Chirica Mălina Florina

An universitar 2019-2020
Grupa 69 - refacere

[IMOBILE DE RAPORT INTERBELICE]

Marcel Iancu și inserarea imobilelor de raport în parcelarul traditional din
perioada interbelică.
 Chirica Mălina Florina
An universitar 2019-2020
Grupa 69 - refacere

“A iubi trecutul nu înseamnă a paraliza viața. A cere o arhitectură

românească, nu înseamnă a o fabrica, cum s’a încercat în diferite rânduri.
Numai adaptând formele vii nevoilor și preferințelor specifice ale locului se
va naște printr’o lungă experiență ceeace se va putea numi un stil
românesc.”1

CONTEXT

Acum capitală a unui stat național unitar, Bucureștiul se găsește sub influența avangardei occidentale,
încurajată de circumstanțe locale favorabile ce face loc dezvoltării unei arhitecturi moderne. Arhitectura din
România face cunoștință cu stilul modernist în a doua jumătate a anilor ’20.

După terminarea Primului Război Mondial, se simțea o evoluție a situației legislative în ce privește
investițiile imobiliare. Se acordă credite pentru imobile de raport și alte ajutoare legate de exploatarea
imobilelor de locuințe. Evoluția arhitecturală se întâmpla prin grupări sociale cu venituri medii și mari, de
intelectuali, profesioniști și oameni de afaceri cu spirit progresist ce adoptă și sprijină noile curente pentru
modernizarea și recunoașterea în Occident a României.

*Imobilele de raport sunt în arhitectură construcții ale căror încăperi și apartamente sunt menite a fi
închiriate. Deseori parterul este ocupat de stabilimente comerciale.2

Este de remarcat faptul că pentru România modernismul nu reprezintă o rezolvare la problema

locuințelor muncitorești, cum se prezintă în Occident, ci este adoptat și susținut de straturi sociale ce văd în
acest curent o expresie a sincronizării cu civilizația europeană. Se impune printr-o înnoire echilibrată,
moderată, găsind însă resurse pentru o intensă forță în exprimare. 3

Apar noi tehnologii de construcție, betonul armat începând să se folosească pe scară largă. Prima
utilizare a betonului în construcțiile civile din România a fost în anul 1906, structura de rezistență neavând
vreun cuvânt de spus în ce privește opțiunile estetice. Acest lucru este de menționat deoarece noul material de
construcție al secolului XX era atât de pregnant în construcțiile inginerești, încât crea o arhitectură dictată de
modul de rezolvare a problemelor structurale. Formele erau simple, elementele decorative erau inexistente,
privirea putând observa doar imaginea primelor performanțe ale betonului armat.

1
M. Iancu, H. Creangă, O. Doicescu, Către o arhitectură a Bucureștilor, Editura ziarului Tribuna Edilitară, 1935, pag.10
2
https://ro.wikipedia.org/wiki/Imobil_de_raport
3
Uniunea Arhitecților din România, București anii 1920-1940: între avangardă și modernism, Editura Simetria, 1994, pagina 70

1|M o d e l e g l o b a l e , a r h i t e c t u r i l o c a l e 2 0 2 0
 Chirica Mălina Florina
An universitar 2019-2020
Grupa 69 - refacere

Se observă însă un decalaj de câțiva ani între răspândirea avangardei occidentale și dezvoltarea
modernismului în arhitectura românească. Noile curente arstistice ce pătrund în România intră în jocul
eterogenității Bucureștiului. Apariția modernismului este departe de a crea omogenitate. Dacă până în
prezentul dat coexistau stilurile neoclasic, bizantin sau eclectic, la care se alăturase stilul neoromânesc, după
1918 generația tânără de arhitecți români se va racorda puternic la mișcările culturale de avangardă europene.
Se dorea realizarea uni arhitecturi comparabile cu creațiile de referință universale.

