Tema control financiar

Boieriu Catalin Daniel , An III , CIG Fagaras

1.Clasificarea controlului economic si financiar .

Clasificarea si gruparea controlului financiar potrivit celor aratate mai sus se

poate realiza astfel:

a) in functie de momentul exercitarii lui, controlul financiar se

manifesta sub trei forme: preventiv (ex-ante), concomitent, ulterior (ex-post).
Controlul financiar-preventiv (ex-ante) poate fi un control propriu al
institutiei de tip
endogen sau cel exercitat din afara institutiei de tip exogen.
Cele doua forme de control financiar se caracterizeaza prin aceea ca se
desfasoara inainte de realizarea operatiunilor economice avand drept scop
preintampinarea risipei, a eventualelor nereguli inainte de a se produce si care ar
avea consecinte negative asupra gestiunii fondurilor publice. Totodata, prin
aceasta forma de control se urmareste cresterea responsabilitatilor celor
implicati in derularea proceselor economice de la nivelul fiecarei institutii
publice.
Actele normative care reglementeaza activitatea de control financiar
preventiv propriu al institutiilor publice asigura cadrul general, continutul
controlului, organizarea, procedurile de control. Pornind de la aceste
reglementari, obiectul controlului financiar preventiv propriu il formeaza toate
proiectele de operatiuni ce privesc:
angajamente bugetare;
angajamente legale din care deriva direct sau indirect obligatii de plata;
plati din credite bugetare si din alte fonduri publice;
alte documente, enumerate prin legislatia ce reglementeaza activitatea de control
financiar preventiv propriu.
In ceea ce priveste activitatea de control financiar preventiv delegat ce se
exercita din afara institutiei potrivit prevederilor legale, aceasta este un atribut al
organelor Ministerului Finantelor Publice.
Tipurile de operatiuni, limitele valorice, pentru care se efectueaza
controlul, documentele justificative insotitoare si modul de efectuare a
controlului se stabilesc prin norme metodologice aprobate de Ministerul
Finantelor Publice.
b) Dupa sfera de cuprindere a activitatilor controlate, controlul
financiar poate imbraca urmatoarele forme:
Controlul total este acea forma care cuprinde toate actele si actiunile de ordin
economic sifinanciar-contabil, de fiscalitate ce constituie activitatea unei
institutii patrimoniale.
Controlul partial sau tematic cuprinde numai un anumit domeniu de activitate
(creante, obligatii fata de buget etc.)

c) Dupa structurile desemnate sa-l exercite si pozitia organelor de

control fata de
organizatia verificata, controlul financiar poate fi clasificat in:

Controlul din interiorul entitatii (control intern), care este un atribut al

conducerii. O definire detaliata a controlului intern intalnim in Legea
privind auditul public intern sub forma „ansamblul formelor de control
exercitate la nivelul entitatii publice inclusiv auditul intern, stabilite de
conducere in concordanta cu obiectivele acesteia si cu reglementarile
legale, in vederea administrarii fondurilor in mod economic, eficient si
eficace, include de asemenea structurile organizatorice, metodele si
procedurile'.

Controlul financiar si auditul public exercitat din afara

organizatiilor cuprinde verificarile facute de diversele organisme de
control si audit specializate ca: structurile Ministerului Finantelor Publice,
ale Curtii de Conturi, structuri departamentale din cadrul unui sistem
organizatoric anume.

d) Din punct de vedere al nivelului la care se exercita, putem enumera:

un control financiar si de audit public intern la nivelul ordonatorilor de
credite, al institutiilor publice care gestioneaza si utilizeaza fonduri
publice, avand ca scop imbunatatirea sistemului de acordare a creditelor;
un control financiar-contabil de gestiune si fiscal la nivelul agentilor
economici, tinand seama de pozitia acestora intr-o economie functionala
de piata;
un control complex la nivelul problemelor majore din economie ca si:
cauzele lipsurilor din economie, impactul acestora, etc.
Desigur ca prin enumerarea acestora nu am epuizat domeniul cercetat,
astfel ca putem vorbi si despre alte criterii, cum ar fi impartirea si clasificarea
controlului avand in vedere: interesele economico-fmanciare pentru care este
organizat, modalitatile de exercitare din punct de vedere al auditarii conturilor
etc.
Trebuie sa remarcam ca la nivelul entitatilor patrimoniale diferitele forme
de control si audit se intrepatrund, se conditioneaza si se completeaza reciproc,
prin aceasta se tinde catre o verificare integrala si cunoasterea deplina a
activitatii desfasurate, a rezultatelor obtinute, de inlaturare a neregulilor
existente, a masurilor de luat in perspectiva.

