Sunteți pe pagina 1din 20

Moarte Lumii Noastre

Feeds: Articole Comentarii

Povestirea unui osandit in iad despre


muncile vesnice

12 septembrie 2011 de deveghepatriei

În seara spre a doua zi de Pa�ti eram în casă �i m-am culcat. Nu mă prinsese


bine somnul, nu-mi dau seama dacă eram treaz sau adormit, când văd în fa�a
mea un om cu o înfă�i�are înfrico�atoare. Era negru ca păcura, ca un mort, dar
ochii îi avea deschi�i �i mă privea înfrico�at. Fa�a lui era ca o mască, ca o
mumie, cu pielea lucitoare neagră-gălbuie �i lipită de os, pe toate adânciturile
lui. Respira greu, parcă se sufoca. Într-o mână avea un obiect ciudat, pe care
nu l-am în�eles ce era, cu cealaltă se strângea de piept, parcă suferea, îl durea.

Prezen�a lui mă făcea să tremur de frică. Se uita la mine �i eu la el, fără să-mi
vorbească, parcă a�tepta să-l recunosc. �i în adevăr cu toate că era a�a straniu,
parcă un glas îmi zicea: “Este cutare!” �i îndată l-am cunoscut cine era. Atunci
�i el a deschis gura �i a suspinat. Dar glasul lui parcă venea de foarte departe,
parcă ie�ea dintr-o fântână adâncă. Il vedeam că se a�a în mare suferin�ă.
Mâinile, picioarele, ochii, tot trupul i se chinuia. În compătimirea mea, voiam
să merg spre el să-l ajut cumva dar el mi-a făcut semn cu mâna să stau pe loc.
A început apoi să geamă a�a de tare, că am înghe�at de frică. Apoi mi-a zis:
“N-am venit eu de voia mea, ci m-au trimis. Tremur cu totul; mă a�u în mare
suferin�ă. Roagă pe Dumnezeu să mă miluiască! Vreau să mor �i nu pot! Ah!
Ah! Toate câte le-ai zis atunci sunt adevărate. �i-aduci aminte, cu câteva zile
înainte de moartea mea că ai venit la mine acasă �i îmi vorbeai de lucruri
religioase. Se a�au acolo �i al�i doi prieteni ai mei, necredincio�i �i ei ca �i
mine. În timp ce tu îmi vorbeai ei râdeau. Iar după ce ai plecat, ei mi-au zis:
“Păcat să ai a�a cap �i să crezi în prostiile, pe care numai babele le mai cred”.
Într-o zi ca �i în multe altele �i-am spus: “Bre cutare, strânge bani, că o să mori
calic. Vezi cât de mul�i am eu �i tot mai vreau să am”. Atunci tu mi-ai zis: “Dar
oare ai făcut contract cu moartea ca să trăie�ti atâ�ia ani câ�i vrei, ca să te
desfătezi la bătrâne�e?” �i eu �i-am răspuns: “O să vezi câ�i ani o s-o duc. Acum
am 75 �i voi trece de o sută. Pe copii mi i-am asigurat: �ul meu câ�tigă bani
mul�i, pe fată am măritat-o cu un bogăta�, eu �i cu femeia mea avem �i
răsavem. Nu ca tine, care ascul�i de ce zic preo�ii: “Sfâr�it cre�tinesc vie�ii
noastre”. Ce iese din “sfâr�itul cre�tinesc?” Să ai în buzunar �i să nu-�i pese de
nimeni! Să dau eu milostenie? De ce Preamilostivul Dumnezeu a făcut pe
săraci? Ca să-i hrănesc eu? �i-i las �ie, ca să te grije�ti tu de lene�i ca să intre în
Rai. Auzi colo: În Rai! Cunosc eu bine aceste vorbe, să le creadă ce-i fără de
minte, dar nu �i tu, care te îngrije�ti de familia ta. Tu o să te duci înaintea mea
�i o să ai pe con�tiin�ă familia. În ce mă prive�te pot să-�i dau �i în scris ca
medic ce sunt, voi trăi 110 ani”…

Zicând acestea, se întorcea încoace �i încolo �i se învârtea sco�ând mugete din


gura lui: “Ah, Oh, Vai,Ah!”

S-a lini�tit pu�in �i apoi a continuat: “A�a am grăit atunci, dar după pu�ine zile
am murit. Am murit �i am pierdut totul! ce tulburare, ce chinuri am suferit!
Când mă afundau în foc, când mă scoteau �i eu strigam: Milă! dar nimeni nu
mă auzea. Mă învârteau într-un vârtej ca pe un gunoi. Cât am suferit până
acum �i cât sufăr! Ce chinuri înfrico�ătoare! Toate câte le-ai spus atunci, le-am
găsit adevărate. Când eram în lume eram doctor învă�at, eram ascultat, luam
în râs religia. Acum văd că toate acelea sunt ca ni�te gunoaie. Vai în ce grozave
chinuri mă a�u! Acesta trebuie să �e viermele cel neadormit, scrâ�netul
din�ilor”.

După aceasta a pierit din fa�a mea. Îi auzeam numai geamătul, dar �i acesta,
încetul cu încetul s-a stins. M-a prins pu�in somnul, dar peste câteva clipe am
sim�it că mă împinge o mână înghe�ată. Deschid ochii �i îl văd iară�i înaintea
mea. Dar acum era mai oribil: mic la trup, ca un băie�el �i cu cap mare, de
bătrân, pe care îl clătina încoace �i încolo. A deschis gura �i a început să
vorbească iar: “În curând se face ziuă �i cei care m-au trimis vor veni să mă
ia”. “Dar cine te-a trimis?” îl întreb eu. Mi-a spus câteva cuvinte încurcate, din
care n-am în�eles nimic. Apoi a continuat: “Acolo unde mă a�u eu sunt �i al�i
mul�i din acei ce-�i batjocoreau credin�a ta, din acei cărora le făceai bine �i ei
răspundeau cu rău. Aceia se a�ă într-o stare mai rea decât mine �i nu pot ie�i
din închisoarea lor cea întunecată �i sunt biciui�i cu biciul dragostei, cum a zis
un sfânt. Acum am în�eles că de�teptăciunea noastră era o prostie, lucrurile
noastre rele �i distrac�iile noastre mincinoase �i în�elătoare. Voi care ave�i în
inimă pe Hristos �i pentru care cuvântul Lui este Adevăr, voi a�i câ�tigat totul
iar eu mi�elul am pierdut totul �i tremur �i suspin �i nu a�u pace. Că în iad nu
mai este pocăin�ă. Vai de cei ce trăiesc via�a a�a cum am trăit �i eu pe pământ!
Am râs de cei ce credeau în Dumnezeu �i în via�a viitoare �i multă lume ne
aplauda; vă socoteam nebuni �i vă luam în batjocură, vă numeam fă�arnici �i
în�elători de popor. A� vrea să le-o spun ca să-�i schimbe via�a, dar nu am
îngăduin�ă, cum n-a avut nici acel bogat care ruga pe patriarhul Avraam să
trimită pe săracul Lazăr. Ca să �e vrednici de osândă to�i cît au păcătuit �i nu
s-au pocăit, �i vrednici de mântuire cei ce au mers pe urma lui Hristos
Dumnezeu”.

Cu aceste cuvinte a dispărut din fa�a mea… http://www.munteleathos.com


(http://www.munteleathos.com/)

Postat in Ortodoxie | 20 comentarii

20 Răspunsuri

Dhyana pe 12 septembrie 2011 at 04:46 | Răspunde


Sa mai trambiteze cineva sus si tare, cum ca ar exista Purgatoriul
“puri�cator” sau reincarnarea…

raul2men pe 6 februarie 2013 at 17:20 | Răspunde


e scris in biblie clar ca exista doar 2 locuri raiul si iadu � sigur
ca nu exista purgatoriu

Lorena pe 14 septembrie 2011 at 22:31 | Răspunde


clar ca nu exista asa ceva…numai in viziunea catolicilor,probabil!!

Ned.Kelly pe 22 septembrie 2011 at 08:34 | Răspunde


asa ceva cu siguranta ca exista si este pregatit in special pentru
femeile care-si tradeaza sotii si neamul din care face parte si se
impreuneaza cu altii barbati straini..pe acestea nu le va mai puri�ca
nimeni si nimic, decat focul vesnic pentru totdeauna

CORINA CORINA pe 11 mai 2013 at 08:11 | Răspunde


De ce te referi STRICT la femeile desfranate? Mai sunt multe
pacate, nelegiuiri (poate) mai grave, decat acesta……sau
poate….esti parte a unei astfel de “povesti” dureroase?

bobo pe 30 septembrie 2011 at 19:58 | Răspunde


cutremurator!

