Sunteți pe pagina 1din 2

Otilia Cazimir

(1894 - 1967)

Otilia Cazimir (n. 12 februarie 1894, Cotu Vameș, județul Neamț - d. 8 iunie 1967, Iași) este
pseudonimul literar al poetei Alexandra Gavrilescu, cunoscută ca autoare a unor versuri pentru copii.
Pseudonimul i-a fost ales de scriitorul Mihail Sadoveanu și de criticul literar Garabet Ibrăileanu.
Scriitoarei nu i-a plăcut noul nume: „Dați-mi voie să vă mărturisesc, după atâta amar de ani, că numele
acesta, pe care totuși l-am purtat cu cinste, nu mi-a plăcut niciodată. N-am nimic în comun cu eroinele
legendelor germane, iar cea dintâi <Otilie> pe care am întâlnit-o în viață - fetița cu care am stat în
bancă în clasa primară - era proastă, grasă și buboasă...”.
A fost cel de-al cincilea copil al învățătorului Gheorghe Gavrilescu. Și-a petrecut copilăria în satul
natal și a început să scrie poezii de când era mică. A urmat cursurile liceale și universitare la Iași, oraș în
care și-a petrecut întreaga viață. A debutat în anul 1912 în revistă Viața românească, în care își va tipări
majoritatea scrierilor. În anii 1937-1947 a fost inspector al teatrelor din Moldova. Părinții îi spuneau în
copilărie Luchi. Din proza sa autobiografică A murit Luchi reiese că numele Luchi dispare odată cu
intrarea în școală, când fetița a crescut și a devenit elevă. Atunci când este strigată de învățătoare pe
numele ei adevărat, fetița nu răspunde, pentru că pe ea toată lumea o strigă Luchi. O colegă îi explică
învățătoarei că acasă i se spune „Luchi, ca la căței!”. Mica poetă se simte rușinată și își spune în sinea ei:
„Mi-e rușine de numele meu, mi-e rușine de mine, mi-e rușine de tot!”.
În copilărie a simțit lipsa prietenilor de joacă: „Am fost o fetiță tare cuminte. Toți erau mai mari
decât mine. Mă jucam singură. Mă sfiam de toți. Uneori cântam. Alteori priveam gâzele, păsările, când
se topeau zăpezile”.
Otilia Cazimir iubea copiii și a început să realizeze creații literare pentru ei: „Gingășia copiilor
m-a cucerit dintotdeauna. M-am apropiat de ei văzând, scriindu-le poezii vesele cu o nuanță ușoară de
ironie”... „Am început prin a spune copiilor povești și, abia mai târziu, am început să scriu pentru ei.
Totul se datorează pasiunii mele precoce pentru astronomie. Când eram o <<mătușică>> abia ieșită din
școala primară, le povesteam nepoților mei, de care nu mă despărțeau decât câțiva ani, despre stele”.
A debutat la vârsta de 18 ani în revista Viaţa Românească, publicaţie în care îşi va tipări
majoritatea scrierilor. Stimulată de câteva poeme ale lui G. Topîrceanu, în 1912 trimite la Viaţa
românească poezia ,,Noapte'', cu subtitlul ,,Răspuns unui poet''. Este încă elevă la liceu şi se teme de
eventuale mustrări din partea direcţiunii, care ar putea s-o acuze că, scriind literatură, se ocupă de lucruri
neserioase; de aceea preferă să nu-şi dea numele şi iscăleşte cu trei steluţe...
Aici l-a şi cunoscut pe George Topârceanu, între cei doi înfiripându-se o adevărată poveste de
dragoste care a durat până la moartea acestuia. ,,Pierdut după o boală gravă şi neiertătore, rămânea ca o
icoană în casa duduii Otilia, prezent pretutindeni, pe banca din gradină, în cadrele de pe pereţi şi de pe
birou, rostul vieţii ei încetând la 7 mai 1937, o dată cu bătăile inimii lui Top. Troiţa sa, totdeauna înflorită,
rămânea singura ţintă a drumurilor poetei''.
El a inspirat-o şi a ajutat-o, dar influenţa lui nu ştirbeşte originalitatea tinerei poete. Însăşi Otilia
Cazimir a afirmat că nu se consideră discipola lui George Topîrceanu şi că izvoarele ei de inspiraţie pe
vremea aceea erau foarte variate; se inspira atât din operele cronicarilor, cât şi de la Byron şi Alfred
Musset.
Primul volum de poezii de la Otilia Cazimir a fost publicat în 1923, după unsprezece ani de la
debutul publicistic, la Editura „Viaţa românească”. Volumul de debut ,,Lumini şi umbre'' cuprinde poezii,
catrene, instantanee sentimentale, epigramatic formulate. Catrenele îşi au originea mai ales în folclor, în
poezii şi zicători, dar şi în poezia gnomică a vechilor literaturi orientale.
Creaţiile Otiliei Cazimir au un efect artistic rar întâlnit în poeziile feminine, având un „simţ
deosebit pentru viaţa obscură ce tresare în ierburi şi în plante şi se agită vioaie în micile fiinţe acvatice, în
insecte, în păsările pădurii sau ale lacurilor.”
A publicat aproape 60 de volume de poezii şi a colaborat la publicaţiile literare ale vremii, scriind
şi articole, nuvele, schiţe.
Deşi cunoscută mai mult ca poetă, Otilia Cazimir declara în anii ’60 lui George Sanda că se simte
foarte ataşată de proza sa, întrucât „Am pus în ea poate mai mult decât în poezie“...

Opera literară:
Premii și distincții  Jucării,
Pentru bogata sa activitate literară a  Baba iarna intră-n sat,
primit numeroase premii și distincții: Premiul  Lumini și umbre,
Academiei Române (1927), Premiul Femina  Fluturi de noapte,
(1928), Premiul Național pentru Literatură  Cântec de comoară,
(1937), Premiul S.S.R. (1943), Ordinul Muncii  Poezii,
cl. ? (1954), cl. I (1964) [1].  Versuri
În Iași se află Casa Memorială „Otilia
Cazimir”, vizitată de cititorii de toate vârstele. Proză autobiografică
 Grădină cu amintiri,
Volume de versuri  Prietenii mei, scriitorii,
A publicat aproape 60 de volume de  A murit Luchi
poezii. Din creația sa se detașează câteva titluri:  Cumătra vulpe