POZIȚIA FAȚĂ DE CONTEXTUL EXISTENT

Contextul anilor ’20 se arată favorabil debutului arhitecturii moderne în România. Societatea este
deschisă spre emancipare, economia prosperă, Bucureștiul pregătit de procesul de infiltrare a curentului
modernist prin intermediul tinerilor arhitecți întorși de la studii din străinătate.

Arhitectura modernă respectă datele naturale ale sitului într-o perioadă în care se simțea nevoia
dezvoltării orașelor din punct de vedere urbanistic. Operează cu principii ce susțin adaptarea construcției la
condițiile sitului. Se folosește de înclinații, de puncte cardinale, de geometria parcelei în sine. Vorbind de
distribuirea funcțiunilor în raport cu punctele cardinale, în această perioada apar regulamente de construcție ce
obligau la respectarea vecinătății, a retragerilor față de stradă și a nivelurilor superioare, lucruri ce rezolvă
probleme legate de însorirea și iluminarea spațiului construit.

Cum se raportează noul tip de arhitectură la țesutul existent? Cum se poate construi un imobil de
raport fără ca țesutul tradițional să fie afectat? Cum poate noul tip de arhitectură să ofere același nivel de trai
și simț al proprietății într-un timp în care dezvolarea urbană era imperioasă în contextul crizei de locuințe?

PRINCIPII

În lucrarea publicată de Uniunea Arhitecților din România în anul 1994, București anii 1920-1940: între
avangardă și modernism, regăsim principalele repere funcțional-estetice cu care arhitectura modernă
operează. 4

 ESTETIC
- Unghiul drept – sunt de nelipsit intervențiile ce unesc severitatea formelor rectangulare cu zone cu
suprafețe curbe ce reușesc să articuleze volumele. Acest joc subtil de drept și curb devine ușor de
recunoscut în peisajul urban.
- Orizontalitate – cadrul orașului rămâne determinant în evoluția clădirilor din această perioadă; astfel,
înălțimile noilor lucrări sunt legate de context. Clădirile sunt marcate cu elemente verticale prin
degajarea unor volume, cu scop compozițional sau pentru a relaționa cu spațiul construit înconjurător.
- Simplitate formală – ”Acuratețea formelor, volumele pure, compoziția și simplitatea rafinată a
arhitecturii populare românești”, premise esențiale ale arhitecților români, remarcate și de Le
Corbusier în vizita sa în România.

4
Uniunea Arhitecților din România, București anii 1920-1940: între avangardă și modernism, Editura Simetria, 1994, pagina 73

2|M o d e l e g l o b a l e , a r h i t e c t u r i l o c a l e 2 0 2 0
 Chirica Mălina Florina
An universitar 2019-2020
Grupa 69 - refacere

 FUNCȚIONAL
În sfârșit, funcțiunea devine o componentă hotărâtoare în procesul de creație. Chiar dacă vorbim de
programe social-culturale, construcții industriale sau locuințe, necesitățile funcționale se arată
complexe: necesitățile sociale, legate de necesitățile psihologice umane, necesitățile tehnologice etc
reprezintă întru totul nivelul de confort pe care arhitectura modernă îl aduce.

 STRUCTURAL
Structura de rezistență realizată din beton armat permite acum flexibilitatea locuințelor și
compartimentarea diferită a unui imobil. De asemenea, oferă libertate arhitectului să folosească jocuri
de alăturare a formelor curbe și drepte specifice modernismului.

Locuințele

La nivel european, ideologia socialistă avea un impact puternic în ce privește modul de soluționare a
problemelor legate de locuire. Dorința și chiar nevoia unui minim de confort face ca direcția tinerilor arhitecți
români să se rupă de acea ideologie experimentată la nivel european. În România interbelică se obervă
tendința răspândirii locuințelor colective spațioase, luminoase, cu apartamente generoase, dovadă a capacității
economice, a emancipării și a deschiderii populației din acea perioadă.

Programul de locuire deține o pondere insemnată în activitatea majorității arhitecților epocii.

Arhitectura locuinței interbelice cunoaște trei mari categorii: locuința individuală (Vila), locuințele colective
cu apartamente (”Blockhaus”) și locuințele ieftine.