2.Strategi de control

 Control intern: Ansamblul politicilor şi procedurilor concepute şi

implementate de către managementul şi personalul organizaţiei, în vederea
furnizării unei asigurări rezonabile pentru: atingerea obiectivelor într-un mod
eficient şi eficace; respectarea regulilor externe şi a politicilor şi regulilor
managementului; protejarea bunurilor şi a informaţiilor; prevenirea şi
depistarea fraudelor şi greşelilor; calitatea documentelor şi producerea, în
timp util, de informaţii de încredere, referitoare la sistemul de management.
 Standardele de control intern: Un minimum de reguli de management,
menit să creeze un model de control managerial uniform şi coerent. De
asemenea, standardele constituie un sistem de referinţă, în raport cu care se
evaluează sistemele de control intern, se identifică zonele şi direcţiile de
schimbare.
 Audit intern: Activitate funcţional independentă şi obiectivă, care dă unei
organizaţii o asigurare în ceea ce priveşte gradul de control asupra
operaţiunilor, o îndrumă pentru a-i îmbunătăţi operaţiunile şi contribuie la
adăugarea unui plus de valoare.
 
Ajută organizaţia să îşi îndeplinească obiectivele, evaluând, printr-o abordare
sistematică şi metodică, procesele sale de management bazate pe riscuri,
sistemele de control şi de administrare, făcând propuneri pentru a le consolida
eficacitatea.

3.Tipuri de control fiscal

Controlul financiar intern :

Forme de control financiar intern sunt prezente atât la entităţile publice,
cât şi la cele private. În raport de interesul protejat, la nivel normativ sunt
stabilite proceduri suplimentare pentru entităţile publice, având în vedere
interesul general privind utilizarea resurselor publice şi gestiunea patrimoniului
public. În cazul entităţilor private, apreciem că pe temei de disponibilitate,
acestea pot implementa forme suplimentare de verificare, norma legală stabilind
standarde de minimis.

Controlul financiar extern:

Într-o definiţie generică[2], controlul financiar extern constă în verificarea
realizată în cadrul unei entităţi, de către un organ/organism reprezentând puterea
publică, în scopul de a stabili gradul de conformitate al activităţii respectivei
instituţii cu dispoziţiile legale aplicabile. Control extern este un control de
regularitate şi conformitate. În cazul instituţiilor publice, poate fi şi un control de
performanţă.

4.Programarea si organizarea activitatii de control fiscal

In sfera de actiune a executivului , activitata de contro financiar-contabil

este organizata pe structuri distincte, care funcitoneazaz atat in cadrul
Ministerului Finantelor Publice, ca organ central care are si atributii de control
financiar, cat si in cadrul Guvernului insusi.
Activitatea de control financiar desfasurata de Ministerul Finantelor
Publice este organizata in structuri distincte astfel:
- Agentia Nationala de Administrare Fiscala, prin Directia de Control a
Fiscal si prin Directia de Investigatii Fiscale;
- Directia Generala de Reglementari, Administrare si Control a Activelor
Statului.
- Directia Generala de Control Financiar Preventiv;
- Garda Financiara;
- Autoritatea Nationala Vamala.

5. Organizarea si desfasurarea actiunilor de control financiar operativ si inopinat

Controlul inopinat constă în:

a) verificarea faptică şi documentară, în principal, ca urmare a unor

informaţii cu privire la existenţa unor fapte de încălcare a legislaţiei
fiscale
 b) verificarea documentelor şi operaţiunilor impozabile ale unui
contribuabil/ plătitor, în corelaţie cu cele deţinute de persoana sau
entitatea supusă unui control fiscal, denumită control încrucişat
c) verificarea unor elemente ale bazei de impozitare sau cu privire la situaţia
fiscală faptică, precum şi constatarea, analizarea şi evaluarea unui risc
fiscal specific

Durata efectuării controlului inopinat este stabilită de conducătorul organului

de control, în funcţie de obiectivele controlului, şi nu poate fi mai mare de 30 de
zile
Pentru aceleaşi operaţiuni şi obligaţiile fiscale aferente acestora nu se
poate derula concomitent şi un control inopinat cu o inspecţie fiscală derulată la
acelaşi contribuabil, cu excepția situației în care în alte proceduri sunt necesare
constatări în legătură cu operațiuni și obligații fiscale supuse unei inspecții
fiscale în derulare, caz în care echipa de inspecție fiscală este competentă să
efectueze și un control inopinat. În acest caz se încheie proces - verbal, iar
durata controlului inopinat nu intră în calculul duratei inspecției fiscale.

