale;
- hipotensiune ortostatică, mai ales la bătrâni;
- congestia tegumentelor ;
- tahicardie reflexă după administrarea unor doze mari ;
- toleranţă ; pentru a preveni toleranţa se recomandă tratamentul
discontinuu.
Farmacografie
Nitroglicerină: - Nitroglicerina - cpr.;
- Nitromint - spray;cpr
- Nitroretard - cpr. ;
- Nitroderm T.T.S. - plasture
- Trinitrosan - fiole
lsosorbid mononitrat: Monomack - cpr.
Isosorbid dinitrat: Jsodinit, Isomack, Maycor - cpr.
Pentaeritritil tetranitrat: Nitropector, Pentalong - cpr.
II. TRIMETAZIDINA
Liderul unui nou grup de SM cu efect antiischemic miocardic care
protejează (conservă) metabolismul energetic al celulei miocardice expuse
la hipoxie. Are efect antiischemic celular fără a modifica frecvenţa cardiac,
presiunea arterial şi rezistenţa periferică.
Mecanism de acţiune: asigură citoprotecţia miocardului prin refacerea
rezervelor energetice celulare (menţine nivelul ATP celular prin favorizarea
sintezei de ATP), scade producţia de radicali liberi, scade producţia de
tromboxan A2.
64
- boala coronariană (toate formele); reduce frecvenţa crizelor angmoase,
creşte capacitatea de efort, scade consumul de Nitroglicerină;
- afecţiuni vasculare corioretiniene.
Efecte adverse
- disconfort digestiv
Farmacografie:
Trimetazidina: Preductal ,Tazidil, Dilatan- cpr., dg.
m. MOLSIDOMINA
Este o substanţă medicamentoasă antianginoasă cu un mecanism de
acţiune asemănător derivaţilor nitraţi.
Acţiune farmacodinamică:
• venodilatatie cu scăderea întoarcerii venoase ce determină diminuarea
I
travaliului cardiac şi scade consumul de0 2 miocardic;

• coronarodilataţie cu redistribuirea fluxului sanguin spre zonele ischemice;
• antiagregant plachetar cu inhibarea sintezei de tromboxan A2.
- crizele de angină pectorală toate tipurile (se poate asocia cu 13 blocante);
- insuficienţa cardiacă congestivă (se asociază cu digitalice şi diuretice).
Efecte adverse
- cefalee, vertij;
- hipotensiune arterială;
- tahicardie ;
- colaps circulator, şoc ;
- potenţial cancerigen ;
- nu dezvoltă toleranţă.
Farmacografie :
Molsidomina : Molsihexal - cpr.
Implicatii stomatologice ale medicaţiei antianginoase
• Atunci când un pacient aflat în scaunul stomatologic prezintă o criză

de angină pectorală se impune întreruperea intervenţiei la primele
simptome şi tratamentul de urgenţă al crizei de angină pectorală;
• Pentru prevenirea crizei de angină pectorală se impun următoarele
măsuri:
65
administrarea sublinguală a unui comprimat de 0,5
mg Nitroglicerină
administrarea prealabilă de anxiolitice (Diazepam, Nitrazepam)
pentru scăderea/dispariţia senzaţiei de frică;
şedinţa terapeutică pe cât posibil de scurtă durată.fără stres,
programată de obicei dimineaţa ;
• Pacientul anginos a.fl,at în scaunul stomatologic obligă medicul a
avea la îndemână antianginoase cu efect rapid (Nitroglicerina,
Nitritul de amil);
• Pacientul anginos aflat în scaunul stomatologic va fi ţinut pe
perioada tratamentului în poziţie semişezândă, deoarece
ortostatismul poate determina apari/ia hipotensiunii arteriale cu
sincopă (antianginoasele produc hipotensiune ortostatică prin
venodilataţie);
• Blocantele canalelor de calciu îndeosebi Nifedipinul poate produce
hiperplazie gingivală reversibilă cu sângerări spontane sau la
peria}.
66
ANTIARITMICELE
Sunt medicamente care înlătură tulburările automatismului sau/şi ale

conducerii Ia nivelul inimii prin mecanisme electrofiziologice asupra
curenţilor transmembranari responsabili de potenţialul de acţiune.
După mecanismul de acţiune antiaritmicele se clasifică în 5 clase
(clasificarea Vaughan Williams):
Clasa Subclasa Antiaritmic Utilizari

terapeutice
I. Blocante ale I. A care cresc Chinidina - aritmii
canalelor de durata Procainamida ventriculare
sodiu potenţialului de Disopiramida - profilaxia
act,iune fibrilaţiei atriale
recurente
I. B care scad Mexiletina - tahicardie
durata Fenitoina ventriculara
potenţialului de Lidocaina - fibrilaţie atrială
actiune
I.C care nu Propafenona - profilaxia
influenţează Flecainida fibrilaţiei atriale
durata moricizina recurente
potenţialului de - tratamentul
acţiune tahiaritmiilor
recurente
II. Blocante Propranolol - scade
beta Esmolol mortalitatea post
adrenergice - p Timolol IMA
blocantele Metoprolol - profilaxia
Atenolol recurenţei
tahiaritmiilor
III. Blocantele Amiodarona - tahicardie
canalelor de Sotalol (beta ventriculară şi
potasiu blocant) fibrilaţie atrială
Bretiliu tosilat (Sotalol)
Ibutilid
Dofetilid
IV. Blocantele Verapamil - profilaxia
canalelor de Diltiazem tahicardiei
67
calciu paroxistice
supraventriculare
- scade frecvenţa
ventriculară la cei
cu fibrilatie atrială
V. Prin alt Adenozina - în aritmii
mecanism sau Digoxin supraventriculare
necunoscut
I. BLOCANTELE CANALELOR DE SODIU

Mecanism de acţiune : blocarea canalelor rapide de sodiu ale celulelor
cardiace prin interferarea mecanismului de poartă care controlează
închiderea şi deschiderea acestora, modificând procesul de translocare ionică
prin membrană - acţiune numită de "stabilizare membranară" de tip
chinidinic sau anestezic local.
Chinidina
• antiaritmică prin:
- micşorarea pantei depolarizării diastolice;
- creşte pragul de declanşare a acţiunii;
- scade viteza maximă de depolarizare sistolică;
- prelungeşte repolarizarea rezultând mărirea potenţialului de acţiune şi mai
ales pe aceea a perioadei refractare scâzând viteza de conducere.
• parasimpatolitică:
- cardiostimulatoare (tahicardie);
- facilitatea conducerii atrioventriculare.
• vasodilatatoare prin:
- acţiune directă şi blocantă a-adrenergică - risc de hipotensiune.
Contraindicaţii
- bloc atrioventricular complet, asistolie;
- hipotensiune arterială;
- intoxicaţie digitalică;
- hiperkaliemie (creşte deprimarea cardiacă);
- hipokaliemie (creşte riscul de aritmii);
- hipersensibilitate şi idiosincrazie.
68
Efecte adverse
- reacţii adverse sau intoleranţă: febră, accese de astm, colaps, şoc
anafilactic, trombocitopenieocazional;
- intoleranţă digestivă: greaţă, vomă, crampe abdominale, diaree;
- hipotensiune arterială după administrare intravenoasă;
- bloc atrioventricular la doze mari;
- efecte aritrnogene;
- ameteli, cefalee, tulburări de auz sau de vedere.
Farmacografie:
Chinidina - cpr.
Disopiramida
• antiaritmică - idem Chinidină;
• parasimpaticolitică;
• inotrop negativă - mai marcată decât pentru Chinidină;
• creşte rezistenţa sistemică după administrare intravenoasă implică
creşterea tranzitorie a TA.
Contraindicaţii: idem Chinidina
Efecte adverse
- decompensarea IC;
- efecte atropinice: uscăciunea gurii, tulburări de vedere, constipaţie.
Farmacografie:
Disopiramida - Norpace- cpr.
Caracteristici generale ale blocantelor canalelor de sodiu ce cresc durata
potenţialului de acţiune
- blochează canalele de sodiu fixându-se labil, uşor reversibil de receptorii
specifici;
- nu influenţează miocardul sănătos;
- încetinirea conducerii în sistemul Hiss-Purkinje când fibrele sunt
depolarizate şi se descarcă cu o frecvenţă mare dând tahicardie;
- scurtează repolarizarea.
Lidocaina
- anestezic local de tip amidic
• antiaritmică
69
- deprimarea automatismului şi încetinirea conducerii în fasciculul Hiss
Purkinje
- scade responsivitatea şi durata potenţialului de acţiune.
• vasodilataţie arterială
• inotrop negativă
Lidocaina nu prezintă efecte pe miocardul normal.
- pentru combaterea aritmiilor ventriculare periculoase: extrasistole
frecvente, tahicardie ventriculară, bolnavi cu infarct acut de miocard;
- aritmiile digitalice (medicament de a doua alegere, deoarece trebuie
administrată în perfuzie).
Contraindicaţii
- bloc atrioventricular total (risc de asistolic);
- insuficienţă hepatică severă;
- alergia la Lidocaină;
- antecedente convulsive.
Efecte adverse
- agitaţie ;
- dezorientare ;
- parestezii ;
- dirnuinuarea auzului ;
- convulsii, comă, paralizia respiraţiei (la doze mari).
Farmacografie :
Lidocaina - Xilină - fiole i.v., i.rn.
Fenitoina
- hidantoină cu acţiune principală antiepileptică ce are influenţe
asemănătoare Lidocainei;
- medicamentul de elecţie în aritmiile din intoxicaţia digitalică, deoarece
este eficientă în aritmiile ventriculare şi nu influentează conducerea atrio
ventriculară deprimată de digitalice;
- tahiaritmiile supraventriculare cu bloc atrio ventricular;
- extrasistole şi tahicardie ventriculară.
Efecte adverse
- tulburări cerebeloase reversibile - vertiji, greaţă, vomă;
- hipotensiune arterială.
70
Farmacografie
Fenitoina - Fenitoin cpr; Phenhydan fiole
Caracteristici generale ale blocantelor canalelor de sodiu ce scad durata
potenţialului de acţiune : ·
- afinitate mare pe canalele de Na+ pe care le blochează relativ greu
reversibil;
- deprimarea marcată a conducerii;
- active în aritmii atât supraventriculare cât şi ventriculare;
- risc aritmogen foarte mare.
Flecainida
• antiaritmică prin încetinirea marcată a depolarizării sistolice ce determină
diminuarea conducerii la nivelul: atriului, nodulului atrio-ventricular,
sistemului Hiss-Purkinje;
• uşor efect inotrop negativ.
- tahiaritmii supraventriculare;
- tahicardie ventriculară nesusţinută;
Efecte adverse
- proaritmic - aritmii ventriculare severe, inclusiv torsada vârfurilor
- deprimare cardiacă.
Contraindicatii
- bloc atrio ven' tricular.;
- bloc de ramură complet.
Propafenona
• antiaritmică;
• betablocare adrenergică slabă.
- extrasistole: atriale, ventriculare, joncţionale;
Efecte adverse
- proaritmică (ca şi Flecainida);
Farmacografie:
Propafenona - Rytmonorm
71
II. BLOCANTE BETA ADRENERGICE · BLOCANTELE
Deprimă activitatea cardiacă :
- scade frecvenţa sinusală - se administrează în tratamentul tahicardiilor
sinusale;
- scade excitabilitatea - se administrează în tratamentul aritmiilor prin focar
ectopic
- scade viteza de conducere atrio-ventriculară - sunt eficace în controlarea
frecvenţei ventriculare la pacienţii cu tahiaritmii supraventriculare (se
asociază şi digitalice) ;
- scade forta de contractie
'
a miocardului.
Efecte adv' erse
- datorate blocării receptorilor P2 - agravează astmul bronşic şi arteritele
periferice şi de aceea la pacienţii cu această patologie sunt de preferat
blocantele 131 , dar cu prudenţă;
- datorate blocării receptorilor 131 - bradicardie, bloc atrioventricular sau
agravarea unuia existent, scăderea funcţiei de pompă a miocardului şi
decompensarea IC, hipotensiune arterial.
m. BLOCANTELE CANALELOR DE POTASIU

Prelungesc repolarizarea crescând durata potenţialului de acţiune şi a
perioadei refractare la nivelul sistemului Hiss-Purkinje şi miocardului
ventricular.
Amiodarona
- compus iodat cu proprietăţi antiaritmice cu spectru larg.
• antiaritmică:
- micşorează automatismul nodulului sino-atrial şi atrio-ventricular ;
- prelungeşte durata potenţialului de acţiune ;
- încetineşte conducerea în miocard şi fibrele Purkinje
• vasodilataţie:
- coronariană (acţiune antianginoasă) şi sistemică.
Nu se administrează ca antianginos datorită riscurilor.
- aritmii ventriculare şi supraventriculare refractare la tratamentele obişnuite
Efecte adverse
- microdepozite pigmentare în cornee (lipofuxină şi melanină);
- fotosensibilizare, datorită depozitării Amiodaronei la nivel tegumentar;
72
- disfuncţie tiroidiană (hipo- sau hipertiroidism);
- neuropatii periferice;
- necroză hepatocelulară;
- toxicitate pulmonară tradusă prin apariţia hemoptiziei;
- aritmogenă - torsada vârfurilor.
Contraindicatii
'
- bloc sinoatria l, bloc atrio ventricular;
- boli tiroidiene.
Farmacografie :
Amiodarona - Cordarone , Mioritmin
Sotalolul
• antiaritmică
- prelungeşte repolarizarea la nivelul fibrelor Hiss-Purkinje şi în miocardul
ventricular;
- blochează receptorii -adrenergici neselectivi care diminuă automatismul
nodulului sino-atrial şi atrio-ventricular şi întârzie conducerea
atrioventriculară
• antianginosă
• antihipertensivă
- aritmiile ventriculare periculoase;
- aritmiile supraventriculare.
Efecte adverse
- proaritmic - torsada vârfurilor
.
Contraindicatii
- insuficienţă cardiacă decompensată;
- bradicardie marcată, bloc atrio-ventricular;
- la astmatici;
- afecţiuni vasospastice (boala Raymaud).
Bretiliul tosilat
• antiaritmică:
- creşte pragul pentru fibrilaţia ventriculară şi prelungeşte potenţialul de
acţiune şi perioada refractară la nivelul ventriculului mai ales în condiţii de
ischemie
73
- eliberează catecolamine în fanta sinaptică şi produce tahicardie.
- fibrilaţie ventriculară;
- aritmii ventriculare grave, rezistenţe la alte medicamente;
- în câteva cazuri de torsada vârfurilor.
IV. BLOCANTELE CANALELOR DE CALCIU

Ca antiaritmice sunt incluse cele cu structură fenilalchilaminică
(Verapamil) şi benzotiazepinică (Diltiazem). Sunt excluse cele cu structură
dihidropiridinică (Nifedipin), deoarece acestea nu au efecte asupra
miocardului.
• antiaritmică:
- asupra fibrelor miocardice supraventriculare , cu răspuns lent: scad viteza
depolarizării sistolice şi implicit conductibilitatea, excitabilitatea şi alungesc
perioada refractară efectivă
asupra fibrelor miocardice cu răspuns rapid: scad contractilitatea şi
alungesc perioada refractară efectivă
• vasodilataţie
Utilizări terape utice
- aritmii supraventriculare
Efecte adverse
- bradicardie, bloc atrioventricular sau agravarea unuia existent ;
- hipotensiune arterială (nu se administrează la TAS<l 00 mmHg).
Farmacografie
Verapamil -lsoptin cpr. dg.
Diltiazem -Dilzem cpr., cps.
Implicaţii stomatologice ale antiaritmicelor
• În mod normal pacienţii cărora li s-a administrat corect tratamentul

antiaritmic nu trebuie să prezinte probleme la stomatolog. Deoarece
antiaritmicele deprimă funcţia cardiovasculară în condiţii de stress
(tratament stomatologic) este posibil să apară hipotensiune arterială
(sincopă hipotensivă).
• La pacienţii cu aritmii cardiace se preferă anestezia locală. În cazul
apariţiei aritmii/or se impun următoarele măsuri:
- întreruperea intervenţiei la primele simptome;
74
- administrare de oxigen;
- în bradicardie se administrează Atropina i.v. 0,5 ml; în tahicardie se
aplică manevre vagale (apăsarea globi/or oculari - 20 - 30' sau a sinusului
carotidian 10- 20];
• În cazul în care stomatologul intenţionează să utilizeze Adrenalina
sau alte vasoconstrictoare la un pacient cu istoric aritmic se
recomandă o discuţie prealabilă despre această intervenţie cu
cardiologul;
• Asocierea Adrenalinei Propranolului (ca antiaritmic) poate
determina hipertensiune arterială;
• /3-blocantele modifică profilul proteinelor salivare (implicaţiile
clinice nu au fost încă bine determinate};
• Catecolaminele (Adrenalina, Noradrenalina) m administrare
intravenoasă cresc riscul aritmii/or,·
• Tratamentul cronic cu Fenitoin, Blocantele canalelor de calciu
(Nifedipin, Norvasc) determină hiperplazie gingivală reversibilă.
Igiena orală bună reduce hiperplazia, însă nu o înlătură în
totalitate;
• Chinidina, Procainamida, Disopiramida datorită activităţii
parasimpaticolitice interacţionează cu alte medicamente care
produc xerostomie potenţându-le acţiunea;
• Chinidina în tratament cronic, determină trombocitopenie
manifestată clinic prin hemoragii ale cavităţii bucale, peteşii.
• Utilizarea firelor de retracţie gingivală impregnate cu Adrenalină
este contraindicată la pacienţii digitalizaţi (şi în general la cardiaci)
deoarece astfel Adrenalina se absoarbe în cantitate mare crescând
riscul aritmii/or cardiace.
75
MEDICAMENTE INOTROP POZITIVE
Sunt substanţe medicamentoase care cresc forţa şi viteza de

contracţie a miocardului, utilizate la bolnavii cu insuficienţă cardiacă acută
şi cronică.
Digitalicele
Datează din secolul XVIII ca medicaţie tonicardiacă, de ongtne
vegetală. Digitoxina este extrasă din frunze de Digitalis purpureea,
Digoxinul şi Lanatosid C din frunze de Digitalis tanata, iar Strofantina G
din seminţe de Strofantus gratus. -Metil-Digoxin-ul este un preparat de
semisinteză.
• prezintă efect inotrop pozitiv datorită creşterii forţei şi vitezei de contracţie
a miocardului normal şi insuficient mai ales la nivelul ventriculului stâng.
Efectul inotrop pozitiv este semnificativ pe cordul insuficient, direct
proporţional cu doza administrată şi cu titrul seric al digitalei. Administrarea
prelungită a digitalicelor nu dezvoltă toleranţă. Acţiunea inotrop pozitivă
este principala proprietate farmacologică a digitalei deoarece prin creşterea
forţei de contracţie a miocardului şi prin alungirea timpului de umplere
diastolică se măresc semnificativ debitul cardiac şi eficacitatea pompei
cardiace.
• efectul cronotrop negativ se traduce prin bradicardie datorată răririi
descărcării nodului sinusal.
• efectul dromotrop negativ se traduce prin încetinirea vitezei de conducere
atrio-ventriculare. Se realizează prin alungirea perioadei refractare la nivelul
nodulului atrio-ventricular şi a fascicolului Hiss cu efect antiaritmic în
fibrilaţia atrială cu ritm rapid, prin blocarea impulsurilor atriale;
• efectul batmotrop negativ este responsabil de efectul proaritmic al
digitalelor.
După dozele terapeutice sau pe miocardul sănătos acest efect este
neglijabil. Pe miocardul lezat digitala în doză excesivă (sau doza
terapeutică) poate avea efect proaritmic prin diminuarea perioadei refractare
efective a miocardului ventricular crescând excitabilitatea atrio-ventriculară.
Aşa se explică apariţia la persoanele digitalizate cronic a tulburărilor de
ritm.
Acţiunile cardiace ale digitalicelor se manifestă pe EKG prin:
scăderea frecvenţei sinusale, alungirea intervalului PR, micşorarea
76
intervalului QT, subdenivelarea ST uneori cu concavitatea în sus ş1
aplatizarea sau inversarea undei T.
• prezintă un efect diuretic prin creşterea filtrării glomerulare consecinţa
ameliorării circulaţiei renale;
• induce vasoconstricţie arteriolară cu creşterea rezistenţei periferice;
creşterea tonusului venos are ca rezultat creşterea presarcinii ; aceste efecte
ale digitalicelor apar doar la doze superioare celor necesare în mod uzual
pentru efectul inotrop pozitiv.
• activează tonusul vaga/ chiar la doze teraputice.
Mecanism de acţiune : digitalicele se fixează pe receptorii membranari şi
inhibă pompa de Na-K-ATP-ază din membrana fibrei miocardice ceea ce
are ca rezultat blocarea efluxului de sodiu cu creşterea concomitentă a
concentraţiei calciului intracelular cu creşterea forţei de contracţie a celulei
miocardice. Acţiunea aritmogenă a dozelor mari de digitală este datorată tot
creşterii concentraţiei de calciu intracelular şi activării unor canale cationice
nespecifice sensibile la calciu. Datorită inhibării N+a /K+ - ATP-azei şi la
alte nivele, digitalicele prezintă următoarele efecte adverse : inhibă secreţia
de renină, discromatopsie (vedere în halouri colorate în verde sau galben) şi
dureri musculare.
- insuficienţa cardiacă acută (EPA);
- insuficienţa cardiacă congestivă ;
- acţiunea Digitalei este cu atât mai crescută cu cât inima este mai dilatată
(volum telediastolic mare) pentru că substanţa medicamentoasă reduce la
normal volumul prin creşterea inotropismulu;i
- când se asociază un tratament diuretic şi vasodilatator.
- tulburări de ritm supraventricular: fibrilaţie atrială, flutter atrial, tahicardie
paroxistică supraventriculară.
Contraindicaţii
- intoxicaţia digitalică;
- bloc atrioventricular mai înalt decât gradul I;
- bradicardie (frecvenţa cardiacă< 55 bătăi/minut);
- cardiomiopatie hipertrofică obstructivă ;
- tulburări de ritm ventriculare grave: tahicardie ventriculară, extrasistole
ventriculare, sindrom WPW;
- insuficienţă cardiacă prin disfuncţie diastolică (stenoza aortei sau HTA)
deoarece este afectată complianţa (elasticitatea) miocardului; tonicardiacele
pot avea efect nefavorabil prin creşterea rigidităţii miocardului.
77
Efecte adverse
Intoxicaţia digitalică
- digitalicele au un indice terapeutic mic 2, 3;
- frecvenţa reacţiilor adverse la digitalizaţii supravegheaţi clinic este de 1O -
20%, iar la cei monitorizaţi de 2%;
- apare la începutul digitalizării datorită dozei mari administrate rapid; în
condiţii cronice când administrarea zilnică depăşeşte capacitatea de epurare.
Factori favorizanţi
- doze inadecvate;
- cardiopatie veche cu alterarea marcată a fibrei miocardice când doza
terapeutică este apropiată de cea toxică;
- vârsta înaintată sau insuficienţa renală scad filtrarea glomerulară şi cresc
riscul intoxicaţiei cu Digoxin;
- hipokaliemia, hipomagneziemia;
- acidoză, hipoxie;
- asocierea cu chinidină, amiodaronă, verapamil, propafenonă sau
eritromicină;
- hipotiroidia.
Simptomatologie
- manifestări extracardiace: anorexie, greaţă, vomă, tulburări de tranzit,
dureri abdominale, tulburări neuro-senzoriale, dureri musculare, nevralgie
de trigemen. delir. vedere monocromatică;
- manifestări cardiace : tulburări de conducere atrioventriculară, tulburări de
ritm atrial sau ventricular.
Tratament
- oprirea digitlizării;
- spălături gastrice cu carbune medicinal sau Colcstiramină;
- forţarea diurezei cu Furosemid;
- corectarea hipopotascmiei şi hipomagnezemiei;
- tratarea bradicardiei cu Atropina i.v. 0,5 - I mg;
- tratarea aritmiilor ventriculare cu Xilină i.v. / Ferutoina i.v.;
- tratarea tahiaritmiilor supraventriculare cu betablocante;
- în cazuri grave, tratament cu fragmente "FAB'', ce sunt anticorpi
anticolinergici ce inactivează rapid digitale - Digibind
Administrare
Tratamentul cu digitalice se numeşte digitalizare. Acesta se face sub
supraveghere medicală şi se individualizează în funcţie de:
- gradul urgenţei;
78
- prezenţa insuficienţei renale sau hepatice;
- creatinina serică sau clearence-ul creatininic;
- digitalizare prealabilă: se consideră nedigitalizaţi cei care au primit doze
insuficiente în ultirnile două săptămâni şi necesită supraveghere obligatorie
în primele 6-12 h de la reintroducerea digitalicului;
- farmacocinetica preparatului: digoxina are t112 scurt (35 - 40 ore) este
eliminat preferenţial renal, indicată în urgenţe şi în tratfilI!entul de durată;
digitoxina are t112 lung (6 zile) eliminat prin metabolizare hepatică; indicat
în insuficienţă cardiacă cu insuficienţă renală;
- calea de administrare: se preferă calea orală de câte ori se poate; calea i.v.
în urgenţe sau când oral nu se poate; se administrează i.v. după o prealabilă
diluare în ser fiziologic pentru că este iritantă asupra peretelui venos.
Se administrează iniţial o doză de încărcare (doza de saturare, stoc digitalic).
Prima doză reprezintă 1/3 din doza de întreţinere, iar restul dozei se poate
administra astfel: în 24 h - digitalizare rapidă, în 2-3 zile - digitalizare medie
sau în 6-7 zile - digitalizare lentă. Eficienţa dozei se apreciază clinic prin:
scăderea frecvenţei cardiace, reducerea edemelor, hepatomegaliei, dispariţia
turgescenţei jugularelor, ameliorarea dispneei şi creşterea diurezei.
Tratamentul se continuă cu doza de întreţinere ce reprezintă doza care
menţine o concentraţie plasmatică eficientă.
Alte medicamente inotrop pozitive

Adrenergice şi dopaminergice: Adrenalina (risc crescut de aritmii ş1
ischemie miocardică severă), lsoprenalina, Dopamina, Dobutamina,
Prenalterol, Pirbuterol. Ele se administrează intravenos în tratamentul
insuficienţei cardiace acute.
Inhibitorii fosfodiesterazei: Teofilina, Aminofilina au efect inotrop pozitiv
slab cu creşterea consumului de oxigen; nu sunt folosite în cardiologie
pentru acest efect.
Derivaţi bipiridinici: Amrinona, Milrinona, Enoximona inhibă degradarea
AMPc de către fosfodiesterază ce se acumulează intracelular cu creşterea
calciului intracelular rezultând creşterea contracţiei (efect inotrop pozitiv).
Pot produce aritmii, greţuri, vărsături, trombocitopenie sau modificarea
transaminazelor. Sunt contraindicate în cardiomiopatie hipertrofică,
valvulopatii obstructive severe, IMA.
79
Implicaţiile stomatologice ale digita/ice/or
• Stomatologul trebuie să facă tot posibilul să elimine stresul,

anxietatea şi durerea asociată procedurilor dentare la pacienţii cu
insuficienţă cardiacă.
• Pacientul cu insuficienţă cardiacă în condiţii de stress (tratament
stomatologic) eliberează o mare cantitate de catecolamine endogene
ceea ce creşte riscul aritmii/or produse de digitalice. De aceea
profilactic se recomandă administrarea de anxiolitice şi analgezice;
• Stomatologul trebuie sa coopereze delicat cu bolnavul suferind de
insuficientă cardiacă în aşa fel încât să-i prevină stresul şi
nicidecu,;,, să-l accentueze. În acest sens trebuie să-l programeze
dimineaţa; şedinţa terpeutică să fie cât mai scurtă; profilactic să-i
administreze anxiolitice benzodiazepinice (Diazepam);
• Utilizarea catecolaminelor (Adrenalină) alături de anestezicele
locale la pacienţii trata,ti cu digitalice nu este contraindicată, însă
această administrare se face cu prudenţă.
• Se evită administrarea intravenoasă pentru a preveni riscul de
aritmie la pacienţii cu insuficienţă cardiacă cât şi utilizarea firelor
de retracţie gingivală impregnate cu Adrenalină, deoarece absorbţia
sistemică de vasoconstrictoare sporeşte riscul de apariţie a aritmiei
cardiace. De aceea în aceste cazuri se preferă fire impregnate cu
clorură de aluminiu şi zinc.
• Utilizarea concomitentă a barbituricelor (Fenobarbital) cu
digitalice JDigoxin) determină apariţia induc,tiei enzimatice pentru
Digoxin. In acest caz este necesară creşterea dozelor de Digoxin.
• Parasimpaticoliticele antisialogoge (Atropina) reduc efectul
farmacodinamic al digitalicelor în timp ce parasimpaticomimeticele
(Pilocarpina) cresc efectul farmacodinamic al digitalicelor asupra
nodului sinoatrial şi atrioventricular. De această interacţiune
medicamentoasă se ţine cont în cazul administrării concomitente a
celor 2 grupe de medicamente aminitite mai sus (indicate de
stomatolog) şi a digitalicelor (indicate de internist).
80
MEDICAŢIA SÂNGELUI
ANTIANEMICELE
Fierul
Reprezintă elementul important în transportul oxigenului ş1 m
procesele de oxidoreducere. Cantitatea totală de fier din organismul uman
este de 2 - 4 g, sub formă de:
- fier heminic prezent în hemoglobină, mioglobină, enzime feroportfirinice
şi neportfirinice;
- feritină şi hemosiderină, forme de depozit a fierului prezent în sistemul
reticulo-histiocitar: ficat, splină, măduvă;
- transferină o p, glicoproteină, formă de transport care cedează fierul unor
receptori specifici de pe membrana diferitelor celule.
Necesarul zilnic de fier (1-2 mg/zi) este asigurat de fierul alimentar
(carne). Acesta este desfăcut din complexele organice, transformat în fier
feros şi absorbit îndeosebi în duoden şi porţiunea incipientă a intestinului
subţire printr-un mecanism de transportor specific, sub formă de ioni feroşi.
Absorbţia se realizează cu ajutorul apoferitinei. Absorbţia este îngreunată de
prezenţa alimentelor şi uşurată de acidul ascorbic care reduce fierul feric în
fier feros, formând complexe uşor absorbabile.
Fierul absorbit este preluat de transferină şi depus în sistemul
reticulo-histiocitar: ficat, splină, măduva hematopoetică de unde este
încorporat în hemoglobina eritrocitelor. După corectarea anemiei, fierul este
depus sub formă de feritină şi hemosiderină.
- anemia feriprivă apărută ca urmare a unor hemoragii cronice sau
sindroame de malabsorbţie;
- anemia pernicioasă după o prealabilă administrare de vitamina B12
deoarece depozitele de fier se epuizează după o hematopoeză intensă;
- profilactic în ultimele două trimestre de sarcină şi la sugari (prematuri).
Farmacografie şi administrare
De obicei administrarea fierului se face oral, se preferă săruruile feroase:
Sulfat feros - Ferrogradumet - cpr., dg.
Fumarat feros -Ferronat - sirop
Glutamat feros - Glubifer dj
81
În situaţii de excepţie (deficit de absorbţie, intoleranţă), fierul se va
administra pe cale parenterală, intramusculară sau intravenoasă: Complex de
hidroxid de fer polimaltozat - Ferrum Hausmann - fiole, sirop
Vitamina B12 (Cianoco bala mina)

Este o substanţă indispensabilă (alături de acidul folie) în sinteza
ADN şi respectiv în multiplicarea şi dezvoltarea celulară. Necesarul zilnic de
vitamină B12 este de 1 - 2,5 mg asigurat prin aportul alimentar (came). În
stomac vitamina B12 (factorul extrinsec) este desfăcută sub acţiunea acidului
clorhidric, legată apoi de o glicoproteină (factorul intrinsec), secretată de
celulele parietale ale mucoasei gastrice. Complexul format ajunge în ileon
unde se absoarbe. În sânge se fixează pe o -globulină - transcobalamina II -
care o transportă la ţesuturi, îndeosebi la ficat, locul principal de depozitare
a vitaminei B12.
Vitamina B12 este esenţială pentru replicarea ADN. Intervine astfel în
creşterea şi maturarea celulară în cazul celulelor cu proliferare intensă,
îndeosebi a hematiilor. Vitamina B12 este acceptor de grupări metil în
reacţia de transformare a tetrahidrofolatului cu rol în sinteza timidilatului.
Acesta participă mai apoi la sinteza ADN. Vitamina B12 participă la sinteza
acizilor graşi indispensabili din membrana neuronală şi a tecii de mielină
din SNC.
- anemie megaloblastică;
- neuropatie;
- hepatită cronică;
- ciroză hepatică;
- nevralgie de trigemen (datorate sintezei deficitare a lipidelor care
alcătuiesc teaca de mielină).
Vitamina B12 - fiole, se administrează injectabil intramuscular sau
subcutanat, toată viaţa.
Acidul Folie (Acidul pteroilglutamic)

