Sunteți pe pagina 1din 2

Activitate 3.1.4.

Plan de acțiune pentru integrarea copiilor cu dizabilități

Fiecare copil este diferit si special, și are propriile nevoi, fie ca este sau nu un copil cu
c.e.s. Din cauza stereotipurilor și ideilor preconcepute , cei mai multi oameni nu își dau seama că
diferențele dintre copiii cu CES sunt la fel de mari ca și diferențele dintre copiii obișnuiți.

           Pentru a putea răspunde tuturor nevoilor pe care le are un copil cu CES , cadrul didactic
de la clasă trebuie să colaboreze cu profesioniști care oferă servicii specializate, în vederea
elaborării și implementării unui program de educație specială și servicii terapeutice.

            Abordarea sistemica a principiilor educatiei incluzive,psihopedagogiei speciale și a


asistentei complexe, în rezolvarea problemelor individuale sau de microgrup,este eficientă mai
ales prin implicarea echipei multidisciplinare. În structura acestei echipe întalnim medici,
psihologi, psihopedagogi, pedagogi, asistenti sociali, învațători, profesori de sprijin, etc.

Serviciile de sprijin de la nivelul scolii(cum ar fi cele asigurate de psihologi,logopezi,


consilieri scolari, profesori de sprijin,medici etc.) asigură creșterea gradului de participare a
elevilor.

               Profesorul de sprijin este acea persoana specializată în activitățile educative și


recuperatorii adresate copiilor cu cerinte speciale in educatie. In calitatea sa, profesorul de
sprijin,pe langa activitățile specifice desfășurate în afara orelor din clasa , participă și la
activitățile didactice din clasă, împreuna cu sau profesorul scolii.

În aceste conditii,responsabilitatea sa este dubla,deoarece trebuie sa se adapteze atat


condițiilor de lucru din clasa obisnuită,cât și condițiilor de lucru în particular cu respectivii copii.

              Cadrul didactic de sprijin actioneaza acționează în una sau mai multe școli de masa ori
școli speciale unde sunt integrati copii cu deficiențe severe, profunde sau asociate.Utilizează
instrumente ca: testele psihologice, testele pedagogice, programe școlare, programe de
interventie personalizata, cărti, reviste, broșuri, materiale didactice și metode didactice adaptate.

               Acesti profesori pot ajuta la evaluarea programelor curriculare și realizarea adaptării
curriculare pe ariile deficitare, în colaborare cu profesorul clasei, precum și la elaborarea
programului de intervenție personalizat, cu prioritati pe termen scurt și mediu, în functie de
competentele,preferintele si de dificultatile copilului.
                Interventiile suplimentare se constituie intr-un suport pentru copilul cu CES
contribuind la normalizarea condițiilor lui de dezvoltare.
                Programul de intervenție individualizată are doua părti:
                -Programul curricular
                -Programul de recuperare
                Programul curricular cuprinde:
                -Adaptările curriculare explicite pentru fiecare disciplina de studiu
                -Modalitățile de realizare a învățării curriculare
                Curriculum diferențiat-se refera la modalitatile de selectare si organizare a
continuturilor, metodelor de predare-învatare,metodelor și tehnicilor de evaluare, standardelor de
performantă, mediului psihologic de învatăre,în scopul diferențierii experientelor de învatare și
Activitate 3.1.4. Plan de acțiune pentru integrarea copiilor cu dizabilități

adaptare a procesului instructiv-educativ, la posibilitățile aptitudinale și de întelegere, la nivelul


intereselor și cerintelor educationale, la ritmul și la stilul elevului.
Plecând de la aceasta premisă ,se poate vorbi aici despre un curriculum
individualizat/personalizat.
                 Curriculum adaptat-este in stransa legatura cu notiunea de curriculum diferențiat, în
sensul că diferențierea presupune, implicit și o adaptare a conținuturilor, metodelor, mijloacelor
și tehnicilor de lucru în activitatile instructiv-educative.Dintr-un anumit punct de vedere, cei doi
termeni sunt aproape sinonimi, în sensul ca nu poate exista diferențiere fără adaptare, la fel cum
nu poate exista adaptare fără diferențiere.
Adaptarea tehnicilor de predare-invatare se poate face prin:
- precizarea unor obiective educaționale alternative
De exemplu:
a)         Pe termen scurt:
            Să realizeze activităţi de învăţare de minim 15 minute, timp în care să participe efectiv;
            Să socializeze şi să fie integrat cel puţin într-un subgrup al clasei;
b)         Pe termen lung:
            Să realizeze activităţi şcolare – proiecte în colaborare cu colegii;
            Să-şi amelioreze capacitatea de a fi atent la ore;
- adaptarea materialelor didactice;
- diversificarea materialelor didactice pentru menținerea motivației;
- modificarea strategiei instructive (de exemplu:lucrul cu grupe mici in loc de activitati
colective);
-  modificarea exigențelor;
-  modificarea procedurilor de evaluare(de exemplu: teste cu grade de dificultate diferite).