Marcel Iancu rămâne în istoria arhitecturii noastre drept pionierul arhitecturii moderne românești,
fiind primul arhitect ce a conceput începând cu mijlocul anilor ’20 sub principiile noului curent, acționând sub
programul de locuire. A reușit să descifreze stilul epocii și să îi găsească o expresie personală. A reușit să fie
”autorul moral al modernismului”5

5
Alexandru Robot, ”Cu Marcel Iancu despre el și despre alții”, Revista Rampa, august 1933, pag. 3

3|M o d e l e g l o b a l e , a r h i t e c t u r i l o c a l e 2 0 2 0
 Chirica Mălina Florina
An universitar 2019-2020
Grupa 69 - refacere

ARHITECTURA LUI MARCEL IANCU

“Acolo unde gândul omului a născocit, unde mâna lui a cioplit, veți afla
legile geometriei: linia dreaptă, suprafața pură, volumul simplu”6

Ajungem deci să vorbim despre debutul curentului în România. Marcel

Iancu, pictor arhitect ce a studiat la E.T.H. din Zürich unde a luat parte (în timpul
războiului, alături de alte personalități ale vremurilor) la crearea mișcării de
avangardă DADA în 1916, revine în România în anul 1922 și devine activ în
domeniul artelor plastice și al publicisticii. Animator al revistei Contimporanul,
Marcel Iancu publică articole în detrimentul arhitecturii dominante a
Bucureștiului și României. În numărul 53-54 din 1925 al revistei, prezintă
articole (exemplu: ”Funcțiune și formă”, ”Arhitectura nouă”) ce marchează
direcții considerate valabine de urmat în cadrul noului val de arhitectură:
”Arhitectura nouă, în viu contact cu artele plastice a pus și dânsa, ca acestea,
problema simplificării formelor, a priceperii materialelor de prelucrat și mai
ales a distrugerii ideii eclectice de stiluri”. 1 - Coperta revistei
Contimporanul nr. 53-54, 1925

La început exprimate prin articole de revistă, Marcel Iancu începe să își exprime convingerile
arhitecturale prin desen la planșetă. Începe să consturiască clădiri cu funcțiunea de locuință, recunoscute și
drept cele dintâi realizări de factură modernă din România. Acestea se lipsesc de elemente de mare
complexitate, dând dovadă de inovații în ce privește materialele folosite și compoziție.

Înclinațiile arhitectului sunt în comuniune cu principiile ce definesc arhitectura modernă din perioada
dintre cele două războaie mondiale. Proiectele se doresc a fi integrate în țesutul urban construit al
Bucureștiului. Arhitectura modernă reușește să respecte și să se supună structurii urbane, ridicând prin
principiile sale valoarile estetice, compoziționale și funcționale ale siturilor. Lipsindu-se de contextualitate în
sensul relației cu celelalte stiluri istorice, reușește să creeze noi repere spațiale, dominate de noile forme și
materiale de construcție.

Regăsim scris în Către o arhitectură a Bucureștilor un gând al arhitectului Marcel Iancu ce ne

ghidează spre conceptul său de locuire: ”locuințele imobilelor sunt întoarse cu spatele către circulația mare
și cu fața spre grădini interioare și formează printr-o dispoziție ingenioasă cu retrageri și eșiri ritmice, un
efect plastic deosebit, așa încât strada nu mai e un culoar anodin, ci o alee între grădini. Apoi în spre
periferii sunt locuințele eftine în blocuri imense de 400x200m, care cuprind 25.000 de suflete fiecare,
închizând la rândul lor grădini cu umbrare, locuri de sport și de plimbări aproape cât Cișmigiul nostru.”
Înțelegem deci că acesta înclină spre construcții de locuințe cu înălțimi reduse, în care conceptul de
proprietate nu se pierde și proprietarul dispune de spațiu verde, în cadrul unei arhitecturi jucate după reguli.