Substanţă prezentă în vegetale proaspete şi came sub formă de compuşi
poliglutamici. Descompus din aceste complexe prin reacţii de hidroliză
rezultă acidul pteroilglutamic care este redus, metilat iar apoi absorbit în
duoden şi jejun.
82
'
Aci dul folie are un rol important în formarea bazelor purinice şi pirirnidinice
şi respectiv a ADN cu rol în diviziunea şi maturarea celulară. Este donator
de grupări metil în cadrul reacţiei în care metiltetrahidrofolatul este
transformat în tetrahidrofolat "timidilat" ADN.
- anemie megaloblastică;
- sindrom de malabsorbţie;
- ciroza alcoolică (insuficienţă de formare şi depozitare de foiaţi);
- alcoolismul cronic (alcoolul competiţionează absorbţia acidului folie);
- anemie hemolitică;
- hipertiroidism (consum mare de acid folie);
- sarcină, alăptare;
- tratamentul îndelungat antiepileptic (Fenobarbital, Fenitoină, Primidona).
Farmacografie
Acid Folie - Acifol cpr.
FACTORII DE CREŞTERE HEMATOPOETICI
Eritropoietina
Factor de creştere hematopoetic cu influenţă pe linia eritrocitară,
fiziologic este secretată de celulele tubului proxima! renal. Ajunsă la
măduva hematopoetică acţionează receptorii specifici de pe celulele
eritrocitare progenitoare determinând proliferarea şi dezvoltarea lor.
- anemia din bolile renale cronice;
- anemia copiilor prematuri ;
- anemia după tratamentul cu zidovudină Ia bolnavii cu infecţie HIV sau
unele medicamente anticanceroase ;
- preoperator, în scopul creşterii numărului de hematii.
Farmacografie
Eprex - fiole
Implicaţii stomatologice ale antianemicelor

Când se utilizează preparate de fier sub formă lichidă, pe cale orală în
administrare cronică, există pericol de înnegrire ireversibilă a dinţilor, mai
ales la copiii mici. Se încearcă prevenirea prin administrarea preparatelor
cu înveliuşuri ca drageele, capsulele.
83
MEDICAŢIA HEMOSTATICĂ
Sunt substanţe medicamentoase capabile să oprească sângerarea prin

acţiune la nivelul vaselor: vasoconstricţie, creşterea rezistenţei capilare fie
prin favorizarea procesului de coagulare.
HEMOSTATICE SISTEMICE
Sunt hemostatice generale prin corectarea unor deficienţe ale procesului de
coagulare, împiedicarea fibrinolizei şi consolidarea peretelui capilar.
Hemostatice prin corectarea unor deficienţe ale procesului de coagulare
VITAMINELE K
Sunt indispensabile sintezei unor factori de coagulare din ficat.
• rol în perfectarea formării unor glicoproteine care funcţionează ca factori
ai coagulării. Vitamina K este activă sub formă redusă (formă
hidroxichinonică). Oxidarea ei, cu trecere în formă epoxid, inactivă, este
asociată la nivel hepatic cu activarea glicoproteinelor care functionează ca
factori ai coagulării: protrombina (factorul II), factorii VII, IX şi X. Deci de
forma redusă a vitaminei K este dependentă activarea factorilor coagulării.
Deficitul de vitamină K duce la scăderea marcată a cantităţii de factori de
coagulare II, V II , IX, X. Se manifestă clinic prin hemoragii: epistaxis,
hematurie, echimoze, sângerări digestive, sângerări postopratorii.
Deficitul vitaminei K poate apare în următoarele caruri: tratament cronic
oral cu sulfamide, tetracicline (distrugerea florei intestinale), boli hepatice,
cantitate insuficientă de bilă în intestin (icter mecanic sau fistulă biliară),
sindroarne de malabsorbţie (rezecţie intestinală) şi la nou-născuţi cu floră
intestinală insuficientă.
- intoxicaţia cu anticoagulante orale;
- hipoprotrombinemie ;
- carenţa de Vitamina K din insuficienţa hepatică şi icterul obstructiv ;
- boala hemoragică a nou născuţilor.
Farmacografie şi administrare:
Phytomenadionum - Fitomenadion fiole
Menadiona-Hemodal- Syncavit - fiole
84
Sulfat se protamina
Se prezintă sub formă de fiole şi se administrează ca antidot în hemaoragii
grave după intoxicaţia cu heparină.
Extract de venin de şerpi (Venostat)
Fibrinogen purificat
Se prezintă sub fonnă de fiole şi se administrează în sindromul de
defibrinare şi afibrinogenernie congenitală.
Concentrate de factor VIII (factorul antihemofilic)

Se administrează în hemofilia clasică (hemofilia A).
Complexul factorului IX (complex protrombinic)

Conţine factori de coagulare dependenţi de vitamina K (11, VII, IX şi X).
- hemofilia B (boala Christmas);
- intoxicaţia cu anticoagulante orale.
Complexul de factor XIII (Fibrogamin)
Medicaţia antifibrinolitică
Acidul aminocaproic (Epsikapron)

• inhibă procesul de activare al plasminogenului în plasmină şi în mică
măsură inhibă direct plasmina
- hemoragii prin hiperfibrinoliză
Administrare
- oral sau perfuzie i.v.
Acidul tranexamic
idem acidul aminocaproic, dar mai puternic.
Hemostatice prin creşterea rezistenţei capilare

Sunt substanţe medicamentoase care cresc rezistenţa periferică, scad
permeabilitatea capilară în mică măsură.
85
- în afecţiuni însoţite de fragilitate capilară: hemoragii retiniene, hemoragii
minore după intervenţii chirurgicale, boala venoasă (varice).
Farmacografie
Carbazocroma -Adrenostazin
Rutozid- Rutoside,Tarosin
Troxerutina - Venoruton
HEMOSTATICELE LOCALE
Sunt medicamente care în aplicaţii locale opresc hemoragiile mici,
de suprafaţă.
Adrenalina, Noradrenalina
• acţionează prin vasoconstricţie şi opresc hemoragiile.
- epistaxis, plăgi superficiale;
- extracţii dentare;
- hemoragii ORL.
Farmacografie
- soluţie 1/2000 - 1/100.000 Adrenalină
1/5000 pentru Noradrenalină
Clorura ferică
• astringentă, sunt puţin caustice.
- epistaxis;
- hemoragii mici după extracţii dentare sau de altă natură.
Farmacografie
- soluţie 5 - 20%
Sulfatul de Aluminiu şi Potasiu

• astringentă
- leziuni superficiale după ras;
- ulceraţii ale buzelor;
86
- pentru retracţia gingivală.
Farmacografie
Alumen, alaun de potasiu - creioane, soluţie.
Tromboplastina
Este soluţie sau pulbere extrase din venin de şarpe acţionează prin
activarea protrombinei şi declanşarea coagulării.
- post amigdalectomie;
- expistaxis;
- plăgi sângerânde.
Trombina
Se prezintă sub fonnă de pulbere sau soluţie ce acţionează prin
transformarea fibrinogenului în fibrină.
- intervenţii stomatologice;
- intervenţii ORL;
- neurochirurgie;
- chirurgie plast ică;
- hemofilie.
Fibrina umană (spume) - Hemofibrine - Septodont

Se îmbibă în trombină şi aceasta declanşează coagularea se foloseşte
atunci când nu se poate face ligatura, buretele absorbindu-se.
Bureţi de colagen (spongiile hemostatice)
Hemocolagene - Septodont
Sunt plăci, cilindrii sau cuburi de diferite mărimi, extraşi din ţesuturi
de animale, total resorbabili. Atât bureţii de fibrină cât şi cei de colagen pot
fi utilizaţi ca adezivi tisulari şi în hemoragii la pacienţii cu diateze
hemoragice (după extracţii dentare, rezecţii apicale).
87
Gelatina (burete)
Gelaspon
Se îmbibă în trombină sau ATB; buretele absoarbe sângele şi
realizează coagularea acţionând hemostatic. Se transformă în pastă ce se
pune în scop hemostatic pe plăgi sângerânde ale pielii, mucoasei nazale,
rectale, vaginale.
Celuloza oxidată - (pulbere)

Se aplică local sub formă de pulbere ce devine o masă bună şi
adezivă ce formează un cheag care mai apoi se absoarbe . Se aplică în
intervenţii chirurgicale.
88
MEDICAŢIA ANTITROMBOTICĂ
Această grupă cuprinde medicamente utile în tratamentul şi

profilaxia afecţiunilor tromboembolice. În cazul trombozei arteriale,
fenomenul primar constă în agregarea plachetelor, declanşată de leziunea
endoteliului vascular, care detennină fonnarea trombusului alb. În cazul
trombozei venoase, factorul detenninant este coagularea, activată de stază,
cu formarea trombusului roşu.
ANTIAGREGATELEPLACHETARE
Sunt substanţe medicamentoase care inhibă funcţiile plachetare şi

împiedică formarea trombusului plachetar. Tromboza este iniţiată de lezarea
endotelială ce determină adeziunea plachetară cu eliberarea de acid
arahidonic.
Acidul acetilsalicilic
• analgezică şi antipiretică (în doze uzuale 3 - 6 cpr./zi);
• antiinflamatoare;
• antiagregantă plachetară (în doze mici 75-325mglzi)
Mecanism de act, iune: inhibarea funct, iilor trombocitare se
datorează inactivării ireversibile, prin acetilare, a ciclooxigenazei 1, cu
blocarea sintezei tromboxanului A2.
- profilaxia primară şi secundară a accidentelor coronariene acute (angina
pectorală, IMA, AVC).
Famacografie
Acid acetilsalicilic - Aspenter cpr.
Ticlopidina
• antiagregantă prin inhibarea funcţiilor plachetare.
Mecanism de acţiune: blochează receptorii membranari plachetari şi
împiedică fixarea fibrinogenului pe plachete (scad agregarea).
89
- profilaxia AVC, IMA, medicaţie de a doua alegere, doar atunci când
aspirina nu este suportată sau este ineficientă (risc de neutropenie sau
agranulocitoză).
Ticlopidina - Ticlid - cpr.
Dipiridamol
• anticoagulant plachetar prin scăderea agregării şi aderării plachetare
- este puţin eficace ;
- se administrează în asociere cu acidul acetilsalicilic.
Farmacografie
Dipiridamol - cpr.
Clopidogrel
• ac,tionează În mod asemănător cu ticlopidina, cu avantajul unei frecvenţe
mult mai rare a neutropeniei şi trombocitopeniei.
UtiJizări terapeutice
- reducerea frecvenţei AVC, IMA la pacienţi cu atcroscleroză documentată ;
- este medicamentul de elecţie post angioplastie cu stent.
Farmacografie
Clopidogrel - Pfavix cpr.
ANTICOAGULANTELE
Sunt substanţe medicamentoase care împiedică coagularea, utile în
profilaxia primară (împiedică alcătuirea trombului) şi secundară (împiedică
extinderea cheagului si embolizarea) a trombozei. Tratamentul trebuie
controlat clinic şi biologic pentru a realiza beneficial terapeutic şi a evita
complicaţiile hemoragice.
90
Anticoagulante injectabile
Heparina standard (nefracţionată)

• acţiune anticoagulantă directă, imediată şi de scurtă durată. Inhibarea
coagulării este consecinţa legării heparinei de antitrombina III, cu
inactivarea în principal a trombinei (II) şi secundar a factorilor activaţi X,
XII, XI, IX.
• stimulează agregarea plachetară;
• acţiune lipolitică
-IMA;
- angina instabilă;
-AVC;
- embolie pulmonară;
- tromboflebită profundă;
- proteze valvulare.
Administrare
Se va menţine un APTT la valori de 1,5 - 2,5 ori mai mari decât normal. În
caz de supradozare se va administra antidotul specific: Sulfatul de
protamină.
Efecte adverse
- hemoragii spontane: epistaxis, dentare, hematemeză, melenă.
Farmacografie
Heparina - fiole 5000 U.I., i.v. (în bolus sau perfuzie) sau s.c.
Heparinele cu greutate moleculară mică

• acţiune anticoagulantă prin inhibarea preponderant a factorului X.
- profilaxia trombozelor şi emboliilor.
Administrare
Heparina standard se administrează în urgenţe i.v. în perfuzie, pe seringă
automată. Heparinele cu greutate moleculară mică nu sunt utile în urgenţe,
se administrează s.c. monodoză pe zi sau la 12 ore.
Farmacografie
Nadroparina -
Fraxiparine Dalteparina -
Fragmin
91
Enoxaparina - Clexane ,Lovenox
Reviparina - Clivarine
Tinzaparina - Innohep
Fiole sau seringă preumplută de unică utilizare, s.c.
Anticoagulantele orale
(anticoagulante cumarinice, antivitaminele K)
Actiune farmacodinamică şi mecanismul de actiune
' '
• acţiune anticoagulantă instalată lent, după 3 - 7 zile de la administrare,
prin inhibarea vitaminei K la nivel hepatic (Vitamina K are rol în formarea
factorilor coagulării II, VII, IX, X) şi scăderea concentraţiei plasmatice a
acestor factori. Efectul se menţine încă 2 - 1O zile după oprirea
tratamentului.
- post IMA (după tratamentul cu Heparină);
- tromboflebită profundă;
- fibrilaţia atrială cronică (în valvulopatii mitrale);
- proteze valvulare.
Administrare
- INR (intemational normalised ratio) trebuie menţinut între 2-3. În caz de
supradozare antidotul este reprezentat de Fitomenadionă.
Efecte adverse
- idem Heparina
Farmacografie
Acenocumarol - Trombostop - cpr.
Warfarina - Coumadin - cpr
FIBRINOLITICELE
Sunt substanţe medicamentoase capabile să lizeze cheagul de fibrină

prin transformarea plasminogenului în plasmină, cu desfacerea fibrinei în
polipeptide solubile şi dizolvarea trombului.
• acţiune fibrinolitică şi de recanalizare a vasului obstruat prin trombus.
Eficacitatea este bună dacă administrarea acestor medicamente se face în
primele ore ale instalării bolii tromboembolice.
-IMA;
92
- embolia pulmonară;
- tromboză venoasă profundă.
Farmacografie
Streptokinaza - Streptase
Urokinaza - Ukidan
Alteplaza - Actilyse
Implicaţii stomatologice ale medicaţiei sângelui
• Anticoagulantele (îndeosebi Acenocumarolul - Trombostopul)

prezintă multe interacţiuni medicamentoase;
• Pacienţilor cărora le-a fost administrată Aspirină pentru efectul
antiagrengant plachetar şi care urmează un tratament stomatologic
cu intervgenţii sângerânde minore nu li se întrerupe administrarea
Aspirinei (poate apare risc de trombi la nivel cerebral, coronarian);
• Stomatologului nu îi este permis să întrerupă sau să micşoreze
dozele de anticoagulant (risc de accidente tromboembolice) ;
• Pacienţilor cu INR (indice de normalizare) mai mic de 2,5 - 3 li se
pot face interventii stomatologice sângerânde foră riscuri ;
• În general este 'bine ca stomatologul în caz de durere, febră să
recomande Acetaminofen;
• Pacienţilor cu probleme mari de sângerare (hemofiliei) li se
administrează tratament substitutiv doar dacă măsurile generale şi
locale de terapie au fost ineficiente;
• Măsurile locale constau în aplicarea de burete de celuloză colagen,
trombină, preparate cum ar fi Histoacryl, Amikar ; spălături bucale
cu acid tranexamic;
• Intervenţiile stomatologice se fac doar în a doua zi după dializă
(pentru pacienţii dializaţi).
93
ANTIULCEROASELE
Tratamentul bolii ulceroase unnăreşte corectarea dezechilibrului

dintre factorii agresivi (suc gastric hiperacid, reflux biliar) şi factorii
protectori ai mucoasei gastrice (bariera de mucus, capacitatea de reînnoire a
celulelor epiteliale şi cicatriciale a leziunii mucoase).
În patologia bolii ulceroase sunt recunoscuţi trei factori: infecţia cu
germeni gram negativ (Helicobacter pylori), creşterea secreţiei de acid
clorhidric şi scăderea puterii de apărare a mucoasei gastrice faţă de acidul
clorhidric.
Tratamentul bolii ulceroase necesită eradicarea infecţiei cu
Helicobacter pylori, scăderea secreţiei gastrice de acid sau neutralizarea
acestuia şi protecţia mucoasei gastrice faţă de agenţii agresivi.
TERAPIA ANTIHELICOBACTER PYLORI
Terapia optimă a pacienţilor cu boala ulceroasă peptică (ulcer gastric

şi duodenal) infectaţi cu Helicobacter pylori prevede un tratament
antimicrobian. Helicobacter pylori, germene gram negativ, a fost detectat cu
mai mult de 15 ani în unnă de doi medici australieni. Bacteria a devenit o
"vedetă" mult discutată la manifestările ştiinţifice, iar apoi la paturile
bolnavilor. Helicobacter pylori se dezvoltă în celulele epiteliului gastric de
suprafaţă unde se coagulează şi provoacă gastrită, limitată îndeosebi la
antrul piloric. Infecţia nu difuzează sistemic ci doar se extinde în suprafaţă
şi adâncime. Efectul ulceros al infecţiei cu Helicobacter pylori poate apare
fie prin mecanism direct de agresiune a mucoasei şi eliberarea de mediatori
chimici ai inflamaţiei, fie prin creşterea secreţiei acide gastrice (prin
dereglarea mecanismelor neuro-honnonale), fie prin aceea că la nivelul
mucoasei în care se găseşte Helicobacter pylori stratul de mucus se Iizează,
iar mucoasa este expusă la acţiunea agresivă clorhidropeptică.
Datorită potenţialului crescut al acestui bacil de a dezvolta
rezistenţă, tratamentul antibacterian se realizează folosind asociaţii
terapeutice. Triterapia prezintă cel mai mare avantaj în sensul reuşitei
eradicării Helicobacter pylori. Asociaţiile anti Helicobacter pylori se
administrează timp de două săptămâni în asociere cu medicaţie
antisecretorie, de obicei antihistaminice H2 sau blocante ale pompei de
protoni.
94
Bismut subnitric + Metronidazol + Tetraciclina
Tinidazol Amoxicilina
Claritromicina
citoprotector antibacterian antibacterian
În timp poate apare rezistenţa microbiană; se doreşte realizarea unui vaccin
anti Helicobacter pylori.
ANTIBISTAMINICELE H2
Ele scad secreţia clorhidropeptică prin blocarea receptorilor H 2

histaminergici de la baza celulelor parietale.
Acţiune farmacodinamică şi mecanism de acţiune:
Datorită asemănării structurale cu histamina se fixează pe receptorii
H2 histaminergici de la polul circulator al membranei celulelor parietale,
scade AMPc intracelular, secreţia gastrică acidă şi peptidică cu aproximativ
80%. Efectul durează aproximativ trei ore ziua şi şapte ore noaptea.
- ulcer peptic: se utilizează antihistaminice H2 alături de agenţi
antimicrobieni cu scopul de a eradica Helicobacter pylori;
- sindromul Zollinger - Ellison (tumoră hipersecretoare de gastrină).
Antihistaminicele H2 constituie o medicaţie de a două alegere, prima alegere
fiind Omeprazol. Se administrează înainte de intervenţia chirurgicală sau
când aceasta nu este posibilă.
- ulcerul de stress;
- esofagita de reflux;
- în preanestezie pentru a diminua riscul asprirării conţinutului gastric acid.
Efecte adverse
- cefalee, greaţă, vomă, xerostomie, diaree;
- rash cutanat, prurit;
- impotenţă, scăderea libidoului, ginecomastie (după administrarea
Cimetidinei);
- convulsii, halucinaţii (la vârstnici şi la cei cu insuficienţă renală).
Administrare
- se ajustează dozele pentru a preveni aclorhidria;
- monodoza seara este comodă şi stăpâneşte bine hiperaciditatea;
- administrarea dozei de atac înlătură durerea şi grăbeşte vindecarea, doza de
întreţinere previne recidivele;
95
- se modifică absorbţia digestivă şi biodisponibilitatea a numeroase
medicamente(cresc pH-ul gastric), iar Cimetidina inhibă activitatea
citocromului P4so cu reducerea metabolizării hepatice a unor medicamente
(de ex. Fenitoina, teofilina, fenobarbitalul, propranolol, warfarina).
Farmacografie
Cimetidina - Histodil,Tagamet cps.
Ranitidina - Ulcoran , Zantac cpr. cps., fiole
Famotidina-Famodar. Quamatel cpr.
Nizatidina -Axid cps.
INHIBITORII POMPEI PROTONICE
Sunt substanţe medicamentoase care scad secreţia clorhidropeptică

pentru că blochează pompa protonică. Au acţiune intensă şi prelungită.
Reduc secreţia gastrică acidă pentru că blochează pompa protonică, enzimă
proprie celulei parietale care determină eflux de protoni în schimb
potasiului. Rezultatul reducerii secreţia de protoni este scăderea secreţiei de
acid clorhidric cu peste 90%.
- ulcer duodenal activ;
- esofagita erozivă;
- sindrom Zollinger - Ellison;
- eradicarea infecţiei cu Helicobacter pylori.
Farmacografie
Omeprazol - Losec, Omeran, Omez cpr., cps.
Lansoprazol - Lanzul cpr. gastrorezistente, fiole
Pantoprazol - Contro/oe cpr.
Rabeprazol - Rabeprazole
ANALOGII PROSTAGLANDINELOR
Prostaglandinele inhibă secreţia de acid clorhidric din celulele

parietale gastrice şi stimulează secreţia de bicarbonat (acţiune
citoprotectoare) şi mucus.
.
Actiune farmacodinamică şi mecanism
• acţiune antisecretoare, pentru că reduc secreţia de HCl prin stimularea
receptorilor prostaglandinici ai celulelor parietale.
96
• acţiune citoprotectoare prin creşterea secreţiei de bicarbonat şi mucus,
ameliorează circulaţia locală favorizând procesele de refacere ale
mucoasei. Utilizări terapeutice
- ulcer gastroduodenal în puseu acut;
- profilaxia ulcerului iatrogen (post AINS).
Contraindicaţii
- sarcină (risc de avort prin efect ocitocic).
Farmacografie
Misoprostol - Cytotec cpr.
PARASIMPATICO LITICELE
Stimularea receptorilor colinergici determină creşterea secreţ1e1 şi

motilităţii gastrointestinale. Parasimpaticoliticele reduc secreţia de acid
clorhidric, pepsină şi gastrină, dar şi de mucus şi bicarbonat (dezavantaj),
scad viteza de golire a stomacului (avantaj în ulcerul duodenal, nu şi în cel
gastric).
Pirenzepina (Gastro zepin).

Este un anticolinergic triciclic, inhibă receptorii M1 din mucoasa gastrică;
suprimă secreţia bazală şi stimulată gastrică de acid, a glandelor salivare.
Este bine suportat în doze terapeutice. Dozele mari determină efecte adverse
atropinice.
- boala ulceroasă,
- sindromul Zollinger Ellison ;
ANTIACIDELE
Sunt baze slabe care reacţionează cu acidul clorhidric din cavitatea

gastrică şi formează săruri şi apă diminuând astfel aciditatea gastrică. Prin
scăderea pH pepsina este inactivă reducând astfel activitatea peptică.
Antiacidele produc şi modificări ale motilităţii gastrice şi intestinale
(compuşii de magneziu cresc motilitatea, iar cei de aluminium o scad).
• neutralizează acidul clorhidric şi scad activitatea pepsinei; scad
agresivitatea secreţiei gastrice pentru mucoasă;
• scad durerea gastrică şi favorizează vindecarea;
97
• stimulează sinteza de prostaglandine E2 (cu rol citoprotector);
• reduc colonizarea lui Helicobacterpylori.
Mecanismul de acţiune are la bază reacţii chimice de neutralizare ş1
alcalinizare.
- ulcer duodenal (îl poate vindeca);
- ulcer gastric (mai puţin eficace);
- gastrita hiperacidă;
- esofagita de reflux.
Administrare
- antiacidele au utilizări limitate întrucât au efect marcat de rebound - cu
creşterea bruscă a gastrinemiei şi aciditţii;
- unele antiacide pot produce alcaloză metabolică ;
- schema raţională de tratament prevede administrarea lor postprandială la 1
oră şi 3 ore. Ultima doză se administrează seara înainte de culcare. Modul
de administrare determină o complianţă redusă.
Farmacografie
Hidroxid de aluminiu - Calmoga strin cpr.
Hidroxid de aluminiu asociat cu Hidroxid de magneziu - Maalox - cpr.,
suspensie, Almagel - suspensie
Trisilicat de magneziu - Trisilicalm - cpr.
Hidroxid de magneziu - Milk of magnezia - suspensie
Carbonat de calciu asociat cu carbonat de magneziu şi trisilicat de magneziu
- Dicarbocalm - cpr.
Bicarbonatul de sodiu
CITOPROTECTOARE GASTRICE
Sunt substanţe medicamentoase, care prin fixarea lor pe mucoasa
gastrică, realizează o protecţie mecanică a acesteia, previn ulcerarea
mucoasei, reduc inflamaţia şi vindecă ulcerul existent.
Sărurile de bismut
• citoprotector puternic cu efect favorabil în ulcerul peptic (stimulează
secreţia de prostaglandine) ; inhibă activitatea proteolitică a pepsinei,
creşte secreţia de mucus şi bicarbonat; formează un depozit cristalin aderent de
proteinele ţesutului mucos necrozat, ce îmbracă şi protecţionează craterul
ulcerului.
98
• antimicrobian pe Helicobacter pylori;
- ulcerul duodenal;
- diaree.
Efecte adverse
- poate produce scaune negre (diagnostic diferenţial cu melena).
Farmacografie
Subcitrat de bismut coloidal - DE - NOL cpr., înainte de mâncare.
Sucral fat
Este un complex de aluminiu hidroxid şi sulfat de sucroză;
Mecanism de acţiune : se leagă bine de glicoproteinele mucoasei normale
şi patologice formând o barieră aderentă (gel vâscos) impermeabilă pentru
HCI; stimulează formarea de prostaglandine, mucus şi bicarbonat ; fixează
sărurile biliare ce refluează din duoden.
- ulcerul duodenal şi gastric;
- refluxul gastro-esofagian.
Efecte adverse
- poate produce constipaţie.
Farmacografie
Sucralfat - Sucralan, Venter cpr.
99
MEDICAŢIA ANTIVOMITIVĂ
Sunt substanţe medicamentoase care previn sau opresc reflexul de

vomă.
ANTAGONISTU RECEPTORILOR D2 DOPAMINERGICI
Benzamidele substituite
• stimulează motilitatea gastrointestinală, creşte tonusul esofagian inferior,
împiedică relaxarea porţiunii superioare a stomacului, relaxează sfincterul
pi/orie şi duodenul şi scade foarte mult refluxul gastroesofagian
Mecanism de acţiune: blochează receptorii dopaminergici D2 din centrul
vomei din bulb, creşte acetilcolina, stimulează motilitatea gastrointestinală
ca mai sus, contracţia intestinului şi colonului cu accelerarea tranzitului.
- sindrom de vărsătură ca medicaţie simptomatică.
Efecte adverse
- somnolenţă sau insomnie;
- cefalee;
- sindrom extrapiramidal.
Farmacografie
Metoclopramid - Metoclopramid fiole, cpr., soluţie pentru uz intern.
Derivaţii de benzimidazol
Au proprietăţi asemănătoare metoclopramidei.
Farmacografie
Domperidon - Motilium cpr.
Fenotiazinele
Farmacografie
Clorpromazina
Levomepromazina
Tietilperazina - Torecan dg., fiole
Proclorperazina - Emetiral cpr.
100
Butirofenonele
Farmacografie
Haloperidol - Haloperidol cpr., fiole, soluţie pentru uz intern;
Droperidol - Droperidol fiole.
ANTmISTAMINICELE H1
'
• efectul antiemetic se datorează acţiunii H1 blocante şi anticolinergice.
- profilaxia răului de mişcare;
- tulburările vestibulare din boala Meniere;
- vărsăturile din sarcină;
- voma indusă medicamentos.
Efecte adverse
- sedare;
- tulburări atropinice.
Farmacografie
Prometazina - Romergan dg.
Dimenhydrinat - Dramamine - util în "răul de mişcare"
ANTICOLINERGICE
Farmacografie
Scopolamina - Scopoderm - plasture aplicat retroauricular cu efect
aproximativ 72 ore în răul de mişcare
101
MEDICAŢIA COLAGOGĂ- COLERETICĂ
Colagogele sunt substanţe medicamentoase care stimulează

motilitatea veziculei biliare. Colereticele sunt substanţe medicamentoase
care stimulează secreţia de bilă; în general sunt hidrocoleretice ce cresc
cantitatea de bilă f'ară creşterea excreţiei de compuşi organici.
- dischinezii bilio digestive;
- colecistite acute;
- colecistite cronice.
Farmacografie
Bila de bou uscată - Colebil dg.
Fenilpropanol - Carbi col cps.
Cynara Scolimus -Anghirol dg., soluţie pentru uz intern
Rowacol - Bilichol
Acid dehidrocolic - Fiobilin cpr.
Tarbedol
DIZOLVANŢII CALCULILOR BILIARI
Administraţi o perioadă de 6 luni-2 ani, dizolvă calculii biliari

colesterolici cu diametrul mai mic de 15 mm.
Farmacografie
Acidul Chenodeoxicolic - Chenofalk cps.
Acidul Ursodeoxicolic - Ursofalk cps.
102
MEDICAMENTELE LAXATIVE - PURGATIVE
Sunt substanţe medicamentoase care cresc tranzitul intestinal şi

conţinutul în apă al materiilor fecale. Cele mai cunoscute sunt: pamea
integrală, tărâţele, mămăliga, prunele, smochinele, curmalele şi seminţele de
in.
• stimularea directă a motilităţii intestinale;
• creşterea secreţiei active de apă şi electroliţi;
• reţinerea apei în organism prin mecanisme osmotice;
• înmuierea directă a scaunului.
- constipaţia funcţională;
- pentru evitarea efortului de defecaţie în hemoroizi, hernie, cardiaci;
- intoxicaţii alimentare şi medicamentoase;
- înaintea intervenţiilor chirurgicale şi pentru pregătirea explorărilor
radiologice, endoscopice.
Efecte adverse
- accentuarea constipaţiei;
- dezechilibre hidro-electrolitice.
Contraindicaţii
- abdomen acut chirurgical
Farmacografie
Mucilagiu de Carrageen - Galcorin granule
Agarol
Lactulose soluţie pentru uz intern
Folium senna - Rixative pastă
Califix
Bisacodil - Laxadin cpr.
Ulei de ricin
103
MEDICAŢIA ANTIDIAREICĂ
Sunt substanţe medicamentoase care scad tranzitul intestinal, utile în

enterite şi colite. În funcţie de factorul determinant al sindromului diareic, se
pot administra antibiotice, antiinflamatoare şi/sau simptomatice.
Antidiareice simptomatice
o antipropulsive inhibitoare ale peristaltismului
Loperamida - Imodium (derivat de opiu) cps. - nu dezvoltă dependenţă
o antidiareice adsorbante - acoperă mucoasa intestinală şi scad iritaţia:
Cărbunele medicinal
Diosmectita - Smecta pulbere plicuri
o antidiareice astringente - acoperă mucoasa intestinală şi scad iritaţia;
fixează apa şi electroliţii;
Taninul
Antidiareicele etiologice
Sunt substanţe medicamentoase neabsorbabile cu efect pe agentul
etiologic al sindromului infecţios.
o antibiotice
Streptomicina
Kanamicina
Colimicina
Polimixina
Colistin
o antiseptice intestinale
Clorchinaldol - Saprosan dg.
Nifuroxazid -Antinal cps.
o antidiareice microorganisme
Lactobacili - Enterolactil pulbere liofilizată
Flonivin cps.
104
Implicaţiile stomatologice ale medicaţiei aparatului digestiv
Important de cunoscut de către stomatolog dacă pacientul are o

suferinţă digestivă şi ce tratament urmează pentru a preveni interacţiunile
medicamentoase dintre acesta şi medicamentele prescrise de el :
• nu se utilizează Aspirină, Ibuprofen, Diclofenac, corticosteroizi la
pacientul cu suferinţe gastrice: ulcer gastric şi duodenal, gastrită,
duodenită.
• Cloralhidratul (anestezic general) nu se utilizează la bolnavii cu
patologie digestivă pentru că irită mucoasele gastro-intestinale ;
• Diazepamul este sedativul de elecţie pentru bolnavul digestiv, el
scade secreţia gastrică nocturnă.
• Nu se utilizează Tetraciclină la pacientul cu ulcer gastro-duodenal
tratat cu antiacide (Hidroxid de aluminiu, magneziu, calciu)
deoarece formează precipitate inabsorbabile.
• Antiulceroasele de tip parasimpaticolitice (Propantelina,
Pirenzepina) produc xerostomie.
105
MEDICAŢIA ANTIBACTERIANĂ
Antibioticele sunt substante medicamentoase antimicrobiene

