Sunteți pe pagina 1din 7

Iuda Iscarioteanul

De la OrthodoxWiki

Iuda Iscarioteanul a fost iniţial unul din


[1]
cei 12 apostoli , dar s-a pus pe sine în
afara apostolilor vânzându-L pe Iisus
Hristos şi dându-se apoi morţii (Matei
27, 3-10). Postul din fiecare miercuri
pomeneşte durerea acestei trădări şi
este unul din evenimentele pomenite la
slujbele din Săptămâna Mare. Locul său
între Apostoli a fost luat de Matia, după
cum se relatează în Faptele
Apostolilor[2]. El nu trebuie confundat
cu Apostolul Iuda, fratele lui Iacov.
Sărutul lui Iuda.
(de Giovanni Angelico)

Cuprins
1 Semnificația apelativului
„Iscarioteanul”
2 Trădarea
2.1 Complotul împotriva
lui Iisus
2.2 Cina cea de taină
2.3 Arestarea lui Iisus
2.4 Moartea lui Iuda
2.5 Trădare sau vânzare?
3 Înțelesul teologic
3.1 Profeții din Vechiul
Testament
3.2 Iubirea de arginți și
mândria
4 Imnografie
4.1 În sfânta şi marea zi
de Miercuri din
Săptămâna Patimilor
4.2 În sfânta şi marea zi
de Joi din Săptămâna
Patimilor
5 Note
6 Legături externe
Semnificația apelativului „Iscarioteanul”
Supranumele de „Iscarioteanul” este considerat de mulţi cercetători ca
fiind toponimic[3]. Cercetătorii au observat că un număr de manuscrise
biblice transcriu supranumele lui Iuda ca „Skarioth, Skarioti, Iskarioth”
ceea ce înseamnă, probabil, "omul de Karioth" sau "de la Kariotes".
Conform acestei ipoteze supranumele ar veni de la oraşul Kerioth
(Qerijjoth) sau Kariotes sau, poate, micul oraş din Iudeea Kirioth, Kerioth,
sau Ezroth Hazor, astăzi că Horbet El Qarjatejn în sudul Iudeei. În urma
acestei ipoteze, unii cercetători consideră că Iuda ar fi fost singurul ucenic
iudeu (și nu galilean) sau în tot cazul singurul care nu era din Galileea.
Această concluzie trebuie luată cu precauție: Iuda este ales de Iisus
împreună cu alți apostoli în Galileea (Luca 6, 12-16) și este fiul lui Simon
care și el este numit Iscarioteanul, așa că este probabil ca Iuda să nu mai
trăiască la vremea aceea în Iudeea, ci doar familia să provină de acolo. În
fine, familiaritatea pe care Apostolul Ioan o are la Ierusalim în cartierul
aristocratic unde se aflau casele lui Anna și Caiafa sugerează că și familia
lui Ioan ar fi putut fi de origine iudaică și aristocratică, așa încât Iuda nu ar
fi singurul ucenic iudeu și negalilean.

O altă interpretare posibilă este aceea că „Iscarioteanul” ar putea fi asociat


cu mișcarea religioasă și politică a zeloţilor. În limba latină a epocii, zeloții
erau uneori numiți sicarius (lat. jefuitor), după cum scrie Iosif Flavius [4].
„Sicarii” a fi fost chiar unul din grupurile cele mai radicale şi extremiste ale
zeloţilor, poate un fel de gherilă urbană[5].

Punctele de vedere că „Iscarioteanul” ar înseamna "om de minciuni" sau


"om de pe Sichar" nu au suficientă întemeiere lingvistică[6].

Trădarea
Complotul împotriva lui Iisus

Iuda s-a înţeles cu mai marele preoţilor evrei să-L vândă pe Iisus pentru
treizeci de monede de argint (conform cu Matei 26:14-16, Marcu 14:10-11,
Luca 22:1-6, Ioan 13:2-3).

Cina cea de taină

Iisus a dezvăluit la Cina cea de Taină că Iuda Îl va vinde, împlinind astfel


profeţia din Vechiul Testament. După ce a frânt pâinea şi a binecuvântat-o,
Iuda a plecat pentru a aduce un grup de soldaţi care să-l aresteze pe Iisus
(cf. Matei 26:20-25; Marcu 14:18-21; Luca 22:21-23; Ioan 13:10-11,
18-29).

