Sunteți pe pagina 1din 8

Convenţia cu privire la Drepturile Copilului 

- are 42 de articole care se referă strict la drepturile copilului. Aceste articole sunt clasificate
în:
 drepturi de protecție
 drepturi de dezvoltare
 drepturi de participare
Art. 2
Drepturile tuturor copiilor trebuie respectate, indiferent de rasa, etnia sau naţionalitatea fiecă ruia,
de culoarea pielii, de limba vorbită , de religia practicată , indiferent dacă sunt fete sau bă ieţi. Copiii
trebuie să fie protejaţi împotriva orică rei forme de discriminare.
Art. 6
Orice copil are dreptul la viaţă, supravieţuire şi dezvoltare.
Art. 7, 8
Orice copil are dreptul la un nume, la o naţionalitate, are dreptul, în mă sura posibilului, să-şi
cunoască pă rinţii şi să fie îngrijit de aceştia.
Art. 12, 13, 14, 15
Copilul capabil de discernă mâ nt are dreptul de a-şi exprima liber opinia asupra orică rei probleme
care îl priveşte. Copiii au dreptul de a se informa, de a fi ascultaţi.
Orice copil are dreptul la libertatea de a gâ ndi, de a avea o religie, de a participa la întruniri paşnice
care nu încalcă drepturile celorlalţi.
Art. 24
Copiilor trebuie să li se asigure condiţii pentru a se bucura de cea mai bună stare de să nă tate
posibilă şi de a beneficia de servicii medicale şi de recuperare. Pă rinţii lor vor fi informaţi despre
avantajele ală ptă rii, ale igienei şi cură ţeniei mediului înconjură tor, despre modalită ţile de prevenire
a accidentelor şi a practicilor dă ună toare să nă tă ţii copiilor.
Art. 28, 29
Copiii au dreptul la o educaţie de calitate care să le asigure egalitatea de şanse şi dezvoltarea
personalită ţii lor. Ei au dreptul la învă ţă mâ nt primar obligatoriu şi gratuit, la asigurarea accesului la
liceu şi facultate, la servicii de informare şi orientare şcolară şi profesională .
Art. 30
Copilul care are altă etnie, religie, vorbeşte altă limbă decâ t majoritatea are dreptul la viaţă
culturală proprie, are dreptul să îşi declare apartenenţa religioasă şi să practice propria religie. Are,
de asemenea, dreptul de a folosi limba proprie.
Art. 19, 34, 36, 37, 39
Copiii trebuie protejaţi împotriva orică ror forme de exploatare, împotriva violenţei, abuzului,
abandonului şi a altor tratamente dăună toare.

Ce este Convenţia cu privire la Drepturile Copilului?

În 1989 liderii tuturor ță rilor membre ONU s-au întâ lnit pentru a întocmi un set de promisiuni
pentru copii. Convenția cu privire la Drepturile Copilului se adresează fiecarei persoane sub vâ rsta
de 18 ani și prezintă lucrurile de care copiii au nevoie pentru a supraviețui și pentru a se dezvolta la
potențialul lor maxim.
Convenţia reprezintă un set de standarde şi obligaţii universal valabile. Conventia cu privire la
Drepturile Copilului este acordul semnat de cele mai multe ță ri de pe acest glob, excepție fac Statele
Unite ale Americii (din cauza sistemului de stat federal) și Somalia (din cauza lipsei unei structuri
guvernamentale) care nu au ratificat convenția. Statele dezvoltate au promis să susțină statele în
curs de dezvoltare astfel încâ t drepturile copiilor să fie respectate în toate ță rile.

De ce este Convenţia importantă ?

Toți copiii au drepturi și toate acestea sunt menționate clar în convenţie. Copiii din lumea întreagă
au dreptul la supravieţuire, la dezvoltare la un potenţial maxim, la protecţie împotriva orică rei
influenţe negative, abuz şi exploatare şi la participare deplină la viaţa familială, culturală şi socială .
De asemenea, adulții și guvernele au responsabilită ți și obligații pentru a se asigura că drepturile
tuturor copiilor sunt respectate.
Din cinci în cinci ani, Comitetul pentru Drepturile Copilului de la Geneva analizează respectarea
drepturilor copilului în mai multe ță ri și face recomandă ri guvernelor pentru îmbună tă țirea vieții
copiilor. Cele 4 principii de bază ale convenţiei sunt: non-discriminarea; urmă rirea celor mai bune
interese ale copilului; dreptul la viaţă, supraviețuire și dezvoltare; respect faţă de pă rerile copilului.