Magda pe 5 octombrie 2011 at 18:25 | Răspunde


@Ned Kelly nu �i atat de necrutator! Te inteleg dar nu te aprob!
Acorda si tu putine circumstante atenunate….:)
Au si ele o vina dar parintii, nu? Fratii? Societatea?
Cand esti crescut(a) in ‘spiritul’ asta NUMAI lumesc, si ti se baga la cap ca
numai cei care au o situatie materiala buna, casa, masa, cai, pistoale…sunt
‘oameni’, trag si ele acolo unde le da (nu inima) ci patima de inavutire
peste noapte prin aliante nepotrivite si pierzatoare de mantuire; d-apoi
frate daca numai putregaiul cade din Biserica (apropos de erezii) asa si cei
care se dezlipesc de invatatura crestin ortodoxa cautand sa ‘castige lumea
toata’ in dauna pierderii su�etului!

Acu’e vremea lui ‘scapa cine poate’ vorba Pr.Adrian Fageteanu si, ‘cine se
s�nteste, s�nteasca-se, cine se spurca, spurca-se…’ – vorba apostolului –
cam asta e!

Magda pe 5 octombrie 2011 at 18:31 | Răspunde


M-am abatut putin de la subiect!
Pe mine ma socheaza altceva: in ciuda unor astfel de descoperiri –
nu este prima…multi/majoritatea s�deaza/persi�eaza zicand ca-ti
bati joc de ei spunandu-le Povesti Nemuritoare in loc de �lme XXL ca unor
adulti ce sunt…

Spre exemplu, la inceputul Ac.pt.cei adormiti, spune despre Voievodul


Taxiot care a inviat din morti ca sa faca pocainta si despre Minunea de la
Barnaul in care este aratata invierea din morti a unei femei pacatoase –
Claudia – in 1965 (�ind si mai aproape de noi); sunt multe astfel de
povestiri si totusi…’vor � multi ORBI, SURZI si MUTI’ – vorba Pr.Sela�il!

Magda pe 7 octombrie 2011 at 09:00 | Răspunde


Voievodul Taxiot a inviat din morti ca sa faca pocainta

Taxiot era un voievod care locuia in Cartegena, cetatea mare a


Africii. Acela isi petrecea viata sa in mari si multe pacate. In acea vreme a
venit boala ciumei in cetate. Sumedenii de oameni, femei si copii, mureau
unii dupa altii. Voievodul s-a speriat groaznic. Indata a iesit din cetate cu
femeia sa, a fugit in departare la un sat al sau si se pocaia acolo. Atunci
diavolul care nu iubeste pocainta omului, l-a aruncat pe el si acolo in pacat.
A cazut in preacurvie cu o cumnata a lui, sotia fratelui sau. Dupa cateva
zile l-a muscat un sarpe si indata s-a imbolnavit si a murit. Acolo in
apropiere era o manastire.
Femeia lui Taxiot s-a dus si ruga pe calugari sa vina sa ia trupul lui si sa-l
ingroape in Biserica. Clericii se dusera de-l luara, l-au prohodit si l-au
ingropat in al treilea ceas din zi….
Pe la al noualea ceas insa, auzira glas din groapa, strigand: „Miluieste-ma,
miluieste-ma!”. Auzind mai multi oameni acel glas, repede au plecat si s-au
dus dupa glas pana la groapa. Indata l-au dezgropat.
Vazandu-l viu au inceput a-l intreba ce a vazut el acolo pe lumea cealalta?
El de multe lacrimi si mare plangere nu putea a grai, nici a le spune nimic.
Atunci l-au dus la un om sfant ce-l chema Tarasie episcopul…Marele
Tarasie il mangaia pe dansul si-l invata.
A treia zi i-a zis sa spuna cele ce a vazut. Dar el abia a patra zi a inceput a
spune si a grai: „Eu, Parinte, cand ma savarseam, vazui stand imprejurul
meu niste arapi, atat de groaznici incat numai vederea lor era mai cumplita
dacat toata munca. Vazandu-i pe dansii, su�etul meu s-a spaimantat
groaznic si se strangea. In acea mare frica �ind eu, vazui doi tineri voinici,
foarte frumosi, care venira la mine. Numai cat ii vazui, indata sari su�etul
meu in mainile lor. Apoi indata am zburat si ne suiram sus spre inaltime.
Sosiram repede la vamile acelea ce tin caile si opresc pe cei ce se suie. Toti
vamesii de-acolo intrebau de anumite pacate: unii de minciuni, clevetiri,
altii de nedreptati, altii de ucideri si de alte pacate. Indata vazui voinicii
aceia ce ma duceau tinand ca o vistierie lucrurile mele cele bune, din care
luau si puneau in cumpana impotriva pacatelor mele ce le aduceau si mi le
puneau inante acele duhuri viclene. Si abia, abia ma rascumparara.
Cand ne suiam tot mai sus, am ajuns la vama preacurviei. Acolo ma
apucara acei arapi negri si-mi aduceau inainte lucrurile mele de preacurvie.
Voinicii aceia luminati raspundeau pentru mine si ziceau cele ce am facut
in cetate sunt iertate pentru pocainta mea. Ei zisera: „Asa este. Dupa aceea
insa, iar a facut preacurvie si a murit fara de pocainta”. Auzind acestea
Ingerii, au tot cautat, dar n-au mai a�at niciun lucru bun ca sa ma
rascumpere de pacatul acela, si lasandu-ma s-au dus. Atunci apucandu-ma
viclenele duhuri ma batura groaznic si desfacandu-se pamantul, m-am
cufundat in adanc.
Arapii aceia ma purtara prin niste intrari inguste, prin oarecare crapaturi
stramte, puturoase, pana la cele mai dedesubt temnite ale iadului. Acolo
su�etele pacatosilor sunt incuiate in intunericul cel vesnic, unde nu este
viata pentru oameni, ci munca vesnica, plans nemangaiat si nespusa
scrasnire a dintilor.
Acolo pururea strigau sufeltele pacatosilor cu strigare mare, zicand: „Amar
noua, amar! Vai, vai! Si nu este cu putinta a spune primejdiile celor ce sunt
acolo nici nu se poate povesti de muncile si durerile acelora pe care i-am
vazut acolo. Nefericitii gem de la inima si nimenea nu se milostiveste spre
dansii.
In locurile acelea intunecoase, in stramtoarea aceea grozava m-au pus…si
incepui a plange si a ma tangui cu amar, tinut �ind de la al treilea ceas
pana la al noualea, dupa aceea am vazut putina stralucire.
Cei doi ingeri venira si ei acolo.
Eu incepui a-i ruga cu dinadinsul ca sa ma scoata pe mine din primejdia
aceea, ca sa ma pocaiesc inaintea lui Dumnezeu.
Ingerii mi-au zis: „In zadar te tot rogi aici. Nimenea nu mai poate sa iasa de
aici, pana la invierea tuturor”. Eu iarasi m-am tot rugat sa ma duca in lume
ca sa ma pocaiesc si sa ma curatesc de pacate….
Atunci a zis unul dintre ingeri catre celalalt: „Te pui chezas pentru dansul
ca se va pocai din toata inima precum fagaduieste?” Celalalt i-a zis: „Da,
ma pun.”
Atunci am vazut ca i-a dat lui mana chezasului. Indata Ingerii
apucandu-ma, m-au scos de acolo pe pamant, in mormant la trupul meu. Ei
mi-au zis atunci: „Intra in trupul tau de unde ai iesit”. Atunci am vazut eu
su�eteasca mea �re ca un margaritar stralucind, iar trupul meu cel mort, ca
nise tina puturoasa, neagra. Eu ma ingretosam sa intru intr-ansul. Ingerii
insa mi-au zis: „Nu se poate a te pocai fara numai cu trupul cu care ai
gresit”. Eu ma tot rugam ca sa nu �u silit a intra in trup. Ingerii mi-au grait:
„Intra, iar de nu vrei sa intri in trupul tau, apoi iarasi te vom duce pe tine
acolo de unde te-am luat”. Atunci cu multa neplacere am intrat, am inviat
si am inceput a striga: „Miluiti-ma! Miluiti-ma!” .S�ntitul Tarasie i-a zis
atunci: „Gusta din bucate!” El insa nu voia sa guste nimic, ci umbland de la
o Biserica la alta, cadea pe fata sa, marturisindu-si pacatele sale lui
Dumnezeu cu lacrimi si cu suspinuri. Din vreme in vreme graia catre toti:
„Vai celor ce gresesc, ca munca cea vesnica ii asteapta pe dansii. Vai celor
ce nu se pocaiesc pana ce au vreme! Vai celor ce-si spurca trupul lor!” Asa a
petrecut Taxiot dupa invierea sa, 40 de zile. In acel timp curatindu-se prin
pocainta, si-a cunoscut ceasul sfarsitului sau mai inainte cu trei zile si s-a
dus catre Dumnezeu cel prea Milostiv si de Oameni Iubitor, cel ce pogoara
in iad si iarasi ridica si tuturor le harazeste mantuirea. Caruia i se cuvine
slava in vecii vecilor. Amin.