(bacteri ide sau bacteriostatice) 12rod se de celule vii sau preparate sintetice
' după modelul natural. -
' Chimioterapicele sunt substanţe medicamentoase concepute de om şi
preparate sintetic (chimic) cu diferite efecte: antimicrobian, antiviral,
antifungic, antineoplazic, antituberculos. Ele au o acţiune toxică specifică şi
selectivă (afinitate faţă de o anumită structură microbiană, diferită de ceea
ce există în celulele organismului uman). Un exemplu de molecule
@fimicrohieoe fără selecti vitate sunt antisepticele şi dezinfectantele.
Clasificare
Dup ă structura chimică

►
Betalactamine
►
Aminoglicozide
►
► Macrolide
Antibiotice cu spectru larg
►
Lincosamide
►
Glicopeptide
►
Chinolone
►
Metronidazolul şi derivaţii 5 Nitroimidazoli
► Cotrimoxazol
După tipul de acţiune:
►bactericide (omoară germenii)
o absolute - omoară atât germenii în repaus cât şi în faza de
multiplicare (aminoglicozide, polimixine);
o degenerative - omoară doar germenii aflaţi în faza de multiplicare
(peniciline, cefalosporine).
►bacteriostatice (împiedică creşterea şi multiplicarea germenilor; vor
fi distruşi apoi prin posibilităţile imunologice ale organismului
uman).
Această clasificare este relativă, deoarece orice antibiotic la o
concentraţie mai mică este bacteriostatic, iar un antibiotic bacteriostatic
poate avea efect bactericid pe anumiţi microbi.
După tipul spectrului antimicrobian:
►cu spectru restrâns
o de tip penicilină G, ce include: coci gram pozitiv şi gram negativ
şi bacili gram pozitiv
106
o de tip streptomicină, ce include: cocI gram pozitiv ŞI gram
negativ şi bacili gram negativ
► cu spectru larg - au acţiune extinsă pe un număr cât mai mare de
germeni gram pozitiv şi gram negativ, şi germen{de tranziţie:
chlamydii, rickettsii şi mycoplasme (Tetraciclina, Doxiciclina,
Cloramfenicolul, Ampicilina, cefalosporinele)
După mecanismul de acţiune:
► asupra peretelui bacterian (peniciline, cefalosporine, Bacitracina,
Cicloserina, Vancomicina - bactericide degenerative);
► asupra membranei celulare bacteriene (Amfotericina B, Nistatina,
polimixinele - bactericide absolute);
► asupra sintezei proteice bacteriene, prin acţiune la nivel ribozomial:
o se leagă reversibil (Tetraciclina, Cloramfenicol, Eritromicina,
Lincomicina, Clindamicina - bacteriostatice) ;
o se leagă ireversibil (aminoglicozide - bactericide absolute).
► asupra metabolismului acizilor nucleici (Rifampicina - inhibă ARN
polimeraza ADN-dependentă - bactericid absolut; Acidul nalidixic şi
fluorochinolonele - acţionează asupra ADN-girazei; Sulfamidele şi
trimetoprimul - interferează cu sinteza acidului tetrahidrofolic
► asupra betalactamazelor (Acid clavulanic, Sulbactam, Tazobactam).
BETALACTAMINELE (BL)
Clasificare
► Monobactami
o Aztreonam
► Dibactami
o Penami (Peniciline)
o Inhibitori de betalactamază
o Penemi
o Carbapenemi
o Cefeme (Cefalosporine)
o Carbacefeme
► Tribactami
o Sanfetrinem
107
PENAM/ (PENICILINE)
Au în structura lor chimică un ciclu P-Iactamic pentru peniciline şi
CS şi un ciclu tiazolidinic propriu penicilinelor, formând nucleul de bază,
acidul 6-aminopenicilanic.
Clasificare
Peniciline cu spectru îngust
Peniciline rapide: Benzilpenicilina (Penicilina G)
Fenoximetilpenicilina (Penicilina V)
Peniciline retard: Procainbenzilpenicilina (Efitard)
Benzatinbenzilpenicilina (Moldamin)
Peniciline antistafilococice (peniciline M)
Oxacilina
Meticilina
Cloxacilina
Dicloxacilina
Peniciline cu spectru larg (aminopeniciline, peniciline A)
Ampicilina
Bacampicilina
Amoxicilina
Pivampicilina
Mecanism de acţiune: BL au acţiune bactericidă pe bacteriile tinere care nu
au încă perete şi urmează să şi-l sintetizeze. Unele bacterii adulte au
membrana celulară dublată de un perete celular plasat în afara ei, cu rol de
protecţie faţă de factorii agresivi, externi. Imediat după multiplicare tinerele
bacterii nu au acest perete şi-l sintetizează treptat. BL acţionează doar
asupra formelor tinere în timpul acestei sinteze astfel: se fixează pe PBP
(penicilin - binding protein) prezenţi pe membrana celulară bacteriană
pentru a servi ca substrat pentru transpeptidaze, enzime necesare pentru
sinteza peptidoglicanului component de bază din structura peretelui celular.
În felul acesta cascada reacţiilor cu rol în sinteza peretelui bacterian este
întreruptă, şi nu mai are loc. Precursorii se acumulează în celula bacteriană,
aceasta prin prea plin se sparge şi moare. Acţionează astfel atât asupra
bacteriilor gram pozitiv cât şi gram negativ.
Efecte adverse:
- hipersensibilitatea este cea mai frecventă dintre toate (şoc anafilactic,
edem angioneurotic, rash cutanat)
108
- diaree - prin distrugerea balanţei normale a florei bacteriene sau pnn
absorbţie incompletă;
- nefrită - toate penicilinele au potenţial nefritic, dar în special Meticilina;
- neurotoxicitate prin iritarea ţesutului nervos de către peniciline.
Comparativ cu alte ATB toxicitatea Betalactaminelor este mică
putând fi administrate rară riscuri la: - gravide, sugari şi copii mici,
vârstnici.
Benzilpenicilina
Spectru de acţiune: streptococ (amigdalită, erizipel, reumatism articular
acut), stafilococ nesecretor de penicilinază, pneumococ (pneumonie),
meningococ (meningită), gonococ, leptospire, spirochete (sifilis), bacili
Gram pozitivi difteric, tetanic (tetanos) şi cărbunos (antrax), clostridium
(gangrena gazoasă), actinomyces (actinomicoză).
infecţii ale căilor respiratorii pneumonie pneumococica; angine
streptococice - reduc durata bolii şi determină eradicarea infecţiei
streptococice şi scad incidenţa reumatismului articular acut;
- infecţii cerebro - meningeene meningită meningococică; abcese cerebrale
postraumatice sau prin propagarea infecţiei de la focar otic/sinusal;
- endocardita bacteriană (în asociere cu aminoglicozide);
- boli cu transmitere sexuală: sifilis; gonoree;
- alte infecţii: erizipel; leptospiroză.
Efecte adverse:
Penicilinelesunt antibioticele cu toxicitatea cea mai scăzută.
- accidente alergice imprevizibile şi independente de doză: şoc anafilactic;
boala serului; urticarie; nefrite interstiţiale; eozinofilie, anemie hemolitică,
vasculită;
- encefalopatie acută - complicaţie toxică după doze mari, ce nu sunt
întâlnite în practica obişnuită (>40.000.000 UV24 h);
- reacţia Herxheimer - după doze mari de Penicilina G la un bolnav cu sifili s
pot apare febra, frisoane, mialgii, artralgii şi exacerbarea semnelor bolii prin
eliberare masivă de endotoxine prin distrugerea în masă a treponemelor;
tratamentul începe cu doze mici şi se administrează profilactic acid
acetilsalicilic, antihistaminice şi uneori corticoterapie.
Farmacografie
Benzilpenicilina - Penicilina G fl. 400.000, 500.000, I.OOO.OOO, 5.000.000
Ul;
109
Administrare: i.m. sau i.v. împreună cu ser fiziologic la 6 - 8 ore (nu se
păstrează mai mult de 24 ore după preparare).
Avantajele Penicilinei G
- bactericidă - pentru care este mult utilizată în monoterapic şi asociată cu
aminoglicozide;
- toxicitate redusă - prescrisă la mulţi pacienţi;
- ieftină.
Atunci când este activă, penicilina G nu are rival: este cea mat
puternică, cea mai puţin toxică şi cea mai ieftină.
Dezavantajele Penicilinei G
- nu poate fi adminitrată pe cale orală (aciditatea gastrică o inactivează)
- dureroasă (concentraţia cea mai puţin dureroasă este de 100.000 Ul la 1 ml
ser fiziologic);
- se administrează de 3 - 4 x pe zi deoarece este eliminată foarte rapid;
- risc mare de şoc anafilactic.
(;) Fenoximetilpenicilina
Este o penicilină rezistentă în mediu gastric acid, dar această rezistenţă nu
este absolută; se absoarbe cel mai bine pe stomacul plin.
Spectru de acţiune: idem Penicilina G
- infecţii uşoare/moderate cu germeni sensibili: angina streptococică
eritematoasă, sinusite, faringite;
- profilaxia primară a infecţiilor streptococice (endocardită).
Utilizări în stomatologie:
• Reprezintă ATB de primă intenţie în infecţiile bucale cu germeni
gram pozitiv, şi gram negativ, Treponema palidum
• Tratamentul infecţiilor ţesuturilor moi, celulite, infecţii parodontale
- gingivita ulcero-necrotică, parodontita juvenilă, parodontita
refractară, infecţiile pulpare cu complicaţii sistemice şi locale.
• Există tulpini rezistente la Penicilina V implicate în infecţiile orale.
Efecte adverse
- greaţă/vomă;
- erupţii cutanate pruriginoase.
Farmacografie
Fenoximetilpenicilina - Penicilina V. Ospen cpr. 500.000, 1.000.000,
1.500.000 Ul; sirop 400.000 UI/Sml.
Administrare: oral, înainte de masă din 6 în 6 ore
110
Procain benzilpenicilina
Penicilină cu absorbţie lentă la locul administrării i.m., care menţine
concentraţia terapeutică bactericidă I 2 - 28 ore.
- gonoree;
- sifilis;
- endocardită cu streptococ viridans.
Efecte adverse
- reacţii alergice severe
Farmacografie
Procainbenzilpenicilina - Efitard fl. 800.000 UI
Administrare: i.m. profund 1 fl/12 - 24 h
Benzatin benzilpenicilina
Penicilină cu absorbţie foarte lentă la locul administrării i.m. care
menţine o concentraţie terapeutică bactericidă 14 - 21 zile.
- scarlatină;
- erizipel;
- sifilis;
- gonoree;
- reumatism articular acut (profilaxia primară şi secundară)
- profilaxia endocarditei
Efecte adverse
- durere la locul administrării ;
- accidente alergice.
Farmacografie
Benzatin benzilpenicilina - Moldamin fl. 600.000 Ul., 1.200.000 Ul,
2.400.000 Ul
Administrare: i.m. I fl. La 2 - 3 săptămâni
Oxacilina
Este cea mai folosită penicilina M.
Spectru de acţiune: stafilococi meticilinosensibili, producători de
betalactamaze.
111
- stafilococie cutanată: furuncul/carbuncul, abcese/flegmoane, panariţii,
hidrosadenite;
- septicemie;
- arsuri infectate;
- pneumonie stafilococică;
- infecţii osteo-articulare (osteomielita).
Efecte adverse
- accidente alergice;
- dureri la locul injectării.
Farmacografie
Oxacilina - Oxacilin - cps. 250; 500 mg, fl. 250; 500; 1.000 mg.
Administrare: oral, înainte de masă, i.m., i.v.
Ampicilina şi Amoxicilina
Spectru de acţiune: coci Gram pozitivi; coci Gram negativi, uşor inferioară
Penicilinei G; bacili Gram negativi nesecretori de Plactamase, E. coli,
Salmonela, Shigella, Proteus mirabilis, Haemofilus influenzae.
- infecţii urinare;
- infecţii ORL - otită; sinusită;
- infecţii respiratorii - bronşita acută, pneumonie acută;
- infecţii digestive - dizenterie bacteriană; infecţia cu Helicobacter pylori în
asociere cu alte chimioterapice; febra tifoidă; colecistită, angiocolită;
- meningită bacteriană;
- endocardită;
- septicemie.
Efecte adverse
- erupţii cutanate maculopruriginoase;
- edem angioneurotic.
Farmacografie
Ampicilina - Ampicilina cps., fl. inj;
Amoxicilina - Amoxicilina, Amoxil cps.; fl. inj.
Administrare: se pot administra la mese, realizează concentraţii sangvine
superioare şi nu determină dismicrobisme intestinale.
Utilizări în stomatologie
r • Ampicilina este mai puţin utilizată şi eficientă pe gram pozitiv decât
r \
Penicilina V (cu exceptia enterococilor);
,
112
• Amoxicilina este ATB de primă intenţie în infecţiile orodentare cu
germeni gram pozitiv şi gram negativ aerobi (mai ales pe
Actinobacilus -Actinomicem comitans);
• parodontita refractară la altă medicaţie;
■ infecţii cu streptococi (rezistenţi la Penicilina V pentru că produc
betalactamază).
INHIBITORII DE BETALACTAMAZE
Sunt antibiotice betalactamice cu acţiune antibacteriană minoră,

neînsemnată: Acid clavulanic, Sulbactam, Tazobactam.
Rezistenţa bacteriană faţă de betalactamine se explică prin 3
mecanisme principale:
- alterarea permeabilităţii peretelui bacterian;
- scăderea afinităţii PBP faţă de Betalactamine;
- creşterea producţiei de betalactamaze, enzime capabile să hidrolizeze
inelul betalactamic, inactivând astfel numeroase betalactamine.
Betalactamazele produse de stafilococi, coci gram negativ şi coci gram
pozitiv sunt exoenzime ce inactivează Benzilpenicilina şi
Fenoximetilpenicilina, aminopenicilinele, dar nu inactivează Oxacilina,
cefalosporinele de generaţia II,III, IV. Betalactamazele produse de bacili
gram negativ sunt endoenzime.
Strategia combaterii rezistenţei bacteriene faţă de Betalactamine are
2 obiective principale:
descoperirea de noi betalactamine rezistente la betalactamaze
(cefalosporine de generaţia III şi IV);
- descoperirea inhibitorilor de betalactamaze (substanţe capabile să distrugă
betalactamazele) ceea ce face ca bacteria să devină sensibilă la
betalactamine.
Mecanismul de acţiune: bacteriile rezistente la antibiotice au această
putere
datorită enzimei inactivatoare (betalactamaza) care "atacă" legătura amidică
(betalactama) a antibioticului, inactivându-l. Când ATB de bază,
Amoxicilina, Ampicilina sau Ticarcilina este asociat în acelaşi preparat
farmaceutic cu un inhibitor de betalactamază, acest inhibitor protejează
ATB faţă de enzima inactivatoare comportându-se ca un "partener
sinucigaş" sau "partener de sacrificiu" care prin sacrificarea sa protejează
ATB de bază faţă de betalactamază. Inhibitorul de betalactamază combinat
ireversibil cu betalactamaza formează un complex inactiv incapabil să atace
113
şi să desfacă legătura betalactamică, deci să anuleze acţiunea antibacteriană
aATB.
Principalele produse comerciale cu Inhibitori de Betalactamaze +

Betalactamine
DCI Denumire Prezentare Administrare

comercială
Acid clavulanic Augmentin susp., cps. fl.
+ la 8 ore
Amoxicilină Amoxiklav
Acid clavulanic Timentin fl. la 6 ore
+
Ticarcilina
Sulbactam cps. la 8 ore
+ Unasyn fl.
Ampicilină
Tazobactam
+ Tazocin fl. la 8 ore
Piperacilină
Asociererile recente Tazobactam + Ceftriaxonă; Tazobactam +

Cefoperazonă au sporit efectul bactericid pe Piocianic, Bacteroides fragilis.
Avantajele asocierii inhibitorilor de betalactamază cu betalactaminele sunt:
- reducerea semnificativă a eşecurilor terapeutice legate de rezistenţa
bacteriană indusă de betalactamaze - mai ales pe germenii intraspitaliceşti;
- lărgirea spectrului de acţiune şi utilizărilor terapeutice.
CEFEME (CEFALOSPORINE)
Mecanism de acţiune: se exercită la nivelul membranei citoplasmatice a

bacteriei, unde se leagă de PBP blocând sinteza peptidoglicanului;
Clasificare
Cefalosporine din generaţia I
Cefalotina
Cefapiridina
Cefadroxil
Cefalexina
114
Cefazolina
Cefalosporine din generaţia II
Cefamandol
Cefuroxim
Cefaclor
Cefotetan
Cefalosporine din generaţia III
Cefotaxima
Ceftriaxona
Cefoperazona
Cefpodoxima
Ceftazidima
Ceftibuten
Cefalosporine din generaţia IV
Cefpiroma
Cefepima
Spectru de acţiune: lărgit pentru cefalosporinele din generaţia I, rezultat
din asocierea Benzilpenicilina + Oxacilina + Ampicilina; larg pentru
cefalosporinele din generaţia II, rezultat din asocierea Benzilpenicilina +
Oxacilina + Ampicilina + Gentamicina + Metronidazol; ultralarg pentru
cefalosporinele din generaţia III, rezultat din asocierea Benzilpenicilina +
Oxacilina + Ampicilina+ Gentamicina + Metronidazol + Ticarcilina (sunt
active şi pe Bacteroides fragilis, Piocianic); foarte larg pentru
cefalosporinele din generaţia IV, include chiar şi Enterococul.
- pentru cefalosporinele din generaţia I: infecţii respiratorii, ORL, urinare,
cutanate;
- pentru cefalosporinele din generaţia II: pielonefrită acută, infecţii genitale,
infecţii postoperatorii abdominale, profilactic, după intervenţii chirurgicale:
ortopedice, cardiovasculare, colorectale.
- pentru cefalosporinele din generaţia III şi IV: infecţii cu germeni gram
negativi (septicemii, endocardite, meningite); infecţii cu anaerobi; meningite
purulente (traversează bariera hematoenceaflică).
Efecte adverse
- accidente alergice: erupţii cutanate, şoc anafilactic, febră;
- nefrotoxicitate (Cefalotina);
- flebită şi durere la locul administrării (asociere cu Lidocaina);
- tulburări de transit, diaree;
115
- scade activitatea protrombinică (Cefoperazona, Cefotetan, Cefamandol,
Cefazolina), trombopenie şi eozinofilie tranzitorie;
- efecte de tip disulfiram în asociere cu alcoolul etilic;
- uneori supra infecţii, datorită ineficienţei cefalosporinelor de generaţie a Il-
a şi a III-a faţă de unele bacterii gram pozitive, ce pot prolifera.
Farmacografie
Cefalosporine de generaţia I
Cefazolina - Lyzolin
Cefalexin - Ospexin
Cefadroxil - Ceforan
Cefalosporine de generaţia II
Cefamandol - Mandol
Cefuroxim - Zinnat
Cefaclor - Cec/or
Cefalosporine de generaţia III
Cefotaxim - Lyforan
Ceftriaxonă - Rocephin
Cefoperazona - Ce/ozon
Ceftazidima - Fortum
Ceftibuten - Cedax
Cefalosporine de generaţia N
Cefepima - Maxipime
Cefpiroma - Ce/rom
• abcesele dentoalveolare cauzate de Klebsiella, stafilococi
• infecţiile postoperatorii şi posttraumatice cu stafilococi;
• infecţiile bucale cu germeni anaerobi;
• infec,tiile osoase (osul alveolar);
• infecţiile odontogenetice cu Klebsiella (apărute cu frecvenţă 4%);
• infecţiile orodentare la pacienţii cu sistem imunitar compromis;
• infecţii orodentare la pacienţii alergici fa Penicilină.
116
AMINOGLICOZIDE
Cla sifica
re ►
Familia Streptomicinei (extrasă din Streptomyces griseus):
o Streptomicina
► Familia Neomicinei (extrasă din Streptomyces fradiae):
o Neomicina
o Spectinomicina
► Familia Kanamicinei (extrasă din Streptomyces kanamycetus):
o Kanamicina
o Amikacina
o Tobramicina
► Familia Gentamicinei (secretată de Micromonospora):
o Gentamicina
o Netilmicina
Din punct de vedere al căii de administrare:
► administrate injectabil, intramuscular sau intravenos: Gentamicina,
Tobramicina, Amikacina
► administrate local sau oral (au toxicitate mare): Neomicina,
Kanamicina
Mecanism de acţiune: au efect bactericid prin fixarea ATB pe subunitatea
ribozomială 30 S a bacteriei şi determină inhibarea ireversibilă a sintezei
proteinelor bacteriene.
Acţiunea antibacteriană a aminoglicozidelor este redusă în prezenţa
puroiului deoarece o parte din moleculele de ATB sunt inactivate prin
legarea lor de acizii nucleici, eliberaţi prin liza celulară.
Acţiunea farmacodinamică
• acţiunea bactericidă în repaus şi în faza de multiplicare a germenilor.
Spectru de acţiune: pe germeni gram negativ aerobi
- sensibilitate certă pe E. coli, Klebsiella, Proteus, Enterobacter
- sensibilitate inconstantă pe Stafilococ auriu, Pseudomonas aeruginosa;
Streptomicina şi Kanamicina sunt active pe Mycobacterium tuberculosis.
Utilizări terapeutice:
- infecţii severe: genito-urinare, respiratorii, osteo-articulare, cutanate de
obicei în asociere cu Betalactaminele;
- monoterapie: infecţii urinare cu germeni sensibili.
117
Efecte adverse:
- ototoxicitate deseori ireversibilă favorizată de dozele mari, tratamente
prelungite repetate, vârsta bolnavului, asocierea cu alte medicamente;
manifestările clinice ale ototoxicităţii sunt vestibulare (cefalee, vertij,
greaţă/vomă) şi cohleare (acufene, dificultate de percepţie a zgomotelor de
înaltă frecvenţă, hipoacuzie/surditate);
- nefrotoxicitate reversibilă, favorizată de: asocierea cu alte medicamente
nefrotoxice, vârsta avansată, IRC;
Riscul nefrotoxicităţii este mic în caz de tratamente de scurtă durată, doze
mici şi pacienţi cu funcţii renale normale.
După administrarea unor doze mari, pot produce bloc neuromuscular, cu
risc de apnee.
Farmacografie
Streptomicina - Strevital
Spectinomicina - Kirin
Gentamicina
Kanamicina - Kanamicina sulfat
Neomicina
Netamicina - Nettacin
Amikacina -Amikozit
Tobramicina - Tobrex
Streptomicina
În prezent aproximativ 50% dintre tulpinile bacteriene au dobândit
rezistenţă datorită utilizării iraţionale.
Spectrul de acţiune: bacil Koch (este numită tuberculostatic major),
Streptococ viridans, bacili gram negativ.
- TBC pulmonară în asociere cu alte tuberculostatice;
- endocardita cu Streptococ viridans (în asociere cu Penicilina);
- infecţii urinare.
Efecte adverse
- ototoxicitate (este cea mai ototoxică aminoglicozidă),
- nefrotoxicitate (riscul nefrotoxicităţii este mic în tratamente de scurtă
durată şi cu doze mici);
- alergii.
118
Kanamicina
Spectrul de acţiune: bacili gram negativ, Stafilococ aureus, bacilul Koch
(este tuberculostatic minor).
- bronhopneumonie,
- abces pulmonar;
- infecţii genito-urinare;
- septicemie;
Efecte adverse
- ototoxicitate;
- nefrotoxicitate
- alergie.
Gentamicina
Este aminoglicozida cea mai utilizată în prezent atât ca monoterapie
cât şi în asociere cu betalactamine la bolnavii cu infecţii severe sau
pluribacteriene.
Spectru de acţiune: bacili gram negativ, Stafilococ aureus.
- infecţii urinare;
- bronhopneumonie;
- osteomielită;
- septicemie;
- arsuri infectate;
- infecţii oculare.
Efecte adverse:
- nefrotoxicitate;
- ototoxicitate.
MACROLIDE
Clasificare
► Macrolide vechi
o Eritromicina
o Spiramicina
► Macrolide noi
o Azitromicina
o Claritromicina
o Roxitromicina
1I9
o Josamicina
Mecanism de acţiune: inhibă sinteza proteinelor bacteriene prin fixare pe
subunitatea 50 S ribozomială ale bacteriilor sensibile. Sunt bacteriostatice,
dar pot fi în unele situaţii şi bactericide.
Eritromicina
Este bine absorbită după administrare orală; difuzează bine în ţesuturile şi
lichidele organismului (cu excepţia LCR); se concentrea ză în ficat; se
elimină prin bilă şi fecale.
Spectru de acţiune: germeni gram pozitiv (inclusiv Stafilococ aureus
penicilino rezistent); H. influenzae, Bordetella, Legionella, Treponema,
Mycoplasma.
- pacienţii cu alergie la penicilina când infecţiile sunt produse de germeni
sensibili la Eritromicină ;
- pneumonia cu Mycoplasma pneumoniae, Chlamydia trachomatis;
- enterocolita cu Campylobacter jejuni
- difterie
- tuse convulsivă
- infecţii cu Legionella
- acnee vulgară - tratament topic
Efecte adverse
- hepatită colestatică reversibilă poate apare după tratament de 1 săptămână
sau mai mult;
- intoleranţă hepatică;
- tromboflebita după administrare i.v.;
- durere la locul injectării i.m.;
- doze mari administrate i.v. pot afecta tranzitor auzul;
- toxicitate acumulată prin administrare concomitentă cu teofilina;
- iritaţie digestivă după administrare orală;
- alergie.
Claritromicina
Este bine absorbită la nivel gastrointestinal (indiferent de alimentaţie;)
difuzează bine în ţesuturi şi celule (macrofage, PMN); se metabolizează în
ficat; aproximativ 40% se elimină prin urină.
Spectru de acţiune: este de 3 - 4 ori mai activă decât Eritromicina pe
streptococi şi stafilococi; Moraxella, Legionella, Mycoplasma, Chlamydia
120
Claritromicina se administrează împreună cu alte antibacteriene şi cu
antisecretorii, în scopul eradicării infecţiei cu Helicobacter pylori în ulcer
gastric sau duodenal.
în tratamentul infecţiilor asociate cu AIDS (toxoplasmoza,
cryptosporidioza) cât şi pe streptococi, stafilococi şi germeni anaerobi.
• este medicament de a II - a intenţie în infecfiile orodentare (au efect
inferior);
• pericoronarite, abcese periapicale, abcese parodontale, celulite,
osteite purulente, chiste infectate, stomatite, gingivite
ulceronecrotice
Azitromicina
Realizează nivele sanguine scăzute după administrare orală; se concentrează
în ţesuturi, macrofage şi PMN; 6% se elimină prin urină; în majoritate se
elimină biliar
Spectru de acţiune: Chlamydia, H. Influenzae, Legionella, Neisseria,
Bordetella şi Salmonella
în tratamentul infecţiilor asociate cu AIDS (toxoplasmoza,
cryptosporidioza) cât şi pe streptococi, stafilococi şi germeni anaerobi.
Efecte adverse
- cefalee;
- vertij;
- creşterea transaminazelor;
- icter colestatic;
- angioedem.
Farmacografie
Eritromicina - Eritromicină cpr., sirop, pulbere pentru soluţie injectabilă
Claritromicina - Klacid cpr.
Azitromicina - Sumamed cpr., cps., pulbere pentru suspensie
Roxitromicina - Rulid cpr.
Josamicina - Wilprafen cpr., sirop.
121
ANTIBIOTICE CU SPECTRU LARG
TETRACICLINE
Sunt considerate ATB cu spectru larg. Au absorbţie intestinală bună
la nivelul stomacului şi intestinului subţire; absorbţia este scăzută de
alimente (lapte şi produse lactate), hidroxid de aluminiu, săruri de calciu şi
magneziu deoarece cationii din aceste produse se combină cu Tetraciclina şi
formează complexe greu inabsorbabile. Minociclina şi Doxiciclina nu sunt
influenţate în absorbţia lor de aceşti ioni. Tetraciclinele se fixează variabil
pe proteinele plasmatice; difuzează bine în ţesuturi şi organe şi pătrund în
LCR doar prin meningele inflamat într-un procent de aproximativ 20%.
Intră în ciclul hepato enterohepatic unde realizează concentraţii mari. Se
elimină în cea mai mare parte prin rinichi prin filtrare glomerulară, iar într-o
mică parte prin materii fecale.
Clasificare
► Tetracicline
vechi o
Tetraciclina
o Clortetraciclina
o Oxitetraciclina
o Metacilina
► Tetracicline noi
o Doxicilina
o Minociclina
Mecanism de acţiune: sunt bacteriostatice pentru că inhibă sinteza
proteinelor bacteriene prin fixarea lor pe fracţiunea 30 S ribozomială.
Spectru de acţiune: germeni gram pozitiv şi negativ; richetsii, chlamyde,
mycoplasme, Borelia, Brucella, Vibrio Cholerae, Francisella tularensis; au
efect scăzut pe leptospire şi treponeme; în concentraţii mari sunt active pe
Entamoeba histolitica. Rezistenţa bacteriană faţă de tetracicline o dezvoltă
mai ales bacteriile gram pozitiv.
Interesul terapeutic pentru tetracicline a scăzut considerabil datorită
rezistenţei bacteriene.
Sunt utilizate în:
- infecţiile cu richetsii: richetsioze: febra Q;
infecţiile cu clamidii: lim fogranulomatoza venerică, psitacoza,
conjunctivita, trahoma;
- infecţiile cu micoplasme;
- infecţiile cu Yersinia, Listeria;
122
- infecţiile bacilare: bruceloză, tularemie, holeră, infecţii cu Salmonella
şi
Shigella;
- infecţii veneriene: gonoreea, sifilis (în alergie la penicilină), granulom
inghinal;
- amoebioză;
- episoade acute ale bronşitelor cronice;
- actinomicoză;
- antrax;
- acnee;
- infecţiile urinare, utilizări limitate datorită rezistenţei;
- în asociere cu alte medicamente utile în eradicarea infecţiei cu
Helicobacter pylori.
Efecte adverse
- hipersensibilitate manifestată prin rash şi febră medicamentoasă (variabilă
în funcţie de tetraciclină);
- iritări gastrice în cazul administrării orale, uneori diaree;
- tromboflebite în cazul administrării i.v. şi iritaţii locale în cazul
administrării i.m.;
- fotosensibilizare cu leziuni severe de piele după expunere la soare;
- disfuncţii hepatice după doze mari de tetraciclină;
- coloraţia dinţilor şi a mugurilor dentari în galben - brun la copiii trataţi
cu tetracicline înainte de dentiţia definitivă (7 ani);
- deprimarea creşterii osoase (tetraciclinele se depozitează în dinţi şi oase
unde formează complexe cu ortofosfatul de calciu);
- sindrom Fanconi (disfuncţia tubulară renală) prin consumul de tetracicline
expirate ce se manifestă prin greţuri, vărsături, sete intensă, urinare
abundentă;
- toxicitate vestibulară (Minociclina);
- suprainfecţii intestinale prin distrugerea florei saprofite: enterocolita
staficlococică, candidoza intestinală şi colita pseudomembranoasă;
• mai reduse datorită rezistenţei bacteriene instalate;
• infecţii orodentare (ca alternativă după Peniciline, Macro/ide,
Cefalosporine, Clindamicina);
• boală parodontală (2 săptămâni);
• parodontitajuvenilă;(Actinomices actinomicem comitans) - stopează
bine distruc,tia osoasă
123
• aplicaţii fn şanţul gingival (pastă sau fire cu tetraciclină fn
tratamentul bolii parodontale pentru că favorizează reapariţia şi
regenerarea ţesutului parodontal, previne parodontita, inhibă
colagenoza apărută fn pungile parodontale); se concentrează bine
fn fluidul gingival;
■ profilaxia endocarditei bacteriene după tratament stomatologic.
Farmacografie
Tetraciclina cps.
Doxiciclina - Vibramycin cps., fl.
Minociclina
CLORAMFENICOLUL
Este un derivat de nitrobenzen, produs de Streptomyces venezuelae,