Drepturile și obligațiile pă rinților sunt prezentate în Noul Cod Civil în:


Art. 483 – Autoritatea părintească
(1) Autoritatea pă rintească este ansamblul de drepturi şi îndatoriri care privesc atâ t persoana, câ t
şi bunurile copilului şi aparţin în mod egal ambilor pă rinţi.
(2) Pă rinţii exercită autoritatea pă rintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul
datorat persoanei acestuia, şi îl asociază pe copil la toate deciziile care îl privesc, ţinâ nd cont de
vâ rsta şi de gradul să u de maturitate.
(3) Ambii pă rinţi ră spund pentru creşterea copiilor lor minori.
Art. 484 – Durata autorităţii părinteşti
Autoritatea pă rintească se exercită pâ nă la data câ nd copilul dobâ ndeşte capacitatea deplină de
exerciţiu.
Art. 485 – Îndatorirea de respect
Copilul datorează respect pă rinţilor săi indiferent de vâ rsta sa.
Articolul 487 –  Conţinutul autorităţii părinteşti
Pă rinţii au dreptul şi îndatorirea de a creşte copilul, îngrijind de să nă tatea şi dezvoltarea lui fizică ,
psihică şi intelectuală , de educaţia, învă ţă tura şi pregă tirea profesională a acestuia, potrivit
propriilor lor convingeri, însuşirilor şi nevoilor copilului; ei sunt datori să dea copilului orientarea
şi sfaturile necesare exercită rii corespunză toare a drepturilor pe care legea le recunoaşte acestuia.
Articolul 488 – Indatoririle specifice:
(1) Pă rinţii au îndatorirea de a creşte copilul în condiţii care să asigure dezvoltarea sa fizică ,
mentală , spirituală, morală şi socială în mod armonios.
(2) În acest scop, pă rinţii sunt obligaţi:
a) să coopereze cu copilul şi să îi respecte viaţa intimă , privată şi demnitatea;
b) să prezinte şi să permită informarea şi lămurirea copilului despre toate actele şi faptele care l-ar
putea afecta şi să ia în considerare opinia acestuia;
c) să ia toate mă surile necesare pentru protejarea şi realizarea drepturilor copilului;
d) să coopereze cu persoanele fizice şi persoanele juridice cu atribuţii în domeniul îngrijirii,
educă rii şi formă rii profesionale a copilului.
Art. 490 - Drepturile părintelui minor
(1) Pă rintele minor care a împlinit vâ rsta de 14 ani are numai drepturile şi îndatoririle pă rinteşti cu
privire la persoana copilului.
(2) Drepturile şi îndatoririle cu privire la bunurile copilului revin tutorelui sau, după caz, altei
persoane, în condiţiile legii.
De asemenea, legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului vorbește
despre drepturile și obligațiile pă rinților:
Art. 47
(1) Copilul are dreptul de a primi o educație care să îi permită dezvoltarea, în condiții
nediscriminatorii, a aptitudinilor și personalită ții sale.
(2) Pă rinții copilului au cu prioritate dreptul de a alege felul educației care urmează să fie dată
copiilor lor și au obligația să înscrie copilul la școala și să asigure frecventarea cu regularitate de
că tre acesta a cursurilor școlare.

Drepturile copilului sunt reglementate de Convenția asupra Drepturilor Copilului adoptată de


că tre Adunarea Generala a Națiunilor Unite la data de 20 noiembrie 1989. Convenția a fost asumată
și de Româ nia prin adoptarea legii Legea nr. 18/1990 pentru ratificarea Convenției cu privire la
drepturile copilului (publicată în Monitorul Oficial nr. 314 din 13 iunie 2001). Documentul
definește drepturile și principiile dezvoltă rii normale a unui copil.
Copiii au drepturi oriunde s-ar afla - acasă la pă rinții naturali, în familii substitutive, în instituții de
îngrijire sau la scoală . Pă rinții și familiile, grupurile profesionale care lucrează cu copiii, dar și orice
cetă țean responsabil ar trebui să știe de existenta acestor drepturi. Polițiștii și judecă torii sunt cei
care au sarcina să aplice legea, dar toată lumea (în special cine lucrează cu copiii) are obligația să
raporteze cazuri de abuz sau neglijență îndreptate asupra copiilor. Autorită țile publice locale și
centrale au obligația de a garanta și promova drepturile copilului.