Kris Black pe 17 noiembrie 2013 at 14:07 | Răspunde


Imi pare rau sa-ti spun Magda si eu sunt crestin ca si tine dar
vreau sa-ti spun ca rareori sunt ocaziile cand Dumnezeu readuce
la viata pe om.Plus faptul ca atunci cand acei oameni sunt
rascumparati acestia nu pleaca in IAD ci sunt in moarte clinica adica
doar li se arata cum ar putea sa arate iadul,pt ca daca ar � cum ai zis tu
in povestea ta nu crezi ca L-ai face pe Dumnezeu egoist prin faptul ca
doar catorva le-ar da ocazia sa iasa din IAD ? Atunci nu s-ar mai implini
ce scrie in BIblie in Apocalipsa unde Zice ca intre IAD si RAI exista o
prapastie in care nici ingerii nu o pot traversa daca nu ma crezi citeste
Bibia eu am citit-o si iti spun sa ai grija cu lucrurile spirituale sa u crezi
tot ce zboara :( Domnul sa te Binecuvinteze pe tine si familia ta :)

Magda pe 10 decembrie 2013 at 18:01


Kris Black

Sumt MULTE, ENORM DE MULTE OCAZII SI EXEMPLE scrise


in Vietile S�ntilor cand Dumnezeu a readus/readuce la viata (prin
intrarea din nou a su�etului in trup) a celui/celei care, in mod
normal (datorita vietii pacatoase traite), ar � fost condamnat
(provizoriu) pana la Judecata Finala (de obste) pentru ceea ce a
facut/zis/trait!
Hristos a rascumparat neamul omenesc DAR CONDITIA �ind in a
incerca (pe cat posibil) SI CU AJUTORUL LUI, sa te mantuiesti, NU
AUTO-MANTUIRE cum sugerezi tu, toti new-agestii sau alte culte!

Banuiesc ca nici nu ai habar de Taina Sf. Spovedanii, Mirungerii


(care este o data cu B otezul), a Sf.Impartasanii, A Sf.Maslu, a
Preotiei si a cununiei….

Mantuirea nu este ceva care s-a realizat hocus-pocus prin venirea lui
Iisus Hristos in lume! ci, o incordare, o supraveghere, un
auto-control si intr-o comuniune din ce in ce mai stransa cu
Dumnezeu!