fabricat la ora actuală prin sinteză. Cloramfenicolul are absorbţie
gastrointestinală rapidă, trece întâi în limfă (activă faţă de Salmonella typhi
care se multiplică în ganglionii limfatici), apoi în sânge; se distribuie bine în
lichidele biologice atingând nivele ridicate în LCR, ajunge în bilă, lapte şi
umoarea apoasă; este metabolizat în ficat de către glucuroniltransferază,
metaboliţii se elimină prin urină, în majoritate (90%) inactivi (ineficient în
infecţiile urinare).
Mecanism de acţiune: Cloramfenicolul inhibă sinteza proteică prin fixarea
pe subunitatea 50 S ribozomială bacteriană (loc de acţiune şi pentru
macrolide şi clindamicin). Cloramfenicolul este bacteriostatic, deşi poate fi
şi bactericid.
Spectru de acţiune: este larg, se aseamănă cu cel al tetraciclinelor: germeni
gram negativ (hemophylus influenzae), anaerobi (B. Fragilis), streptococ şi
stafilococ (în concentraţii mari), Clostridium, clamidii şi micoplasme,
rickettsii.
Potenţialul toxic crescut al Cloramfenicolului limitează utilizările
terapeutice - este folosit doar în cazurile care nu pot fi tratate cu alte ATB.
- febra tifoidă, meningite bacteriene cu H. Influenzae;
- infecţii cu anaerobi;
- infecţii cu rickettzii şi bruceloza.
Efecte adverse
- hipersensibilitate;
124
Farmacografie
Clindamicin - Da/acin cps., soluţie injectabilă, cremă vaginală.
GLICOPEPTIDE
VANCOMICINA
Este un antibiotic glicopeptidic cu masă moleculară mare, produs de
Streptococcus orientalis. Absorbţie slabă după administrare orală; se preferă
administrarea i.m.; străbate bine meningele inflamat; se metabolizează, dar
mai ales se excretă prin rinichi.
Mecanism de acţiune: acţiune bactericidă pentru că inhibă sinteza peretelui
bacterian (bactericid degenerativ).
Spectru de acţiune: îngust, activ pe bacterii gram pozitiv aerobe.
Utilizări terapeut ice:
- infecţii grave cu stafilococi, streptococi viridans, pneumococi, enterococi,
rezistenţi la alte antibiotice;
- colita pseudomembranoasă cu Clostridium difficilae.
Efecte adverse:
- ototoxicitate (ce poate cauza surditate);
- nefrotoxicitate;
- flebite la locul injectării;
- injectarea prea rapidă va determina o reacţie anafilactică: "sindromul
omului roşu"
Farmacografie
Vancomicin- Edicin pulbere pentru soluţiii injectabile.
CHINOLONELE ANTIBACTERIENE
"Capul de serie" - Acidul Nalidixic - (Negram) sintetizat în urrnă cu

trei decenii sugera acţiunea lui pe bacilii gram negativ implicaţi în etiologia
infecţiilor urinare. Recent au apărut analogi sintetici fluorinaţi ai acestuia,
fluorochinolonele, ce reprezintă un real progres în terapeutică.
Clasificare
► Chinolonele de generaţia I
o Acidul nalidixic
o Acidul oxolinic
o Acidul piromidic
► o Acidul pipemidic
Chinolonele de generaţia II
126
o Ciprofloxacina
o Lomefloxacina
o Nadifloxacina
o Norfloxacina
o Ofloxacina
o Pefloxacina
o Rufloxacina
► Chinolonele de generaţia III (spre deosebire de cele din primele două
generaţii, sunt active pe streptococi)
o Balofloxacin
o Levofloxacin
o Tosufloxacin
► Chinolonele de generaţia IV
o Clinatloxacin
o Gemifloxacin
Mecanism de acţiune: blochează ADN-giraza, enzima esenţială în sinteza
ADN cu rol în supraînfăşurarea catenei de ADN bacterian, catenă foarte
lungă - 1300 nm care se "răsuceşte" pentru a încăpea în nucleul celulei
bacteriene. Prin inhibare "supraînfăşurarea" nu se mai produce, iar bacteria
plesneşte ca o păstaie de "fasole coaptă" adică are efect bactericid.
Spectru de acţiune: coci gram pozitiv şi negativ, bacili gram negativ,
aerobi şi anaerobi, Mycoplasma, Chlamydia, Rickettsia.
- infecţii urinare şi prostatice: infecţii urinare joase, prostatite acute,
cronice ;
- infecţii cu transmitere sexuală: uretrite acute, cervicite acute, rectite acute,
faringite acute gonococice, şancru moale ;
- infecţii gastrointestinale: boală diareică acută, gastroenterite bacteriene,
febra tifoidă, dizenteria bacilară acută;
- infecţii osteoarticulare: osteomielite acute şi cronice cu bacili gram
negativ;
- infecţii respiratorii: bronşite cronice (Ciprofloxacina);
- infecţii ORL;
- infecţii ale pielii;
- TBC (Levofloxacina şi Ciprofloxacina sunt antituberculoaseminore).
Efecte adverse
- intoleranţă digestivă: greaţă, vomă, diaree, disconfort abdominal;
127
- reacţii alergice: erupţii cutanate, fotosensibilizare (pentru Pefloxacină şi
Lomefloxacină), edem angioneurotic;
- reacţii sanguine: leucopenie, eozinofilie;
- reactii renale: cristalurie, hematurie, nefrită interstitială, insuficientă renală
acută;' ' '
- simpt ome neurologice: convulsii, delir, halucinaţii, cefalee, ameţeli,

.msomn11.
..
Contraindicaţii
- la copii şi adolescenţi (afectează cartilajul de creştere, artropatii
reversibile, tendinite cu riscul rupturii de tendoane);
- în timpul sarcinii şi alăptării.
Principii de utilizare raţională:
- se administrează în timpul meselor la interval de 12 ore/zi sau monodoză;
- pot fi administrate în perfuzie i.v.;
- se pot mări dozele în funcţie de interesul terapeutic;
- în insuficienţa renală doza se reduce la jumătate;
- se evită administrarea concomitentă cu sărurile de fier ş1 zinc,
anticoagulante orale, Sucralfat şi Teofilină.
Farmacografie
Acid nalidixic - Nalixid cps.
Norfloxacina - Nolicin, Nor/fox cpr.
Pefloxacina - Abactal cpr., fiole
Ciprofloxacina - Ciproxin, Ciprinol cpr., fiole
Ofloxacina - Floxal cpr., soluţie oftalmică, soluţie perfuzabilă.
Acidul Nalidixic
Spectrul de acţiune: chinolonă activă pe germeni gram negativ: E.coli,
Salmonella, Shigella, Klebsiella, Enterobacter, Proteus mirabilis.
- infecţiile urinare cu germenii sensibili;
Efecte adverse
- greaţă, vomă, crampe abdominale;
- vedere în ceaţă, ameţeli;
- reacţii alergice cutanate;
- fotosensibilizare;
- eozinofilie.
Contraindicaţii
- copii mici; sarcină, alăptare.
128
METRONIDAZOLUL ŞI DERIVAŢll 5 NITROIMIDAZOLI
Erau cunoscuţi până în 1970 ca medicaţie antiparazitară (cu acţiune

pe protozoare). În ultimii ani s-a constatat că au o puternică acţiune
antibacteriană pe anaerobi.
Spectru de acţiune: germeni gram pozitiv şi negativ anaerobi.
- infecţii cu anaerobi sensibili (tratament şi profilaxie);
- vaginite cu Gardnerella şi Trichomonas;
- colită pseudomembranoasă cu Clostridium difficile;
- profilaxia infecţiilor postoperatorii.
Efecte adverse
- digestive: greaţă, vărsătură, diaree;
- neurologice: cefalee, ameţeli, ataxie, confuzie, polinevrite (după doze
mari);
- reacţii alergice, afectare hepatică.
• gingivită cu Bacteroidesfragilis dupăfractura de mandibulă;
• parodontita avansată;
• endocardită.
Farmacografie
Metronidazol - Flagyl cpr., soluţie perfuzabilă, suspensie orală, pastă pentru
utilizare dentară;
Tinidazol - Fasigyn cpr., soluţie perfuzabilă;
Omidazol - Tiberal cpr.
TRIMETOPRIMUL ŞI ASOCIAŢIILE TRIMETOPRIM- SULFAMIDĂ

(COTRIMOXAWL)
Trimetoprimul este un derivat diamino - piperidinic.

Spectru de acţiune: acţionează pe bacteriile gram negative (cu excepţ.ia
Piocianicului şi Enterococului).
Mecanism de acţiune : este bacteriostatic sau bactericid; acţionează prin
inhibarea dihidrofolat reductazei şi transformarea acidului dihidrofolic -
acid tetrafolic.
- prevenirea şi tratamentul infecţiilor urinare.
129
Efecte adverse
- erupţii cutanate ;
- anemie megaloblastică în: alcoolism, sarcină, boli renale;
- trombocitopenie şi neutropenie.
Trimetroprim
Spectru de acţiune : Enterobacter, Actinomicete, Nocardia, Neisseria,
Yersinia pestis, Vibrio cholerae, Proteus mirabilis, Salmonela, Shigella
Mecanism de acţiune : inhibă includerea acidului para-aminobenzoic în
acid dihidropteroic (prin sulfamida) şi inhibă transformarea acidului
dihidrofolic în acid tetrahidrofolic (prin trimetoprim).
- infecţia acută şi cronică a căilor urinare cu E. coli, Klebsiella,
Enterobacter, Proteus mirabilis, Salmonela;
- dizenteria bacilară la copil;
- pneumonia cu Pneumocystis carinii.
Efecte adverse
- greaţă, vomă;
- febră;
- hepatită;
- nefrită interstiţială;
- leucopenie;
- neutropenie.
Contraindicaţii
- sarcină ultimul trimestru;
- alăptare;
- insuficienţă renală sau hepatică;
- porfirie;
- alergie la Trimetoprim sau sulfamidă.
Farmacografie
Trimetoprim + Sulfametoxazol - Biseptol; Bactrim; Septrin; Sumetrolim.
13 0
MEDICATIA ANTIVIROTICĂ
'
Cuprinde substanţe medicamentoase care acţionează asupra viruşilor
în diferite etape ale replicării.
Clasificare
► Antivirotice antivirusuri ARN
o Amantadina
► Antivirotice antivirusuri ADN
o Aciclovirul
o Vidarabina
► Antivirotice antiretrovirusuri
o Zidovudina
o Zalcitabina
► Interferonii
Amantadina
• antivirotică asupra virusului gripal A, împiedică replicarea virală pentru că
împiedică penetrarea particulelor virale în celulă;
• antiparkinsoniană - pentru că favorizează transmiterea impulsului nervos
în sistemul nigrostriat.
- infecţii cu virus gripal A: pneumonie, gripă
Administrare: orală
Farmacografie
Amantadina - Viregyt cpr.
Aciclovirul
• antivirotică asupra virusului herpetic, varicelo - zoosterian şi Epstein Bar
Utilizări tera peutice
- infecţii cutaneo mucoase virale;
- herpes labial, genital, ocular;
- keratoconjunctivita herpetică;
- Zona Zooster şi varicela;
- infecţia herpetică a nou-născutului.
Administrare: oral, i.v. perfuzie, extern
131
Farmacografie
Aciclovirul - Zovir,ax cpr., unguent
Zidovudina
• antivirotică asupra virusului HIV (creşte limfocitele Helper).
- SIDA - prelungeşte durata de supravieţuire a pacienţilor şi scade numărul
infecţiilor
Efecte adverse
- toxicitate medulară mare ce duce la deprimare medulară.
Administrare: orală
Farmacografie
Zidovudina - Retrovir,
cpr.
Interferonii
Sunt glicoproteine biologice cu efecte antivirale, imunomodulatoare şi
antiproliferative. Se disting trei tipuri de interferoni: IFN a; IFN ; IFN
gama.
• antivirală pe virus herpetic, zoosterian, citomegalic, hepatitic;
• antiproliferativă (antitumorală): directă prin prelungirea duratei ciclului
celular; indirectă prin recunoaşterea şi distrugerea celulelor tumorale de
către leucocitele citotoxice; imunomodulatoare prin creşterea activităţii
limfocitelor T "Killer" şi a monocitelor.
- hepatite cronice activate cu virus B şi C;
- infecţii virotice severe: encefalite, meningoencefalite;
- infecţii herpetice oculare severe recidivante leucemia mieloidă cronică
(LMC), poliartrita cronică evolutivă (PCE);
- mielom multiplu.
Efecte adverse
- mielodepresie;
- nefrotoxicitate;
- hepatotoxicitate;
- scăderea fertilităţii.
132
MEDICATIA ANTIFUNGICĂ
(ANTIMICOTICĂ)
Cuprinde substanţe medicamentoase care acţionează împotriva

fungilor patogeni, având efect fungistatic, sau fungicid.
Clasificare
Dup ă locul de acţiune:

►sistemice - acţiune generală;
► locale - acţiune topică.
Dup ă structura chimică:
► imidazolii: Miconazol, Ketoconazol, Clotrimazol, Econazol
► triazolii (mai noi, mai puţin toxici, mai eficienţi): Fluconazol,
ltraconazol, Voriconazol
► antifungice polienice: Nistatin, Amfotericina B
►
► alilamine:
echinocandine: Caspofungin
► Terbinafina
altele: Griseofulvina, Flucitozina
Ketoconazol
• antimicotic cu spectru larg: Candida, Blastomices, Coccidiodes
- infecţii micotice sistemice şi de organ, mai ales formele cronice;
- candidoza cutaneo-mucoasă orală, vaginală, cutanată.
Administrare: orală, externă
Farmacografie
Ketoconazol - Nizoral
Miconazol
- idem Ketoconazol
Clotrimazol
• antimicotic cu spectru larg
- candidoza cutaneo mucoasă;
- stomatita angulară cu Candida şi stafilococi.
Administrare: orală; externă
133
Fluconazol
• antimicotic pe Candida albicans
- infecţii micotice cu Candida albicans.
Administrare: orală. externă
Farmacografie
Fluconazol - Dijlucan
ltracooazol
- idem Fluconazol
Nistatin
• antimicotic - cu acţiune indicată pe Candida albicans, Criptococus
histoplasma;
• fungistatic sau fungicid pentru că se fixează pe membrana fungilor, creşte
permeabilitatea ei şi dezorganizează schimbul ionic.
- candidoze cutaneo-mucoase generale şi orale.
Administrare: oral; extern
Farmacografie
Nistatin - Stamicin
Amfotericina B
• antimicotic fungistatic sau fungicid prin acelaşi mecanism ca Nistatinul
pe: Candida albicans, Blastomices, Histoplasma;
- infecţii cutaneo-mucoase;
- infecţii micotice generalizate.
Administrare: i.v. perfuzie, extern
134
MEDICAŢIA ANTITUBERCULOASĂ
Cuprinde substanţe medicamentoase cu acţiune bactericidă sau

bacteriostatică pe Bacilul Koch (BK).
Clasificare
► Antituberculoasele majore (de primă alegere)
o Izoniazida
o Rifampicina
o Etambutol
o Pirazinamida
o Streptomicina
► Antituberculoasele minore (de rezervă)
o Aminoglicozide: Amikacina, Kanamicina
o Polipeptide: Capreomicina
o Fluorochinolone: Ciprofloxacina, Levofloxacina
o Tioamide: Etionamida, Protionamida
o Cicloserina
o Acidul para-aminosalicilic
Tratamentul în TBC
se face după regimuri speciale, de polichimioterapie pentru a preveni
rezistenţa BK;
este strict supravegheat;
are o durata de 6-9 luni.
Mecanism de actiune:
- Izoniazida: inhibă sinteza acizilor micolici din structura peretelui BK;
- Rifampicina: inhibă ARN polirneraza ADN dependentă şi împiedică
sinteza proteică;
- Etambutolul: alterează bariera celulară a BK;
- Pirazinamida: mecanism neprecizat;
- Streptomicina: inhibă sinteza proteică.
Efecte adverse
- Izoniazida: hepatotoxicitate, nevrita periferică (se asociază cu vitamina
B6), reacţii alergice;
- Rifampicina: hepatotoxicitate, alergii, colorează urina în roşu (se pot
depista pacienţii ce nu urmează tratamentul);
- Etambutolul: nevrită optică retrobulbară, nefrotoxicitate;
- Pirazinamida: hepatotoxicitate, hiperuricemie, reacţii alergice;
- Streptomicina: oto- şi nefrotoxicitate.
135
CHIMIOTERAPIA ANTINEOPLAZICĂ
(CITOSTATICELE, ANTICANCEROASELE)
Sunt substanţe medicamentoase utilizate în bolile neoplazice cu

scopul de a distruge celulele canceroase şi de a opri proliferarea acestora.
Mecanism de acţiune:
Tumora malignă este o populaţie celulară heterogenă formată din trei
tipuri de celule: celule în faza de diviziune celulară influenţate de
citostatice; celule în repaus (Go) rezistente la citostatice; celule care şi-au
pierdut capacitatea de diviziune - rezistente la citostatice .
Citostaticele acţionează asupra celulelor canceroase prin mai multe
mecanisme: alterarea moleculei de ADN preformate cu oprirea procesului
de transcripţie de ADN; interferarea biosintezei de ADN, ARN şi a
proteinelor; alterarea tubulinei - proteină din compoziţia aparatului mitotic
celular.
Regretabil este faptul că acţiunea citostaicelor nu este selectivă
numai asupra celulelor tumorale; ele acţionează în acelaşi timp şi pe celulele
normale ale organismului cu ritm rapid de regenerare: ţesut hematoformator
medular, gonade, mucoasa digestivă, fanere.
- tumori care sub tratament citostatic ajung la o remisiune clinică de durată
mai mare de 20 de ani: leucemia acută limfoblastică, boala Hogdkin;
- tumori care sub tratament citostatic îşi micşorează volumul şi ameliorează
starea generală a bolnavului fără a prelungi semnificativ durata de
supravieţuire: LMC, mielom multiplu, neoplasm ovarian.
Efecte adverse
Sunt grave şi frecvente. Chimioterapia antineoplazică epuizează fizic
pacientul. Sunt afectate în special celulele cu diviziune rapidă din organism.
Imediate:
- digestive: greaţă, vărsături (se previne prin administrarea inhibitorilor de
serotonină), stomatite, diaree sau constipaţie;
- deprimare medulară reversibilă pe toate trei liniile; se efectuează periodic
hemoleucograrna de control;
- alopecie reversibilă;
- amenoree şi sterilitate.
Tardive (uneori ireversibile):
- hepatotoxicitate;
- cardiotoxicitate;
136
- nefrotoxicitate;
- teratogenitate;
- toxicitate pulmonară (fibroză pulmonară);
- ototoxicitate;
- tulburări de memorie.
Contrain dica tii
'
- tumori locali zate care pot fi extirpate chirurgical şi răspund favorabil la Rx
terapie;
- deprimare medulară severă (leucocite sub 3000/mm3);
- sarci nă.
Principiile tratamentului citostatic:
• tratament citostatic individualizat în funcţie de:
- tipul de tumoră (forma histologică);
- starea generală a pacientului;
- stadiul tumorii;
- valorile hemogramei.
• administrarea citostaticelor pe căi şi în doze care să permită obţinerea unei
concentraţii maxime în ţesutul tumoral;
• administrarea citostaticelor în scheme polichimioterapice (două, trei
citostatice concomitent) cu mecanisme de acţiune diferite şi cât posibil cu
efecte adverse diferite;
• asocierea citostaticelor cu radioterapie terapie, imunoterapie şi tratament
chirurgical.
Principalele grupe de medicamente anticanceroase

► Agenţii alchilanţi:
o Cisplatin
o Ciclofosfamida
o Carboplatin
o Clorambucilul
Mecanism de acţiune: formează legături covalente cu acizii nucleici,
inhibă sinteza acizilor nucleici şi sinteza proteică în celulele cu ritm rapid de
regenerare.
• acţiune citostatică antineoplazică;
• acţiune imunodepresoare utilă în boli autoimune, menţinerea grefei.
137
► Antibiotice anticanceroase - Antraciclinele
o Doxorubicin
o Daunorubicin
o Farmorubicin
Mecanism de acţiune: se intercalează în molecula de ADN şi blochează
sinteza de ADN şi ARN, proteine din celulele tumorale cu creştere rapidă.
• acţiune citostatică antineoplazică (cardiotoxicitate).
► Alcaloizii toxici ai fusului
o Vincristina
o Vinblastina
o Vindesina
Mecanism de acţiune: se leagă puternic de tubulină (proteina din
componenţa microtubilor aparatului mitotic) şi împiedică formarea fusului
mitotic blocând mitoza în metafază.
• acţiune citostatică antineoplazică
138
REZISTENŢA MICROBIANĂ LA ATB
Rezistenţa bacteriană apare ca o consecinţă inevitabilă a utilizării

antibioticelor. Aceasta reprezintă calitatea unui tip de germene de a
supravieţui, de a se multiplica şi a se dezvolta în prezenţa unui ATB chiar în
.
condi tiile unei concentra'tii maxime medicamentoase.
Rezistenţa microbiană la ATB poate fi:
• rezistenţă naturală genetică; poate apare la o specie sau o tulpină
microbiană faţă de un ATB;
• rezistenta dobândită, care se dezvoltă secundar în cursul tratamentelor cu
ATB, prin apariţia şi multiplicarea germenilor mutanţi rezistenţi; această
rezistenţă se transmite de la o bacterie la alta prin:
ereditar, de la o generaţie bacteriană la alta;
prin plasmide (gene sub formă de fragmente de acizi nucleici
în citoplasmă);
prin transformare (bacteriile încorporează material genetic
liber de la bacteriile distruse);
prin transducţie (prin intermediul bacteriofagilor - virusuri ce
îmbolnăvesc bacteriile);
prin conjugare (o bacterie trimite o prelungire către o alta de
lângă ea şi îi transferă o plasmidă).
• pseudorezistenţa sau falsa rezistenţă reprezintă eşecul unui tratament cu
ATB care nu a a fost capabil prin efectul antimicrobian să trateze un focar
infecţios.
Mecanismele prin care bacteriile se apără de antibiotice sunt:
prin sinteza unor enzime (betalactamaze);
prin împiedicarea pătrunderii antibioticului în celulă (faţă de
arninoglicozide, tetracicline);
prin modificarea conformaţiei spaţiale a locului de acţiune (alterarea
subunităţilor ribozomiale 30S şi 50S).
Rezistenţa microbiană apare ca urmare a unei administrări "după
ureche" a ATB, fără principii farmacologice, a unor spitalizări îndelungate -
uzul şi abuzul excesiv. "Medicul de azi trebuie să se gândească la
viitorul medicinei de mâine".
139
ASOCIERILE DE ATB
Asocierile de ATB sunt rezervate unor situaţii clinice speciale, de

excepţie. Se preferă monoterapia - tratament "ţintit" cu un ATB cu spectru
îngust.
Alegerea ATB trebuie să respecte următoarele criterii:
• ATB să cuprindă în spectrul lui antibacterian germenul presupus sau izolat
responsabil de infecţie;
• ATB să fie difuzabil şi să realizeze o concentraţie antibacteriană activă şi
eficientă în focarul infecţios;
• ATB să fie cât mai puţin toxic la bolnavul tratat.
• alegerea să realizeze un efect sinergic bactericid: asocierea de
betalactamine (prin blocare enzimatică scad sinteza în faza de multiplicare a
peretelui bacterian) cu aminoglicozide (acţionează pe 30 S ribozomal, scad
sinteza peretelui bacterien în faza de multiplicare şi de latenţă a bacteriilor)
produce un efect bactericid puternic; această asociere este clasică şi
dovedită.
• germenul patogenic cunoscut (antibiograma) sau presupus (pe criterii
statistice de probabilitate) să fie sensibil la ambele ATB;
• în infecţii "mixte" cu doi sau mai mulţi germeni patogeni este necesar ca
fiecare germen patogen în parte să fie sensibil la cel puţin unul dintre ATB
din asociere;
• în alegerea ATB pe criteriile probabilităţii (în practica pediatrică şi
chirurgicală) se ţine seama de frecvenţa implicării germenilor "de spital"
rezistenţi la ATB; în infecţia stafilococică (probabilă) se alege Oxacilina cu
Gentamicina; în infecţia cu bacili gram negativ de spital (probabilă) se alege
Gentamicina cu cefalosporine; în infecţii mixte cu aerobi şi anaerobi se
alege ATB cu Metronidazol;
• nu sunt permise asocieri antagoniste cum ar fi un bactericid cu un
bacteriostatic (Penicilina cu Tetraciclina sau Cloramfenicol);
• nu este permisă asocierea a două ATB din grupul aminoglicozidelor
(Streptomicină, Kanamicină, Gentamicină) deoarece îşi însumează efecte
nefro- şi ototoxice;
• nu este permisă asocierea a două ATB cu spectru larg (Tetraciclină,
Ampicilină, Cloramfenicol) deoarece creşte riscul unei disbacterioze cu
Candida sau Stafilococ.
140
Indicat, iile asocierilor de ATB
• Infecţii acute foarte severe (până la izolarea germenului patogen) pentru
realizarea unui tratament de "acoperire" bacteriologică:
septicemii, endocardite bacteriene, bronhopneumonii, peritonite,
pelviperitonite acute, otomastoidită acută, meningite
Penicilina G + Oxacilina + Gentarnicina
CefaJosporina + Gentamicina
Cefalosporina + Gentamicina + Metronidazol
• Pentru sterilizarea focarelor greu accesibile şi împiedicarea selectării de
mutante rezistente
- Izoniazida + Rifampicina + Etambutol (în TBC)
- Penicilina G + Streptomicina (în endocardită)
• Vindecarea şi sterilizarea în boli transmisibile
- pestă, morvă, tularemie, bruceloză
- Tetraciclina + Streptomicina + Cotrimoxazol
- dizenterie cronică
- Neomicina+ Ampicilină
• Infecţii urinare cu germeni gram negativ de spital
- Gentamicina + Cotrimoxazol
- Cefalosporine + Fluorochinolone
• Infecţii stafilococice severe
- Penicilina G + Oxacilina
• Prevenirea candidozelor postantibiotice
- Tetraciclina+ Nistatin (Fluconazol)
- Ampicilina+ Nistatin
• Bolnavi cu factori de risc sau imunodeprimaţi. supuşi intervenţiilor
chirurgicale sau trataţi cu imunosupresive
- Betalactamine + Aminoglicozide
- Vancomicina + Fluorochinolone
141
ANTIBIOTICELE ÎN STOMATOLOGIE
► TRATAMENTUL INFECŢIILOR ORODENTARE

Factorii implicaţi în eficacitatea terapeutică
• Incizia şi drenajul abceselor - abcesele sunt deseori produse de
bacterii anaerobe, greu de tratat. Natura avascufară a abcesului
împiedică distribuţia ATB la acest nivel. Incizia şi drenajul înlătură
o parte importantă a bacteriilor şi fn acelaşi timp expune bacteriile
fn contact cu oxigenul şi le distruge; prin îndepărtarea ţesuturilor
moarte permite ATB să aibă un acces bun spre focar.
• Vârsta şi extinderea infecţiei - infecţia cronică bine delimitată
conţine un număr mare de bacterii şi necesită pentru tratament
concentraţii crescute de ATB.
• Bactericidele versus bacterio ·taticele - în cazul unor infecţii
orodentare la pacienţii imunodeprimaţi se preferă bactericidele.
• Spectrul antibacterian - în cazul în care se cunoaşte agentul
etiologic, se preferă ATB cu spectru îngust (ţintit pe agentul cauzal);
în caz contrar se indică un ATB cu spectru larg.
• Calea şi ritmul de administrare - în stomatologie cel mai adesea se
utilizează calea orală (rareori calea parenterală). Insuccesele apar
de obicei atunci când se prescriu doze inadecvate într-un ritm greşit,
iar durata terapiei este necorespunzătoare; în general sunt necesare
5 - 7 zile de tratament (în infecţiile severe durata este mai lungă).
• Distribuţia ATB în organism - majoritatea ATB se distribuie bine în
ţesuturile orale moi.
• Metabolismul şi eliminarea ATB - în insuficienţa renală nu se
administrează ATB cu eliminare renală sau dacă prezenţa lor este
obligatorie cel puţin se reduc dozele.
• Factorii care tin de pacient - vârsta, boli asociate, terenul alergic,
sarcina. În p;imul trimestru de sarcină se evită ATB din cauza
teratogenităţii: Streptomicina afectează nervul acusticovestibular al
fătului,· Tetraciclina administrată mai des fn trimestrul II, III de
sarcină determină hipoplazia şi colora,tia dentară, cataractă
congenitală.
• FDA grupează ATB din punct de vedere al teratogenităfii în
categoria B: Peniciline, Cefalosporine, Eritromicină, Azitromicină,·
categoria C: Claritromicina, Metronidazol, Fluorochinolone.
142
• Agenţii etiologici ai infecţiilor orodentare sunt - gram pozitiv
aerobi (mai ales Streptococ /3hemo litic)·, gram negativ aerobi (rar);
anaerobi (frecvent) (2/3 din floră, mai ales Bacteroides) ; cei mai
des Întâlniţi sunt: Bacteroides (Prerotella melaninogenis;
Profiromonas); Streptococul a şi /J hemolitic, peptostreptococi,
fusobacterii, actinomicete, Stafilococul auriu).
• În tratamentul infecţiilor orodentare stomatologul trebuie să ia
în considerare posibilitatea unor factori etiologici multipli şi a
sinergismului bacterian; necesitatea debridării; necesitatea
administrării antibioterapiei în procesele acute înaintea identificării
agentului etiologic.
• ATB ideal pentru tratamentul infecţiilor orodentare trebuie să fie
bactericid pe germenii incriminaţi în infecţii dentare; cu spectru
redus pe germenii ce produc infecţii orodentare (reduce riscul
suprainfectării cu Candida); foră risc de rezistenţă bacteriană; cu
absorbţie gastro- intestinală; cu distribuţie bună în ţesuturile moi şi
oase; cu concentraţii tisulare mari - după doze terapeutice; să aibă
timpul de înjumătă,tire să fie lung (administrări puţine/zi)
complianţa terapeutică bună; să aibă eficienţa în 5 - 7 zile.
► PROFILAXIA ENDOCARDITEI ŞI A ALTOR INFECŢII SISTEMICE
• Manevra stomatologică care lezează mucoasa bucală poate favoriza
pătrunderea bacteriilor în circulaţia sanguină putând determina
bacteriemie. Unii pacienţi prezintă risc crescut de infecţii sistemice.
Profilaxia cu ATB le este absolut necesară la pacienţii cu: risc de
endocardită; sindrom nefrotic; imunodeprimaţi; tratament cu
glucocorticoizi; traumatisme ale capului, gâtului; proteze de
genunchi, şold, cot.
• Pacienţii cu risc crescut de endocardită sunt cei cu: proteze
valvulare; şunturi pulmonare; endocardită în antecedente; boli
cardiace congenitale; afecţiuni ale aparatului cardiovascular.
• Doar câteva categorii de pacienţi afla,ti în tratamentul stomatologic
nu necesită profilaxie cu ATB chiar dacă prezintă unele afecţiuni,
cum ar fi : defecte septale atriale necomplicate; defecte septale
atriale sau ventriculare vindecate după intervenţii chirurgicale
(după 6 luni); prolaps de valvă mitrală fără regurgitare; intervenţii
chirurgicale pe coronare, pacemaker sau defibrilator, necomplicate.
143
Obsen1aţie: s-a demonstrat că dacă se clăteşte cavitatea bucală (aprox. I 5
secunde) cu un antiseptic dezinfectant de tip clorhexidina, înainte de
intervenţia stomatologică (extracţie) scade riscul bacteriemiei I
Shema standard
Penicilnă G 2 mii/Ul. i.m. cu I h înainte de intenienţia
stomatologică
I mii/Ul. i.m. la 6 h după prima administrare
Penicilină 2 g oral cu 2 h înainte de intervenţia
stomatologică I g oral la 6 ore după prima
V administrare
3 g oral cu 1 h înainte de intervenţia
Amoxicilină stomatologică 1,5 g oral la 6 ore după prima
administrare
La cei alergici la peniciline:
Clindamicină 600 mg oral cu I h înainte de intervenţia
stomatologică
300 mg oral la 6 h după prima administrare
Eritromicină 1 g oral cu 1 h înainte de intervenţia stomatologică
100 mg oral la 6 h de la prima administrare
Claritromicină 500 mg oral cu 1 h înainte de intervenţia
stomatologică
250 mg oral la 6 h de la prima administrare
La copii sub 5 ani ¼ din doza adultă
5 - 1O ani ½ din doza adultă
peste 1O ani doza adultă
Pacienţilor aflaţi sub anestezie generală li se administrează:

Amoxicilină 1 g i.v.li.m. cu 30 min. înainte de intervenţia
stomatologică şi
500 mg la 6 h după prima administrare
În caz de alergie la peniciline:
Vancomicină I g i.v. cu 30 min. înainte de intervenţia
stomatologică
Clindamicină 300 mg i.v. cu 30 min. înainte de intervenţia
stomatologică
150 mg i.v. la 6 h după prima administrare
La pacienţii cu risc crescut se asociază Amoxicilină 1 g i.v./i.m. şi
Gentamicină 120 mg i.v.li.m. cu 3O min. înainte de intervenţia
stomatologică şi ½ din doză la 6 h după prima administrare.
144
La copii
Amoxicilină
½ din doza 5 - JO ani
Genatmicină adultă sub 5 ani
¼ din doza
adultă
2 mg/kgcorp
145
MEDICAŢIA ANTIDIABETICĂ
Diabetul zaharat este un sindrom caracterizat prin hiperglicemie, ce

are la bază deficitul absolut sau relativ de insulină; deoarece diabetul zaharat
este nevindecabil, iar hiperglicemia de durată, pacienţii diabetici sunt expuşi
frecvent la complicaţii severe, cum ar fi: afectarea vaselor mici
(microangiopatie), de la nivelul retinei (retinopatia diabetică),
glomerulului renal (nefropatia diabetică), lezarea vaselor mari
(macroangiopatie), la nivelul coronarelor (infarct miocardic acut), fiind una
din principalele cauze de deces în diabetul zaharat, a membrelor inferioare
(arteriopatia diabetică), care impune deseori amputaţia şi afectarea nervilor
periferici (neuropatie diabetică), cu scăderea vitezei de conducere nervoasă.
Ca manifestări strict orale ale tabloului clinic al diabetului zaharat,
pacientul prezintă pe fondul scăderii secreţiilor salivare dar şi datorită
hipoglicemiantelor: xerostomie (uscăciunea gurii), deci senzaţia permanentă
de sete; halena cu miros de acetonă; hipervâscozitate salivară; refacere
rapidă a tartrului; osteoporoză, însoţită de o atrofie accelerată a crestelor
alveolare; hipotonicitatea limbii, care este roşie, mărită în volum, cu
sensibilitate crescută; frecvent candidoze, gingivite persistente, policarii,
parodontopatia diabetică, rezistentă scăzută la infecţii (prin alterarea florei
microbiene orale) şi o tendinţă scăzută la vindecare - prin urmare leziunile
mucoasei bucale se produc uşor, şi se vindecă greu.
Din punct de vedere etiologic diabetul zaharat se clasifică astfel:
► Diabet zaharat tip I, insulinodependent, cu debut sub vârsta de 40 de
ani, caracterizat prin deficit absolut de insulină (prin distrugerea
celulelor ), supravieţuirea fiind condiţionată de administrarea
zilnică de insulină.
► Diabet zaharat tip li, noninsulinodependent, cu debut peste vârsta de
40 de ani, caracterizat prin insulinopenie relativă şi insulino
rezistenţă, asociată cu o scădere a acţiunii insulinei (insulino
rezistenţă). Răspunde favorabil la dieta hipoglucidică şi medicaţia
antidiabetică orală, terapia insulinică impunându-se doar dacă există
riscul decompensării metabolice.
► Diabet zaharat asociat cu unele stări şi sindroame.
► Diabet zaharat gestaţional (apare în cursul sarcinii şi dispare după
naştere).
146
INSULINA
Insulina este un hormon sintetizat de celule din insulele

Langerhans pancreatice. Secreţia Insulinei se face în două moduri: continuu
(secreţie bazală), care permite menţinerea unui titru bazal al insulinei
circulante ; ea se află sub controlul complex al: substratului energetic din
circulaţie; al sistemului nervos vegetativ şi al mediului hormonal ambient; şi
discontinuu ca răspuns al unui stimul, secreţia fiind stimulată de excesul de
glucoză în urma ingestiei de glucide.
Mecanismele care controlează secreţia de insulină sunt: concentraţia
plasmatică a glucozei care este un factor determinant pentru stimularea sau
inhibarea secreţiei de insulină de către celulele pancreatice (celelalte glucide,
fructoza, stimulează în măsură mai mică celulele ); glucagonul secretat de
celulele a pancreatice, stimulează secreţia de insulină în timp ce adrenalina o
inhibă şi acizii aminaţi mai ales alanina şi lizina ce stimulează secreţia de
insulină.
Clasificare:
După origine se clasifică în:
► insuline de origine animală. Insulina era obţinută până în 1980 din
pancreasul animalelor sacrificate (bovine, porcine). Insulina bovină
diferă de insulina umană prin 3 aminoacizi, insulina porcină diferă
de insulina umană printr-un aminoacid;
► insuline « umane » obţinute prin semisinteză din insuline animale şi
biosinteză (prin inginerie genetică). Insulinele umane a u fo st
elaborate pentru a înlătura factorul de antigenitate determinat de
diferenţa structurală între insulina animală şi cea umană. Insulina
umană a fost la început produsă prin semisinteză pornind de la
insulina de porc (prin înlocuirea alaninei din poziţia 30 cu treonină
), iar la ora actuală prin biosinteză.
Principalii factori care pot influenţa absorbţia insulinei
sunt reprezentaţi de tipul de insulina injectat (rapidă, lentă sau semilentă),
calea de administrare (cel mai frecvent insulina este injectată subcutanat în
regiunea abdominală, membrele inferioare sau fese), prezenţa lipodistrofiei
zonale (în zonele cu lipodistrofie absorbţia insulinei se face mai lent deci se
impune schimbarea zonei de injectare) şi masajul regiunii în care s-a
injectat hormonul, imediat după administrare, ceea ce creşte absorbţia
insulinei prin ameliorarea circulaţiei locale.
147
Acţiune farmacodinamică. Insulina are efect hipoglicemiant. La diabetici,
acţiunea medicamentului reprezintă un tratament de substituţie, care are
drept obiectiv menţinerea glicemiei în jurul valorilor normale (120 - 150 mg
%) pe tot parcursul celor 24 de ore cât şi prevenirea efectelor hiperglicemiei.
Utilizări terapeutice. Insulina se administrează în diabetul zaharat tip I,
când prezintă indicaţie absolută şi de tip li în situaţiile de eşec al
tratamentului cu antidiabetice orale (hiperglicemie, reacţii adverse la
medicaţia orală, alergie, contraindicaţii), decompensare după evenimente
acute (infecţii, traumatisme), intervenţii chirurgicale (pre-, intra- şi
postoperator), sarcină şi lactaţie, infarct miocardic acut şi complicaţii ca:
neuropatie, retinopatie sau nefropatie diabetică.
Efecte adverse. Alergia la insulină se întâlneşte astăzi mult mai rar, pe
măsura introducerii în terapeutică a tipurilor de insulină umane. Insulina
bovină este cea mai alergizantă, în timp ce insulina umană este cea mai
puţin imunogenă.
Hipoglicemia este cel mai frecvent efect advers al insulino-terapiei.
Scăderea glicemiei sub 65mg% declanşează un complex de simptome şi
semne vegetative (transpiraţii, palpitaţii, tremurături, foame) şi
neuroglicogenice (cefalee, confuzie, tulburări de vorbire şi comportament).
Coma hipoglicemică poate apare atunci când glicemia scade sub 50 mg%.
Gravitatea hipoglicemiei depinde de: intensitate (minoră sau severă), durată,
terenul pe care se instalează, erorile legate de dietă (o masă omisă sau
întârziată), erorile de dozaj (favorizate de tulburări de vedere la vârstnici)
sau de schimbarea concentraţiei de insulină. Cauzele hipoglicemiei la
pacienţii trataţi cu insulină sunt dozele mari de insulină, insulinoterapia
intensivă, greşelile de administrare (intervale prelungite între administrarea
insulinei şi masă, inversarea dozelor), mesele insuficiente sau absente,
consumul de alcool, tulburările digestive (vărsături, diaree) sau
administrarea accidentală a insulinei într-un vas de sânge. Tratamentul
hipoglicemiei depinde de gravitatea ei: dacă este conştient pacientul va
ingera rapid o băutură dulce (suc de fructe), iar dacă şi-a pierdut cunoştinţa,
se va injecta i.v. glucoză.
Lipodistrofia apare mai frecvent după administrarea insulinei cu
durată lungă de acţiune şi este favorizată de readministrarea insulinei în
acelaşi loc; se caracterizează prin remanierea ţesutului adipos (înlocuit pe
anumite zone cu ţesut fibros); poate fi prevenită prin schimbarea zilnică a
locului injecţiei.
148
Farmacografie:
Insulina rapidă - Actrapid, Humulin R, Insuman Rapid;
Insulina cu acţiune intermediară NPH - Jnsulatard, Humulin N, lnsuman
bazal;
Insulina cu acţiune lentă şi ultralentă - Lente, Humulin L, Monotard;
Insulina premixată - Mixtard 20, 30, 40, 50, Humulin M 20180, Humulin M
30/70, lnsuman Comb 25, 50;
Analogi rapizi de insulină - Humalog, Novorapid;
Analogi de insulină cu acţiune prelungită - Glargine , Detemir.
MEDICAŢIA ANTIDIABETICĂ ORALĂ
Medicaţia se adresează în principal diabetului tip II normo- sau

supraponderal, atunci când boala nu poate fi controlată prin dietă, iar
insulina nu este necesară.
Clasificare:
► Sulfonilureicele
• Generaţia I: Tolbutamida, Clorpropamida, Tolazarnida;
• Genaraţia II: Glibenclamida, Glipizida, Glicazida,
Gliquidona;
■ Generaţia III: Glimepirida.
► Biguanidele: Metforrnin, Bufonnin;
► Tiazolidindionele: Rosiglitazona, Pioglitazona;
► Analogi de meglitinidă: Repaglini,da Nateglinida;
► Inhibitori de alfa glucozidoză: Acarboza, Miglitol, Vogliboza
DERIVAŢil DE SULFONILUREE
Folosiţi de o jumătate de secol cu rezultate mulţumitoare în diabetul

zaharat tip II la pacienţii normoponderali (când glicemia este sub 300 mg
%), derivaţii de sulfoniluree sunt eficienţi atunci când sunt folosiţi corect.
Efecte adverse. Hipoglicemia este favorizată de vârsta înaintată (peste 70
ani), efortul fizic, alcoolul, insuficienţa hepatică sau renală. Alte efecte
adverse sunt manifestările digestive de tipul greaţă, dureri epigastrice,
dureri hepatice şi manifestările hematologice: pancitopenie, anemie
hemolitică autoimună şi trombocitopenie. Derivaţii de sulfoniluree nu
se pot asocia între ei, însă se pot asocia cu biguanidele şi cu insulina
intermediară.
149
Farmacografie:
Tolbutamida - Tolbutamid, Rastinon;
Clorpropamida - Diabinese, Diabetoral;
Glibenclamida - Maninil, Daonil;
Glipizida - Minidiab, Glucotrol;
Gliguidona - Glurenorm ;
Gliclazid - Diapref.
BIGUANIDELE
Biguanidele sunt cele mai folosite antidiabetice orale în diabetul

zaharat tip II cu obezitate.
Efecte adverse. Acidoză lactică şi manifestări digestive în special dureri
epigastrice şi diaree.
Farmacografie:
Metformin - Metformin, Meguan;
Buformin - Buformin, Silubin.
150
GLUCOCORTICOIZII
Sunt hormoni steroidieni sintetizaţi pornind de la nucleul

colesterolului, în prezent constituie agenţii antiinflamatori cei mai puternici
de care dispune medicina noastră.
• acţiune antiinflamatorie, în mod primordial prin:
- reducerea vasodilataţiei şi a edemului ca urmare a inhibării agenţilor
vasoactivi: histamină, bradikinină, leukotriene, prostaglandine;
- scăderea macrofagelor şi granulocitelor la locul inflamat;
- scăderea funcţiei celulare fagocitare (monocite, macrofage, limfocite);
- scăderea secreţieia interferonului ;
- mai târziu, această medicaţie afectează proliferarea fibroblaştilor şi sinteza
de colagen, împiedicând astfel procesul de cicatrizare;
Se ştie că acidul arahidonic, prostaglandinele şi leucotrienele joacă un rol
important în geneza şi dezvoltarea reacţiei inflamatoare. Blocând eliberarea
acestora prin inltibarea fosfolipazei A 2 şi a ciclooxigenazei, glucocorticoizii
au un puternic efect antiinflamator.
• acţiune antialergică, prin inhibarea degranulării bazofilelor şi
mastocitelor, ca urmare a creşterii titrului AMPc intracelular.
• acţiune imunosupresoare, ca urmare a modificării induse de această
medicaţie asupra răspunsului imun de tip celular (limfocite T) şi în mai mică
măsură a răspunsului umoral.
Acţiunea antiinflamatorie şi antialergică apare la administrarea unor doze
scăzute de medicament, în timp ce efectul imunosupresor al
glucocorticoizilor este net legat de doza de medicament administrată şi de
durata tratamentului.
• efecte metabolice
- modifică captarea şi utilizarea glucozei de către ţesutul periferic;
- creşte gluconeogeneza şi depunerea de glicogen în ficat;
- stimulează lipoliza şi creşte nivelul de acizi graşi liberi;
- creşte depunerea de grăsimi la nivelul trunchiului şi feţei;
- inhibă sinteza proteinelor;
- creşte retenţia de Na+ şi H2O în organism;
- scade absorbţia intestinală a Ca2+ ;
- inhibă funcţia osteoblastului.
151
Indicaţii majore, asupra cărora majoritatea medicilor recunosc cu certitudine
efectul benefic al glucocorticoizilor:
- insuficienţă insuficienţă corticosuprarenaliană acută şi cronică (ca
medicaţie de substituţie);
- colagenoze: poliartrită reumatoidă, lupus eritematos, dermatomiozită;
- afecţiuni poststreptococice (în asociaţie cu Penicilina G): reumatism
articular acut, gomelurănefrită poststreptococică;
- laringite acute obstruante: virale, bacteriene, alergice;
- accidente alergice postterapeutice: şoc anafilactic, edem glotic, vasculite,
purpură Hennoch - Schonlein;
- leucemii acute şi limfoame maligne;
- anemie hemolitică;
- după transplantul de organe (în asociaţie cu ciclosporine);
- astm bronşic persistent (în asociaţie cu bronhodilatatoare);
- afecţiuni oculare: keratite, sclerite, iridociclite;
- dermatite, eczeme, prurigo;
- encefalite, mielite, poliradiculonevrite postinfecţioase (rujeolă, rubeolă,
varicelă) şi postvaccinale (vaccin antirabic), care au o patogenie alergică şi
în care antibioterapia este inutilă.
Indicaţii selective, despre care aprecierile sunt controversate:
- unele forme de he pa tit ă vira lă acută;
- unele cazuri de sindrom nefrotic;
- cazuri selecţionate de febră tifoidă.
Efecte adverse
precoce pot fi observate în orice moment al administrării corticoterapiei,
chiar foarte precoce:
- tulburări digestive banale: epigastralgii, pirozis; uneori grave, realizând un
puseu ulceros gastric sau duodenal, relevat printr-o complicaţie
hemoragică/perforaţie; ele apar mai ales la administrarea dozelor mari şi la
subiecţii predispuşi (vechi ulceroşi).
- tulburări neuro-psihice ce survin pe un teren predispus; diminuă pragul de
excitabilitate corticală şi determină euforie ± bulimie, stare maniacală,
episoade depresive/confuzionale ;
- "riscul infecţios" apare pe tot parcursul administrării corticoterapiei,
expunând bolnavii la apariţia unor pusee infecţioase intercurente;
redeşteptarea unei infecţii latente (TBC, herpes, micoze).
tardive survin după o perioadă de timp de la iniţierea corticoterapiei:
152
- obezitate de tip cushingoid, cu deprimarea în exces a ţesutului adipos la
nivelul faciesului şi trunchiului;
- tulburări cutanate: piele subţiată, purpură, cicatrici stelare, vergeturi;
- tulburări osoase: demineralizare şi inerţie osteoblastică, responsabile de
tasări vertebrale şi fracturi ale oaselor lungi;
- întârzierea creşterii la copii, chiar la administrarea unor doze scăzute pe
cale sistemică;
- edeme şi creşterea valorilor TA, secundare retenţiei hidrosodate;
- tendinţă la hiperglicemie (agravează un DZ);
- tulburări endocrine - perturbarea ciclului menstrual şi a funcţiilor sexuale.
Tulburări legate de sevraj: apar la oprirea bruscă a terapiei administrate
prelungit (> 1 lună) ; se exprimă prin insuficienţă corticosuprarenaliaă
acută; fenomen de "rebound" - reapariţia simptomelor bolii de fond;
sindrom de sevraj, dominat de astenie marcată, datorat stării de dependenţă
psihică la corticoterapie. Toate aceste fenomene se previn prin scăderea lentă
a dozelor.
Principii de utilizare a glucocorticoizilor:
- prescrierea unei corticoterapii pe termen lung (mai mult de o lună) este
întotdeauna încărcată de responsabilitate şi impune respectarea următoarelor
reguli:
Limitarea indicaţiei corticoterapiei la afecţiunile:
- a căror gravitate justifică riscul terapeutic la care expunem bolnavul;
- în care nu dispunem de un alt tratament la fel de activ şi mai bine tolerat;
- aceste indicaţii au fost prezentate anterior.
Respectarea contraindicaţiilor corticoterapiei:
- ulcer gastric duodenal evolutiv;
- diabet zaharat;
-HTA;
- boli psihice;
- infecţie evolutivă.
Stabilirea unei scheme optime de administrare, cu privire la:
- doza de corticoid aleasă, care trebuie adaptată în funcţie de gradul de
severitate a bolii şi de terenul particular al bolnavului;
- calea de administrare sistemică (orală, injectabilă); locală, mai ales în
stomatologie (unguente, paste), reumatologie (infiltraţii intra şi extra
articulare), pneumologie (aerosoli), dermatologie (unguente), oftalmologie
(colire).
153
Scăderea dozelor de glucocorticoid administrat prelungit (mai mult de
o lună) va fi progresivă, cu 1 mg la 2 - 3 săptămâni, pentru a evita fenomenul
de rebound şi sindromul de sevraj.
În timpul administrării corticoterapiei, dieta bolnavului va fi:
normocalorică, hiposodată, hiperproteică, hipoglucidică, ± pansamente
gastrice şi tratament vitamino-calcic.
Farmacografie
Hidrocortizon hemisuccinat - fiole
Betametazonă - Diprophos - fiole
Prednison - cpr.
Dexametazona - cpr.
Fluocinolon, Triamcinolon - unguent
Utilizările terapeutice în stomatologie ale glucocortcoizilor
Ulceraţii orale (prin aplicaţii locale):

- ulcere traumatice;
- stomatite ulcerative (aftoase);
- lichen plan eroziv;
- eritem multiplu;
- pemfigus (tratament local şi tratament general);
- gingivită descuamativă;
- stomatită;
- limbă geografică;
- chelită angulară.
Glucocorticoizii sunt contraindicaţi în herpes pentru că pot produce
diseminarea virusului herpetic ; efectul terapeutic este cu atât mai bun cu
cât rămâne mai mult la locul aplicării ; pentru aceasta se folosesc paste în
vehicol de carboximetilceluloză într-o bază de răşină polietilenică şi ulei
mineral - Orabase .
Hipersensibilitatea pulpară după traumatisme, invazia bacteriană a pulpei
şi expunerea dentinei la mediul bucal poate fi (sau nu) tratată prin aplicare
locală de glucocorticoizi.
Disfuncţia temporomandibulară apare după traumatisme, bruxism,
anomalii anatomice, artrită reumatoidă ; se tratează iniţial cu AINS,
relaxante musculare, antidepresive (Carbamezepina, Amitriptilina) pe o
perioadă scurtă ; insuccesele se tratează apoi cu infiltraţii intraarticulare
cu glucocorticoizi.
154
Sechele postoperatorii ca edemul, trismusul.
Reacţii anafilactice (şocul anafilactic, edemul angioneurotic) cu
Hemisuccinat de hidrocortizon şi Adrenalină şi reacţiile alergice (urticaria,
dermatita de contact).
Implicaţiile stomatologice ale glucocorticoizi/or
• Tratamentul cronic cu glucocorticoizi determină o scădere a

rezistenţei la infecţii. Pacientului care necesită intervenţie
chirurgicală maxilo facială i se face profilaxia cu ATB; inflamaţiile
şi sursele de infecţie (cariile dentare) se tratează prompt.
• Tratamentul cronic cu glucocorticoizi deprimă functiile adrenergice.
În cazul unei intervenţii chirurgicale cu anest zie generală se
administrează 100 mg Cortizon acetat i.m. cu 8 ore înainte de
intervenţie. Pe perioada intervenţiei se administrează Hemisuccinat
de hidrocortizon i.v. până la doza totală de 300 mg/zi. O alternativă
a acestei scheme de tratament este administrarea a 25 mg (I fiolă)
Hemisuccinat de hidrocortizon în perioada inducţiei anesteziei
urmată de administrarea a 100 mg (4,5 fiole) în următoarele 24 de
ore.
155
ANTIOSTEOPOROTICE
Osteoporoza este o boală sistemică a osului caracterizată prin

reducerea masei osoase şi alterarea microarhitecturii ţesutului osos, ceea ce
duce la creşterea fragilităţii scheletului şi creşterea riscului de apariţie a
fracturilor. Afectează predominant femeile în postmenopauză cu un impact
semnificativ asupra morbidităţii, calităţii vieţii şi mortalităţii acestora.
Scopul tratamentului în osteoporoză este înlăturarea factorilor de
risc, a simptomelor secundare fracturilor şi deformărilor scheletale,
prevenirea declinului funcţional şi menţinerea calităţii vieţii.
Clasificare
• Medicamente inhibitoare ale rezorbtiei osoase (antirezorbtive):
o Bifosfonaţii;
■ de generaţia I: Etidronat;
• de generaţia II: Pamidronat, Alendronat, Risedronat,
lbandronat.
o Modulatorii selectivi ai receptorilor estrogenici (SERM) -
Raloxifen;
o Calcitonina;
o Estroprogestativele.
■ Medicamente stimulante ale formării osului (anabolice osoase):
o S ăru ri le de fluor;
o Parathormonul - Teriparatida;
o Ranelatul de stronţiu;
o Statinele.
BIFOSFONATII
'
• reprezintă tratamentul antirezorbtiv de primă linie în abordarea
osteoporozei.
Mecanism de actiune
• inhibă selectiv procesul de rezorbţie osoasă, cu scăderea numărului şi
activitătii osteoclastelor, care endocitează bisfosfonatii odată cu matricea
osoasă.' În plus este întârziată atât formarea cât şi di;olvarea cristalelor de
hidroxiapatită, crescându-le stabilitatea.
Farmacocinetica
• doar 10% din doza orală se absoarbe, procent redus de alimentele
administrate concomitent. În prezenţa alimentelor, a băuturilor, inclusiv apă
minerală, cafea sau sucuri de fructe şi a medicamentelor ce conţin ioni
156
bivalenţi de tipul calciului, aluminiului sau fierului, biodisponibilitatea
orală a acestor compuşi este practic suprimată. Pentru o absorbţie acceptabilă
este necesară administrarea pe stomacul gol, cu cel puţin o jumătate de oră
înainte de ingerarea oricărui aliment solid sau lichid (excepţie apa plată).
• osteoporoză;
• boala Paget;
• metastaze osoase;
• mielom multiplu;
• osteogeneză imperfectă.
Efecte adverse:
• afectarea stomacului;
• leziuni inflamatorii şi eroziuni ale esofagului;
• fibrilatie atrială;
• febră şi simptome pseudogripale după prima injectare IV.
Tratamentul cu bifosfonaţi a fost asociat cu osteonecroză a
maxilarelor, cu afectarea cu dublă frecvenţă a mandibulei, deseori fiind
asociată cu administrarea unor doze mari intravenos la pacienţii cu
neoplasm. În 60% dintre cazuri tratamentul a fost precedat de o intervenţie
chirurgicală stomatologică ce a implicat osul, ceea ce a sugerat faptul că
tratamentul cu bifosfonaţi ar trebui amânat în cazul unei intervenţii
stomatologice, pentru a elimina eventualele localizări ale unei infecţii.
Contraindicaţii:
• sarcină şi alăptare;
• insuficienţa renală severă;
• ulcerul gastric sau esofagian;
• hipocalcemia;
• incapacitatea de a menţine poziţia ortostatică sau de a şedea în poziţie
ridicată minim 30 minute după administrarea bifosfonaţilor.
TERAPIA DE SUBSTITUŢIE HORMONALĂ (TSH)

• Estrogenii prezintă un rol esenţial în dezvoltarea caracterelor sexuale
primare şi secundare, în menţinerea funcţiei normale a organelor genitale,
dar au şi o acţiune importantă asupra scheletului. Reducând activitatea
procesului de remodelare osoasă, mai ales rezorbţia osteoclastică, ei pot
încetini pierderea accelerată de masă osoasă, permiţând chiar o creştere
uşoară a conţinutului mineral osos.
157
Efecte adverse:
• senzaţia de tensiune mamară;
• revenirea menstrelor şi/sau sângerări vaginale anormale;
• crampe la nivelul gambelor;
• retenţie hidrică;
• creştere ponderală;
• creşte uşor incidenţa cancerului de sân;
• creşte riscul apariţiei hiperplaziei endometriale şi al carcinomului uterin;
• accidente tromboembolice;
• afectare hepato-biliară;
• depresie, iritabilitate, migrenă;
• HTA.
Contraindicatii:
• antecedente heredo-colateralede cancer mamar sau uterin;
• hemoragii genitale nediagnosticate;
• accidente tromboembolice recente;
• insuficienţă hepatică severă;
• HTA;
• litiaza biliară;
• endometrioza.
Prezentare:
• comprimate pentru administrare orală;
• sistem transdermic, sub formă de plasture (patch)
• pilule solide de estradiol pentru implantare subcutanată.
PEPTIDELE DIN FAMILIA HORMONULUI PARATffiOIDIAN

{PTH)
• Parathormonul (PTH) este un hormon peptidic, format din 84 aminoacizi,
sintetizat de glandele paratidoide cu rol reglator al echilibrului fosfo-calcic
În tratamentul osteoporozei se folosesc derivaţi sintetici - Teriparati da, care
conţine doar 34 aminoacizi din structura PTH. Efecte adverse:
• greţuri;
• dureri la njvelul membrelor;
• cefalee;
• ameţeli.
158
Contraindicatii:
'
• hipercalcemi e preexistentă;
• boli metabolice osoase;
• creşteri inexplicabile ale fosfatazei alcaline;
• neoplasm osos;
• insuficienţa renală severă.
RANELATUL DE STRONTIU
'
• reprezintă un medicament recent introdus în practica medicală, util în
tratamentul osteoporozei.
Mecanism de acţiune:
• are un mecanism dublu de acţiune: creşte formarea osoasă prin stimularea
transformării preosteoblaştilor în osteoblaste şi scade resorbţia osoasă prin
inhibarea diferenţierii preosteoclastelor în osteoclaste.
Efecte adverse:
• greaţă şi diaree, mai frecvent la debutul terapiei;
• tromboembolism venos.
MODULATORII SELECTIVI AI RECEPTORILOR ESTROGENICI

(SERM)
• reprezintă o clasă farmacologică de agenţi antiosteoclastici, utili în
profilaxia şi tratamentul osteoporozei din postrnenopauză.
• Raloxifenul este un agonist-antagonist selectiv al receptorilor estrogenici,
în funcţie de ţesut. Asupra ţesutului osos, Raloxifenul funcţionează ca un
agonist estrogenic, unde îşi exercită efectul antirezorbtiv, în special
asupra coloanei vertebrale.
Efecte adverse:
• bufeuri de căldură;
• crampe musculare la nivelul gambelor;
• edeme periferice;
• trombocitopenie.
Contraindicatii:
• accident tromboembolic venos;
• imobilizare la pat;
• insuficienţă hepatică sau renală severă;
• hipersensibilitate la Raloxifen.
159
CALCITONINA
• este un hormon de cruţare a calciului, cu inhibarea eliberării sale din oase
şi protecţia acestora. C lcitonina reduce rezorbţia osoasă prin inhibarea
activităţii osteoclastelor. In plus, exercită şi un efect analgezic, cu reducerea
durerii acute, de mişcare şi de repaus, durere ce se asociază frecvent unei
fracturi recente.
Efecte adverse:
• tulburări digestive tranzitorii;
• hipersensibilitate cutanată;
• după administrarea intranazală poate apare uscarea, iritarea sau sângerări
ale mucoasei nazale.
Contraindicatu:
• hipersensibilitate cunoscută;
• sarcină, alăptare.
FLUORUL
• este un compus în curs de evaluare în tratamentul osteoporozei. S-a
observat faptul că în zonele geografice în care există o anumită cantitate de
fluor în apă incidenţa cariilor şi a compresiilor vertebrale este semnificativ
scăzută mai ales dacă expunerea se face la o vârstă precoce. Fluorul se
acumulează în oase şi dinţi unde formează cristale de fluoroapatită.
• reprezintă singurul agent cunoscut care stimulează selectiv formarea de
ţesut osos nou, prin acţiune mitogenă asupra osteoblastelor şi poate
determina creşterea densităţii minerale osoase dacă se administrează cronic.
Efecte adverse:
• greaţă, vomă;
• hemoragii digestive;
• artralgii.
Tratamentul simptomatic al osteoporozei este asigurat de către

medicamentele cu efect analgezic, antiinflamatoarele nesteroidiene sau
preparatele opioide în cazul fracturilor osteoporotice. Tratamentul adjuvant
constă în administrarea de miorelaxante şi antidepresive acestor pacienţi.
Complicaţiile cele mai frecvente ale tratamentului osteoporozei sunt:
afectarea tractului gastro-intestinal (sindromul dispeptic, esofagita de
reflux, ulcerele esofagiene, diaree), sindromul pseudogripal, durerile musculare
160
tranzitorii, reacţiile alergice, afectarea toxică hepatică (hepatita), a glandei
pacreatice (pancreatita), hematologică, a rinichilor şi osteonecroza
mandibulei.
161
ANESTEZICELE LOCALE
Sunt substanţe medicamentoase care administrate local în preajma

formaţiunilor nervoase determină pierderea reversibilă a sensibilităţii
dureroase. Spre deosebire de alte substanţe medicamentoase care acţionează
doar după ce ajung în sânge, anestezicele locale acţionează local (după ce
ajung în sânge, concentraţia la locul administrării scade şi totodată şi efectul
lor farmacodinamic).
AL produc:
- calmarea durerii fără pierderea conştienţei;
- acţionează asupra fibrelor nervoase invers proporţional cu diametrul lor
(afectează în primul rând fibrele nervoase cu diametru mic) în primul rând
asupra fibrelor nervoase nociceptive, proprioceptive, de tact şi presiune,
somatice;
- acţionează mai repede asupra fibrelor nervoase de suprafaţă, iar mai apoi
asupra celor de profunzime; anestezia înaintează de la teritoriile proxirnale
spre cele distale. Revenirea se face în ordine inversă dispariţiei lor.
Clasificare
După structura chimică:
► AL amidice
• administrarea
injectabilă
ani/ide:
o Xilina
o Mepivacaina
o Prilocaina
o Bupivacaina
o Etidocaina
o Articaina
o Hostacaina
chinoleine:
o Centbucridina
o Cincocaina
► AL esterice
• administrarea topică, locală
o Cocaina
o Tetracaina
o Monocaina
o Procaina
162
o Piperocaina
o Butacaina
o Propoxicaina
o Meprilcaina
o Oxiprocaina
o Clorprocaina
o Izobucaina
o Benzocaina
Absorbţia Al topice diferă în funcţie de suprafeţele mucoase pe care

acţionează: pe mucoasa orală au acţiune rapidă de scurtă durată; pe mucoasa
traheală au absorbţie rapidă; pe mucoasa faringiană au absorbţie scăzută; pe
mucoasa esofagiană au absorbţie foarte scăzută; la nivel de piele intactă nu
se absorb datorită stratului cheratinizat; la nivel de piele lezată se absorb.
Absorbţia AL injectabile se face în funcţie de: vascularizaţia zonei injectate;
concentraţia AL; activitatea pc vase a AL (dacă produc vasodilataţie sau nu
produc); adaosul unui vasoconstrictor.
Distribuţia AL are loc din sânge în toate ţesuturile ; concentraţia crescută de
AL vor avea organele intens vascularizate (creier, ficat, rinichi, splină,
plămâni). Nivelul AL din sânge este influenţat de rata de absorbţie a AL în
sistem cardiovascular; rata de distribuţie a AL din vase spre ţesuturi;
eliminarea AL (prin metabolizare sau eliminare renală).
Metabolizarea AL amidice este hepatică (lentă, incompletă) prin reacţii de
oxidare şi etilare din care rezultă metaboliţi inactivi eliminaţi renal.
Metabolizarea AL estence este rapidă, în sânge în prezenţa colinesterazei
sau pseudocolinesterazei plasmatice.
Excreţia Al este renală.
Observaţie clinică: bolnavii renali (glomerulonefrită acută şi cronică) au
contraindicaţie absolută pentru anestezia locală !
• acţiunea anestezică locală
- intensitatera acţiunii anestezice este direct proporţională cu concentraţia
soluţiei ; pentru anestezia unui teritoriu mic sunt suficiente concentraţii mici
de AL; pentru anestezia unui teritoriu mare (infiltraţii, blocarea nervilor
periferici, rahianestezia, anestezia epidurală) sunt necesare concentraţii mari
de AL.
- durata anesteziei locale depinde de proprietatea AL de a se lega pe
proteinele plasmatice, doză şi vascularizaţia locală.
163
- vasodilataţia produsă de AL scurtează durata anesteziei locale. Pentru
prelungirea timpului de anestezie cu 30 - 40% apare necesitatea asocierii
unui vasoconstrictor : Adrenalina 1/200.000 - 1/20.000, Fenilefrina sau
Nafazolina (mai ales pentru AL de contact).
• actiunea antiaritmică cardiacă
- X'ilina este AL cu acţiune antiaritmică ventriculară eficace pentru că
blochează canalele de sodiu ale celulelor miocardice.
• acţiunea asupra SNC
- concentratiile normale de AL nu produc efecte pe SNC;
- concentraţiile crescute de AL determina depresii şi convulsii tonico-
clonice; (în faza preconvulsivă apar tremurături ale musculaturii faciale şi
extremităţilor, anestezia limbii, hipertermie, somnolenţă, ameţeli, tulburări
de vedere, tulburări auditive, dezorientare, iar faza convulsivă este direct
proporţională cu nivelul AL din sânge).
CARACTERISTICILE UNUI BUN ANESTEZIC LOCAL
- să realizeze o anestezie rapidă, profundă şi durabilă (în funcţie de tipul

intervenţiei efectuate).
- să aibă toleranţă locală şi sistemică bună fără efecte adverse ;
- să aibă inducţie rapidă;
- să fie eficient;
□
- să de ină timp de conservare lung;
- să aibă pH normal;
- să fie solubil în apă şi lipide;
- să fie stabil în soluţie;
- să producă relaxare musculară;
-să fie compatibil cu substantele medicamentoase cu care se asociază
(vasoconstrictor);
- să prezinte sterilizare uşoară;
- rară acţiune brutală pe SNC şi SNV;
- să nu producă deprimare centrală şi a cordului;
-să nu prezinte toxicitate hepato-renală;
-să nu fie alergizant şi iritant pentru ţesuturi;
-să nu producă dependenţă;
-să nu prezinte descompunere la 100°C.
164
AVANTAJELE ANESTEZIEI LOCALE
- este mai sigură decât anestezia generală;