Arestarea lui Iisus


După ce Iisus şi apostolii Săi au mâncat, Iuda a venit cu un grup de oameni
înarmaţi şi l-a trădat pe Iisus cu un sărut. Iisus a permis acestea pentru că
făceau parte din cele pe care El alesese să le sufere (cf. Matei 26:46-50,
Marcu 14:42-45, Luca 22:47-48, Ioan 18:2-5).

Moartea lui Iuda

Există două relatări ale morţii lui Iuda:

Iuda, plin de remuşcări, a încercat să înapoieze banii, dar a fost


refuzat, astfel încât i-a aruncat în templu. Apoi s-a spânzurat. Banii au
fost folosiţi la cumpărarea unei bucăţi de pământ pentru
înmormântarea străinilor (cf. Matei 27:3-10).
Iuda a cumpărat un teren unde a căzut şi a murit (cf. Fapte 1:18-19).

Aceste două relatări sunt ireconciliabile, fiecare purtând autoritatea unui


evanghelist (Matei și, respectiv, Luca - autorul Faptelor Apostolilor). Matei
însă era unul din cei doisprezece Apostoli, iar Luca, ucenic al sfântului
Apostol Pavel, medic de origine antiohiană. De aceea, tradiția Bisericii tinde
să acorde întâietate relatării sfântului apostol și evanghelist Matei.

Trădare sau vânzare?

Iuda este numit de evangheliști „vânzător” (Mt 10, 4; 26, 25; 27, 3; Mc 3,
19; In 6, 71; 12, 4; 13, 2; 18, 2, 5), cu o singură excepție, și anume Luca 6,
16, unde este numit „trădător” de sfântul evanghelist Luca. Dar cum tot
Luca, în primul capitol din Faptele Apostolilor (care este o continuare a
evangheliei sale), reformulează expresia pentru a spune „care s-a făcut
călăuză celor ce L-au prins pe Iisus”, cercetătorii Noului Testament înclină
să creadă că Iuda a fost considerat în comunitatea apostolilor și în Biserica
primară ca un vânzător „rău credincios”, și nu ca un trădător în sensul
direct al cuvântului. Cei mai mulți comentatori ai Noului Testament
consideră astăzi că Iuda ar fi vrut, între altele, să descopere mesianitatea
lui Iisus, dar așa cum o concepea el (greșit) în mintea lui, și nu așa cum o
înțelegea Iisus.

Înțelesul teologic
Profeții din Vechiul Testament

Vânzarea lui Hristos a fost profeţită în Vechiul Testament de proorocii


Ieremia[7] şi Zaharia: Şi le-am zis: "Dacă socotiţi cu cale, daţi-Mi simbria,
iar dacă nu, să nu Mi-o plătiţi. Şi Mi-au cântărit simbria Mea treizeci de
arginţi. Atunci a grăit Domnul către Mine: "Aruncă-l olarului preţul acela
scump cu care Eu am fost preţuit de ei". Şi am luat cei treizeci de arginţi şi
i-am aruncat în vistieria templului Domnului, pentru olar.” (Zaharia 11,
12-13).
Tot în Vechiul Testament, istoria vânzării lui Iosif patriarhul (Facere 37) ar
putea fi văzută ca o imagine inversată a ceea ce a făcut Iuda Iscarioteanul:
Iosif patriarhul povestește fraților săi visul său mesianic, iar frații săi,
invidioși, se hotărăsc să-l omoare; dar Iuda, unul dintre frați, îl salvează pe
Iosif de la moarte, convingându-i pe frații săi să-l vândă ca sclav pentru 30
[8]
de arginți .

Iubirea de arginți și mândria

În tradiția spiritualității ortodoxe, sfinții părinți învață că iubirea de arginți


și mândria sunt patimile începătoare ale toată răutatea. Iuda Iscarioteanul
este un fel de icoană a acestor patimi.