P.S. Iti multumesc pentru grija! Eu – �ind ortodoxa – n-am apucat sa


citesc Biblia! Dar citesc adesea Noul Testament si, uneori
Epistolele…

Magda pe 7 octombrie 2011 at 09:02 | Răspunde


Minunea din Barnaul despre invierea din morti a unei femei
pacatoase – 1965

Eu am fost atee. Il huleam pe Dumnezeu si prigoneam Sfanta Biserica,


traiam ca o pacatoasa si eram cu totul moarta, dar deodata, din mila lui
Dumnezeu, nu i-a fost dat zidirii Lui sa piara, caci Domnul m-a chemat la
pocainta.
In anul 1962 m-am imbolnavit de cancer. Am fost bolnava de trei ani. Eram
bolnava si munceam. Medicii ma tratau si trageau nadejdea sa ma vindece,
dar nu aducea niciun folos, caci din zi in zi situatia mea era mai rea. Aici
au fost chemati doi medici profesori din Moscova care m-au operat in anul
1965 la 19 Februarie orele 11, ziua. Cu acest prilej s-a descoperit ca
intestinele mele erau descompuse. In timpul operatiei eu am murit. Ma
uitam cu groaza la boala mea. Tot stomacul era cuprins de reteaua
cancerului. La fel si intestinele cele marunte.
Priveam si ma gandeam, de ce suntem doua?! De ce stau in picioare si tot
in acelasi timp stau si culcata? Pe urma medicii mi-au scos maruntaiele si
le-au asezat pe masa. Au spus ca acolo unde trebuia sa se gaseasca
intestinul gros nu era decat un lichid, adica intestinul gros putrezise de-a
binelea. Cand medicii au strans tot putregaiul au zis: „Ea nu mai avea cum
sa traiasca, nu mai avea nimic sanatos, totul putrezise”.
Eu ma uitam si ma gandeam: pentru ce suntem noi doua? Apoi medicii
mi-au prins abdomenul in copci.
Aceasta operatie mi-a facut-o profesorul Istratel Isaevici Neinac, asistat de
doi medici. Atunci medicii au zis: „Trebuie sa o dam medicilor tineri pentru
practica” . Si atunci trupul meu a fost transportat la morga si eu stateam
culcata goala. Apoi m-au acoperit cu un cearsaf pana la piept. In acel
moment a intrat fratele meu cu baiatul meu Andrusa. Fiul meu
apropiindu-se, m-a sarutat pe frunte si a izbucnit in plans, spunandu-mi:
„Mamico, de ce ai murit? Eu sunt mic, cum voi trai fara tine? „ Eu l-am
imbratisat si l-am sarutat, dar el nu m-a bagat in seama. I-am vazut pe toti
cum plangeau. Dupa aceea m-am pomenit acasa. A venit soacra de la
primul meu barbat, apoi soacra cu barbatul meu. Cu primul barbat nu ma
trait mult pentru ca el credea in Dumnezeu. In casa mea a inceput
impartirea lucrurilor. Eu fusesem bogata. Toate aceste bogatii le-am
dobandit nu prin munca cinstita, ci prin desfranare. Sora mea a inceput sa
aleaga lucrurile, iar soacra mea crea ceva pentru copilul meu. Dar sora mea
a inceput s-o ocarasca pe soacra in tot felul si ii spunea: „Baiatul nu este al
tau si nu tu esti ruda cu el” . Cand sora se certa am vazut demonii.
Ei insemnat tot ce se vorbea in zapisele lor si se bucurau. Pe urma sora si
soacra au plecat si au incuiat usa. Sora s-a dus cu un balot mare.
Imediat, eu pacatoasa Claudia, am zburat in sus si ma miram foarte mult
cum de se poate intampla aceasta. Eu zburam deasupra Barnaulului, apoi
s-a intunecat. Intunericul a tinut multa vreme calea mea. Cineva imi arata
locurile pe unde am trait in tineretile mele. Nu stiu pe ce zburam, ori pe
aripi, ori pe nor, nu pot sa-mi dau seama. Cand am ajuns la primul loc de
sub cer, acolo era o zi mohorata, apoi s-a facut lumina mare, incat nu
puteam sa privesc.
Cineva m-a asezat pe un loc inalt, desi in tot timpul zborului eu ma a�am
culcata, dar nu stiu pe ce, parca pe o platforma, de culoare neagra, moale.
Am intrat intr-o ulita lunga, iar de-a lungul ei erau tu�suri alcatuite din
vargute, nu prea inalte, iar pe ele frunzulite subtiri si ascutite. In departare
vedeam copaci mari cu frunze frumoase, de diferite culori. Intre pomi erau
casute noi, dar n-am vazut pe nimeni in ele. Ma gandeam unde ma a�am si
unde am ajuns, intr-un sat sau intr-un oras? Nicaieri nu se vedeau oameni.
Dar cine traieste aici?
Nu departe de mine zaresc o femeie inalta, frumoasa, imbracata intr-o
haina lunga si pe deasupra cu o pelerina, care se apropia de mine. In urma
ei mergea un tanar. Acesta plangea foarte tare si parca spunea ceva, parca
cerea ceva (era ingerul pazitor al su�etului meu), iar Dansa nu-i dadea
nicio atentie. Eu ma gandeam, ce fel de mama o � aceasta? Copilul cere, iar
Ea nici nu se uita la el. Cand femeia s-a apropiat de mine, tanarul i-a cazut
la picioare si din nou cerea ceva de la Ea. N-am inteles nimic. Am vrut sa o
intreb unde ma a�u, dar la un moment dat femeia S-a apropiat de mine si
mi-a spus: „Doamne, unde s-o duc?” Si Ea statea cu mainile pe piept, iar
ochii i-a ridicat la cer. Atunci eu am tresarit puternic si am inteles ca am
murit, iar su�etul se a�a in cer, insa trupul se a�a pe pamant. Totodata, am
inteles ca am multe pacate si trebuie sa raspund pentru ele. Am inceput sa
plang cu amar. Am intors capul sa-L vad pe Domnul, nu am vazut pe
nimeni, dar am auzit glasul Lui, zicand: „Intoarce-te inapoi pe pamant, ai
venit prea devreme. Binevoitorul tau tata M-a milostivit prin rugaciunea lui
neincetata”. Atunci am inteles ca acesta femeie a fost Imparateasa Cerului.
Tanarul care plangea era ingerul meu pazitor. Iar Domnul continua sa
vorbeasca: „M-am saturat de hulele ei impotriva Mea si de viata ei
imputita. Am vrut s-o sterg de pe fata pamantului fara niciun fel de
pocainta, dar tatal ei M-a rugat mult”.
Apoi Domnul mi-a zis: „Trebuie sa-ti arat toate locurile pe care le-ai
meritat”.
Intr-o clipa m-am pomenit in apa, iar pe mine s-au urcat niste serpi lungi de
foc, infricosatori, cu limbile de foc si alte taratoare care scoteau miros
nesuferit. Acesti balauri s-au urcat pe mine, s-au in�pt in mine, s-au urcat
pe grumaz. Tot felul de viermi mai grosi decat degetul si lungi de un sfert
de metru ce aveau coada, iar pe coada aveau ace. Acestia treceau pe partea
dinapoi di dinainte in su�et, in nari, in ochi, in gura, s-au in�pt in mine.
Erau groaznici, insuportabili. Am inceput sa tip cu putere, nu cu vocea mea,
dar acolo nu exista mila si ajutor de la nimeni.
Tot acum a aparut si o femeie care a murit din cauza unui avort. Ea a
inceput sa tipe, sa ceara mila de la Dumnezeu, insa i s-a raspuns: „Cum ai
trait pe pamant fara sa Ma chemi pe Mine in ajutor? Tu ai omorat copii in
pantecele tau si ai sfatuit pe oameni, ca nu trebuie sa aiba copii, ca sa nu-i
atinga saracia. Pentru Mine nu sunt copii de prisos. Eu tuturor le dau cele
de trebuinta, la Mine sunt multe locasuri”.
Atunci Domnul mi-a zis: „Eu ti-am boala ca sa te pocaiesti, iar tu ai trait
pana la sfarsit hulindu-ma pe Mine. Nu M-ai recunoscut pana ia ajuns aici.
Nici
Eu nu te recunosc.”
Mi se paru ca se invarteste pamantul cu mine. Am zburat de acolo si am
simtit un miros. Pamantul s-a apropiat cu zgomot mare. Apoi am vazut
Biserica mea pe care o ocaram. Cand s-a deschis usa Bisericii a iesit de
acolo un preot imbracat in alb cu raza stralucitoare. El statea cu capul
plecat. Atunci m-a intrebat glasul Domnului: „Cine este acesta?” I-am
raspuns: „Este preotul nostru”. Iar glasul Domnului mi-a spus: „Dar tu
spuneai ca este un trantor; el nu este un trantor si nu este un naimit .
Asadar sa stiti ca oricum ar � el, este un slujitor al Domnului dintre cei mici
si daca preotul nu va citi asupra ta rugaciune de dezlegare, nu te voi ierta”.
Iar preotul traieste pana azi pe pamant si slujeste. Eu i-am vazut su�etul
acolo. Apoi am inceput sa-L rog pe Domnul: „Doamne elibereaza-ma sa ma
intorc pe pamant. Am acolo un baiat, �e-Ti mila de el”. „Iata, tie iti este
mila de el, de unul singur, dar eu am nenumarate �inte si-Mi este mila de
voi de mii de ori mai mult. Dar ce cale ati ales voi in viata? O cale
nedreapta. Voi va strangeti o mare de bogatie pentru care faceti tot felul de
nedreptati. Vezi cum iti rapesc bogatia ta? Toate au fost rapite. Pe copil
l-au dus la casa copilului, iar su�etul tau pacatos a venit aici. Ai slujit unui
idol si i-ai adus jertfe, iar acum ceri sa te slobozesc de pedeapsa. Te duceai
la cinematograf si la dansuri, dadeai banii lui satana iar in Biserica lui
Dumnezeu nu voiai sa mergi. Eu am asteptat sa te trezesti din pacate si sa
te pocaiesti”
Iar pe urma Mantuitorul a zis: „Aveti grija de su�etele voastre, ca putin a
mai ramas. In curand voi veni sa judec lumea” .
Atunci L-am intrebat pe Domnul: „Doamne cum trebuie sa ma rog? Eu nu
stiu sa ma rog”. Domnul mi-a raspus: „ Nu rugaciunea care o invatati e
scumpa, ci acea rugaciune are pret care o rostiti dintr-o inima curata, din
adancul su�etului. Spuneti-I Domnului: Doamne, iarta-ma; Doamne
ajuta-ma; rostiti aceste cuvinte cu lacrimi” . Asa mi-a spus Domnul.
Apoi a aparut Maica Domnului si eu m-am pomenit din nou pe acea
platforma, dar nu culcata, ci in picioare. Atunci Imparateasa Cerului s-a dus
dupa franghie. Am vazut ca s-a apropiat de niste porti mari construite si
impletite intr-o linie stramba ca si portile Altarului, de o frumusete de
nedescris si din ele pornea o lumina la care era cu neputinta sa te uiti si pe
care nu o puteai descrie. Portile s-au deschis singure in fata ei. Ea a intrat
inlauntrul unui palat cu livada, iar eu stateam la locul meu. Langa mine se
a�a ingerul pazitor. Iar el nu mi-a aratat fata. Mi-a venit dorinta sa-L rog pe
Domnul sa-mi arate Raiul. Domnul a tacut cand Imparateasa Cerului a
venit, Domnul a zis: „Arata-i Raiul!”
Imparateasa Cerului a facut un semn cu mana asupra mea si a zis: „La voi
Raiul a fost pe pamant, iar aici e locul pacatosilor. Iata cum e iadul”. Si a
ridicat ca un fel de cearsaf si am vazut pe partea stanga niste oameni negri,
parca pestriti care erau ca niste schelete. Era o multime nenumarata si din
ei iesea un miros nesuferit asa incat si acum simt acel miros ingrozitor si
ma tem sa nu nimeresc acolo. Caci ei toti s-au ridicat si cu gatlejurile uscate
cereau sa bea macar o picatura de apa, sa le dea cineva. Ma ingrozeam
cand ei spuneau ca acest su�et a venit din raiul pamantesc, ca dintr-ansul
vine miros aromat.
Omul pe pamant are dreptul si vremea sa poate dobandi raiul, sa se
osteneasca pentru Domnul pe pamant si cu su�etul, iar daca nu vor osteni