- are administrare uşoară;
- se menţine cooperarea cu pacientul;
- asigură un timp operator prelungit (prin repetarea administrării AL);
- sângerarea este redusă în timpul intervenţiilor (dacă se asociază AL cu un
vasoconstrictor);
- contraindicaţiile sunt mai puţine decât ale anesteziei generale.
ANESTEZICELE LOCALE AMIDICE
Xilina
Caracteristici:
- este cel mai utilizat AL în storna; în România din 1953;
- este o pulbere cristalină solubilă în apă şi alcool cu care formează soluţii
stabile, puţin sensibile la lumină, puţin solubilă în lipide;
- are putere anestezică mare (de 4 ori mai mare decât Procaina);
- are toxicitate mare (de 2 ori mai mare decât Procaina);
- inducţia este de 0,8 - 2 minute;
- anestezia pură (rară Adrenalina) durează aproximativ 90 de minute;
- este eficientă în administrarea injectabilă (foarte puţin eficientă în
administrare topică);
- poate produce alergii.
- are absorbţie bună după infiltraţie, în funcţie de vascularizaţia ţesutului
injectat şi după aplicarea pe mucoase.
- metabolizarea este preferenţial hepatică aproximativ 70% prin reacţii de
oxidare;
- eliminarea este renală, intensă în primele ore şi cu o durată de aproximativ
12 ore 90% sub formă de metaboliţi.
• acţiune anestezică locală (AL de referinţă);
• acţiune analgezică modestă:
- doze mici (aproximativ 3 mcglml) în dureri centrale;
- doze mijlocii (mai mari de 3 mcglml) în dureri periferice.
• acţiune pe aparatul respirator:
Xilina administrată i.v. sau sub formă aerosoli determină bronhodilataţie;
este utilizată în clinică pentru prevenirea bronhoconstricţiei.
165
• acpune pe aparatul cardiovascular:
- scade viteza de depolarizare în fasciculul Hiss;
- scade durata potenţialului de acţiune în miocardul ventricular (este
antiaritrnic ventricular foarte bun);
- scade forta de contractie a miocardului ventricular.
' '
- determină vasoconstricţie la doze mici şi vasodilataţie la doze man
(acţiune bifazică).
• acţiune pe SNV
- creşte excitabilitatea parasimpaticului.
• acţiune pe SNC
- anticonvulsivantă la doze mici (scade convulsiile la epileptici) ;
- convulsivantă la doze mari (semne premonitorii : parestezii periorale şi ale
limbii, cefalee, ameţeli, agitaţie, logoree, tulburări de acomodare,
nistagmus, tulburări de vorbire, tremurături ale extremităţilor);
- comă la doze foarte mari, stop respirator.
Utilizări tera p e u tice şi forme de prezentare:
·i- - gel 2%, 5%;
- soluţie 4%, 5%;
- aerosol 10%;
- unguent 5%.
- pentru anestezie topică (este singurul AL amidic utilizat topic).
i Xilină 0,5%, 1% f. 2 ml; f. 1O ml
- anestezie prin infiltraţie ;
- anestezia plexală şi tronculară sau a unui nerv periferic;
- tulburări de ritm ventriculare: i.v. 1,5 mg/kgc (aproximativ 150 mg) sau
perfuzie i.v. 2 - 4 mg/minut;
- prevenirea HT intracraniene (traumatism cranio-cerebral) intubaţie
traheală sau i.v. 1,5 mg/kgcorp.
-.. )Ulină 2% f. 2 ml cu 1:100.000 adrenalină sau 1:50.000 adrenalină
- stomatologie, chirurgie orală şi maxilo-facială: - infiltraţie plexală,
tronculară periferică şi bazală;
- anestezia spinală;
- anestezia de suprafaţă (bronhoscopie, intubaţie traheală);
- anestezia în oftalmologie.
...._ Xilină 4% f. 2 ml, f. 20 ml
- anestezie topică;
- rahianestezie.
-+. Xilină 5% cu 1:80.000 adrenalină
166
Contraindicaţiile Xilinei:
- afecţiuni hepato-renale grave;
- sindrom convulsiv (epileptici);
- cardiopatii decompensate, bloc atrioventricular, bradicardie;
- stări febrile.
Contraindicaţiile Xilinei cu Adrenalină:
- tahicardie;
- insuficienţă coronariană;
- tulburări de conducere AV;
- HTA malignă;
- diabet decompensat;
- glaucom.
Farmacografie
Xilina - Xilocaina, Lidocaina, Xylestezin, Lignocaina, Astrocaina,
Octacaina, Novocol, Nuracaina, Xylonor
Mepivacaina
- durata anesteziei este crescută 20 - 40 de minute pentru anestezia
osteodentară şi 2 - 3 ore pentru părţile moi.
- are toxicitate redusă;
- poate produce rar alergie;
- se întâlneşte sub formă de soluţie 1%, 2%, 3% (rară vasoconstrictor);
vasoconstrictoarele compatibile sunt Levomordefrina I :20 .000 şi
Adrenalina l :200.000.
Farmacografie
Mepivacaina - Scandicaina, Carbocaina, Mepivastezin
Prilocaina
- are toxicitate foarte redusă;
- este metabolizată în ficat, plămâni, rinichi rezultând toluidină responsabilă
de methemoglobinemie;
- durata anesteziei este de 75 - 90 minute;
- se întâlneşte sub formă de solu e 4% cu 1:200.000 Adrenalină
Contraindicaţii
- methemoglobinemie;
- anemie;
- gravide.
167
Farmacografie
Prilocaină - Citanest, Xylonest
Bupivacaina
- determină o anestezie puternică;
- dă o analgezie postoperatorie de 8 ore pentru mandibulă şi 5 ore pentru
maxilar;
-se utilizează solut, ie 0,5% cu 1:200.000 Adrenalină
Farmacografie
Bupivacaina - Marcaina
Etidocaina
- are putere anestezică mare şi toxicitate crescută;
- durata anesteziei este de aproximativ 90 de minute;
- determină vasodilataţie ce nu este compensată întodeauna de acţiunea
vasoconstrictoare a adrenalinei şi creşte sângerarea în timpul intervenţiei;
- se întâlneşte sub formă de soluţie 1,5% cu 1:200.000 Adrenalină
Farmacografie
Etidocaina - Duranest
Articaina
- are putere anestezică mare şi toxicitate redusă;
- durata anesteziei este de 45 de minute;
- se întâlneşte sub formă de soluţie 4% cu 1:100.000 Adrenalină sau
1:200.000 Adrenalină.
Farmacografie
Articaina - Ultracaina , Ubistezin
ANESTEZICE LOCALE ESTERICE
Procaina
Caracteristici
- sintetizat în 1905;
- este o pulbere cristalină, solubilă în apă;
- are putere anestezică mică (de patru ori mai mică decăt Xilina);
- are toxicitate mică (de două ori mai mică decăt Xilina; de şase-opt ori mai
mică decât Cocaina);
- inducţia este de 6 - 1O minute;
168
- anestezia durează 15 - 30 minute;
- produce des alergii ( necesită testare).
- are metabolizare preferenţială în sânge în prezenţa unei enzime:
procainesteraza;
- se elimină renal - 98% metaboliţi.
• actiune anestezica locala;
• actiune antiaritmica ventriculara ;
• acţiune vasodilatatoare arteriolară + înlătură spasmul arterial;
• actiune de prevenire a proceselor de imbatranire si biotrofica;
• actiune antispastica usoara;
• actiune pe SNC - toxica la doze mari.
- soluţie 2% ;
- soluţie 2% cu 1:50.000 Adrenalină;
- soluţie 4% cu 1:2500 Fenilefrină;
-soluţie 2% cu 0,4% Propoxicaină şi 1:20.000 Levonorefedrină (saul :30.000
Noradrenalină).
Contraindicaţii
- copii sub 7 ani;
- şoc decompensat;
-hTA;
- afecţiuni hepatice, renale.
Farmacografie
Procaina - Novocaina, Sincaina
Propoxicaina
- are putere anestezică mare şi toxicitate foarte mare (în stomatologie nu se
utilizează decât în combinaţie cu procaina);
- durata anesteziei este de 30 - 45 minute.
Farmacografie
Propoxicaina - Ravocaina
Clorprocaina
- are toxicitatea cea mai scăzută dintre AL;
- durata anesteziei este de 30 minute;
- se întâlneşte sub formă de soluţie 2% ± 1:200.000 Adrenalină.
169
Farmacografie
Clorprocaina - Nescaina
Butacaina
- idem Procaina
Tetracaina Anestezina, Dicaina

- are toxicitate foarte mare;
- durata anesteziei este de aproximativ 90 de minute ;
- în stomatologie se utilizează Tetracaina soluţie O,15% ;
- pentru anestezie de contact ;
- pentru rahianestezie soluţie 1%, 2%.
ANESTEZICE LOCALE PENTRU APLICAŢII TOPICE
- au acţiune rapidă de scurtă durată;

- sunt folosite înainte de injectarea endobucală a AL.
Benzocaina
- este un anestezic topic utilizat numai pentru anestezia de suprafaţă;
- se prezintă sub formă de gel, spray, pomadă.
Farmacografie
Benzocaina - Gingicain, Preject. Oradent, Certacain
Cocaina
- este un anestezic topic, de contact cu toxicitate foarte mare;
- durata anesteziei este de aproximativ 2 ore;
- este un vasoconstrictor puternic (poate produce leziune de sept nazal);
- are acţiune pe SNC înlătură oboseala (produce dependenţă -
cocainomanie).
Lidocaina
- este folosită şi ca anestezic topic sub diferite forme:
Alfacaina - unguent
Lidocaina: gel, spray, unguent, soluţie
Xylocaina: unguent, soluţie
170
Tetracaina
Kelenul = Cloretil
- pe mucoase;
- mică chirurgie (incizii).
Efecte adverse
- răcirea bruscă poate produce dureri.
Farmacografie
Kelenul - Cloretil
ALEGEREA TIPULUI DE ANESTEZIC LOCAL DEPINDE DE:

• Pacient:
- antecedente heredo-colaterale (existenţa unui accident secundar utilizării
unui anestezic);
- patologia asociată: HTA, cardiopatie ischemică, aritmii, hipertiroidism;
- gradul de anxietate (decide dacă se face sau nu premedicaţia).
• Natura anestezicului:
- durata de acţiune;
- efecte adverse.
COMPLICATIILE (RISCURILE) DATE DE UTil..IZAREA AL:

• Complicaţiile sistemice:
Toxicitatea este complicaţia cea mai gravă (uneori letală) ; cauza ei
este injectarea prea rapidă sau supradozarea secundară unor deficite de
metabolizare; pacientul acuză parestezii în extremităţi, fapt ce impune
întreruperea administrării ; la concentraţii mari apar anxietatea, senzaţia
morţii iminente, agitaţie, vertij, convulsii, stop cardiorespirator.
• Reacţii alergice (la procaină);
• Starea de "rău vaga!" (complicaţia cea mai frecventă):
Apare la emotivi şi se previne prin administrarea de anxiolitice
(Diazcpam 1/2 cpr. cu două ore înaintea anesteziei); manifestările sunt stare
de rău, paloare, transpiraţii, vertij, greaţă, bradicardie, leşin; diagnosticul
diferenţial se face cu şocul anafilactic care apare la 15 - 20 minute de la
administrarea AL, în timp ce starea de "rău vaga}" apare în momentul
injecţiei.
171
Dacă în timpul efectuării anesteziei acul intră în contact cu ţesutul osos, se
Eetrage acul rapid pentru a evita riscul de infecţie al periostului.
Inainte de injectarea AL în mod obligatoriu se aspiră pentru a ne asigura că
nu suntem i.v. (accidental).
Injectarea AL se face lent, rară presiune ; intervenţia chirurgicală se începe
după ce ne asigurăm că anestezia s-a instalat, obiectiv comun atât pentru
bolnav cât şi pentru medic.
172
ANESTEZICELE GENERALE
Acţionează asupra SNC şi SNV pentru a produce analgezie,

amnezie, hipnoză, suprimarea reflexelor viscerale (protecţie antişoc) şi
relaxarea musculaturii striate. Singure/în combinaţie cu alte substanţe
medicamentoase, determină o profunzime optimă a anesteziei, necesitatea
procedurilor chirurgicale.
Anestezia generală se produce prin parcurgerea următoarelor etape:
- perioada de analgezie (înainte de pierderea conştienţei, respiraţie regulată,
diametru pupilar normal);
- perioada de excitaţie (pierderea conştienţei, respiraţie neregulată, pupila
midriatică, tonus muscular crescut);
- perioada de anestezie generală propriu-zisă (somn anestezic) cu faza de
somn superficial, liniştit; faza de somn profund cu dispariţia reflexelor şi
relaxare musculară; faza de alarmă cu deprimarea cardiacă şi respiratorie;
- perioada toxică colaps şi stop cardiorespirator.
După proprietăţile lor farmacologice se împart în:
ANESTEZICELE GENERALE INHALATORU
Clasificare
► Volatile
o Halotan (Fluotan, Narcotan)
o Enfluran
o Izofluran
o Desfluran
o Metoxifluran
► Gazoase
o Protoxid de azot
Consideraţii genrale
- relaţia dintre doza de anestezic general inhalat şi efectul cantitativ produs
este descrisă ca fiind CAM = concentraţia alveolară minimă a anestezicului
la 1 atm şi măsoară potenţa lui;
- concentraţia anestezicelor inhalatorii în sânge şi ţesuturi = produsul
solubilităţii şi al presiunii parţiale; coeficientul de distribuţie sânge - gaz sau
ţesut - sânge se exprimă prin solubilitate;
- coeficientul de distribuţie sânge - gaz = o concentraţie a anestezicului de
două ori mai mare în sânge decât în gaz şi are loc atunci când presiunea
parţială este la fel în ambele faze(= la echilibru)
173
- agenţii foarte solubili au coeficient de distribuţie sânge - gaz până la 12
(eter) ;
- agenţii relativ insolubili au coeficient de distribuţie sânge-gaz < 1 (oxid de
N);
- coeficient de distribuţie ţesut - gaz este aproximativ 1 => anestezicele
generale = egal solubile în ţesut şi sânge.
Efcete adverse:
- creşterea excesivă a secreţiei traheobronşice;
- căderea limbii in fundul gatului;
- spasm laringian;
- aspirarea lichidului de vărsătură;
- aritmii, stop cardiac;
- afectare hepatică şi renală;
- relaxarea musculaturii uterine sau avort.
ANESTEZICELE GENERALE VOLATILE
Halotan
- este un agent anestezic puternic cu CAM = 0,75%;
- este un lichid volatil neinflamabil, neexploziv;
- are inducţie rapidă;
- relaxare musculară incompletă (necesită administrare concomitentă a unui
curarizant);
- durata anesteziei este scurtă (aproximativ 10 minute), cu trezire plăcută;
- se foloseşte de obicei pentru inducţie Tiopental sodic i.v. şi Halotan l -
2% cu Oxigen;
- este cel mai frecvent folosit anestezic general
• efect respirator: respiraţie rapidă şi superficială; dilatare bronşică, scade
clearenc-ul mucociliar;
• efect cardiovascular: scade TA în funcţie de doză: scade contractilitatea
miocardului; scade activitatea cardiacă simpatică; scade ritmul cardiac;
uneori aritmii, vasodilataţie (frisoane).
• efecte SNC: dilată vasele cerebrale, determină creşterea fluxului cerebral şi
a presiunii LCR;
• efecte renale: scade fluxul plasmatic renal şi scade filtrarea glomerulară cu
50%
• efecte hepatice:
174
- deprimă funcţia hepatică;
- "hepatita indusă de Halotan" apare la 2 - 5 zile postoperator prin febră,
anorexie, vomă, cu o frecvenţă de 1/7000 pacienţi, cu o rată a mortalităţii de
20 - 50% (probabil de origine metabolică asociată cu o suscebilitate
genetică).
Aceste efecte nu apar la copii.
• efecte musculare : relaxarea muscularii scheletale; relaxarea musculaturii
netede uterine
Enfluran, lzofluran şi Desfluran

- asemănător Halotanului
Metoxifluran
- este un lichid volatil, neinflamafil, neexploziv ;
- are inducţie lungă ;
- determină analgezie de câteva ore;
- duce la relaxare musculară bună (rareori necesită un curarizant), dar nu
relaxează uterul fiind util în timpul naşterii;
- poate produce: hTA, deprimare cardiacă (scade contractilitatea,
bradicardie, scade debitul cardiac), hepatotoxicitate, nefrotoxicitate;
ANESTEZICE GENERALE GAZOASE
Protoxidul de azot
- este un gaz incolor, inodor, neinflamabil şi neexploz iv ;
- are inducµe scurtă, putere scăzută, cu durata de 20-30 minute;
- CAM = I 05,2% = necesită o concentraţie de 75 - 80% NO pentru a atinge
anestezia;
- se foloseşte în combinaţie NO 80% + 02 20%;
- nu deprimă aparatul cardiovascular şi respirator;
- determină frecvent greaţă şi vomă postoperator;
- dacă se administrează prea mult timp, poate induce o deprimare
hematopoetică toxică (anemie megaloblastică)
- difuzează în cavităţile corporale ce conţin aer, unde determină o
expansiune ce poate duce la distensia intestinală, ruptura unui chist
pulmonar sau ruptura unui timpan într-o ureche medie oeiuzată.
175
ANESTEZICE GENERALE INTRAVENOASE
Aceste medicamente, administrate intravenos, produc rapid o
anestezie superficială, tară manifestări neplăcute, cu revenire rapidă.
Clasificare
►Barbiturice
o Tiopental sodic - Pentotal
o Tiobutabarbital - Brevinarcon
o Hexobarbital - Evipan
o Metohexital - Brevital
► Opiacee
o Morfina
o Fentanyl
o Alfentanyl
►Benzodiazepine
o Diazepam
o Midazolam
o Flumazenil
► Neuroleptice
o Droperidol
► diverse
o Ketamina
Co nsi der a ţii ge nera le
Anestezia generală cu aceste medicamente se realizează în mai multe
moduri: neuroleptanalgezia este combinaţia unui neuroleptic cu un anestezic
puternic; neuroleptanestezia este combinaţia unui neuroleptic cu un anestezic
general puternic + NO
- agenţii cel mai folosiţi în acest scop sunt Droperidol şi Fentanyl
(combinaţia comercială Innovar)
• efect respirator: - Droperidol şi Fentanylul scad uşor frecvenţa respiraţiei
- efectul deprimat respirator durează durează mai mult
decât analgezia
• efectul cardiovascular :
- Droperidolul determină blocarea a-adrenergică cu hTA;
- Fentanylul este un parasimpaticomimetic şi determină bradicardie;
• anestezia disociativă este o stare asemănătoare neurileptanalgeziei, în care
pacienţii anesteziaţi sunt total disociaţi din mediul ambiant (rară nici o
legătură cu realitatea).
176
Ketamina
- este cea mai folosită în producerea acestui tip de anestezie generală.
- produce analgezie profundă şi amnezie; ·
- anestezie bună cu desprinderea de mediu;
- determină stimulare cardiovasculară, nu deprimă respiraţia;
- nu influenţează reflexele laringiene şi frecvenţa respiraţiei;
- datorită structurii halucinogene produce vise neplăcute (mai ales la adulţi),
iar revenirea din anestezii este deseori însoţită de delir şi activitate psiho
motorie;
- contraindicată în boli psihiatrice ;
- poate fi folosită la copii ;
- se utilizează pentru inducerea unei anestezii, în intervenţii chirurgicale
(diagnostice) de scurtă durată, ce nu necesită relaxare musculară şi pentru
suplimentarea altor anestezice.
Tiopental sodic
- este barbituricul cel mai folosit pentru anestezia generală.
inducţia este rapidă şi plăcută în aproximativ 20 secunde, anestezia
durează aproximativ 20 minute;
- este folosit pentru inducerea unei anestezii şi pentru anesteziile de scurtă
durată;
- produce relaxare musculară incompletă (necesită un curarizant), iar
analgezia este slabă (necesită un analgezic).
- contraindicat în intervenţiile capului şi gâtului (deoarece produce
hiperreflectivitatea sinusului carotidian).
Tiobutabarbital şi Hexobarbital
- au potenţă mai mică decât Tiopentalul.
Metobexital
- are potenţă mare decât Tiopentalul.
Diazepam
- este utilizat doar în administrare i.v. lentă;
- este mîorelaxant - relaxează musculatura prin efectul central;
- deprimă moderat respiraţia;
- permite reducerea dozelor de anestezice inhalatorii;
177
- traversează bariera placentară.
Midazolam
- idem Diazepam, dar de 3 - 4 ori mai puternică şi cu efect rapid
- ambele sunt utilizate pentru: anestezie de scurtă durată; inducerea unei
anestezii generale; sedarea înaintea unei anestezii generale; hipnoză.
MEDICAŢIA PREANESTEZICĂ
Este administrată înaintea unei anestezii generale pentru că asigură

un curs anestezic şi operator f'ară complicaţii.
- îmbunătăţeşte rapiditatea şi fineţea inducţiei;
- scade anxietatea, asigură analgezia şi amnezia;
- scade efectele secundare ale anestezicelor generale şi doza lor;
Cuprinde:
- barbiturice: Secobarbital , Pentobarbital;
- opiacee: Morfina, Fentanyl, Alfentanyl;
- fenotiazine: Prometazina, Hidroxizina;
- benzodiazepine: Diazepam;
- parasimpaticolitice: Atropina, Scopolamina.
178
ANXIOLITICELE
Anxioliticele sau tranchilizantele minore sunt medicamente care

atenuează sau suprimă starea de anxietate de diferite etiologii şi reduc
activitatea psihomotorie exagerată.
Anxietatea reprezintă o stare emoţională caracterizată prin
perceperea unui pericol eminent şi a atitudinii de aşteptare a acestui pericol,
combinată cu un sentiment de neputinţă totală faţă de pericolul aşteptat.
Deseori anxietatea este însoţită de:
manifestări neurovegetative : tahicardie, transpiraţii excesive,
roşeaţă sau paloare tegumentară;
inhibiţie motorie;
tensiune musculară.
Anxietatea trebuie deosebită de:
frică, care este teama justificată, faţă de un pericol real;
angoasa, care este teama resimţită organic;
fobia, care este teama nejustificată faţă de un obiect real (ex. fobia
faţă de pisică).
Clasificare
► Benzodiazepine
o Clordiazepoxid
o Diazepam - Valium cpr;f
o Oxazepam - Oxazepam cpr
o Medazepam - Rudotel cpr
o Lorazepam - Lorivan cpr
o Bromazepam - Lexotanil cpr
o Clobazarn
o Tofisoparn
► De rivati de difenilmetan
Hidroxizina -Atarax dj
► Betablocante
o Propranolol
► Derivati ai propandiolului
o Meprobamat - Meprobamat cpr
Derivati de azaspirodecandiona
o Buspirona - Buspar cpr
Mecanism de acţiune
stimulează receptorii benzodiazepinici;
179
blochează receptorii serotoninergici;
blochează receptorii betaadrenergici
starea anxios-depresivă;
reacţii anxioase ale alcoolicilor în faza sevrajului (delirum tremens);
premedicaţie înaintea unei anestezii pentru intervenţii chirurgicale
sau diagnostice (biopsii, endoscopii, puncţii), intervenţii
stomatolo gice;
starea anxioasă reactivă la diverse patologii organice: HTA, boala
coronariană, colopatii funcţionale, boli incurabile;
dermatoze pruriginoase cu o importantă componentă afectivă;
insomnia de inducţie.
Efecte adverse
sedare;
risc de toxicomanie şi dependenţă;
HIPNOTICE
• Hipnoticele sunt substanţe medicamentoase care în doze terapeutice

determină o stare a SNC cu instalarea unui somn apropiat de cel fiziologic.
• Insomnia (imposibilitatea sau dificultatea de a adormi):
a) insomnia tranzitorie sau ocazională (apărută de cel puţin 3 săptămâni)
legată de situaţii stresante acute, decalaj de orar;
b) insomnia cronică (de săptămâni, luni, ani) apărută în diverse stări
patologice: somatice (insuficienţă cardiacă, afecţiuni reumatismale) sau
psihiatrice (depresie, anxietate, alcoolism);
Poate fi clasificată ca:
• insomnia de adormire = imposibilitatea de a adormi în aproximativ 30
minute;
• insomnia de trezire = somn agitat cu coşmaruri, treziri nocturne şi
incapacitatea de a readormi.
Clasificare:
Hipnotice barbiturice
Fenobarbital
Ciclobarbital
Arnobarbital
Secobarbital
Tiopental
180
Hipnotice nebarbiturice
Nitrazepam
Flurazepam
Flunitrazcpam
Triazolam
Midazolam - Dormicum f
Zopiclona - Jmovane cpr
Zolpidem - Stilnox cpr
Hipnotice barbiturice
• efect sedativ (doze mici) => atenuează agitaţia psihomotorie şi instaure
ază starea de calm;
• efect hipnotic => facilitează instalarea somnului şi reduce numărul de
treziri nocturne.
• efect anticonvulsivant => util în tratamentul şi profilaxia sindromului
convulsiv
• insomnii;
• stări de agitaţie psihomotorie;
• epilepsie (Fenobarbital).
Efecte adverse :
• confuzie ;
• dereglarea somnului fiziologic ;
• rebound la oprirea tratamentului;
• reactii alergice .
Prezentare:
Fenobarbital - LUMINAL - comp. oral la culcare
Ciclobarbital - CICLOBARBITAL - comp. oral la culcare
Hipnotice nebarbiturice
1. Benzodiazepine
• efect sedativ
• efect hipnotic
• efect anticonvu/sivant
181
• efect relaxant muscular
• anxietate;
•insomnie;
• preanestezie ;
• stări convulsive.
Efecte adverse :
•cefalee;
• tulburări de vedere ;
• tulburări digestive ;
• reactii paradoxale, în special la vârstnici.
2. Zopiclona si Zolpidem
• hipnotică care produce: - adormire rapidă, somn fiziologic;
- reduc numărul de treziri nocturne şi asigură o
bună trezire;
- garantează o durată n01mală a somnului şi
previne somnolenţa matinală reziduală;
- nu produc rebound;
Administrare: oral la culcare
NEUROLEPTICELE
• Neurolepticele (Antipsihoticele) sunt medicamente prescrise în
tratamentul afecţiunilor psihotice (schizofrenia, psihoza maniaco-depresivă,
paranoia, parafrenia) cărora le modifică semnificativ prognosticul.
• Acţionează simptomatic atenuând/suprimând unele tulburări psihotice
(delir, halucinaţii, stare de agitaţie psihică).
Sunt:
• Clorpromazina
• Levomepromazina
• Tioridazina
Haloperidol
Acţiune farmacodinamică şi mecanism de acţiune:

• acţiune sedativă imediată ce linişteşte starea de agitaţie şi angoasă în
bolile psihice;
182
• acţiune antipsihotică (antiproductivă) ce atenuează delirul şi halucinaţiile
bolnavului psihic;
• acţiune desinhibitorie (antideficitară) diminuă sau suprimă starea de
indiferenţă afectivă şi neutralitatea emoţională a bolnavului facilitând
reluarea contactului cu anturajul;
• actiune anticolinergică periferică sau/şi centrală exprimate prin
constipaţie, tulburări de micţiune, uscăciunea gurii;
• acţiune blocantă alfa adrenergică periferică şi simpatică centrală ce
produce hipoTA;
• acţiune antivomitivă marcată prin deprimarea zonei chemoreceptoare din
bulb;
• acţiune lzipotermizantă prin inhibarea centrului termoreglator; utile
pentru realizarea hipotermiei controlate.
• psihoze acute: schizofrenia acută, criza maniacală, agitaţie psihică în delir
acut;
• psihoze cronice: schizofrenie, paranoia, parafrenie;
• alte indicaţii: psihopatie pentru a atenua impulsivitatea şi agresivitatea
bolnavilor; boala ticurilor: coree;
greaţă, vărsături incoercibile.
UTILIZAREA ANXIOLITICELOR, SEDATIVELOR-HIPNOTICELOR