6
M. Iancu, H. Creangă, O. Doicescu, Către o arhitectură a Bucureștilor, Editura ziarului Tribuna Edilitară, 1935, pag. 8

4|M o d e l e g l o b a l e , a r h i t e c t u r i l o c a l e 2 0 2 0
 Chirica Mălina Florina
An universitar 2019-2020
Grupa 69 - refacere

1. Aleea Iancu

Adresă: Strada Trinității nr. 29 (acum intrarea Maior Avram Zenovie

nr. 55 din strada Maximilian Popper), București
Proiect autorizație: 1922. 7 corpuri de clădire cu locuințe cuplate,
parter și etaj

Herman Iancu, tatăl arhitectului, deschide în 1922 o alee pe o

parte a grădinii ce se întindea în spatele casei sale din strada
Trinității. Aici se vor construe 7 corpuri de locuințe de un standard
relativ modest. Deși semnat împreună cu arh. I. Rosenthal, aceste
locuințe tradiționale sunt primele case din București care îi pot fi
atribuite lui Marcel Iancu. Pe același teren, M. Iancu va construi în
1926 prima casă modernist din București.

Arhitectul a gândit aleea ca o fundătură, în încercarea de

creare a unui spațiu comunitar care să ofere colocatarilor intimitate.
Ansamblul este compus din 5 corpuri tip locuințe duplex cuplate,
dintre care cele două corpuri din capătul aleii ușor retrase din ax,
pentru a crea o ușoară deschidere spre comunitate și din două case
ce marchează intrarea în alee, tratarea lor arhitecturală sugerând o
poartă de acces în ansamblu.
2 Plan de situație

4 Prezent - imagine google maps

2.
3Acum intersecția străzii Maximilian Popper cu intrarea Maior Avram
Zenovie

5|M o d e l e g l o b a l e , a r h i t e c t u r i l o c a l e 2 0 2 0
 Chirica Mălina Florina
An universitar 2019-2020
Grupa 69 - refacere

2. Imobilul Herman Iancu

Adresă: Strada Trinității nr. 33 (acum Maximilian Popper nr. 55), București
Proiect autorizație: ianuarie 1926 – imobil de apartamente, parter, 3 etaje, ultimul nivel parțial

Forma neobișnuită pe care acest imobil o are este pațial motivată de

alinierea impusă de primărie în privința deschiderii unei viitoare străzi și
de adosarea la o construcție parter existentă.

La primele 3 niveluri se regăsește câte un apartament modest și

tradițional, făcând abstracție de forma ciudată a unor încăperi, rezultat
al formei neuzuale a clădirii. Ultimul nivel, parțial, este atelierul său de
pictură.

Proiectând casa ”în familie”, Marcel Iancu are o libertate ce se resimte

în exercițiul plastic pe care îl impune cu o anumită intenție de a șoca.
Într-o zonă de locuințe joase tradiționale, arhitectul proiectează în mod
deliberat un cap de perspectivă. Imobilul este construit dintr-o alăturare
ciudată de forme, căreia i se adaugă probabil cel mai spectaculos detaliu
al casei, policromia. Deși în anumite studii de arhitectura acesta
desființează spațiul arhitectural prin culoare, în cazul de față culoarea
crează arhitectura.
4 Plan situatie, Plan parter