pentru Domnul, nu vor scapa de acest loc de chinuri si Imparateasa Cerului
mi-a zis: „La voi, in raiul pamantesc, este de mare pret milostenia, si acesta
apa sa o dati la cineva, dar dintr-o inima curata, cum a spus Domnul. Daca
cineva va da macar un pahar cu apa rece in numele Meu, va primi rasplata
de la Domnul. Iar de nu este numai apa multa, ci si alte lucruri aveti cu
indestulare, si din acelea trebuie sa le dati celor ce au nevoie. De acest dar
sunt pline si raurile care la voi niciodata nu seaca”.
Si dintr-o data, intr-o clipa m-am pomenit in tartar, care este mai rau ca
Iadul. Acolo am vazut fum si foc. Spre mine au alergat demonii cu zapisele.
Imi aratau toate pacatele si faptele mele cele rele si-mi ziceau: „Iata, noi am
scris aici ca tu ai slujit noua pe pamant”.
Si eu insami am citit pacatele mele si faptele mele cele rele care erau scrise
cu litere mari. Si m-am speriat de faptele mele. La diavoli era un foc care
zbura in sus si deodata a inceput sa ma bata peste cap. Si s-au in�pt in
mine scateiele de foc. Dar vai, numai eu auzeam gemetele slabe ca un fel de
piuit de puisori, ale celor pacatosi. Ei cereau apa sa bea. Cand lumina focul,
ii vedeam pe toti. Erau ingrozitori de slabi si de chinuiti si-mi spuneau:
„Iata ai venit si tu aici la noi, prietena. Acum vei trai cu noi. Noi am trait
pe pamant si n-am iubit pe nimeni, nici pe slujitorii Bisericii lui Dumnezeu,
nici pe saraci, si numai ne mandream si ii huleam; tagaduind pe Dumnezeu,
slujeam celor lepadati de Dumnezeu, iar pe Pastorii Bisericii Ortodoxe ii
ocaram si niciodata nu ne spovedeam si nu ne Impartaseam. Iar pacatosii
care se caiau de pacatele lor din toata inima, care mergeau la Biserica si
primeau pe straini, dadeau milostenie la saraci si ajutau pe toti cei ce erau
in nevoi, faceau fapte bune, post si rugaciune, toti acestea se gasesc acolo,
sus”.
Eu m-am spaimantat foarte tare si m-am cutremurat de groaza. Mi se parea
ca ma gasesc acolo de un secol si aveam o stare foarte apasatoare. Iar ei
continuau sa-mi spuna: „Tu vei � cu noi, tu vei trai si te vei chinui in vecii
vecilor ca si noi”. Apoi a aparut Maica Domnului, Imparateasa Cerului si s-a
luminat. Toti diavolii au cazut, unul cate unul, iar toate su�etele s-au intors
catre Dansa cu plangerile lor. Au inceput sa se roage: „Maica Domnului nu
ne lasa singuri, e mult de cand suferim”. Altii spuneau: „Ducem lipsa de
apa, iar focul este nesuferit”. Si acestia varsau lacrimi amare, iar Maica
Domnului plangea de asemenea si le spunea lor: „Cand ati trait pe pamant,
nu M-ati chemat pe Mine si nu Mi-ati cerut Mie ajutorul si nu v-ati rugat
Fiului Meu si Dumnezeului vostru. Si acum eu nu va pot ajuta. Eu nu pot
indupleca pe Fiul Meu, iar El nu poate trece peste voia Tatalui Sau Ceresc.
Si de aceea nu va pot ajuta si nu pot mijloci pentru voi. Nu pot milui pe cei
ce sufera in iad, decat pe cei pentru care se roaga Biserica si pelerinii si
rudele, prietenii si cunoscutii lor fac fapte bune pentru ei si au fost vrednici
de mila cat au trait pe pamant.”
Cand am fost in iad diavolii imi dadeau sa mananc viermi vii si morti.
Acestia erau unsi, descompusi si puturosi. Eu strigam si spuneam, cum sa
mananc? Iar ei mi-au raspuns: „N-ai pazit postul cat ai trait pe pamant si ai
mancat carne, dar tu n-ai mancat carne, ci viermi, si aici tot viermi ai sa
mananci”. In loc de lapte imi dadea sa mananc tot felul de spurcaciuni.
Apoi am inceput sa ne ridicam, iar cei ramasi in iad au inceput sa strige cu
putere: „Nu ne lasa, Maica Domnului” si, acolo s-a lasat iarasi intunericul.
Eu m-am a�at din nou pe platforma pe care Imparateasa Cerului mi-a
aratat toate acele locuri infricosatoare. Apoi si- asezat mainile pe piept, a
ridicat ochii spre cer si a intrebat ce sa faca cu mine, unde sa ma duca.
Domnul a spus: „Lasa sa se intoarca pe pamant, apucand-o de parul
capului”
Si indata au aparut 12 roabe care nu aveau roti. Ca sa ma pot misca
Imparateasa Cerului mi-a spus sa ma proptesc cu piciorul drept, iar cu
celalalt sa imping. Eu am facut cum mi-a spus Dansa si Ea mergea alaturi
de mine. Si cand am ajuns la ultima roaba, acolo am vazut o prapastie fara
sfarsit. Imparateasa Cerului mi-a spus: „Intinde in jos mai intai piciorul
drept apoi stangul”. Eu i-am spus: „Mi-e foarte frica. Mi-e teama sa nu cad”.
Ea mi-a spus: „Nu avem nevoie ca tu sa cazi!” „Dar am sa mor!” „Nu, n-ai
sa mori!”. Ea mi-a dat franghia in mana dreapta, cu capatul cel gros, iar cu
cel subtire l-a luat la sine. Cosita era impletita in trei randuri. Apoi
Imparateasa Cerului a smucit, iar eu am zburat pe pamant. Vedeam cum pe
pamant alergau masinile, iar oamenii alergau la lucru. Eu stateam culcata
pe platforma intr-o piata noua, dar nu aterizam pe pamant, ci zburam
linistita catre congelatorul unde se a�a trupul meu, ce statea intins mort.
Capul atarna putin intr-o parte, iar o mana statea de asemenea jos si numai
o coasta era lipita de alt cadavre. Nu stium cum a intrat su�etul in trup,
stiu numai ca am simtit un fel de frig. De indata ce mi s-a eliberat coasta ce
era lipita de un cadavru, mi-am strans coapsele catre genunchi. In acest
timp a fost adus pe nasalie un barbat mort, cu picioarele taiate de tren. Am
deschis ochii, m-am miscat, dar ei m-au asezat in pozitia in care ii aseaza
pe toti mortii. Ei au vazut cum m-am indoit si cum m-am miscat si au
inceput sa fuga, care incotro. Apoi au venit sanitarii si doi medici. Au spus
ca trebuie incalziti creierii cu beculete. Aceasta s-a intamplat in 23
februarie 1965 la orele 9 dimineata.
Pe trupul meu se a�au opt cusaturi si toti au facut practica pe trupul meu .
Cand am inceput sa ma incalzesc, dupa doua ore, am deschis ochii si am
inceput sa vorbesc, cadavrul meu �ind pe jumatate mort. Treptat, treptat se
refaceau de asemenea si creierii mei. Eram hranita arti�cial. Dupa 20 de
zile mi-a adus o gustare: smantana si cafea. Dintr-o data am spus ca nu voi
manca. Sora incerca sa ma convinga sa mananc. Am raspuns: „Astazi e
vineri si nu voi manca de dulce. De va puteti aseza langa mine va voi
povesti tot, unde am fost si am vazut in aceasta vreme”. Ea s-a asezat si a
inceput sa asculte ceea ce le povesteam: „Cine nu respecta zilele de post si
nu cinsteste lunea, miercurea si vinerea si toate posturile, acolo i se da sa
manance viermi in loc de carne, iar in loc de lapte tot felul de taratoare si
serpi. Acesta hrana li se da tuturor acelor care au murit fara pocainta in
fata preotului si fara Sf.Impartasanie, si de aceea eu nu voi manca blidele
cu smantana”.
Medicii ascultau si faceau fete-fete, �ind cand rosii cand palizi. S-au mai
adunat si alt medici, surori si le povesteam ce am vazut si ce am auzit si de
viata de dincolo de mormant. Iar mai tarziu, militia a inceput sa alunge
poporul de la mine si m-a mutat in spitalul orasenesc, unde m-am
insanatosit complet. Medicii erau curiosi sa stie cum de am revenit la viata
odata ce matele mele erau putrede si maruntaiele vatamate si intrasera in
putrefactie. Iar dupa operatie, maruntaiele mele au fost aruncate pe unde
s-a nimerit si taieturile au fost cusute. Pentru ca sa se incredinteze, ei au
hotarat sa ma opereze din nou. Cand seful medicilor a anuntat acest lucru,
Valentina Vasilevna a spus: „Pentru ce sa taiem, maruntaiele ei sunt
complet sanatoase”. I-am rugat sa nu inchida ochii, caci pe mine nu ma
doare nimic. Medicii mi-au scos maruntaiele pe masa, eu priveam in tavan
si vedeam ca-n oglinda. Eram neadormita. Intrebam medicii ce boala am,
iar ei mi-au raspuns „la dumneata toate sunt sanatoase”. In acel moment a
sosit medicul care mi-a facut prima operatie impreuna cu alti medici. Ei
s-au uitat la mine si la maruntaiele mele si au spus: „Dar unde este boala?
Ea a avut toate maruntaiele putrede si acum sunt sanatoase!”.
Toti medicii erau cuprinsi de mirare si de groaza. In timpul operatiei
medicii ma intrebau: „Ce mai faci Clara, te doare?”. Eu le-am raspuns ca nu
ma doare nimic. Ei alergau plini de groaza prin Sali, se apucau de cap, isi
framantau mainile si erau galbeni la fata ca niste cadavre. Iar eu le
spuneam ca Domnul Si-a facut mila cu mine, pentru ca sa merg sa spun si
altora. Iar pentru Dv.sa va �e spre inteleptire, ca sa credeti ca deasupra
noastra este puterea Celui Prea-Inalt.
Ei insisi spuneau acest lucru intre ei. I-au spus medicului evreu: „Si tie ti-a
spus Clara. Daca tu crezi in toate astea, atunci du-te de te boteaza si te
cununa”.
El era rosu de nedumerire. Valentina Vasilevna care m-a operat a iesit in
coridor, s-a prabusit pe divan si a izbucnit in hohote de plans. A fost
intrebata de ce plange: „A murit Clara?” Iar ea a raspuns: „Sunt uimita de
aceasta minune vadita”. Si a rugat-o sa aiba grija personal de mine ca
cineva sa nu ma omoare. Ea ma hranea si-mi pregatea mancarea personal.
Directorul institutului de medicina s-a mirat de asemenea zicand ca acesta
este un caz unic in istoria universala.
Cand am iesit din spital l-am invitat pe preot, pe care intotdeauna il evitam
si-l batjocoream ca pe un trantor, dar in fond e un om mare – slujitor al
Altarului Domnului. M-am spovedit la el, i-am marturisit toate pacatele
mele savarsite in toata viata mea si el m-a impartasit cu Sf.Taine si a facut
o slujba in casa mea si mi-a s�ntit casa. Pana atunci in casa mea era numai
murdarie. Batai, betie, si se facea ce nu se poate povesti. A doua zi m-am
dus la sediu si am predat carnetul de membra de partid intru cat Claudia de
odinioara, activista, nu mai este, caci ea a murit.
Am 40 de ani, cu ajutorul Imparatesei Cerului si din mila Domnului merg la
Sf.Biserica si traiesc viata crestineste. Ma duc si la instituti si propovaduiesc
ceea ce am vazut si auzit in viata de dincolo de mormant. Primesc acasa pe
toata lumea si de asemeni povestesc tot ce mi s-a intamplat. Iar acum ii
sfatuiesc pe toti cei care vor sa nu primeasca aceste chinuri, despre care am
povestit; pocaiti-va de pacatele voastre si de purtarile voastre cele rele, in
fata preotului, si veti primi dezlegarea pacatelor si viata vesnica. Amin.
Despre mine puteti a�a in orasul Barnaul de pe meleagurile Altaiului,
strada Cristkaia 99, Claudia Vasilevna. Anul 1965.