ÎN STOMATOLOGIE
Frica de stomatolog este o stare des întâlnită care îl reţine pe pacient

de a se prezenta pentru tratament stomatologic în ciuda unor simptome
importante cu consecinţe nefaste pentru sănătatea întregului organism. Poate
fi legată de o experienţă anterioară sau nu. Abordarea pacientului anxios
poate fi:
• nemedicamentoasă prin discuţii prealabile de asigurare a reuşitei
tratamentului, prin sugestionare pozitivă;
• medicamentoasă
183
Sedarea medicamentoasă
Poate fi obţinută prin căi{: inhalatorii;
orale;
i.m., i.v.;
transmucoasă: sublinguală, rectală.
I. Sedarea inhalatorie
Prin administrarea pe cale inhalatorie cu mască a Protoxidului de azot (N2O
-0 2) . Nu înlocuieşte administrarea anestezicului local. Greutăţi în
administrare pot apare la persoanele ce suferă de claustrofobie şi la copii.
2. Sedarea orală
Majoritatea adulţilor acceptă această cale. Dificultăţi în administrare pot
apare la copii, persoane cu boli psihice, boli digestive. Dezavantajul este că
medicul nu poate ajusta doza în funcţie de răspunsul pacientului (ca la
sedarea inbalatorie) cât şi efectul prelungit al sedării. Astfel că la plecare
pacientul trebuie neaparat să aibă un însoţitor. Sedarea orală poate avea
următoarele intenţii:
• Reducerea anxietăţii preoperatorii. Pentru aceasta medicamentul se
administrează în seara ce precede intervenţia.
• Sedarea propriu-zisă pentru procedură. Pentru aceasta medicamentul se
administrează în doză corespunzătoare în unitatea stomatologică ţinându-se
cont de comportamentul farmacocinetic (absorbţie, distribuţie). Efectul
farmacodinamic poate apare în 30' - 60'. La plecare, pacientului i se
interzice să conducă maşina, să efectueze în aceeaşi zi manopere ce necesită
precizie şi să consume alcool.
Calcularea dozelor necesare pentru sedare se face în funcţie de:
• greutatea pacientului;
• vârsta: atenţie la vârstele extreme, copii şi bătrâni;
- la copii dozele se calculează în funcţie de greutate în kg corp (sau
suprafaţa corporală), iar la bătrâni dozele se reduc la jumătate.
• antecedentele personale: alergiile la unele medicamente sau eventualele
tratamente asociate (se evită interacţiunile medicamentoase);
• anxietatea exagerată necesită doze mari sau combinaţii de anxiolitice.
MEDICAMENTELE UTILIZATE FRECVENT ÎN STOMATOLOGIE
A. BENZODIAZEPINELE
• Sunt cele mai folosite;
184
DiazepamuJ este cel mai utilizat şi la ora actuală. Util, eficace, cu o durată
lungă de acţiune este un anxiolitic.
• Pot fi utilizate pe cale orală şi parenterală. La adulţi dozele sunt cuprinse
între 5 - 1O mg; la copii 0,3 - 0,6 mg/kg corp.
Triazolamul - anxiolitic eficient cu durată scurtă de acţiune, ceea ce îl
recomandă pentru pacienţii în ambulator. Se administrează în doze de O,
125
- 0,5 mg.
Lorazepamul este ideal ca premedicaţie şi mai puţin pentru sedare pe
perioada intervenţiei datorită duratei lungi de acţiune (inutil în ambulator).
La adulţi se administrează 0,5 - 4 mg.
Alte benzodiazepine utilizate: Oxazepam, Nitrazepam, Flunitr azepam,
Ternazepam, Medazepam etc.
B. HIPNOTICE NEBARBITURJCE
Zolpidem
• hipnotic nebarbituric asemănător ca acţiune farmacodinamică
benzodiazepinelor, cu unele avantaje: efect rapid instalat, cu efect maxim
după 30 de minute. Se poate administra chiar în contraindicaţiile
benzodiazepinelor: gravide şi glaucom cu unghi închis. Nu are însă efect
anticonvulsivant şi miorelaxant (ca benzodiazepinele). La adulţi se
administrează 1O mg.
185
ANTIDEPRESIVE
Este un grup heterogen de medicamente care au în comun

proprietăţile de a ameliora dispoziţia afectivă, atenuând simptomele
caracteristice depresiei (astenie, sentimentul de vinovăţie, gânduri şi acte
suicidare). Alte indicaţii ale antidepresivelor sunt : fobiile, enurezis nocturn,
durerile cronice cu componentă afectivă şi în tratamentul bolilor
psihosomatice.
Clasificare
► Antidepresive triciclice şi înrudite
de tip sedativ :
o Amitriptilina - Amitriptyline, Desitin cps., cpr.
o Maprotilina - Ludiomil cpr., dg.
o Doxepina - Doxepin dg.
de tip psihoton :
o Protriptilina - Vivactil cpr.
o Imipramina - Antideprindg.
► Antidepresive inhibitoare selective ale recaptării serotoninei
o Fluoxetina - Prozac cpr.
o Fluvoxamina - Fevarin cpr.
o Setralina - Zoloft cpr.
o Paroxetina - Paluxetil, Seroxat cpr.
o Citalopram - Linisan, Cipramil cpr.
o Trazodona-Trittico AC cpr.
► Antidepresivele atipice
o Mianserina - Mianserin cpr., dg.
► Antidepresivele inhibitoare ale monoaminooxidazei (mao)
o inhibă ireversibil MAO : Fenelzina - Nardil cpr.
o inhibă reversibil MAO : Tranilcipromina - Pamate cpr.
► Sărurile de litiu
186
ANTIDEPRESIVE TRICICLICE ŞI ÎNRUDITE
Sunt primele introduse în terapeutica depresiei, iar termenul triciclic

face referire la structura chimică a acestor medicamente.
• antidepresivă, manifestată prin atenuarea dispoziţiei depresive după un
interval de minimum 3 săptămâni;
• sedativ - anxiolitică prin atenuarea anxietăţii şi favorizarea instalării unei
stări de calm psiho-motor;
• acţiune psihostimulantă (dezinhibitorie);
• analgezică
Imipramina poate determina o inversare a dispoziţiei afective, cu trecerea de
la depresie spre manifestări hipomaniacale sau maniacale, fapt care poate
creşte riscul suicidar (se impune supravegherea permanentă a tratamentului
în primele 2-3 săptămâni de tratament). Amitriptilina are şi efect analgezic,
pentru care este utilizează la bolnavi cu dureri cronice rebele la analgezice
clasice (polinevrită diabetică, nevralgie de trigemen).
- nevroză depresivă;
- psihoză maniaco-depresivă;
- enurezis nocturn;
- tulburări obsesiv - compulsive;
- dureri cronice rebele.
Efecte adverse
- de tip atropinic : gura uscată, tulburări de vedere, agravarea glaucomului,
constipaţie, retenţie urinară ;
- de tip a adrenolitic: hipotensiune arterială ortostatică ;
- de tip simpaticomimetic indirect: tahicardie, aritmii;
- creşterea riscului suicidar.
ANTIDEPRESIVE INHIBITOARE SELECTIVE ALE RECAPTĂRII SEROTONI

NEI
Acestea au o eficienţă comparabilă cu cea a antidepresivelor

triciclice, prezintă mai puţine reacţii adverse, dar sunt mai scumpe.
• antidepresivă,instalată în aproximativ 3 săptămâni de la iniţierea terapiei;
- efectul terapeutic se menţine 24 h.
187
- psihoză depresivă;
- stări de depresie rezistente la compuşii triciclici;
- nevroză anxios-depresivă.
ANTIDEPRESIVELE ATIPICE
Acestea prezintă unele avantaje faţă de antidepresivele prezentate

anterior : au efecte adverse foarte puţine şi efectul Mianserinei se instalează
foarte rapid, în 2-3 zile.
ANTIDEPRESIVELE INHIBITOARE ALE MONOAMINOOXIDAZEI
Acestea inhibă metabolizarea noradrenalinei, dopaminei şi

serotoninei de către monoaminooxidază. Efectul este la fel de intens ca al
celorlalte antidepresive, şi se instalează tot după aproximativ 2-3 săptămâni.
Efecte adverse sunt mai frecvente :
- hipo/hpertensiune arterială ; în asociere cu tiramina (se găseşte în
brânzeturi fermentate, bere, vin) poate determina crize severe de
hipertensiune arterială;
- afectare hepatică;
- polinevrite ;
- agitaţie, hiperreflexie, co nvu ls ii;
- delir.
SĂRURILE DE LITIU
Carbonatul de litiu
• Litiul previne recidiva fluctuaţiilor afective la bolnavii cu psihoză
maniaco-depresivă;
- accesele pot fi suprimate sau, dacă ele persistă, sunt mai rare, mai scurte şi
au o intensitate mai scăzută
• acţiune curativă în accesele depresive (efect timoreglator), pentru care este
utilizat în unele forme de alcoolism (dipsomanie) sau schizofrenie.
- prevenirea recăderilor în psihoza maniaco-depresivă;
- alcoolism (paroxistic) ;
188
Implicaţiile stomatologice ale antidepresivelor
• Antidepresivele au efect parasimpaticolitic, scadfulxul salivar, cresc

incidenţa candidozei orale, a cariilor şi alterează funcţiile
aparatului dento-maxilar;
• Antidepresivele nu se asociază cu alte parasimpaticolitice deoarece
cresc incidenta reactiilor adverse;
I
• Prelungesc acţiunea barbituricelor (Fenobarbitalul utilizat ca

sedativ) prin competiţie în timpul metabolizării hepatice; utilizarea
cronică a barbituricelor scade efectele antidepresivelor (prin
inducţie enzimatică);
• Asocierea antidepresivelor triciclice cu anestezicele locale şi
vasoconstrictoare necesită atenţie deoarece creşte riscul efectelor
cardiotoxice (aritmie, modificări tensionale, insuficienţă cardiacă
congestivă);
• Amitriptilina şi alte antidepresive sunt utilizate cu succes chiar în
doze mici, în durerea facială atipică, în artromialgia facială
(sindrom Costen sau disfunc,tia articulaţiei temporo-mandibulară).
Antidepresivele se utilizează pentru efectul analgezic în fibromialgia
idiopatică, artrita reumatoidă şi dureri faciale atipice;
• Medicatia antimaniacală, sărurile de litiu dau gust metalic,
disfuncţii ale glandelor salivare, scăderea fluxului salivar. În
primele zile ale terapiei cu litiu poate apare spasmul facial,
paralizia facială tranzitorie (exprimate mandibular). Efectele
teratogene sunt frecvent.e·despicătura palatină, defecte ale urechii
şi ochiului, defecte cardiologice atunci când sunt luate în I trimestru
de sarcină.
189
ANTIEPILEPTICE; ANTICONVULSIVANTE
Sunt medicamente care pot suprima şi scădea gravitatea crizelor

comiţiale (epileptice), dar nu pot trata epilepsia. Ele inhibă apanţia
focarului epileptogen şi opresc extinderea excitaţiei către restul creierului.
Clasificare
Acidul valproic - Depakine , Convu/e x cpr. , cps.,
sirop Fenobarbitalul - Fenobarbital cpr., soluţie
injectabilă Carbamazepima - Tegretol , Carbepsil cpr.,
sirop Fenitoina - Fenitoin cpr., soluţie injectabilă
Lamotrigina -Epira/ cpr., cps.
Gabapentina - Gabaran , Neurontin cpr., cps.
Acetazolamida - Ederen cpr.
Acidul valproic
- este un antiepilcptic cu spectru larg activ:
- este utilizat în toate tipurile de epilepsie la toate vârstele ;
- prezintă o bună toleranţă clinică, deoarece nu afectează memoria şi
păstrează activitatea profesională/şcolară a pacientului epileptic.
- epilepsie generalizată;
- epilepsie focală;
- tulburări de comportament secundare epilepsiei.
Efecte adverse
- tulburări digestive ;
- afectarea toxică a ficatului ;
- discrazii sangvine.
Carbamazepina
- este un antiepileptic larg utilizat în criza majoră epileptică, şi în crizele
parţiale de comiţialitate .
• antiepileptică, prin modificarea directă a schimburilor ionice de la nivelul
membranei neuronale, blocând cantitatea de Na+ şi inhibând consecutiv
descărcările neuronale repetitive;
• antalgică moderată;
• timoreglatoar e (antimania cală), demonstrată în accesele maniacale.
190
- epilepsie majoră şi parţială;
- utilizată pentru durerile nevralgice: nevralgie de trigemen, glosofaringian
şi în cele tabetice;
- utilizată pentru prevenirea recăderilor în psihoza maniaco-depresivă.
Efecte adverse
- scade viteza de reacţie (atenţie şoferi) ;
- potenţează efectul altor sedative ;
- erupţii cutanate ;
- discrazii sangvine ;
- afectare toxică a ficatului.
Fenitoina
Acţiunea farmacodinamică
• antiepileptică:
- efect stabilizant asupra membranei neuronale, datorită prelungirii
activităţii inhibitorii centrale de către GABA
- modificările direct şi schimburile ionice de la nivelul membranei
neuronale, diminuând excitabilitatea acestora
• antiaritmică:
- poate suprima focarele de automatism ectopic şi procesele de reintrare fără
să deprime conducerea blocului atrio-ventricular.
- toate tipurile de epilepsie;
- starea de rău epileptic;
- aritmii din intoxicaţia digitalică;
- dureri nevralgice.
Efecte adverse
- neurologice : ataxie, diplopie, vetij, nistagmus, nevrite, mişcări
coreifonna ;
- hipertrofie gingivală ;
- cutanate : erupţii, acnee, hirsutism.
Fenobarbitalul
• antiepileptică, potenţând activitatea inhibitorie a GABA fapt ce duce la
suprimarea activităţii acidului glutamic şi deprimarea unor potenţiale
postsinaptice;
191
• hipnotică;
• inductor enzimatic.
- criză majoră de epilepsie;
- crize focale epileptice;
- convulsii febrile la copii;
- convulsii postmedicamentoase.
Efecte adverse
- somnolenţă, dar, în timp, bolnavul va dezvolta o toleranţă faţă de efectul
sedativ, fără toleranţă faţă de efectul anticonvulsivant;
- lentoare psiho-motorie;
- dependenţă.
Lamotrigina
• antiepileptică, prin blocarea canalelor de sodium voltaj-dependente şi prin
reducerea eliberării acidului glutamic în fanta sinaptică.
- criză majoră de epilepsie;
- crize focale epileptice;
Efecte adverse
- ameţeli, tulburări de vedere ;
- tulburări digestive .
Gabapentina
• are acţiune antiepileptică, prin favorizarea eliberării de GABA în sinapse,
dar este considerat un medicament de rezervă, deoarece pe termen lung
produce vacuolizări neuronale, a căror semnificaţie nu este cunocută.
Acetazolamida
• este eficientă în epilepsiile focale, acţionând ca antiepileptic, printr-un
mecanism necunoscut.
"Implicaţiile stomatologice ale antiepilepticelor
• Fenitoinul poate da hiperplazie gingivală mai ales în partea

anterioară a mandibulei şi la nivelul papilelor intermediare între
incisivi;
• Carbamazepina produce xerostomie şi alterarea gustului;
192
• Primidona produce dureri gingivale;
• Pacientul epileptic tratat cu Fenobarbital în cazul în care se
tratează cu ATB necesită doze mai mari de antibiotice din cauza
inducţiei enzimatice provocate de barbituric;
• Medicaţia antiepileptică deprimă SNC, stomatologul trebuie să ţină
cont de acest efect când doreşte asocierea altor medicamente
necesare din punctul lui de vedere.
193
ANALGEZICE OPIOIDE
Sunt substanţe medicamentoase cu puternică acţiune analgezică

(înlătură durerea).
Clasificare
În funcţie de interacţiunea cu receptorii opioizi:
► Agoniştii receptorilor opioizi
o Morfina
o Hidromorfona
o Metadona - Sintalgon
o Petidina - Mia/gin
o Codeina
o Fentanil
o Heroina
o Meperidina
► Agonişti-antagonişti ai receptorilor opioizi
o Pentazocina - Fortral
o Nalorfina
► Antagoniştii receptorilor opioizi (utili în intoxicaţia cu opioizi)
o Naloxona
o Naltrexona
Morfina
Este cel mai vechi ; prototipul medicamentelor analgezice opioide.
Termenul provine de la numele lui Morpheu, zeul visurilor în mitologia
greacă.
'
• a cţiune analgezică majoră pentru că inhibă percepţia durerii, inhibă
transmiterea şi eliberarea mesajului nociceptiv printr-un triplu efect la nivel
supramedular, medular şi periferic ;
Este eficientă în durerea acută de intensitate marcată din neoplasm,
postoperatorie, dar este mai eficientă în durerea cronică din neoplasm şi în
durerea neurogenă din arteriopatia diabetică, nevralgia de trigemen ;
• acţiune psihodisleptică manifestată prin sedare alternativă cu starea vigilă;
indiferenţa faţă de senzaţiile dezagreabile; instalarea unei stări de bine
(euforie);
• acţiune antitusivă prin deprimarea centrului tusei ;
194
• acţiune de deprimare a respiraţiei mai exprimată la vârstnici şi copiii
sub 3 ani, bolnavi cu afecţiuni pulmonare cronice ; este independentă de
doză ;
• hipotensiune ortostatică ;
• acţiuni digestive ca întârzierea evacuam gastrice, scăderea
peristaltismului, contracţia sfincterului Oddi, scăderea secreţiilor digestive,
constipaţie , acţiune emetizantă ;
• mioză (micşorarea diametrului pupilar) ;
• relaxarea detrusorului cu abolirea reflexului cu micţiune ş1 retenţie
urinară.
- dureri acute/cronice de mare intensitate ce nu răspund la alte mijloace
terapeutice,
- IMA;
- arsuri intense;
- politraumatisme;
- dureri neoplazice.
Efecte adverse
- greţuri, vărsături;
- somnolenţă cu scăderea capacităţii de concentrare;
- mioză;
- constipaţie;
- retenţie urinară.
Specifice:
- toleranţa: necesarul unor doze din ce în ce mai mari pentru actlaşi efect
analgezic;
- dependenţă în cazul administrării cronice (peste 30 de zile) apare
dependenţă psihică apoi fizică manifestată sub forma sindromului de sevraj
(tahipnee, hipotensiune arterială, tahicardie);
- deprimarea respiraţiei;
dilatarea vaselor cerebrale cu creşterea presmnn intracraniene;
contraindicată în traumatismele cranio cerebrale.
Prezentare
Morfina clorhidrică fiole 1 ml/20 mg s.c.
Morfina sulfat cpr.
Morfina cu Atropină soluţie injectabilă
195
DERIVATU MORFINICI
Derivati semisintetici
'
Codeina (Metilmorfina)
Considerat de OMS analgezic din nivelul II (scara OMS). Analgezic
inferior Morfinei pentru o perioadă de 4 - 6 ori. Riscul codeinei de a
produce toxicomanie şi dependenţă este neglijabil. Este prescrisă pentru
efectul analgezic ca monoterapie la Dihidrocodeina (Dicodin) - oral la 12 ore
interval şi politerapie cu Paracetamol sau AINS (Nifluril, Indometacin).
Hidrornorfona
Are aceleaşi proprietăţi cu morfina, dar potenţă mai mare.
Derivaţii sintetici
Petidina (Mia/gin)
- analgezic de 1O ori mai slab decât Morfina, cu risc scăzut de deprimare
respiratorie şi hipotensiune arterială;
- este util în premedicaţia unei intervenţii chirurgicale şi în durerea acută din
IMA, arsuri politraumatisme ;
- are şi efect parasimpaticolitic, deci nu produce mioză şi nu agravează
spasmul sfincterelor în tratamentul colicilor, aşa cum o face morfina.
FentaniJ (Fentanyl)
- analgezic superior Morfinei (potenţă de 100 de ori mai mare) utilizat în
spital deoarece impune monitorizarea tensiunii arteriale.
- se utilizează în anesteziologie, în asociere cu droperidolul şi în durerile
cronice ale bolnavilor cu neoplasm.
Pentazocina (Fortral)
- analgezic inferior Morfinei cu risc scăzut de toleranţă şi dependenţă;
- util în dureri postoperatorii, arsuri, neoplasme.
Tramadol (Trama!)
- analgezic de intensitate idem Codeina
196
Implicaţiile analgezicelor, antipireticelor în stomatologie
Combinaţii de analgezice utilizate în stomatologie

• Codeina, cea mai utilizată într-o doză orală de 30 - 90 mg;
• Codeină (30 - 60 mg) în combinaţie cu Aspirina, Paracetamol (600 -
650 mg) înlătură durerea (inclusiv pe cea dentară);
• Pentazocina în combinaţie cu Aspirină, Paracetamol;
• Oxicodona (1O mg) în combinaţie cu Aspirină, Paracetamol.
• Analgezicele opioide interacţionează cu alte medicamente utilizate
de stomatolog sau de pacienţi cu ar fi: deprimantele SNC - au efect
de sumaţie ducând la depresie; neurolepticele (fenotiazinele - mai
des Clorpromazina) pot produce deprimare SNC, deprimare
respiratorie, hipotensiune ortostatică; antidepresive triciclice pot
produce hTA severă; anestezice locale; anticoagulantele orale.
197
ANALGEZICELE NON OPIOIDE/ANTIPIRETICE ŞI
ANTIINFLAMATOARE NESTEROIDIENE
Sunt substanţe medicamentoase de structură diferită care înlătură

durerea uşoară/moderată prin inhibarea ciclooxigenazei. Nu produc
dependenţă.
• efect antipiretic (scad febra); acţionează la nivelul centrilor termoreglatori
prin reducerea funcţionalităţii acestora; produc vasodilataţie, transpiraţie cu
scăderea temeperaturii;
• efect antiinflamator de intensitate moderată;
• efect analgezic de intensitate slabă/medie (inferioară opioidelor); sunt utile
în durerea mai uşoară/moderată acută şi cronică: nevralgii, mialgii, artralgii,
dismenoree ; dureri postoperatorii, afecţiuni ortopedice.
SCARA OMS: ÎNCADRAREA SI TRATAMENTUL DURERII
Nivel I Nivel II Nivel III
• analgezice nonopioide • analgezice opioide uşoare • analgezice opioidc

puternice
Metamizol Codeina ± Morfina
Aspirina Paracetamol Derivaţii
morfinici
AINS AINS
• pentru dureri uşoare • pentru dureri moderate/ • pentru dureri
intense
severe sau eşec la nivel I sau eşec la nivel II
• protecţie faţă de arsurile solare ori ultraviolete;

• efect antidiareic în diareea prin iradiere sau în holeră.
Reacţii adverse
- gastrită, ulcer ;
- retenţie hidrosalină ;
- nefropatie fenacetinică ;
- reacţii anafilactoide ;
198
- risc dismorfogen ipotetic (atentie în sarcină).
Clasificare
o
► Salicilaţii
Acidul acetilsalicilic - Aspirina
► Derivaţii de paraaminofenol
o Fenacetina - Antinevralgic, Fasconal
o Acetaminofen - Paracetamol, Eferalgan, Panadol
► Derivaţiide pirazolonă :
o Fenazona
o Metamizol - Algocalmin
Derivaţi de pirazolidina:
o Fenilbutazona
► Acizii indolacetici
o Indometacin
► Derivati de acid propionic
o Ibuprofen
o Ketoprofen
o Diclofenac
► Fenamatii
o Acidul mefenamic - Vidan
► Oxicamii
o Piroxicam
► Inhibitorii ciclooxigenazei 2
preferenţiali :
o Meloxicam - Movalis
o Nimesulid - Aulin
selectivi :
o Cclecoxib - Celebrex
Asocieri de analgezice - antipiretice
Antinevralgic - Fasconal - Saridon
Efectul analgezic este mai puternic cu tolerabilitate mai bună obţinut cu
doze mai mici de analgezicie.
Acidul Acetilsalicilic
• analgezică, antipiretică : utilă în cefalee, mialgii, dureri reumatismale,
nevralgii, dureri dentare, dismenoree;
199
• antiinflamatoare : utilă m reumatismul articular acut, poliartrita
reu matoidă ;
• antiagragantă plachetară.
Farmacografie
Acid Acetilsa1icilic - Aspirin cpr., cps.
Paracetamol
Efecte adverse :
- trombocitopen ie ;
- citoiză
hepaticămasivă.
Metamizol
Efecte adverse
- agranulocitoză ;
- erupţii cutanate alergice ;
- potenţial cancerigen.
Farmacografie
Metamizol -Algocalmin cpr.,
fiole
Utilizări terapeutice în stomatologie:

• dure r ea dentară asociată cu procese patologice ca pulpite, abcese
dentoalveolare, sau durerea post intervenţie chirurgicală;
• inflamaţia articulaţiei temporo-mandibu/ară.
• durerea mai poate fi: durerea acută ce apare pentru o perioadă
scurtă, predictibilă, de cauză cunoscută ; durerea cronică durează
mai mult de 3 - 6 luni ; ea poate .fi însoţită de depresia reactivă şi
deprimarea functiilor.
În tratamentul durerii t;ebuie cunoscute unele aspecte:
• pacienţii cu durere au întodeauna o expirmare clinică prin facies,
poziţii.
• a nu se confunda anxietatea, disconfortul, difuncţiile cu durerea.
• durerea este adesea legată de patologia prezentată, rezultatele
investigaţiilor şi tipul intervenţiei stomatologice .
• tratamentul medicamentos al durerii dentare poate începe cât mai
devreme (prin profilaxia ei) cu doze mici de analgezice ; durerea
cronică este mai greu de tratat.
200
• tratamentul medicamentos se poate adresa celor trei proces e
nociceptive: formarea, propagarea şi perceperea stimulilor
dureroşi.
• AINS acţionează asupra mediatorilor inflamaţiei, împiedică
propagarea stimulilor dureroşi , opioidele scad percepţia durerii la
nivel central.
În alegerea medicaţiei analgezice trebuie să se ţină seama de condiţiile
particulare a fiecărui pacient:
- intensitatea durerii : durerea de intensitate medie/moderată se tratează cu
un AINS; administrarea se face înainte de procedura stomatologică (sau la
foarte scurtă durată până nu se formează PG) ; aceasta întârzie apariţia
durerii şi/sau scade intensitatea ei.
- intensitatea de acţiune a analgezicului: efectul anestezic de durată (şi
după interven,tia dentară sau dento-alveolară) se poate realiza prin
administrarea unui AL de lungă durată - Etidocaina sau Bupivacaina;
- calea de administrare preferată pentru analgezie, cu analgezice
neopioide, este cea oral; după intervenţii chirurgicale maxilofaciale sau
traumatisme, se administrează medicamente sub formă lichidă ; dacă calea
orală nu poate fi folosită medicamentele se administrează parenteral sau
intrarectal.
- în durerea moderată/severă (care nu răspunde la medicamente neopioide)
se administrează analgezice opioide în doze mici alături de un neopioid; se
preferă pentru ambele tipuri calea orală.
Analgezicele opioide produc toleranţă şi dependenţă (psihică şi fizică).
- efectul maxim al analgezicelor orale poate apare la 1,5 - 2 ore; la
nevoie după acest interval doza se repetă; efectul maxim al analgezicelor
opioide parenterale i.m., i.v. (se preferă calea i.v.) apar la 1 - 5 minute
pentru Fentanil şi 15 - 30 minute pentru Morfina.
- analgezicele opioide - Hidromorfon, Morfina pot fi administrate şi pe cale
intrarectală (supozitoare).
Utilizarea analgezicelor în controlul dureii în stomatologie
Asociaţia Internaţională pentru studiul durerii defineşte durerea ca o

"senzaţie neplăcută şi o experienţă emoţională provenită din distrugerea
tisulară actuală sau potenţială".
Frica de durere este un motiv frecvent pentru a amâna prezentarea la
cabinetul stomatologic. Durerea acută este asociată cu anxietatea reactivă
şi cu excitabilitatea SNV simpatic (tahicardie, hipertensiune, midriază)
201
Clasificarea durerii:
Durerea nociceptivă - rezultă din activarea mecanică, termică sau chimică
a receptorilor nociceptivi . Poate fi somatică sau viscerală. Durerea
somatică survine din patologia muşchilor, fasciei sau oaselor feţei; durerea
survenită din prepararea cavităţilor sau din periodontite. Durerea viscerală
survine din patologia ţesuturilor viscerale profunde.
Durer ea neuropa tă rezultă din activitatea stomato-senzitivă defectuoasă la
nivelul SN periferic sau SNC. Se caracterizează prin înţepături paroxistice
(ca un şoc electric) pe fondul unei senzaţii de arsură sau constricţie ca în
nevralgia de trigemen sau nevralgia postherpetică. Dacă un AINS în doză
mare nu are efect este înlocuit cu un alt AINS.
Protocol pentru tratamentul durerii în stomatologie (OMS).
Durere
neopioid
± adjuvant
Dispariţia
durerii Durerea persistă
sau creşte
Opioid (I)
± Neopioid
± adjuvant
Dispariţia
durerii
202
ANTISEPTICE ŞI DEZINFECTANTE
Reprezintă o clasă de substanţe medicamentoase heterogene din
punct de vedere chimic însă omogene ca acţiune farmacodinamică ce au
acţiune distructivă pe bacterii, spori, fungi, virusuri şi protozoare.
Clasificare
► antiseptice - substanţe medicamentoase cu acţiune antimicrobiană pe
ţesuturile vii;
► . .
dezinfectante - substan te medicamentoase cu ac tiune
antimicrobiană pe obiecte.
Eficienţa antiseptică în tratamentul bolii parodontale se apreciază după
următorii parametrii:
- substantivitate (reprezintă capacitatea substanţelor medicamentoase de a fi
absorbite pe suprafaţe şi apoi eliminate într-o concentraţie eficientă);
- spectru bacterian (preferabil să fie cât mai larg);
- rezistenţă microbiană (să nu dezvolte rezistenţă microbiană);
- toxicitate (să nu fie toxice);
- absorbţia în tractul digestiv să fie neglijabilă;
- efectele adverse majore să nu existe;
- stabilitate la temperatura camerei o lungă perioadă de timp.
HALOGENII ŞI AGENŢII OXIDANŢI
Sunt antimicrobieni prin oxidarea constituienţilor ce lul ari şi a

enzimelor microbiene cu rol vi ta l.
CLORUL ŞI DERIVAŢII SĂI

- este bactericid asupra bacteriilor gram pozitiv şi gram negativ;
- acţionează prin eliberarea acidului hipocloros - cr şi oxigenului atomic
care inactivează grupările tiolice ale proteinelor bacteriene.
Clorhexidina
Compus al clorului cu acţiune bactericidă pe gram pozitiv şi gram
negativ cu toxicitate redusă.
'
• î mpiedică aderarea bacteriilor pe dinţi astfel: moleculele cationice de
Clorhexidină se leagă de compuşii anionici (sulfaţi liberi, grupări carboxil,
fosfaţii din pelicule) pe glicoproteinele salivare şi scad fixarea proteinelor
203
pe suprafeţele dentare; astfel este inhibată formarea plăcii bacteriene ;
Clorhexidina acoperă bacteriile salivare şi astfel alterează mecanismul de
aderare a bacteriei pe dinte.
Mecanism de acţiune: Clorhexidina prin proprietăţile cationice are afinitate
pentru membranele celulare microbiene pe care se fixează, membrana
celulară fonnează din loc în loc vezicule (datorită echilibrului osmotic
perturbat) şi fonnează precipitate care perturbă refacerea determinând
distrucţie celulară.
- antimicrobian cu rol în reducerea plăcii bacteriene;
- ca adjuvant în controlul plăcii bacteriene;
- în tratamentul profilactic şi curativ al gingivitei (mai ales la gravide);
- după chirurgie parodontală;
- în stomatite, candidoze şi ulceraţii aftoase.
Efecte adverse
- coloraţie galben brună pe dinţii naturali, artificiali, pe restaurările protetice
şi pe compozite;
- descuamări şi leziuni (după utilizări cronice);
- alterarea gustului (de aceea se recomandă după mese sau înainte de
culcare);
- depuneri de tartru dentar.
Prezentare:
Digluconatul de clorhexidină:
- ape de gură O,12% ;
- geluri 1%;
- soluţii 0,02%.
Farmacografie
Clorhexidina - Hibiscub, Lurexid, Vitacontact, Plackout; Peridex.
Hipocloritul de sodiu
- este sarea acidului hipocloros relativ instabilă;
• bactericid (favorizat de pH-ul soluţiei);
- lubrefiant;
- este utilizat în stomatologie ca irigant canalar sub formă de soluţii 0,02%;
0,5%; 5,25% (soluţie Dakom);
- trebuie îndepărtat de pe mucoase pentru că este iritant.
204
Cloramina B
• este antiseptic şi dezinfectant utilizat ca soluţje 2%o gargarism 5%o pentru
asepsia mâinilor şi instrumentelor stomatologice nemetalice.
Farmacografie
Cloramina B - C/onazo ne, Tochlorine
IODUL ŞI DERIVAŢil SĂI

- este un halogen cu miros caracteristic cu acţiune bactericidă, fungicidă,
virulicidă şi amoebicidă;
- este foarte liposolubil având difuziune bună în ţesuturi.
Soluţia alcoolică iodo-iodurată (Tinctura de iod)

• are acţiune antiseptică pe tegumentele integre (nu se aplică pe plăgi şi
mucoase deoarece este caustică) şi uscate (nu umede cu apă sau alcool) ;
este folosită pentru acţiunea antiseptică pe mâini şi pe câmpul operator.
- poate produce iritare locală.
Iodoformul
- este o pulbere galbenă cu miros caracteristic;
• are efect antiseptic prelungit;
- este utilizat ca iodoform sau pastă iodoforrnată (iodoform + timol + oxjd
de zinc + clorfenol) pentru obturaţiile dinţilor temporari şi permanenţi cu
procese periapicale (parodontite apicale cronice); în tratamentul
parodontitelor apicale cronice nefistulizate pentru a sista secreţia din
canalele radiculare şi pentru a stimula procesele reparatorii tisulare locale
poate fi lăsat în canal mai puţin de trei săptămâni.
lodoforii
- sunt un produs rezultat din combinarea iodului cu agentul oxidant;
• bactericizi şi virulicizi;
- puţin iritanţi;
- prezentaţi ca - Betadine; Polidone - Iod - antiseptice preoperatorii;
- Septosol 10% - antiseptice pentru tegumente şi mucoase.
205
AGENŢII OXIDANŢI DIRECŢI
Sunt subtanţe medicamentoase care la temperatura camerei
eliberează oxigen atomic.
• au acţiune antiseptică prin oxidarea enzimelor bacteriene, hemostatică
locală şi astringentă.
Peroxidul de oxigen (apa oxigenată)

