Sunteți pe pagina 1din 5

“Familia este un factor important şi de răspundere al educaţiei.

Părinţii o
conduc şi răspund de ea în faţa societăţii, a fericirii lor şi a vieţii copiilor.”
A.S.Makarenko

DIDACTIC ART II
2019-2020
Sesiuni de educație parentală

Familie&Școală-reușită
școlară
Titlul suportului de curs
„ÎNVĂȚĂM ÎMPREUNĂ, CREȘTEM CA O FAMILIE”

Formator, prof. Lăbuș Daniela


Școala Gimnazială Nr. 1 Toflea
Iunie 2020
EDUCAȚIE PARENTALĂ
PROGRAMUL „ÎNVĂȚĂM ÎMPREUNĂ, CREȘTEM CA O FAMILIE”

Profesor înv. primar Lăbuș Daniela


Școala Gimnazială Nr. 1 Toflea

În multe familii rome nu există modele de


referință de rude care au terminat studiile
primare, și cu atât mai puțin de membri care au
completat mai mult decât studiile obligatorii.
Acest aspect trebuie luat în considerare, oferind
sprijin familiilor astfel încât tot mai mulți elevi
romi să-și completeze studiile și să devină
modele de referință în cadrul comunităților lor.
În multe familii și mai ales în multe
familii rome, există modele tradiționale ale rolului în funcție de gen. De exemplu, în propria
noastră societate occidentală patriarhală, bărbații se bucură de o poziție socială dominantă.
Astfel, de la o vârstă fragedă, băieții sunt asistați în obținerea unei masculinități care le
permite să-și asume și să-și mențină această poziție. La fel, fetele sunt învățate să cultive o
feminitate supusă. Cu alte cuvinte, masculinitatea și feminitatea sunt calități legate de sexul
persoanei, care sunt dezvoltate ca răspuns la discriminarea socială. În unele familii și
comunități rome diferențele dintre rolurile femeilor și bărbaților urmează un tipar foarte
tradițional, cu o clară dominanță a autorității masculine și predominanța lui în viața socială.
Mai mult, în familiile rome mai tradiționale, femeile asumă un rol de îngrijire foarte
devreme în viață. Ele au grijă de frații mai mici, de exemplu, iar în cazul stabilirii unei relații
formale, femeile au de asemenea grijă de membrii familiei bărbatului lor. Toate acestea
implică timp și energie dedicate responsabilitățile de îngrijitor, care sunt deseori
incompatibile cu viața școlară (dificultăți în a fi prezent la ore, temeri privind o potențială
relație cu alți băieți, etc).
Acest program răspunde principiilor de ghidare în cazul educației parentale pozitive,
conform definiției educației parentale pozitive „comportamentul parental trebuie să fie spre
beneficiul copilului, precum hrănirea, susținerea acestuia, non-violența și oferirea de
recunoaștere și orientare, ceea ce implică stabilirea unor limite pentru a face posibilă
dezvoltarea completă a copilului.” (REC EU 19 /2006 19, p.3).
Conform acestei recomandări, scopul educației parentale este de a promova relațiile
pozitive dintre părinți și copii, bazate pe exercitarea responsabilității parentale, pentru
garantarea drepturilor copiilor în familie și optimizarea dezvoltării potențiale și bunăstarea
copiilor.
Unul dintre elementele inovative care stau la baza abordării pozitive a educației
parentale este acela că prevenirea și promovarea au devenit o prioritate în intervenția la nivel
familial. Această abordare a evidențiat importanța și influența copiilor și a tinerilor în
procesele de dezvoltare familială. Din acest motiv, este esențial ca aceste programe de
educație parentală să nu se adreseze exclusiv părinților, dar și copiilor.
Scopul programului - are drept scop promovarea stării de bine și coabitarea familială
în cazul familiilor cu copii cu vârste cuprinse între 6 și 12 ani, prin îmbunătățirea relațiilor
pozitive dintre părinți și copii, conform principiilor de bază a educației parentale pozitive și a
capacității de adaptare.
Obiective
a) Promovarea conexiunilor emoționale
b) Încurajarea relațiilor educaționale
c) Dezvoltarea abilităților de comunicare și organizare în familie
d) Încurajarea relației cu școala și gestionarea folosirii dispozitivelor tehnologice
e) Promovarea unui timp liber comun
f) Furnizarea resurselor pentru gestionarea pozitivă a situațiilor de conflict
Grup-țintă
Provocările cu care se confruntă familia sunt cu atât mai mari cu cât acumularea
factorilor de risc o face să funcționeze în condiții de dificultate. Astfel, situațiile de dezavantaj
psihosocial, sărăcie cronică și șomaj, locuirea în spații strâmte, în cartiere cu resurse reduse și
coeziune socială redusă, lipsa colaborării între familie și școală, problemele grave de
coabitare în familie, pot duce la situații de violență de gen și abuz asupra copiilor, ce
reprezintă, alături de alți factori, piedici reale care nu îi permite familiei să-și exercite în mod
corespunzător rolul în procesul de socializare. De aici rezultă nevoia familiilor și a copiilor de
a găsi răspuns imediat la nevoile lor, în spațiul comunitar imediat.
Grupul-țintă sunt acele familii care locuiesc în condițiile menționate mai sus, cu copii
cu vârste cuprinse între 6 – 12 ani.
Temele de discuție:
- Conexiunea emoțională;
- Relațiile educaționale;
- Comunicarea în familie;
- Ora mesei în familie;
- Relații- cu școala și tehnologia;
- Timp liber comun;
- Gestionarea pozitivă a conflictelor;
- Amintirea și consolidarea unor cunoștințe și abilități dobândite anterior.
Modulele sunt structurate astfel încât să fie livrate în ordinea în care sunt prezentate,
deși se pot, de asemenea, plia pe nevoile participanților. Astfel, deși
pentru fiecare activitate este prevăzut un timp limitat, acesta reprezintă
doar un punct de reper, întrucât facilitatorul este cel care alege să
aprofundeze sau nu subiectul, în funcție de nevoile grupului.
Materiale - materiale și resurse pentru a facilita livrarea de informații și evaluarea.

Moment de reflecție
Familia percepe școala ca pe un risc: poate fi un element care poate “duce la pierderea
identității rome și să devii ca ceilalți” și poate, de asemenea, servi la controlul asupra copiilor,
astfel încât devin și mai rezistenți la schimbare. Câteodată creează pericole nefondate care
sunt exagerate și trebuie deconstruite. O mamă are următorul mesaj: C nu mai este “nici roma
nici non-roma”. De când vine la școala se îmbracă și se comportă exact ca fetele ne-rome.
Nu vreau ca fiica mea să fie așa. Uite așa ne pierdem identitatea culturală, voi care nu sunteți
romi nu puteți înțelege.”…

In interiorul copiilor există o lume plină de surprize și de miracole, și mai tot timpul
noi, adulții, considerăm că, dacă aplicăm tehnici corespunzătoare, vom avea acces în această
lume mirifică. Adevărul este că uneori inima și dragostea merg împreună spre copilul cu
probleme, căutând și așteptând cu respect o invitație la miracol.
Există pentru fiecare dintre noi o misiune bine definită și conturată, iar timpul și
lumina inimii fac ca aceasta să fie descoperită și asumată. Însoțită de pasiune și
conștiinciozitate, de libertate și fantezie ea poate da rezultate uimitoare. Îmi doresc ca
încercarea mea să dea roade și să aibă succes, reprezentând un proces de optimizare, de suport
și de recuperare a potențialului atât de divers al copiilor, indiferent de mediile din care provin,
de situația lor socială sau materială.