„Cat a mai trait, Claudia l-a marturisit pe Hristos prin neincetate lacrimi de
speranta si pocainta ale inimii sale indurerate pentru greselile tineretii si
ale nestiintei sale anterioare. Iar cu gura marturisea tuturor preaslavita
minune a invierii ei trupesti si duhovnicesti. Dupa ce a somat-o in cateva
randuri sa nu mai marturiseasca nimic despre aceste infricosate si minunate
lucruri, vazand ca nu poate sa o infricoseze si sa o reduca la tacere,
omniprezentul KGB a ucis-o” (Marturia parintelui Marcu de la Sihastria
Neamt, care a vizitat Barnaulul inainte de anul 1989)

neoexpres pe 21 mai 2012 at 17:24 | Răspunde


mi’a dat mult de gandit aceasta povestioara,am ratacit Calea si
m’am indepartat foarte mult de Dumnezeu….stiu ca este bun si
iubitor de oameni si numai El poate ierta toate cele facute cu
gandul,cu fapta sau cu cuvantul,dar sunt atat de multe pacate care le’am
facut si atat de putine fapte bune…..nu e niciodata tarziu sa iti intorci
fata catre Dumnezeu in speranta ca si El isi va intoarce din nou fata
inspre tine….multumesc Magda pentru aceasta istorioara…a fost ca o
palma de trezire,imi dau seama ca nu sunt nici pe departe acel om
placut pentru Dumnezeu,dar inca mai am sperante sa imi pot indrepta
nitel raul facut in toti acesti ani de ratacire….Dumnezeu sa te aibe in
grija Lui si pe toti oamenii…

CORINA CORINA pe 11 mai 2013 at 08:16


Prietene…..D-zeu nu-si intoarce fatza de la tine, niciodata!
Chiar si in cele mai grele, cumplite pacate �ind, el te (ne)
asteapta, pana in ultima clipa, la ultima su�are sa ne pocaim,
ca si talharul de pe cruce care se spune, “a furat” Imparatia. El a fost
primul care-a intrat in Rai, alaturi de Hristos!
Noi suntem cei care-L uitam pe Hristos, caruia nu-I facem loc in
viata noastra…..intotdeauna problemele noastre sunt mai importante
decat D-zeu! Cu alte cuvinte…..cu totii suntem niste
nerecunoscatori!

Victor pe 24 octombrie 2011 at 13:26 | Răspunde


Am toata admiratia pentru ceea ce a postat Magda. Faci o importanta
misiune. Bucurie mare s-ar face in cer pentru cei care se
conformeaza. Doamne ajuta!

Acunune Dumitru pe 11 aprilie 2012 at 21:40 | Răspunde


Aceasta postare iti misca su�etul,te trezeste la viata crestineasca
…pe care multi dintre noi ,dar mai ales eu am lasat-o pe ultimul
loc!! DUMNEZEU sa ne ajute!

Maria pe 15 aprilie 2012 at 21:26 | Răspunde


HRISTOS A INVIAT!

Maria pe 15 aprilie 2012 at 21:36 | Răspunde


Impresionant Magda!Doamne ,cat e de greu atunci cand stii toate
astea dar nu lupti sa “castigi “raiul.Alergam dupa bani,masini ,lux si
ne scapa ce-i esential su�etul.Doamne ,de mi-ai da sfarsit crestinesc
si lacrimi de pocainta in locul vietii confortabile si a comoditatii.E tare greu
sa urci cand i-ti place tot ce-i lumesc si trecator si tare nefericit esti cand te
distantezi de D-zeu.