1. Copilul are dreptul la stabilirea și pă strarea identită ții sale.


2. Copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu pă rinții, rudele,
precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legă turi de atașament.
3. Copilul care a fost separat de ambii pă rinți sau de unul dintre aceștia, printr-o mă sura
dispusă în condițiile legii are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu
ambii pă rinți, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al
copilului.
4. Copilul ai că rui pă rinți locuiesc în state diferite are dreptul de a întreține relații personale și
contacte directe cu aceștia, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului
superior al copilului.
5. Copilul are dreptul de a primi o educație care să îi permită dezvoltarea, în
condiții nediscriminatorii, a aptitudinilor și personalită ții sale.
6. Copilul are dreptul de a se bucura de cea mai bună stare de să nă tate pe care o poate atinge
și de a beneficia de serviciile medicale și de recuperare necesare pentru asigurarea
realiză rii efective a acestui drept.
7. Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva exploată rii și nu poate fi constrâ ns la o munca
ce comportă un risc potențial sau care este susceptibilă să îi compromită educația ori să îi
dă uneze să nă tă ții sau dezvoltă rii sale fizice, mentale, spirituale, morale ori sociale.
8. Copilul are dreptul de a beneficia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică ,
mentală , spirituală, morală și socială.
9. Copilul are dreptul de a beneficia de asistență socială și de asigură ri sociale, în funcție de
resursele și de situația în care se află acesta și persoanele în întreținerea că rora se gă sește.
10. Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva folosirii ilicite de stupefiante și
substanțe psihotrope, așa cum sunt acestea definite de tratatele internaționale în materie.
11. Copilul are dreptul la protecție împotriva orică rei forme de exploatare;
12. Copilul cu handicap are dreptul la îngrijire specială, adaptată nevoilor.
13. Copilul are dreptul la protejarea imaginii sale publice și a vieții sale intime, private și
familiale. Este interzisă orice acțiune de natură să afecteze imaginea publică a copilului sau
dreptul acestuia la viața intimă , privată și familială.
14. Copilul are dreptul la libertate de exprimare. Pă rinții sau după caz alți reprezentanți legali
ai copilului, persoanele care au în plasament copii precum și persoanele care prin natura
funcției promovează și asigura respectarea drepturilor copiilor au obligația de a le asigura
informații, explicații și sfaturi în funcție de vâ rsta și gradul de înțelegere al acestora precum
și de a le permite să-și exprime punctul de vedere, ideile și opiniile.
15. Copilul capabil de discernă mâ nt are dreptul de a-și exprima liber opinia sa asupra orică rei
probleme care îl privește. În orice procedură judiciară  sau administrativă  care îl privește,
copilul are dreptul de a fi ascultat. Este obligatorie ascultarea copilului care a împlinit
vâ rsta de 10 ani. Cu toate acestea poate fi ascultat și copilul care nu a împlinit vâ rsta de 10
ani dacă autoritatea competentă apreciază că audierea lui este necesară pentru
soluționarea cauzei.
16. Copilul are dreptul la libertate de gâ ndire, de conștiință  și religie. Potrivit Art. 491
al Codului Civil al Româ niei:[1] "(1) Pă rinții îndrumă copilul, potrivit propriilor convingeri,
în alegerea unei religii, în condițiile legii, ținâ nd seama de opinia, vâ rsta și de gradul de
maturitate ale acestuia, fă ră a-l putea obliga să adere la o anumită religie sau la un anumit
cult religios. (2) Copilul care a împlinit vâ rsta de 14 ani are dreptul să își aleagă liber
confesiunea religioasă ."
17. Copilul are dreptul la libertate de asociere, în structuri formale și informale, precum și
dreptul la libertatea de întrunire pașnică, în limitele prevă zute de lege.
18. Copilul aparținâ nd unei minorită ți etnice, religioase sau lingvistice are dreptul la viață
culturală proprie, la declararea apartenenței sale religioase, la practicarea propriei sale
religii, precum și dreptul de a folosi limba proprie în comun cu alți membrii ai comunită ții
din care face parte.
19. Copilul are dreptul la respectarea personalită ții și individualită ții sale și nu poate fi supus
pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare ori degradante.
20. Copilul are dreptul la odihnă și vacanță .
21. Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva orică ror forme
de violentă , neglijentă , abuz sau rele-tratamente.
22. Copilul are dreptul să crească ală turi de pă rinții săi. Copilul are dreptul sa fie crescut într-o
atmosferă de afecțiune și de securitate materială și morală .
23. Orice copil care este, temporar sau definitiv, lipsit de ocrotirea pă rinților să i sau care, în
vederea protejă rii intereselor sale, nu poate fi lă sat în grija acestora, are dreptul la protecție
alternativă .
24. Copilul are dreptul sa depună singur plâ ngeri referitoare la încălcarea drepturilor sale
fundamentale; Copilul este informat asupra drepturilor sale precum și asupra modalită ților
de exercitare a acestora.