Pe de-o parte, Iuda este prezentat ca împătimit de iubirea de arginți atât în


evanghelii, cât și în imnografia Bisericii. În slujbele din Miercurea Mare,
Iuda este pus în opoziţie cu femeia păcătoasă, cea care l-a uns pe Iisus cu
un mir / aromate de preț înainte de Intrarea în Ierusalim și Patima Sa
(Matei 26, 6-13): „Păcătoasa a venit la Tine, vărsând mir cu lacrimi pe
picioarele Tale, iubitorule de oameni, şi s-a vindecat cu porunca Ta de
putoarea răutăţilor; iar ucenicul cel nemulţumitor, suflând împotriva darului
Tău, l-a lepădat pe el şi s-a amestecat cu noroiul, vânzându-Te pentru
dragostea banilor.” (troparul Joii celei Mari). Legenda Aurea (o scriere
occidentală din secolul al XIII-lea) spune că prețul acestui mir era de 300
de arginți și că Iuda avea intenția să vândă acel mir și să recupereze 10%
din preț, care considera că i se cuvine, adică 30 de arginți.

Pe de altă parte, Iuda era bolnav de mândrie, pentru că a pus mai presus
propria sa viziune despre ce ar trebui să fie și să facă Iisus, și nu ceea ce
Iisus spunea despre El însuși. Mândria lui Iuda a continuat și după
arestarea și condamnarea Mântuitorului. Evanghelistul Matei relatează că
Iuda „s-a căit”, adică i-a părut rău că Iisus a fost osândit (Matei 27, 3),
ceea ce înseamnă că nu credea că lucrurile se vor desfășura așa (că Iisus
va fi condamnat la moarte). Dar și această părere de rău era tot după ideile
și mintea lui, drept pentru care nu s-a întors la ceilalți apostoli cu smerenie
și adevărată pocăință, ci s-a dus și s-a spânzurat deznădăjduit.

Aceste două patimi capitale, la care Iuda s-a lăsat pe sine supus, l-au făcut
să-L vândă pe Iisus. Vânzarea lui Iuda este imaginea extremă a vânzării lui
Iisus de către fiecare creștin atunci când se lasă supus patimilor. În
rugăciunile pregătitoare de dinainte de primirea Sfintei Împărtăşanii, el este
pus în opoziţie cu tâlharul care s-a mărturisit lui Hristos pe cruce: "... nu voi
spune vrăjmașilor Tăi taina Ta, nici sărutare îţi voi da ca Iuda, ci ca tâlharul,
mărturisindu-mă, strig Ție: 'Pomeneşte-mă, Doamne, când Vei veni întru
Împărăţia Ta.'"

Imnografie
În sfânta şi marea zi de Miercuri din Săptămâna Patimilor
La stihologia de la utrenie:

Păcătoasa a venit la Tine, vărsând mir cu lacrimi pe picioarele Tale,


iubitorule de oameni, şi s-a vindecat cu porunca Ta de putoarea
răutăţilor; iar ucenicul cel nemulţumitor, suflând împotriva darului
Tău, l-a lepădat pe el şi s-a amestecat cu noroiul, vânzându-Te pentru
dragostea banilor. Slavă, Hristoase, milostivirii Tale.

Iuda cel înşelător, poftind iubirea de argint, a gândit cu vicleşug să Te


vândă, Doamne, pe Tine, comoara vieţii. Pentru aceasta şi
îmbătându-se, a alergat la jidovi şi a zis călcătorilor de lege: Ce-mi
veţi da mie? Şi eu îl voi da pe El vouă, ca să-L răstigniţi.

În sfânta şi marea zi de Joi din Săptămâna Patimilor

Troparul Joiei celei Mari (la Denie / Utrenie):

Când măriţii ucenici, la spălarea Cinei s-au luminat, atunci Iuda cel
rău credincios, cu iubire de argint bolnăvindu-se, s-a întunecat şi
judecătorilor celor fără de lege pe Tine, Judecătorul cel drept, Te-a
dat. Vezi, iubitorule de avuţii, pe cel ce pentru aceasta spânzurare şi-a
agonisit; fugi de sufletul nesăţios, cel ce a îndrăznit unele care
acestea asupra Învăţătorului. Cela ce eşti spre toţi bun, Doamne,
mărire Ţie.

Condac:

Pâine luând în mâini vânzătorul, pe ascuns aceleaşi le-a tins şi a luat


preţul Celui ce a zidit cu mâinile Sale pe om; şi neîndreptat a rămas
Iuda, sluga şi înşelătorul.