doina pe 18 decembrie 2012 at 19:20 | Răspunde


Mărturia unei pustnice ce trăie�te nevăzut în mun�ii Neam�ului
despre cei ce plâng �i se roagă pentru lume 8.01.2001
În numele Tatălui �i al Fiului �i al Sfântului Duh![1]
Îmi cer iertare, Preacuvioase Părinte Ioanichie[2], că a�a târziu v-am trimis
aceste rânduri. Mărturisesc că eu am scris pe hârtie întâmplarea întâlnirii
mele cu monahia Teodora, a�a cum m-a�i sfătuit când eram sub mantie,
chiar în acele zile cât am stat la Sihăstria, după călugărie, căci m-am gândit
să nu mai uit din acea întâlnire anumite vorbe sau cuvinte.
Deoarece am scris repede �i grăbit, �i �ind presat de timp, inevitabil am
scris �i mai urât �i greu de în�eles, a�a că m-am gândit să scriu mai clar �i
mai cite� �i să vă trimit scrisoarea. Dar, pe de o parte, din lâncezeală �i, pe
de altă parte, din lipsa de timp a unui program încărcat, am tot amânat.
Iată însă că în această seară, după ce am venit de la înmormântarea
Părintelui Ieroschimonah Onufrie, pe care l-am cunoscut personal, mi�cat
profund de această via�ă în�elătoare �i pătruns de această tainică �loso�e a
mor�ii, pentru cei împăca�i cu Dumnezeu �i cu aproapele – bucurie, iar
pentru cei ro�i de viermele con�tiin�ei �i neîmpăca�i cu cei din jur –groază
�i cutremur; cuprins deci de aceste sentimente, ignorând oboseala �i
celelalte neputin�e ale mele, m-am hotărât să vă scriu cele ce urmează:
În seara zilei de 14 august 1999, �ind paracliser la biserică, am văzut în
jurul orelor 17 o maică ce prin îmbrăcăminte părea o oarecare monahie de
chinovie �i nu dădea de bănuit că este o pustnică. Ceea ce mi-a atras aten�ia
a fost faptul că era cu totul absorbită de o altă lume �i plângea domol �i
lini�tit, rugându-se cu un �irag de metanii, retrasă lângă un col� al bisericii.
Deoarece to�i părin�ii erau la masă, înainte de privegherea Adormirii Maicii
Domnului, eu am fost singurul care am văzut-o, �ind încă la biserică.
Invitând-o la masă, m-a refuzat delicat, în sensul că nu mi-a mai permis să-i
fac o a doua invita�ie, spunându-mi:Părinte, nu mănânc deoarece eu
ticăloasa, nimic lucrând, nici nu trebuie să mănânc; la care cuvinte am
renun�at �i am plecat la ale mele treburi, în biserică.
Trebuie să men�ionez starea de permanentă umilin�ă �i plângere în care se
a�a chiar �i când vorbea cu mine, neputând a se stăpâni. În timp ce
aprindeam candelele în biserică, s-a apropiat cu s�ală de locul unde eram �i
m-a rugat, zicându-mi: Părinte, v-a� ruga ceva, că eu sunt străină �i aici nu
cunosc pe nimeni, a�a că am îndrăznit la S�n�ia Voastră. Iar eu am răspuns:
Dacă îmi stă în putin�ă, v-a� ajuta. �i întrebând-o de la ce mănăstire este,
mi-a zis că de la mănăstirea Pasărea (Bucure�ti). Părinte, eu am fost trimisă
de ascultare de duhovnicul meu să trimit un plic la po�tă, însă n-am prin
cine să-l trimit. �i la sugestia mea de a-l pune singură la po�tă atunci când
se întoarce, de-abia atunci, silită de împrejurări, mi-a zis că nu poate, căci
stă undeva în pădure. Când am auzit aceasta, m-am uitat la ea cu
neîncredere, gândind în sinea mea că o � o „pustnică de ogradă”, cum se
zice celor ce stau de capul lor în pustie, fără binecuvântare, �i au rânduiala
de sine neîntemeiată pe învă�ăturile S�n�ilor Părin�i �i care sunt într-o
amăgire de sine. Dar Dumnezeu avea să-mi arate că eu aveam de fapt în
fa�a ochilor o cuvioasă „de care toată lumea nu este vrednică”, după
cuvântul Sfântului Apostol Pavel, pe care eu, prostul �i trufa�ul, o
dispre�uisem la prima vedere.
Am întrebat-o dacă nu se teme de �are, la care ea mi-a răspuns:
Părinte, eu de mică am fost obi�nuită cu pădurea, cu muntele �i
singurătatea, căci satul unde am copilărit era situat în astfel de locuri �i nu
mă tem de animale, ci mai mult de oameni. La care am început să-i spun de
pericolul în�elării zugrăvit în Filocalie �i mai ales la Sfântul Ignatie
Briancianinov, la care mi-a răspuns, suspinând:
Părinte, vai de noi, că nu �tim ce ne a�teaptă în ceasul mor�ii, ce chinuri
suferă cei ce nu s-au pocăit!
După aceea am întrebat-o de scrisoare �i mi-a spus că vrea să o trimită la
Pasărea, la maica la care a fost uceni�ă, pe nume Timoteia, urmând ca
aceasta să-i trimită un colet pe adresa mea. Iar această maică ce se numea
Teodora (ca rasoforă o chema Elisabeta) urma să revină pe data de 14
octombrie sau 8 noiembrie să ia coletul de la mine. Dar nici până în ziua de
astăzi n-a mai venit �i nici colet sau răspuns n-am primit de la maica
Timoteia din Pasărea.
După aceasta i-am răspuns (inten�ionat făcând aceasta, căci începusem
să-mi dau seama că este o persoană care ascunde taine mari) să-mi dea
plicul după priveghere, nădăjduind să-mi spună mai multe lucruri despre
pustie.
A început privegherea, iar ea a stat într-un col� întunecat în pridvor. După
Slujbă, am a�teptat să plece to�i părin�ii la chilii, după care am început s-o
întreb mai multe lucruri, la care mi-a spus că a stat mai întâi în mun�ii
Rarăului, dar era o zonă foarte rece �i aspră, iar pustnici foarte pu�ini, iar
de câtva timp stă în mun�ii Neam�ului, unde clima este mai blândă iar
pustnicii mai mul�i, iar din locul unde stă ea cea mai aproape mănăstire e
Sihla �i i-a luat cinci ore de mers până aici.
M-a întrebat de numele meu ca să mă pomenească, la care i-am răspuns să
pomenească pe Părintele Pahomie[3] cu ob�tea, căci intru �i eu acolo. Iar
ea mi-a zis:
Părinte, acolo, în acea zonă unde stau, sunt mai mul�i Părin�i �i doar două
maici de care m-am folosit numai privindu-le, fără să mai vorbesc cu ele,
de�i ei petrec în eremitism total, neie�ind nici măcar la mănăstiri pentru
Spovedanie (căci au duhovnici acolo) sau pentru a agonisi cele de nevoie;
ei pomenesc la rugăciuni pe Părintele Pahomie cu ob�tea, precum �i pe
Părintele Victorin[4] cu soborul, de aceea v-am întrebat de numele
personal. Ace�ti Părin�i se întâlnesc noaptea de câteva ori pe an la Pe�tera
S�ntei Teodora �i se roagă împreună. După care am întrebat-o: Dacă ar vrea
cineva să vină să trăiască acolo, ar � primit lângă acei Părin�i? La care mi-a
răspuns: Eu, când m-am dus prima oară, am trăit singură câ�iva ani �i
chinuindu-mă, fără să �tiu că mai există cineva împrejur; de abia într-un
târziu am a�at de ei, fără să vreau, deci nu se pune problema dacă primesc
pe cineva, ci po�i umbla toată pădurea fără să dai de ei, dacă Dumnezeu
nu-i descoperă. După aceea mi-a spus cum a dat de un schimnic adormit
întru Domnul, într-un bordei de mult timp, neputrezit, răspândind
bună-mireasmă. Apoi mi-a povestit despre un Părinte care a avut o vedenie
despre Părintele Paisie Olaru �i despre slava de care s-a învrednicit de la
Domnul. Dar nu-mi aduc aminte exact ce mi-a spus.
În sfâr�it, am luat plicul, iar ea a plecat spre pe�tera S�ntei Teodora,
spunându-mi că va sta la pe�teră, iar diminea�a va pleca. M-am dus la chilie
�i, pe când îmi făceam rugăciunile de seară, mi-a venit un gând insistent,
zicându-mi: Nu cumva a fost un demon venit în chip de maică să te în�ele,
sco�ându-te din ob�te înainte de vreme la pustie? (căci atunci aveam
dorin�a puternică de a merge la pustie, iar această întâmplare era un
argument puternic, motivând plecarea). Du-te la pe�teră �i te încredin�ează.
M-am luptat cu acest gând, dar până la urmă m-am dus. Era ora 1 noaptea.
Vă mărturisesc cu lacrimi în ochi că am stat un sfert de oră în gura pe�terii
fără să pot rosti un cuvânt, de�i voiam, dar de-abia deschideam gura, parcă
eram paralizat. Ea nu m-a sim�it, căci am mers u�or, iar afară bătea vântul
puternic, vrând parcă a spune de viforul ispitelor sălbatice pe care le îndură
pustnicii, de te în�orezi numai gândindu-te. Ea era într-un col� al pe�terii �i
plângea, iar printre lacrimi spunea numai atât: Sfântă Teodora, ajută-mă,
nu mă lăsa! Voiam să o chem pe nume, dar nu puteam. O putere nevăzută
mă �inea pe loc. Am trăit clipe de o mare intensitate �i atunci mi-am dat
seama de ce nu pierde Dumnezeu lumea, �indcă încă mai are plăcu�i „care
nu �i-au plecat genunchii lui Baal”.
După un timp, am putut să o chem pe nume �i i-am spus să stea în fa�a
icoanei S�ntei Teodora, cerându-i să zică: Doamne Iisuse Hristoase, pentru
rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, cu puterea cinstitei �i de via�ă
făcătoarei Crucii Tale, cu rugăciunile S�ntei Teodora �i cu ale tuturor
S�n�ilor Tăi, miluie�te-mă �i mă mântuie�te pe mine, păcătoasa. Amin. Să-�i
facă cruce �i să sărute icoana S�ntei Teodora. Toate acestea le-a făcut cu
multă evlavie �i umilin�ă, încredin�ându-mă din mărturiile S�n�ilor Părin�i
că nu este demon (de fapt, mai târziu mi-am dat seama că de la Dumnezeu
a fost acest gând, ca să-�i descopere din tainele Sale prin plăcu�ii Săi).
Deci, după ce a făcut ce i-am cerut, mi-a făcut o dezvăluire înfrico�ată,
spunându-mi: Părinte, eu ticăloasa am trăit în Mănăstirea Pasărea vreo 10
ani �i am fost trimisă de ascultare la Locurile S�nte ca paraclisieră la o
biserică românească. De când am intrat în mănăstire, am citit �i am râvnit
Vie�ile S�n�ilor, dar nu le-am urmat �i în fapte, ci mi-am petrecut via�a în
lenevire �i nepăsare. Acolo m-am îmbolnăvit de moarte �i mult am pătimit
în acea suferin�ă cumplită prin spitale. Dar într-o zi a venit o maică la mine
la spital �i mi-a spus: „Roagă-te, soră Elisabeta, la Sfântul Ioan Iacob de la
Neam�, Hozevitul, că �i el a fost chinuit tot de aceea�i boală �i tot în acest
spital a pătimit”. După ce a plecat, eu am început să mă rog la Sfântul Ioan
să mă tămăduiască, �indcă nu mai puteam răbda. �i mi s-a întâmplat un