În 1924, Liga Națiunilor a adoptat Declarația de la Geneva.


În 1959, Organizația Națiunilor Unite a adoptat Declarația drepturilor copilului.
La 20 noiembrie 1989 s-a adoptat Convenția ONU cu privire la drepturile copilului.
În Româ nia, Convenția a fost ratificată prin Legea nr.18/1990. Drepturile copilului fac în prezent
obiectul Legii 272/2004.
Olimpiada de Cultura Civica
Echipaj de 2 elevi, clasele VII-VIII
Etapa județeană : 10 martie 2018, la Liceul Greco-Catolic ”Iuliu Maniu” Oradea

Tema: Demnitatea persoanei în societatea democratică

Sugestii:
A se citi și analiza: Convenția pentru drepturile copilului și celelalte materiale primite.
Exercițiu prin rezolvarea modelelor de subiecte primite.
Lecțiile: Unicitatea și demnitatea omului și Drepturile omului, manuale de Cutură civică .

Exemplu de proiect la cultură civică și sugestii de rezolvare

a. Prezentarea problemei

Chiar dacă nu este un fenomen nou, maltratarea este un fenomen care a reţinut atenţia de
abia la sfâ rşitul secolului al XIX – lea. Pâ nă în acel moment, copiii erau consideraţi ca fiind o
proprietate a pă rinţilor şi constituiau o resursă economică, reprezentâ nd o mâ nă de lucru în plus.
De atunci, în ţă rile occidentale dezvoltate, a avut loc o redefinire culturală a reprezentă rii copilului.
Copilul este perceput acum ca un „bun de consum afectiv”. El are o valoare afectivă şi este perceput
ca o garanţie a unei relaţii afective privilegiate.
Termenul de maltratare a apă rut în limba franceză în anul 1987 şi face referinţă la rele
tratamente ale că ror victime pot fi copiii: violenţe fizice, psihice, neglijă ri grave, abuzuri sexuale.
În articolul 19 din Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului, maltratarea este definită
astfel: „orice formă de violenţă , de tentativă sau de brutalizare fizică sau mentală sau de neglijare,
de rele tratamente sau de exploatare, inclusiv violenţa sexuală în timpul în care copilul se află în
îngrijirea pă rinţilor sau a unuia dintre aceştia sau a reprezentanţilor legali ai acestora, sau în grija
orică rei alte persoane că reia i-a fostîncredinţat.

→ Sugestie: pornind de la informațiile de mai sus compuneți o situație conflictuală coerentă , cu


personaje, detalii despre ele, acțiune etc.

b. Prezentarea cauzelor care genereaza problemele

De exemplu, cauzele care pot genera maltratarea sunt:


- saracia accentuată a multor familii;
- interacțiunea inadecvată dintre parinți și copii;
- parinții sub influența alcoolului sau drogurilor;
→ Sugestie: expunerea unor opinii pro și contra la nivelul copiilor, pă rinților etc., care sunt factorii
care au dus la această situație; elaborarea unui sondaj de opinie în școală ; prezentarea rezultatelor
sondajului.

c. Identificarea drepturilor încălcate prin nerezolvarea unor astfel de situații

De exemplu, drepturile încă lcate prin nerezolvarea unei probleme ca maltratarea sunt:
- Orice copil are dreptul de a crește într-un mediu sigur.
- Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva violenței fizice și psihice și împotriva maltrată rii.
- Orice copil are dreptul la protecție împotriva exploată rii sexuale și a abuzului sexual, inclusiv
împotriva prostituției și pornografiei.
- Orice copil are dreptul la supraviețuire și la dezvoltare.