6.Finalizarea actiunilor de control

Finalizarea actiunilor de control financiar, respectiv valorificarea

constatarilor facute, depinde de organul care a exercitat controlul, de conducerea
agentului economic si de aplicarea solutiilor corespunzatoare, in functie de
natura activitatii si deficientelor sau a rezervelor de imbunatatire constatate.
Pentru finalizarea actiunilor de control financiar se utilizeaza, in mod
selectiv, diferentiat si corelat, in functie de aspectele concrete ale activitatilor
sau obiectivelor supuse controlului, o serie de masuri, cai, tehnici sau modalitati.
in principal, se pune accent pe determinarea oricaror masuri necesare pentru
remedierea si prevenirea repetarii deficientelor si abaterilor constatate si tragerea
la raspundere a persoanelor vinovate.
Astfel, se propun sau dispun masuri operative, in timpul desfasurarii
controlului pentru inlaturarea deficientelor constatate si prevenirea repetarii lor
dintre care mentionam:
- depozitarea si pastrarea bunurilor in conditii corespunzatoare;
intocmirea corecta si la timp a documentelor la locurile de productie;
corectarea erorilor din evidenta tehnic-operativa si contabila;
- inregistrarea plusurilor in gestiune; recuperarea pagubelor etc.
 Pe baza constatarilor si propunerilor organelor de control financiar,
conducerea agentului economic controlat si a organului care a dispus controlul
stabilesc masuri ce se iau in continuare pentru:
inlaturarea si prevenirea abaterilor;
aplicarea sanctiunilor disciplinare;
stabilirea raspunderii materiale;
- inaintarea la procuratura a actelor incheiate in cazul constatarii de fapte penale
etc.
Pentru stabilirea raspunderii, ca modalitate de finalizare a controlului financiar
avem urmatoarele raspunderii: disciplinara, contraventionala, materiala si
penala.

7.Eficienta activitatii de control financiar

Aşa cum menţionam mai sus, eficienţa economică exprimă rezultatele ce

se obţin dintr-o activitate economică, evaluate prin prisma resurselor consumate
pentru desfăşurarea acestei activităţi.
Activitatea de control financiar depinde în mod esenţial de factorul
determinant şi absolut indispensabil, în realizarea sa, elementul uman. În nicio
altă activitate economică factorul uman nu joacă un rol atât de important în
realizarea, în condiţii optime şi de eficienţă, obiectivelor propuse, ca în
activitatea de control. Aceasta, deoarece prin natura sa activitatea de control,
general şi în mod deosebit controlul financiar, oferă celui ce o exercită o poziţie
ascendentă faţă de cel controlat, poziţie care poate deveni deosebit de
dăunătoare dacă este folosită în mod abuziv sau distructiv. Pe de altă parte,
sistemul de interese în care în mod automat şi aproape involuntar este implicat
orice controlor financiar, indiferent de structura şi nivelul verificării, poate avea
asupra acestuia influenţe de natură să dăuneze efectuării controlului în condiţiile
stricte ale prevederilor legale şi în conformitate cu cerinţele a priori stabilite prin
programele de control.

11.Controlul financiar de stat

Controlul financiar de stat cuprinde in sfera sa administrarea si utilizarea

mijloacelor financiare publice, precum si respectarea reglementarilor financiar-
contabile in activitatea desfasurata de catre agentii economici(reguli autonome,
societati comerciale etc.)in legatura cu indeplinirea obligatiilor acestora fata de
stat.
In concret,controlul financiar al statului are ca obiective:
 Administrarea si utilizarea fondurilor acordate de la buget pentru
cheltuieli de functionare si intretinere a organelor centrale si locale ale
administratiei de stat si unitatilor finantate de la buget;
 Utilizare fondurilor acordate de stat pentru realizarea de investitii de
interes general, subventionarea unor activitati de produse si pentru alte
destinatii prevazute de lege;
 Folosirea mijloacelor si a fondurilor din dotare si respectarea
reglementarilor financiar-contabile in activitatea regiilor autonome si a
societatilor comerciale cu capital de stat;
 Exactitatea si realitatea inregistrarilor in evidente si actele de constituire a
cosietatilor comerciale s a celorlalti agenti economici, urmarind stabilirea
corecta si indeplinerea integrala si la termen a tuturor obligatiunilor
financiare si fiscale fata de stat etc.

Sfera controlului financiar al statului cuprinde, de asemenea, probelme

referitoare la prevenirea si combaterea fraudelor contraventiilor si
infractiunilor la regimul fiscal si vamal.
Acest control este operativ si inopinat si are ca obiective aplicarea si
executarea legilor fiscale si a reglementarilor vamale, urmarind impiedicarea
oricarei sustrageri sau eschivari de la plata impozitelor si taxelor . De semeni
respectarea normelor de comert, urmand sa impiedice activitatea de
contrabanda si orice procedee interzise de lege; alte activitati stabilite de
lege.

12. Organizarea activitatii de control financiar

Controlul financiar se concretizeaza sintetic prin functiile pe care le

indeplindeste in cadrul activitatii de management general al unui patrimoniu
public sau privat.
Stiinta conducerii, intr-un consens general, defineste atributele esentiale
ale actului de conducere, indiferent de oranduirea statala si structura de
proprietate , ca fiind: organizare, coordonare, comanda, prevedere si control.
In economia de piata, prevederea conducatorului trebuie astfel manifestata
, incat pe de o parte , sa nu franeza initiativa si activitatea in obtinerea
rezultatelor scontate, acceptand chiar unele stutatii de rist, dar , pe de alta
parte , sa nu se ajunga nici la o situatie de aventurism , cu consecite
imprevizibile pentru activitatea respectiva .
Controlul, prin care conducatorul urmareste si supravegheaza:
 Existenta si integritatea patrimoniului sau;
 Respectarea si aplicarea deciziilor si masurilor impuse;
 Rezultatele obtinute , in raport cu prevederile stabilite.