lucru înfrico�ător (zicând aceste cuvinte, a izbucnit în plâns): am murit; pur
�i simplu mi-am văzut su�etul u�or ca un fulg plutind în aer, iar trupul
zăcând pe patul spitalului, hâd �i scârnav.S-a oprit apoi pu�in, �ind
inundată de lacrimile ce-i curgeau �iroaie �i a spus: Părinte, fac această
mărturisire fra�ilor mei în Hristos care doresc mântuirea, ca să �tie ce ne
a�teaptă pe �ecare din noi la moarte. �i a continuat, zicând: După ce am
murit, au venit demonii �i m-au luat cu ei în iad – �i ce am văzut acolo �i ce
am sim�it este greu de exprimat în cuvinte �i necuprins de mintea
omenească. De deznădejdea ce m-a cuprins, am început să urlu de durere �i
mă rugam Maicii Domnului �i Sfântului Ioan Iacob să mă scoată din acea
muncire înfrico�ată. Vai, părinte, pentru o dulcea�ă trecătoare a păcatului �i
dezmierdare în�elătoare, ne facem singuri pricinuitori de pierzare, ne�tiind
ce ne a�teaptă! Acolo, Părinte, am văzut arhierei, preo�i, arhimandri�i,
stare�i �i călugări din neamul nostru, care se munceau mai mult decât to�i,
ca unii ce au �tiut voia �i poruncile lui Hristos, dar nu le-au împlinit. După
un timp, a apărut Maica Domnului cu Sfântul Ioan Iacob, cu multă slavă �i
lumină, �i m-au scos din acele chinuri, spunând către demoni: „De ce a�i
răpit acest su�et fără să �e judecat?” Imediat Maica Domnului a dispărut �i
am rămas singură cu Sfântul Ioan, într-o câmpie întinsă �i înverzită. Sfântul
Ioan m-a dus să vizitez loca�urile drep�ilor �i, mergând, am văzut multe
frumuse�i de nedescris �i de neînchipuit ale Raiului. �i, zicând aceste
cuvinte, începuse a iradia fa�a ei de o bucurie străină de această lume, dar
ea imediat �i-a strunit mintea, având o trezvie ascu�ită, prihănindu-se pe
sine �i zicând: Ticăloasa asta, în loc să cugete la chinurile ce o a�teaptă
pentru răută�ile săvâr�ite, ca una ce a mâniat pe Dumnezeu mai mult decât
to�i, visează la Rai! �i a izbucnit iară�i în plâns. �i atunci mi-am adus
aminte de cuvântul Părintelui Cleopa despre paza min�ii �i de cuvântul
Avvei Visarion: „Dacă e�ti în pace �i lini�te, atunci mai mult smere�te-te, ca
nu cumva bucurie străină să intre în su�etul tău �i, lăudându-ne, să �m da�i
la război”. Iar ea a continuat: Ajungând la por�ile Împără�iei Cerurilor, s-a
auzit un glas ca de tunet: „Alung-o pe aceasta de aici, căci nimic necurat nu
va intra în Împără�ia Cerurilor”. Atunci Sfântul Ioan m-a întors înapoi lângă
trupul meu �i mi-a zis: „Su�ete, să �tii că Dumnezeu �i-a mai dăruit ani de
via�ă ca tu să te pocăie�ti, căci în via�a ta ai râvnit s�n�ilor, dar nu le-ai
urmat �i în fapte, ci ai petrecut în lenevire; ia deci aminte la restul zilelor
tale cum petreci”. �i, zicându-mi aceste cuvinte, s-a făcut nevăzut, iar eu
am început să intru înapoi în trupul meu. Dar atâta scârbă mi s-a făcut,
încât preferam să intru în toate necură�iile lumii decât în trupul meu. Deci,
când am intrat, doctorii s-au mirat că mă văzuseră moartă �i înviasem, iar
boala de care sufeream dispăruse complet. Însă, din pricina chinurilor pe
care le-am trăit în iad, mă comportam ciudat �i după un timp to�i m-au luat
de nebună, a�a încât nici duhovnicul meu nu mă în�elegea, crezând că am
luat-o razna din pricina bolii suferite. Bineîn�eles că nici nu m-au mai �inut
la Ierusalim, căci nu mai eram bună de treabă, �i m-au trimis în �ară.
Ajunsă aici, nu m-am mai întors la Pasărea, deoarece nu mai puteam trăi
într-o comunitate, �ind marcată profund de experien�a trăită. Iar atunci
când îmi amintesc acele chinuri, le retrăiesc pierzându-mi orice sim�ire
exterioară[5], de multe ori durând o zi sau chiar o săptămână această stare,
iar cine m-ar vedea s-ar înfrico�a că nu mai mi�c deloc, ci doar �ip �i mă
vaiet ca o persoană care doarme �i visează ceva urât �i înfrico�at.
Aici, Preacuvioase Părinte Ioanichie, a� vrea să vă fac o paranteză,
aducându-mi aminte de cuvintele acelui pustnic aghiorit cu care a discutat
ÎPS Hierotheos de Nafpaktos, discu�ie relatată pe larg în cartea „O noapte în
pustia Sfântului Munte”, iar acel pustnic spunea: trebuie ca un monah să se
gândească la iad nu ca la ceva abstract, ci ca la un lucru concret, să
participe cu toată inima la chinurile iadului, să se simtă pe el însu�i că este
osândit; preluând cuvintele Sfântului Siluan: �ine-�i mintea în iad �i nu
deznădăjdui. �i încă un aspect al experien�ei acestei maici îl voi relata la
sfâr�itul scrisorii în anexă, pentru a nu face greoaie istorisirea. Iar ea a
continuat: Părinte, nu vă pute�i da seama ce răutate au diavolii asupra
neamului omenesc �i de câte ori nu m-au bătut �i chinuit, dar m-a salvat
harul dumnezeiesc, mai ales că eu port la brâu cingătoarea Sfântului Ioan
Iacob. Locul unde stau este foarte sălbatic �i înfrico�ător, unde n-a călcat
picior de om vreodată �i am pătimit multe. Am fost atacată de urs, de lup,
dar m-a scăpat Bunul Dumnezeu. De multe ori se adunau demonii să mă
bată, dar îi ardea Harul dumnezeiesc primit de Sfântul Ioan Iacob �i
revărsat peste lucrurile �i locurile pe unde a umblat. �i atunci strigau
turba�i: „Nu ne putem apropia de blestemata aceasta, căci este încinsă cu
farmece” – a�a numeau ei cingătoarea Sfântului Ioan pe care o am de la o
maică bătrână de la Ierusalim, care, la rândul ei, o avea de la Părintele
Ioanichie Pârâială, ucenicul Sfântului Ioan. Zicând aceasta, am rămas uimit
de această mărturisire �i am început să o întreb câte ceva despre rugăciune,
dar ea, ca o smerită cugetătoare, nu s-a grăbit să-mi dea sfaturi �i să facă pe
povă�uitoarea (caracteristic celor căzu�i în părere de sine �i în în�elare), ci
m-a trimis la „Sbornicul” ca să citesc. Apoi, întrebând-o iară�i o problemă
care mă frământa, mi-a zis cu smerenie: Părinte, dar duhovnicul ce v-a
spus? I-a�i cerut sfat? La care i-am răspuns că da, dar să-mi spună �i părerea
ei, la care mi-a răspuns: Apoi, dacă duhovnicul v-a sfătuit, Dumnezeu Însu�i
l-a insu�at; cine sunt eu, păcătoasa, să-mi pun cuvântul meu deasupra unui
duhovnic?
După aceasta, eu am plecat, lăsând-o la pe�teră, căci se lumina de ziuă, în
nădejdea că o voi revedea peste câteva luni, când urma să-�i ia coletul de la
mine. Dar, după cum v-am spus mai sus, nici colet n-am mai primit �i nici
pe acea pustnică nu am mai întâlnit-o până în ziua de astăzi. Ni�te taine ce
numai Dumnezeu le �tie.
În încheiere, a� vrea să mai scriu câteva lucruri. Am citit odată, în cartea
Mitropolitului Hierotheos de Nafpaktos „Via�a după moarte”, ni�te lucruri
foarte importante, oprindu-mă numai asupra unui aspect care tratează
mor�ile clinice, citând cartea unui doctor protestant american ce dă multe
mărturii de mor�i clinice cu revenire la via�ă a unor pacien�i trata�i de el.
Acest mitropolit combate acea carte folosind scrierile S�n�ilor Părin�i �i ale
unor părin�i contemporani precum Ieromonahul Sera�m Rose, care
demonstrează că majoritatea cazurilor de mor�i clinice sunt rodul
în�elărilor demonice �i al halucina�iilor unor min�i bolnave. Dar spune ÎPS
Hierotheos că sunt �i unele cazuri adevărate, de la Dumnezeu, cum a fost cu
Osta�ul Taxiot, cu Egumenul Cosma, cu Cuviosul Areta de la Pecerska �i
altele care sunt scrise în Vie�ile S�n�ilor. Dar o condi�ie �i un indiciu că
acestea sunt de la Dumnezeu o reprezintă felul în care persoanele
respective î�i trăiesc restul zilelor. Dacă ele î�i petrec restul zilelor în
adâncă pocăin�ă �i profund schimbate, atunci de la Dumnezeu a fost, spre
mântuire; �i dă un exemplu cu Mitropolitul Calinic al Edessei, duhovnicul
său, care a trăit o astfel de experien�ă de dincolo de moarte, dar când �i-a
revenit plângea mereu �i spunea: A� vrea să mă întorc la Scaunul
Mitropolitan �i să spun numai atât: „Dumnezeule, milostiv �i mie,
păcătosului!” Pe când în cazurile de în�elare enumerate de doctorul
american, to�i care au avut aceste halucina�ii �i-au continuat �rul vie�ii în
nepăsare �i în nepocăin�ă, reluându-�i via�a păcătoasă de mai înainte, fără
vreo schimbare bruscă spre mântuire. Am adăugat aceste rânduri încercând
a trasa o paralelă cu experien�a autentică a acestei pustnice, care a avut o
astfel de moarte clinică, chemând-o Dumnezeu la pocăin�ă �i s�n�enie.
ANEXĂ
După un an de la această întâlnire, am avut o discu�ie cu monahul
Firmilian, de metanie din Sihăstria, care actualmente este plecat la pustie,
�i am a�at încă un amănunt despre maica Teodora. El mi-a relatat că, pe
când era paznic de noapte, a fost cazat la Sihăstria cu încă o femeie, care
ajuta în acea noapte la bucătărie. Iar ea a venit speriată la Părintele
Firmilian �i i-a spus că maica Teodora, în timp ce dormea, a început a vorbi
în somn, înfrico�ată parcă de un vis urât; i-a zis Părintelui că pare a �
epileptică. Stând un timp lângă patul ei, au observat că ea este în cu totul
altă lume �i trăie�te o adevărată tragedie, dar în acela�i timp se ruga la
Maica Domnului �i la Sfântul Ioan Iacob. Chiar acea femeie a spus: Părinte,
dar parcă nu-i epileptică, �indcă ace�tia nu se roagă a�a cum face ea. �i îmi
zicea Părintele Firmilian că a stat în această stare nemi�cată o zi �i o
noapte, fără să-�i revină deloc în acest timp; �i l-a chemat �i pe Părintele
Dometian, care a văzut �i el acela�i lucru.

Povestea unui osandit in iad despre pe 8 mai 2013 at 08:47 | Răspunde


muncile vesnice | Atentie! Caldiceii merg in iad!Leacuri pentru
cei caldicei:Lepadarea TOTALA de sine(Luca, 14:26-27;33) ;
"Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui" Rugaciunea
neincetata:"Doamne, Iisuse H
[…] (Sursa) […]

Comments RSS
Create a free website or blog at WordPress.com.

The MistyLook Theme.