Icos:

Apropiindu-ne toţi cu frică la masa cea de taină, să luăm pâinea cu


suflete curate, petrecând împreună cu Stăpânul; ca să vedem cum
spală picioarele ucenicilor şi să facem precum am văzut, plecându-ne
unul altuia şi spălând picioarele unul altuia. Că Hristos aşa a poruncit
apostolilor Săi şi mai înainte le-a zis: Aşa să faceţi. Dară n-a ascultat
Iuda, sluga şi înşelătorul.

Note
1. ↑ Iuda a fost și el ales de Mântuitorul: Luca 6, 16.
2. ↑ Faptele Apostolilor 1, 16-26: „Bărbaţi fraţi, trebuia să se
împlinească Scriptura aceasta pe care Duhul Sfânt, prin gura lui
David, a spus-o dinainte despre Iuda, care s-a făcut călăuză celor ce
L-au prins pe Iisus. Căci era numărat cu noi şi luase sorţul acestei
slujiri. Deci acesta a dobândit o ţarină din plata nedreptăţii şi, căzând
cu capul înainte, a crăpat pe la mijloc şi i s-au vărsat toate
măruntaiele. Şi s-a făcut cunoscută aceasta tuturor celor ce locuiesc
în Ierusalim, încât ţarina aceasta s-a numit în limba lor Hacheldamah,
adică Ţarina Sângelui. Căci este scris în Cartea Psalmilor: "Facă-se
casa lui pustie şi să nu aibă cine să locuiască în ea! Şi slujirea lui s-o
ia altul". Deci trebuie ca unul din aceşti bărbaţi, care s-au adunat cu
noi în timpul cât a petrecut între noi Domnul Iisus, Începând de la
botezul lui Ioan, până în ziua în care S-a înălţat de la noi, să fie
împreună cu noi martor al învierii Lui. Şi au pus înainte pe doi: pe
Iosif, numit Barsaba, zis şi Iustus, şi pe Matia. Şi, rugându-se, au zis:
Tu, Doamne, Care cunoşti inimile tuturor, arată pe care din aceştia doi
l-ai ales, Ca să ia locul acestei slujiri şi al apostoliei din care Iuda a
căzut, ca să meargă în locul lui. Şi au tras la sorţi, şi sorţul a căzut pe
Matia, şi s-a socotit împreună cu cei unsprezece apostoli.”
3. ↑ Supranumele sunt cel mai adesea toponimice (Simon din Cirene,
Pavel din Tars, Iisus din Nazaret etc.) sau familiale (cutare fiul lui
cutare), dar putea fi și porecle legate de caracterul persoanei sau de
activitățile pe care le avea sau de grupurile la care aparținea.
4. ↑ Iosif Flavius, Antichități iudaice, XX, 8, 10
5. ↑ Απόστολος Γλαβίνας, Οι δώδεκα Απόστολοι, σελ. 132
6. ↑ Απόστολος Γλαβίνας, Οι δώδεκα Απόστολοι, σελ. 132
7. ↑ Citatul noutestamentar din proorocul Ieremia nu a putut fi
identificat în scrierile Vechiului Testament, și a fost contestat până
recent de unii critici ai Noului Testament. Dar un manuscris copt al
unor profeții necunoscute a lui Ieremia, descoperit în secolul XX,
cuprinde această referință.
8. ↑ Această istorie a vânzării lui Iosif patriarhul ar fi, după unii, un fel de
profeție inversată, care s-ar fi putut aplica lui Iuda Iscarioteanul dacă
nu ceda împătimirii minții proprii ca să vândă pe Iisus, și ca un fel de
semn a ne-predestinării lui Iuda.

Legături externe
Great and Holy Thursday (http://www.goarch.org/en/special
/lent/holy_thursday/learn/) (GOARCH)
Bridegroom Services: Palm Sunday Evening through Holy Wednesday
(http://www.goarch.org/en/special/lent/bridegroom_services
/learn/) (GOARCH)
"The Twelve Apostles" (http://www.goarch.org/en/ourfaith/articles
/article7065.asp) by Rev. George Mastrantonis (GOARCH)

Adus de la „http://ro.orthodoxwiki.org
/index.php?title=Iuda_Iscarioteanul&oldid=29891”
Categorii: Oameni Noul Testament
Categorii > Oameni
Categorii > Texte > Sfânta Scriptură > Noul Testament

Ultima modificare efectuată la 10:57, 30 aprilie 2012.


Pagina a fost vizitată de 4.755 de ori.
[1 utilizator care urmăresc]
Conținutul este disponibil sub Copyright Information.