• este antiseptic şi dezinfectant;
• hemostatic local;
- utilizat în gingivita ulceronecrotică;
- folosirea cronică determină ulceraţii bucale.
FENOLUL ŞI COMPUŞII FENOLICI
Fenolul
- este o pulbere incoloră, roz în prezenţa luminii;
• antiseptic şi dezinfectant prin efect bactericid în prezenţa salivei,
puroiului, sânge lui ;
- anestezic local (slab) în concentraţie l %.
- iritant pentru ţesuturi;
- controlul şi profilaxia plăcii bacteriene (25 - 30%);
- pulpită, gangrenă ;
- dezinfectant pentru obiecte şi încăperi (5 - I 0 %); nu se foloseşte pentru
dezinfecţia instrumentarul stomatologic ;
- prezentare : ape de gură; soluţie Clumschi (acid fenic + camfor + alcool)
utilizat în tratamentul canalelor radiculare infectate; soluţie Walkoff
(paramonoclorfenol + mentol + camfor).
Crezolul şi monoparaclorfenolul
• antiseptic mai puternic ca fenolul;
• antibacterian cu spectru larg;
• antifungic;
- mai puţin iritant.
206
Formocrczolul
- este un derivat de crezol şi formalină utilizat în pulpotomia devitală sau ca
medicaţie intracanalară între şedinţe după extirpări devitale (mai rar).
Eugenolul
- compus fenolic lichid, volatil, obţinut din cuişoare
• antiseptic;
• antiinflamator;
• analgezic;
• anestezic local;
• stimulant al dentinogenezei.
- component al cimentului zinc-oxid-eugenol pentru obturaţii provizorii
(aderă bine de pereţii cavităţii);
- component al cimenturilor radiculare definitive (introduse cu acele
Lentulo) în combinaţie cu conuri de gutapercă.
Hexaclorfenolul
• antiseptic (îndeosebi pe Stafilococ auriu) pentru asepsia mâinilor
stomatologului sau chirurgului maxilo-facial;
- în compoziţia Cresofenului (alături de clorfenol + timol + dexametazone)
pentru obturaţii temporare ale canalelor radiculare infectate (introdus cu
acele Lentulo).
Timolul
- ulei volatil cu proprietăţi antiseptice prin acţiune bactericidă şi fungicidă ;
• acţiune astringentă;
• acţiune anestezică locală;
• acţiune regenerativă a epiteliului mucos.
Listerine (timol, eucaliptol, mentol, salicilat de metil) antiseptic în controlul
plăcii bacteriene.
Resorcina
• antiseptic şi anestezic
207
AGENŢII TENSIOACTIVI
• au acţiune antiseptică şi dezinfectantă ; sunt bactericide.
Mecanism de acţiune: agenţii tensioactivi au structură bipolară (radical
hidrofil şi radical lipofil) ; se concentrează pe suprafaţa externă a
membranei celulare ; modifică tensiunea superficială cu creşterea
permeabilităţii membranei celulare şi determină modificarea metabolismului
celular şi liza bacteriană.
Agenţii tensioactivi cationici
- derivaţi de amoniu cu acţiune bactericidă (pe germeni gram pozitiv)
fungicidă, virulicidă.
Bromura de acetilpiridium
• acţiune bactericidă;
• reduce placa bacteriană.
Bromura de acetilpiridium - Bromocet; Cepacol; Scape Alodont;
Catexonium - Biocidan
Cetrimonium - Cetavlon
Agenţii tensioactivi anionici
Laurilsulfatul sodic
• acţiune bactericidă slabă (pe germeni gram pozitiv);

• agent de emulsionare în pastele de dinţi.
Laurilsulfatul sadic - Mercyryl, Lauryle
ALD EHIDELE
►► glutaraldehida - Incidin Perfekt, Sporicidin, Triopasta Gysi

formaldehida
• au acţiune dezinfectantă prin precipitarea proteinelor microbiene şi

denaturarea lor; acţiune bactericidă pe germeni gram pozitiv şi gram
negativ, pe spori, fungi şi virusuri (se utilizează pentru sterilizare şi
dezinfecţie). După sterilizare instrumentarului este necesară clătirea, acesta
fiind iritant.
Tricrezolformalina
- conţine 35% Tricrezol, 19% Formaldehidă ;
- dezinfectant foarte eficient;
- efect citotoxic foarte puternic.
208
ALCOOLII
Cei mai folosiţi Etanolul 70% şi lzopropanolul 50%
• au acţiune antiseptică, dezinfectantă ; sunt bactericide prin denaturarea
proteinelor şi dizolvarea lipidelor constitutive bacteriene.
METALELE GRELE
Cele mai folosite mercurul şi argintul
• acţiune antiseptică, dezinfectantă - bactericide prin inactivarea grupărilor
sulfhidrice ale enzimelor bacteriene (gram pozitiv; gram negativ);
• acţiune fungicidă.
Sunt:
- compuşii anorganici de mercur: - biclorura de Hg;
- oxiclorura de Hg.
- compuşi organici de mercur: - fenilboratul de Hg;
- azotatul de argint: acţionează asupra enzimelor bacteriene; acţionează prin
acţiune astringentă şi caustică.
- concentraţii 2 - 10% în leziuni superficiale ale mucoasei bucale: stomatite
aftoase, herpetice.
COLORANŢII
• acţiune antiseptică şi dezinfectantă - bactericide:
Rivanolul 1%;
Albastru de metil - revelator al plăcii bacteriene.
FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ ACŢIUNEA ANTISEPTICELOR ŞI

DEZINFECTANTELOR
- aderarea şi absorbţia antisepticelor şi dezinfectantelor la structurile externe

ale celulei bacteriene;
- penetrarea membranei citoplamatice;
- reacţiile chimice dintre antiseptice şi dezinfectante şi structurile celulare
bacteriene.
Aceste etape importante în acţiunea antisepticelor şi dezinfectantelor depind
de:
- structura lor chimică;
- concentraţia substanţelor medicamentoase antimicrobiene;
- solventul produsului antisepticelor şi dezinfectantelor;
209
- particularităţile agentului microbian (perete bacterian extern, capsulă,
înveliş viral, conţinutul în lipide);
- factori externi (pH, temperatură, timpul de contact, tensiune superficială,
prezenţa ionilor, prezenţa substanţelor organice: sânge, puroi, ţesut
necrozat);
- instalarea rezistenţei microbiene câştigate (asemănător antibioticelor) .
INTERACTIUNJLE SUBSTANTELOR ANTISEPTICE SJ DEZINFECTANTE
Apele dure inactivează Clorhexidina

Derivaţi fenolici
lodoforii
Formaldehida
Săpunurile inactivează Clorhexidina
Deterg. anionici Detergenţii cationici
Formaldehida deteriorează instrumentarul
Alcoolul etilic
Derivaţii fenolici deteriorează obiectele de cauciuc
Alcoolul etilic deteriorează materialele plastice
Glutaraldehida corodează instrumentarul
Derivaţii de Hg
Iodoforii
Hipocloriţii
Clorhexidina
Detergenţii cationici
Obiectele de cauciuc reduc acţiunea Clorhexidinei
Materialele plastice reduc acţiunea antisepticelor
210
SUBSTANŢELE ANTICARIE
FLUORUL
Fluorul ingerat ca săruri se absoarbe rapid, puţin în stomac şi mult în

intestinul sub re; absorbţia poate fi scăzută în prezenţa sărurilor de calciu,
magneziu, fier; din sânge fluorul se depune în oase şi dinţi; în schelet
depunerea nu este definitivă datorită remanierii ţesutului osos; în ţesuturile
dentare, în perioada mineralizării fluorul poate fi captat în mod util, în rest
încorporarea fluorului este rezultatul schimbărilor ionice dintre
hidroxiapatită şi fluorul adus pe cale topică (paste de dinţi, ape de gură); se
elimină cel mai mult pe cale renală, doar aproximativ 10% se elimină
digestiv şi prin transpiraţie ; Fluorul trece prin placentă, se fixează pe
schelet, pe dinţii pe cale de formare, mai ales în ultimele trei luni de sarcină.
Fluorul constituie un element fiziologic constituţional foarte
important al organismului; sursele exogene de fluor sunt:
- surse naturale: solul, apele naturale, alimente, particule atmosferice;
- sursele terapeutice sunt produşi igienici buco-dentari (paste de dinţi, băi de
gură, geluri); ape fluorurate secundar, sarea de bucătărie.
• rol antiplacă bacteriană: placa bacteriană este o masă densă de
microorganisme într-o matrice care aderă la dinţi, deci este o masă
organizată de bacterii provenite din salivă şi cavitatea bucală. Suprafaţa
smalţului unui dinte recent erupt prezintă neregularităţi, locuri potenţiale
de acumulare şi pătrundere. Glicoproteinele salivare aderă pe suprafaţa
smalţului şi determină un film salivar colonizat cu germeni = placă
bacteriană, factorul primordial în producerea cariei dentare. Fluorul
deprimă metabolismul bacterian (inhibă sinteza polizaharidelor) şi are un
important rol antiplacă.
• rol anticarie: Fluorul substituie grupările hidroxil (OH) din hidroxiapatită
(component important al smalţului) cu formare de fluoroapatită ce are o
rezistenţă crescută la atacul acid cariogen
Fluorul acţionează:
- preeruptiv - prin hidroxiapatită (în timpul amelogenezei);
- posteruptiv - prin fluorapatită - prin prezenţa lui în cavitatea bucală
intervine în procesele de demineralizare- remineralizare.
211
Aplicaţii topice cu Fluor
o Lacuri cu fluor Durafat
- aderă la smalţ timp îndelungat (până la 12 o re);
- eliberează lent fluorul;
- sunt aplicate pe din prin pensulare; timp de 4 ore pacientul nu
mănâncă, nu bea ; nu se spală pe dinţi timp de 24 ore.
o Geluri cu fluor Elmex - gellee, Flucal, Omnigel
- sunt parfumate, pe bază de celuloză;
- aplicate în gutiere timp de aproximativ 4 minute, pacientul nu-şi clăteşte
cavitatea bucală timp de aproximativ 30 minute.
o Fluide cu fluor - Elmex
- sunt soluţii apoase concentrate de fluorură de sodiu;
- se aplică prin pensulare timp de aproximativ 4 minute, pacientul nu-şi
clăteşte cavitatea bucală timp de aproximativ 30 minute.
o Dentifrice cu fluor
- sunt paste de dinţi fluorurate ce contin componente abrazive şi care nu
2
conţin Ca sau fosfaţi (abrazivele cu Ca+ şi P04 inhibă pătrunderea
fluorului în hidroxiapatită)
o Ape de gură cu fluor - Fluorigard, Fluorinse
- pentru clătire zilnică se utilizează ape de gură cu 0,05% fluorură de sodiu
sau O, l % fluorură de staniu ;
- pentru clătire săptămânală se utilizează ape de gură cu 0,2% fluorură de
sodiu ; pacientul îşi clăteşte cavitatea bucală cu 1O ml soluţie fluorurată
timp de un minut.
o Gume de mestecat cu fluor
- conţin Xilitol ce micşorează numărul streptococilor mutans şi creşte pH-ul
plăcii dentare;
- sunt mestecate timp de trei minute după masă.
Fluorizarea apei potabile
- nu este uniformă la toţi subiecţii, cantitatea de apă ingerată variază în
funcţie de individ;
- doza este de aproximativ 1 mg F/1 I apă.
Fluorizarea sării de bucătărie
- se face cu fluorură de sodiu în doză 200 - 250 mgNaF/1 kg sare
Tablete cu fluor - Zymafluor, Fluoretten
212
- se utilizează până la 12 aru când este finalizată mineralizarea tuturor
mugurilor dentari;
- administrarea se face astfel:
- până la 3 ani - O, 25 mg;
- între 3 şi 6 ani - 0,5 mg;
- între 6 şi 8 ani - 0,75 mg;
- între 8 şi 12 ani - 1 mg.
- tabletele se dizolvă în cavitatea bucală şi au acţiune topică; nu pot fi
utilizate concomitent cu produsele lactate (Ca+2 ) pentru că se
inactivează; după administrare copilul nu consumă apă timp de aprfoximativ
30 minute şi nici alimente timp de aproximativ 4 ore.
Maximum de F admis la copil XmgF= x kg copil
Toxicitatea fluorului
Acută: apare după ingestie masivă de Fluor; doza toxică este 15
mglkgcorp la copil şi 25 mglkgcorp la adult.
Simptome:
- hipersalivaţie , vărsături, dureri abdominale, poliurie, parestezii, convulsii,
tulburări grave ale aparatului circulator.
Pentru prevenirea complicaţiilor periajul copiilor trebuie supravegheat;
pastele de dinţi nu se înghit; se recomandă paste de dinţi cu conţinut mic de
Fluor la copii.
Cronică apare după ingestia zilnică de cantităţi mari de Fluor : 20 -
80 mg timp de 1 - 15 ani.
Simptome:
- fluorază dentară (pete gălbui maronii, negre pe dinţi);
- osteofluoroză (alterări, modificări ale scheletului, scleroză);
- tulburări nervoase (prin compresiunea rădăcinilor nervoase pot apărea
dureri iradiante, parestezii)
- alterări ale funcţiilor renale.
213
ABREVIERI
Ac - anticorpi
Ag- antigen
AG - anestezice generale
AL - anestezice locale
AJNS - antiinflamatoare nesteroidiene;
APTT - timpul de tromboplastină parţial activat;
ATB - antibiotic;
AVC - accident vascular cerebral;
ADN - acid dezoxiribonucleic;
AMPc - adenozin monofosfat ciclic;
BL - betalactamine;
BPOC - bronhopneurnopatie cronică obstructivă;
DC - debit cardiac;
DZ - diabet zaharat;
EPA - edem pulmonar acut;
EKG - electrocardiogramă;
FDA - food and drug association;
GMPc - guanozinmonofosfat ciclic;
hTA - hipotensiune arterială;
HCI - acid clorhidric;
HMMM - heparine cu masă moleculară mică.
HP - helicobacter pylori;
HTA - hipertensiune arterială;
IECA - inhibtorii enzimei de conversie a angiotensinei;
IMA - infarct miocardic acut;
I - insulină;
IC - insuficienţă cardiacă;
IR - insuficienţă respiratorie;
IRC - insuficientă renală cronică
LCR - lichid cefalorahidian;
PG - prostaglandine;
SNC - sistem nervos central;
SNV - sistem nervos vegetativ;
tu2 - timp de înjumătăţire ;
TBC - tuberculoză;
TA - tensiune arterială;
VEMS - volum expirator maxim pe secundă
s.c. - subcutanat;
i.v. - intravenos;
i.m. - intramuscular;
cpr. - comprimat;
cps. - capsulă;
dg. - drajeu;
fl. - flacon;
214
BIBLIOGRAFIE
1. *** Agenda Medicală, Ed. Medicală, Bucureşti, 2007;

2. Angelescu M. - Terapie cu antibiotice, Editura Medicală, Bucureşti 1998;
3. Appelbaum F.A., - The Clinica! use of hematopoietic growth factors,
Semin. Hematol. 1990, 27 suppl 3, 1;
4. Aronow WS, AHN C., Correlation of serwn lipids with the presence of
coronary artery disease in 1,793 men and woman aged > 62 years. Am J.
Cardio!. 1994, 73,702-703;
5. August PH- Initial tretament ofhypertension. N. Engl. J. Med. 2003, 348;
6. Blacher J., Baes M., Marchal A., Legedz L., Safar M. - New treatment
strategies for hypertension, Which guidelines and how to apply them,
Presse Med. 2005, 34(18):1279-85;
7. Booth S.L., O'Brien - Morse ME. Dallal GE, et al. Response ofvitamin K
stahes to different intakes and sources of phylloquinone - rich food:
comparasion of younger and older adults. Am. Y. Clin. Nutr., 1999, 70:368-
377;
8. Booth S.L., Suttie J.W. - Dietary intake and adequacy of vit K J. Nutr.
1998, 128:785-788;
9. Bretscher M.S., The molecules of the cell membrane, Scientific
American, 1985, 253, 100-108;
1O. Brian J., Lipworth - Modem drug treatment of chronic asthma, British
Medical Journal 1999, 318(7180), 380-384;
11. Chaitman B.R. - Pharmacological approaches to the symptomatic
trcatment of chr onic s tab le angina: a historical and future directions. - Can
J Cardio. 2005, 21(12):1031-4;
12. Cheng Judy W.M., Lori Frank, Stephanie D. Garrett, Yun Lu, Cynthia
A. Sanoski, C. Michael White - Key Articles and Guidelines in
Pharmacotherapeutic Management of Arrythmias - Pharmacothcrapy,
2004, 24(2):248-279,;
13. Cinca Rodica, Popovici Marinela, Cristescu Carmen, Farmacologie
generală, Editura Mirton, Timişoara 1999;
14. Cragoe, E. J. "Diureti cs: chemistry, pharmacology and medicin: J. Clin.
Pharmacol, 1997; 26; 567 - 579;
15. Cristea Aurelia Nicoleta, Farmacologie, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1999;
215
16. Cristodorescu R - Progrese în tratamentul hipertensiunii arteriale.
Monoterapie sau terapie combinată. În "Progrese în cardiologie" sub red.
L. Gherasim, Edit. Info Medica, 2002, 35-76;
17. Cyriar MY. - Drug interactions of some commonly used drugs in
dennatology. Indian J. Dennatol. venereal Leprol. 2004, 70:54-56;
18. Dec G.W. - Digoxin remains useful in the management of chronic heart
failure. - Med. Clin. North. A.M. 2003, 87(2):317-37;
19. Deslandes P.N., Pache D.M., Sewell R.D. - Drug dependence:
neuropharmacology and management. - J. Pharm. Phannacol. 2002,
54(7), 885-95;
20. Fidge N.H., Lipid-lowering drugs - Mechanism of action, Aust. Pprescr.
1990, 13:73-7;
21. Fitzgerald G.A., Patrow C., The coxibs, selective inhibits of
cyclooxygenase-2, M. Engl. J. Med, 2001, 345, 433-442;
22. Fitzgerald, J.D. Do partial agonist beta-blockers have improved clinica]
utility cardiovasc. Drugs Ther., 1993, 7:303-310;
23. Fitzgerald P.A. Endocrinology. In: Tierny LM, McPhee SJ, Papadakis
MA, eds. Current medical diagnosis and treatment. McGraw-Hill 4th ed.
New York: , 2005,1102-1O.
24. Fitzgerald, J.D. The applied pharmacology ofbeta-adrenoceptor
antagonist (beta blockers) in relation to clinical outcomes. Cardiovasc.
Drugs Ther., 1991, 5:561-576;
25. Frick MH, Elo O, H inoncn O, şi col. Lipid altcrution and declinein the
incidence of coronary heart disease in the Helsinki Heart Study, JAMA
1998, 260:641-651;
26. Goldberg M .R., Robertson O., Yohimbine: A pharmacological probe of
the a.2-adre noreceptor. Pharmacol. Rev., I983, 35:143-180;
27. Greenbldatt D.J., Pharmacology of benzodiazepine hypnotics, J. Clin.
Psychiatry, 1992, 53: Suppl 6; 7-13;
28. Gherasim L. - Medicina Internă, voi. 2, partea II, Ediţia a II-a revizuită şi
adăugită, Editura Medicală; 1142-1188;
29. Hamilton, C.A. The role of irnidazoline receptors in blood pressure
regulation. Pharmacol. Ther, 1992, 54:231-248;
30. Handeland G.F., Abildgaard U., şi col. Dose adjusted heparin treatment
of deep venous thrombosis: a comparison of unfractionated heparin and
low molecular weight heparin. Eur J Clin Phannacol. 1990, 39:107-112.
31. Harvey R.A., Champe P.C., Phannacology, Lippincott - Raven, 1997;
216
32. Harenberg J. Pharmacology of low molecular weight heparins. Semin.
Thromb. Hemost. 1990, 16:Suppl:12-8.
33. Herman RJ - Drug interactions and the statins. Can Med. Assoc. J.
1999,16:1281-1286;
34. Hirsh J., van Aken WG, Gallus AS. Dollery CT, Cade JF, Yung WL.
Heparin kinetics in vcnous thrombosis and pulmonary embolism.
Circulation 1976;53:691-5.
35. Hutchins C. Thrce-dimensional models of the Dl and D2 dopaminc
receptors. Endocrine J., 1994, 23:7-23;
36. Kaplan N.M. şi col., New therapeutic strategies in hipertension,
Cardiovasc. Drugs Ther.; 1997, 4:199-206;
37. Karceski S., Morrell M.J., Carpenter D. - Treatment of epilepsy in
adults: expert opinion - Epilepsy Behav. 2005, Suppl 1:S1-64; quiz S65-
7;
38. Katzung B.G. (ed), Basic and clinical pharmacology, ed VI-a, Langc
Prentice Hali Int., London, 1995, p. 738-746;
39. Kerlin B., Cooley B.C., lsermann B.H., Cause - effect relation between
hyperfibrinogenemia and vascular disease blood, 2004, 103 (5):1728-
1734;
40. Kupfer D.J., Reynolds CF, Management of insomnia, N. Engl. J. Med.,
1997, 336,341-346;
41. Leucuţa S, Farmacocinetica în terapia medicamentoasă, Editura
Medicală, Bucureşti 1989;
42. Leung H., Mok V. - Parkinson's disease: aetiology, diagnosis, and
management. - Hong Kong Med J. 2005, 11(6)::476-89;
43. Lonchampt M., Pennel L., Duhault J. - Hyperoxia/normoxia-driven
retinal angiogenesis in mice: a role for angiotensin II. Invest.
Ophthalmol. Vis. Sci. 2000, 42(2):429-32;
44. National Cholesterol Education program. Second report of expert panel
on detection, evaluation and treatment of higu blood cholesterol in
adults. Circulation 1994, 89:1333-445;
45. Nomura S. - Problems of current antidepressant drugs - Nihon Shinkei
Seishin Yakurigaku Zasshi. 2003, 23(2):61-5;
46. Norman T.R., Oliver J.S. - New formulations of existing antidepressants:
advantages in the management of depression - CNS Drugs. 2004,
18(8):505-20;
47. O'Reily R.A. - Drugs used in disorders of coagulation, in Katzung B.G.,
Basic and clinica! pharmacology, ed. V-a p 464-476, Appleton Lange,
East Norwalk, 1992;
217
48. Rang H.P., Dale M.M., Pharmacology, Ediţia a II-a, Churchill
Livingstone, London, New York, 1991;
49. Rang H.P., Dale M.M., Pharmacology, Churchill Livingstone, London,
New York, 1999;
50. Reaven G. - Metabolic syndrome: pathopysiology and implications for
management of cardiovascular disease. Circulation 2002, 106:286-288;
51. Schapira A.H. - Present and future drug treatment for Parkinson's
disease. - J Neural Neurosurg Psychiatry. 2005, 76(11):1472-8;
52. Schiff P., Pharmacotherapy of infectious disease, University of
Pittsburgh, 2000;
53. Schmidt D., Loscher W. - Drug rcsistence in epilepsy: putative
neurobiologic and clinica! mechanisms. - Epilepsia. 2005, (46(6)858-
77;
54. Stellmach V.V., Crawford S.E., Zhou W., Bouck N. - Prevention of
ischemia-induced retinopathy by the natural ocular antiangiogenic agent
pigment epithelium-derived factor. Proc. Natl. Acad. Sci. U S A. 2000,
27;98(5):2593-2597;
55. Stroescu V., Bazele farmacologice ale practicii medicale ed. a VI-a Editura
Medicală, Bucureşti, 1998;
56. Warren R.B., C.E.M. Griffits, The potential of pharmacogenetics in
optimizing the use of methotrexate for psoriasis, British Journal of
Dermatology, vol 153 issue 5 - Nov. 2005;
57. Weitz J.I. Low-molccular-wcight heparins. N. Engl. J. Med. 1997,
337:688-98.
58. Wingard L.B, Brody T.M., Larner J., Schwartz A., Human
pharmacology, Mosby-Year Book, St. Louis, 1991;
59. Woeber K.A. Update on the management of hyperthyroidism and
hypothyroidism . Arch Intern Med 2000,160:1067-71.
60. Words J.H. şi col., Benzodiazepines: Use, abuse and consequences
Pharmacol. Rev., 1992, 44: 151;
61. Young E., Prins M., Levine M.N., Hirsh J. Heparin binding to plasma
proteins, an important mechanism for heparin resistance. Thromb
Haemost 1992, 67:639-43.
62. Zhang S., Leske D.A., Lanier W.L., Berkowitz B.A., Holmes J.M. -
Preretinal neovascularization associated with acetazolamide-induced
systemic acidosis in the neonatal rat. Invest. Ophthalmol. Vis. Sci. 2000,
42(4):1066-71.
218
CUPRINS
Căile de administrare a medicamentelor..............................................................5

Ad1ninistrarea orală.............................................................................................5
Administrarea sublinguală.......................................................................6
AdJninistrarea rectală..............................................................................7
Administrare parenterală (injectabilă).....................................................7
Administrare inhalatorie..........................................................................9
Administrare locală................................................................................ 1O
Transportul substanţelor medicamentoase în organism.....................................11
Distribuţia substanţelor medicamentoase în organism.......................................11
Metabolizarea substanţelor medicamentoase................................................12
Eliminarea substanţelor medicamentoase în organism...................................... 13
Modul de acţiune al substanţelor medicamentoase............................................ 13
Interacţiuni medicamentoase............................................................................. 15
Reacţii adverse medicamentoase........................................................................ 15
Notiuni de farmacocinetica................................................................................18
Medicamente cu ac une în domeniul adrenergic..............................................20
Simpaticomimetice (adrenergice, agonişti ai receptorilor
adrenergici)...................................................................................................I
Medicamente cu ac une în domeniul colinergic................................................31
Parasimpaticomimetice(colinergice, agonişti ai receptorilor
colinergici)............................................................................................. 31
Parasimpaticolitice (anticolinergice, antagonişti ai receptorilor
colinergici..............................................................................................34
Me d ic a ţia aparatului rcspiralor.................................................................................. 36
Medicaţia antihipertensivă.................................................................................49
I. Simpatolitice...................................................................................50
II. Vasodilatatoare musculotrope........................................................53
III. Blocantele canalelor de calciu........................................................54
N. Inhibitorii sistemului renină-angiotensină-aldosteron....................56
V. Diuretice......................................................................................59
Antianginoasele.................................................................................................63
I. Derivaţii nitra........................................................................63
II. Trimetazidioa.................................................................................64
III. Molsidomina..................................................................................65
Antiaritmicele....................................................................................................67
I. Blocantele canalelor de sodiu.........................................................68
II. Blocantele beta adrenergice - beta blocantele...............................72
III. Blocantele canalelor de potasiu......................................................72
219
IV. Blocantele canalelor de calciu.......................................................74
Medicamente inotrop pozitive...........................................................................76
Medicaţia sângelui.........................................................................................81
Medicaţia antitrombotică....................................................................................89
Antiulceroasele..................................................................................................94
'1#11 Medicaţia antibacteriană..............................................................................
I Betalactaminele..................................................................................... '::To7·
v Aminoglicozidele.....................................................................................117
Macrolide.............................................................................................119
Antibiotice cu spectru larg....................................................................122
Lincosamide.....................................................................................125
Glicopeptide..........................................................................................126
Chinolone antibacteriene......................................................................126
Metronidazolul şi derivaţii 5 nitroimidazoli.........................................129
Trimetoprimul şi asociaţiile trimetoprim-sulfamidă............................129
Medicaţia antivirotică......................................................................................131
Medicaţia antifungică (antimicotică)...............................................................133
Medicaţia antituberc uloasă................................................................................135
Chimioterapia antineoplazică (citostaticele, anticanc eroasele).......................136
• Rezistenta microbiană la antibiotice.............................................................139 •
-l- AsocieriÎe de antibiotice............................................................................................ v
Antibioticele în stomatologie.............................................................................142
Medicaţia antidiabetică.....................................................................................146
Glucocorticoizii.........................................................................................................................151
Antiosteo13 u=otice.............................................................................................156
Anestezicele locale............................................................................................162
Anestezicele generale.......................................................................................173
Anxiolitice........................................................................................................179
Hipnotice..........................................................................................................180
N' e uroleptice ......................................................................................................182
Antidepresive....................................................................................................186
Antiepileptice; Anticonvulsivante......................................................................190
Analgezice opioide...........................................................................................194
Analgezicele non-opioide/antipireticeşi antiinflamatoare nesteroidiene..............198
Antiseptice şi dezinfectante..............................................................................203
Substanţe anticarie............................................................................................21 l
Abrevieri..........................................................................................................214
Bibliografie......................................................................................................215
220
lurli\01!1a, \11 S.1'\1.il Jil1c. ri1 7
I ,02S6-ll .0251>-271926.
tn OlS!-10892•
f.mcut .-1rt0fl@rr.noo10
WWW lflillOl'I ID

Farmacologie Carte

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Farmacologie Carte

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ADELINA CHEVEREŞAN

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Editura MIRTON Timişoara

ADMINISTRARE NTERALA (INJECT

Calea intradermică (i.d.):

Calea subcutanată (s.c.):

Calea intravenoasă (i.v.):

Calea intraarterială (i.a):

Calea intramusculară (i.m.):

După absorbţie substanţele medicamentoase trec în sânge. Aici ele

DISTRIBUTIA SUBSTANŢELOR MEDICAMENTOASE ÎN

După absorbţie, substanţa medicamentoasă trece în sânge şi se

METABOLIZAREA SUBSTANŢELOR MEDICAMENTOASE

Efectul farmacodinamic aJ unei substanţe medicamentoase este

ELIMINAREA SUBSTANTELOR MEDICAMENTOASE DIN

Este al doilea mod de limitare a acţiunii farmacodinamice a unei

Substanţele medicamentoase pot acţiona la nivel molecular în două

Apar în cazul administrării simultane a două substanţă

REACT, II ADVERSE MEDICAMENTOASE

Reprezintă efecte nedorite, nocive pentru sănătate ce apar la doze

Fig. 2- Cinetica în timp a concentraţiei plasmatice înfuncţie de modul de

• aceste parametru farmacocinetic oferă date despre distribuţia

Vd x co/o plasmatică după calea de administrare utilizată

Clearance total = Clearance renal + Clearance hepatic + Clearance al

Sistemul simpato-medulosuprarenal (folosind drept mesageri chimici

Sunt medicamente care produc efecte asemănătoare stimulării

/3adrenergice: • /3,.-/Jz: - Isoprenalina

III. SIMPATICOMIMETICE MIXTE (acţiune directă ŞI indirectă asupra

• astm bronşic în criză - în urgenţă

Utilizări terapeutice în stomatologie

Oximetazolina (Afrin, NasivinR)

Xilometazolina (Bixtonim, Olynth)

Aceste substanţe se opun efectelor stimulării simpaticului.

DERIVAŢil DE SECARĂ CORNUTĂ

Secara cornută (crgot) este o ciupercă a secarei ce conţine alcaloizi

Esterii colinei şi alcaloizii naturali

Utilizările terapeutice în stomatologie:

Utilizări terapeutice în stomatologie:

Tabel nr. 1 - Parasimpaticolitice utilizate în stomatologie

ROLUL SNV ASUPRA SECREŢIEI SALIVARE

Medicamente ce scad secreţia salivară (xerostomie):

Sunt medicamente simptomatice care scad refluxul de tusă seacă

Sunt medicamente care favorizează eliminarea secreţiilor bronşice,

Iodura de potasiu şi Iodura de sodiu

Acestea sunt medicamente utilizate în tratamentul profilactic ori

Atropina - Atropina fiole

Inhibitoare ale degranulării mastocitare

Implicaţii stomatologice ale medicaţiei aparatului respirator

Sunt substanţe medicamentoase care prin diverse mecanisme scad

"Legea jumătăţilor" la hipertensivi se interpretează astfel:

vasoconstricţie stimulează secreţia de

Retenţie de sodiu şi apă

1.1. Inhibitoare ale simpaticului prin acţiune centrală

1.2. Inhibitoare ale simpaticului prin acţiune periferică

1.3. Alfa - Blocante

1.4. Beta - Blocante (Blocantele adrenergice, adrenolitice)

II. VASODII,ATATOARE MUSCULOTROPE

Sunt medicamente care acţionează direct asupra musculatruii netede

HI. BLOCANTELE CANALELOR DE CALCIU (ANTAGONIŞTll CALCIULUI)

Sunt medicamente care inhibă specific influxul de Ca2+ la nivelul

JV. INHIBITORII SISTEMULUI RENINĂ - ANGIOTENSINĂ - ALDOSTERON

Sunt antihipertensivele cele mai folosite în prezent deoarece sunt

Mecanism de acţiune : inhibitorii enzimei de conversie blochează enzima