→ Sugestii:
 Drepturi încă lcare de fiecare personaj ce ia parte la situația conflictuală ;
 Drepturi încă lcate de toate personajele ce iau parte la situația conflictuală ;
 Riscuri la care sunt supuși aceștia;
 Concluzia cu privire la încă lcarea drepturilor. Amintiți ce fel de drepturi sunt încă lcate:
naturale, civile, sociale, politice; specificați importanța lor.

d. Prezentarea a 2 soluții posibile de rezolvare a problemei

De exemplu:
1. Îndepă rtarea copiilor de familiile lor și pedepsirea acestora. Copiii să fie luați de lâ ngă persoanele
care îi maltratau să fie dați în grija unor asistenți maternali, iar pă rinții să plă tească o amendă sau
chair să fie închiși (în funcție de ră nile provocate copiilor).
2. Identificarea copiilor maltratați și aceștia împreună cu pă rinții acestora să meargă la psiholog și
să încerce să-și rezolve problemele.

→ Sugestii:
 argumentarea pentru fiecare soluție în parte;
 analiza SWOT (puncte tari, puncte slabe, oportunită ți, riscuri) pentru fiecare soluție

Soluția 1

Puncte tari Puncte slabe


Copiii vor fi în siguranță departe de Copilul este într-un centru de plasament
familia care i-a maltratat. sau la un asistent.
Viața, integritatea fizică și psihică a Copilul este luat din sâ nul familiei.
copilului este respectată.
Oportunită ți Riscuri / amenință ri
Adopția de că tre o familie iubitoare În funcție de vâ rsta copilului, acesta
poate să nu se adapteze la noua situație.
Soluția 2
Puncte tari Puncte slabe
Copiii și pă rinții vor fi consiliați. Orice maltratare, câ t de mică, ar trebui
Copilul ră mâ ne în sâ nul familiei. pedepsită .

Oportunită ți Riscuri / amenință ri


Rezolvarea problemelor familiale prin Pă rinții s-ar putea să nu se îndrepte și la
consiliere, gestionarea alte accese de furie să maltrateze copilul
comportamentului. din nou.

 graficul fiecă rei soluții, concluzia finală .

e. Analiza comparativă a celor 2 soluții și opțiunea argumentată în favoarea uneia


dintre ele

De exemplu:
Prima soluție ar trebui aplicată asupra familiilor în care copiii sunt foarte des și grav maltratați și cu
intenție. În acest caz pentru siguranța lor, copiii trebuie despă rțiți de familie.
A doua soluție se poate aplica atunci câ nd maltrată rile sunt fă cute în accesele de furie ale pă rinților
datorate anumitor probleme (familiale, financiare, profesionale). Acestia ar trebui să meargă la
psiholog să învețe cum să-și controleze mâ nia.
Eu aș opta pentru a doua soluție, dacă situația nu o impune pe prima, pentru că este mai puțin
drastică, astfel nu se ajunge în situația de a separa copilul de familia sa și pentru că oricine merită o
a doua șansă .

→Sugestie: argumentați în funcție de Analiza SWOT pe care dintre soluții o alegeți. Atenție la
calitatea argumentă rii, folosirea relației cauză -efect, a conectorilor de cauzalitate (deoarece, pentru
că, fiindcă etc.) și concluzie (așadar, prin urmare, în concluzie etc.) și prezentarea argumentului.

f. Un plan concret de acțiune care să includă etape, acțiuni, persoane sau instituții cu
care putem colabora pentru rezolvarea problemei

De exemplu:
Putem colabora cu instituții ca ,,Salvati copiii”, ONG-uri, autorită ți ale statului, școala, profesori etc.
Copiii maltratați sau alte persoane din anturaj pot lua legatura cu aceste instituții, care să se ocupe
de problemă .
Chiar și noi putem identifica copiii maltratați și putem lua legă tura cu aceștia și cu parinții lor și să-i
încurajăm să meargă la un psiholog.

→Sugestii:
 Etape cu date fictive sau reale.
o Identificarea problemei – definirea problemei, descriere, cauze, efecte
o Colectarea și analiza informației
o Formularea propunerii, argumentarea ei ( de ce ați ales-o)
o obiective – ce vrei să realizezi pentru a rezolva problema
o beneficiari – cui se adresează
o resurse materiale, umane
o durata de desfă șurare, calendar
o parteneri, persoane implicate
o rezultate așteptate
o scenarii de implementare, activită ți - descriere
o evaluarea rezultatelor
 Acțiuni (denumirea lor, scopul, participanți, obiective etc.)
 Persoane / instituții cu care puteți colabora pentru rezolvarea problemei, fictive sau reale,
rolul lor, cum se pot implica etc.

Atenție: se punctează și originalitatea, coerența și limbajul.

Pornind de la un exemplu concret, fictiv sau real, parcurgeți pașii descriși mai sus și pe baza
sugestiilor rezolvați problema.