6 Perspectivă din actuala stradă Maximilian Popper 5 Prezent

6|M o d e l e g l o b a l e , a r h i t e c t u r i l o c a l e 2 0 2 0

3. Imobilul Solly Gold
Adresă: Bld. Domniței nr. 34 (acum Hristo Botev nr. 38), București
Proiect autorizație: martie 1934, 2 etaje si al 3lea retras
8 Perspectivă exterioară
9 Perspectivă interioară
Chirica Mălina Florina
An universitar 2019-2020
Grupa 69 - refacere
7 Plan parter și etaj
Situat la intersecție actualelor străzi Hristo Botez și
Robescu F. Constantin, Solly Gold este un imobil de raport
pentru pătura mai înstărită a societății. Acesta oferă
apartamente de mărimi diferite, în care se regăstește însă forma
dată nu de căutarea spațiului în sine, ci mai degrabă de
constrângerile exterioare.
La etajul 2 regăsim singura încercare a arhitectului de a
realiza o cameră de zi cu dublă înălțime, supanta reprezentând
la vremea aceea un simbol al modernității.
Din exterior, se observă clar modul în care
descompunerea volumetrică face ca obiectul să fie potrivit
înălțat pe acel sit. Privind dinspre intersecție, la nivelul ochiliu
clădirea este temperată prin convexitatea netedă a parterului.
Îndepărtându-ne, fațada este modelată încât se desface într-o
articulare de volume inegale ce se deschid spre terasa de peste
etajul 2.
Între două fațade tratate complet diferit (în dreapta
prezent un limbaj cubist, rectangular, iar pe fațada din stânga
surpriza unor accente verticale), colțul devine elementul major
de articulație.
7|M o d e l e g l o b a l e , a r h i t e c t u r i l o c a l e 2 0 2 0
 Chirica Mălina Florina
An universitar 2019-2020
Grupa 69 - refacere

4. Imobilul Frida Cohen

Adresă: Stelea Spătarul nr. 17, București

Proiect autorizație: mai 1935 – imobil de apartamente, parter și 7 etaje, ultimele două niveluri retrase

10 Perspectivă exterioară 11 Plan etaj curent

Cunoscut drept cel mai înalt imobil construit de Marcel Iancu, blocul de locuințe compus din două tronsoane
ce prezintă o raționalizare a spațiului, etajul curent fiind impărțit în două apartamente și o garsonieră pe
fiecare tronson, se înscrie în linia generală a modernismului bucureștean.
Cele două tronsoane au scară principală proprie, dar un singur acces principal și o singură scară de serviciu,
comune pentru ambele. Cele trei scări sunt grupate și orientate spre curtea de lumină.
Compartimentarea apartamentelor nu prezintă însă caliățile modernismului. Acestea urmează tradiția uzuală
a locuirii capitalei, cu hol central de distribuție, neluminat direct.
În fațade se regăsește caracteristicul element vertical porte-a-faux, pe care aici Marcel Iancu îl marchează cu
un turn de capăt din care pornesc orizontalele balocanelor.

12 Detalii

8|M o d e l e g l o b a l e , a r h i t e c t u r i l o c a l e 2 0 2 0
 Chirica Mălina Florina
An universitar 2019-2020
Grupa 69 - refacere

Bibliografie

 Uniunea Arhitecților din România, București anii 1920-1940: între avangardă și modernism, Editura
Simetria, 1994
 M. Iancu, H. Creangă, O. Doicescu, Către o arhitectură a Bucureștilor, Editura ziarului Tribuna
Edilitară, 1935
 Uniunea Arhitecților din România, Centenar Marcel Iancu 1895 – 1995, tipărit în 1996
 Mihaela Criticos, Art Deco sau modernismul bine temperat, editura Simetria, 2010,
 Alexandru Robot, ”Cu Marcel Iancu despre el și despre alții”, Revista Rampa, august 1933

Surse imagini:

1- https://arhitectura-1906.ro/2017/06/revista-arhitectura-si-cultura-arhitecturala-interbelica/

2, 3 - Uniunea Arhitecților din România, Centenar Marcel Iancu 1895 – 1995, tipărit în 1996

4, 5 - https://viabucuresti.ro/pe-urmele-lui-marcel-iancu-prin-cartierul-evreiesc

6 - Uniunea Arhitecților din România, Centenar Marcel Iancu 1895 – 1995, tipărit în 1996

7, 8, 9 - http://www.e-architecture.ro/

10 – Valentin Mandache

11 - Uniunea Arhitecților din România, Centenar Marcel Iancu 1895 – 1995, tipărit în 1996

12 - https://armyuser.blogspot.com/

9|M o d e l e g l o b a l e , a r h i t e c t u r i l o c a l e 2 0 2 0