Sunteți pe pagina 1din 4

Ioan Slavici

(1848 - 1925)

Ioan Slavici (n. 18 ianuarie 1848 la Șiria, județul Arad — d. 17 august 1925 la Crucea de Jos,
în apropiere de Panciu, județul Vrancea) a fost un scriitor și jurnalist român. Este al doilea copil al
cojocarului Sava Slavici şi al Elenei, născută Borlea. A avut o soră mai mare cu cinci ani, Măriuca.
În perioada 1854-1858 frecventează şcoala “greco-ortodoxă” din satul natal, avîndu-l dascăl
pe Dimitrie Voştinari. Un bun povatuitor îi este bunicul său, Mihai Fercu, de asemenea evocat în
Amintiri.
Între 1859-1860, pentru a se putea înscrie la liceu, frecventează încă o dată clasa a IV-a la o
şcoală primară din Arad.
Între 1860-1865 este elev la liceul maghiar din Arad, clasele I—V. Stă în gazdă cu mai mulţi
colegi. Perioada următoare, 1865-1867 urmează la Liceul Piarist din Timişoara clasele VI—VII.
Între 1867-1868, ca „privatist", urmează clasa a VIII-a la Liceul maghiar din Arad. Dă
meditaţii de limba maghiară. În 1868 trece examenul de bacalaureat la Satu Mare, iar în octombrie se
înscrie la Facultatea de Drept şi Ştiinţe a Universităţii din Budapesta. Aici participă la şedinţele
Societăţii Petru Maior (îintemeiată de studenţii români în 1862).
În aprilie 1869 se înscrie la Facultatea de Drept din Viena în anul al doilea. Din cauza lipsurilor
materiale, se întoarce în Ardeal în august şi se angajează la notarul din Cumlaus, sat vecin cu Şiria. Se
întoarce în Viena şi îşi face aici stagiul militar, iar în septembrie este încorporat ca „voluntar" (cu
termen redus) la un regiment din Viena. Paralel cu stagiul militar îşi continuă studiile universitare. La
Viena îl cunoaşte pe Eminescu, cel care îi va rămâne toata viaţa „prieten şi sfătuitor". Amandoi sunt
proclamaţi „membri definitivi" ai Societăţii literare România, întemeiată în 1864 de studenţii români
din Viena.
În 1870 susţine examenul de stat, obligatoriu pentru toţi studenţii după frecventarea a patru
semestre. Eminescu îl introduce la Junimea. Aici îl cunoaste pe Titu Maiorescu.
În martie 1871 debutează în "Convorbiri literare" cu comedia Fata de birau. La constituirea
societăţii studenţeşti "România juna" în 8 aprilie, Slavici este ales preşedinte, iar Eminescu —
bibliotecar. Împreună cu Eminescu desfăşoară o amplă activitate pentru organizarea Serbării de la
Putna şi a Congresului studenţesc. Termină şcoala militară din Viena, devenind ofiţer. Îşi continuă însă
studiile de drept.
La 1 iunie 1872 în "Convorbiri literare" publică povestea Zâna Zorilor. În iulie părăseşte
Viena. În vară face practica de avocat la Arad, în cancelaria lui Mircea B. Stănescu, care conducea şi
foaia umoristică "Gura satului", unde colaborează şi Slavici. Publică în "Convorbiri literare" poveştile
Ileana cea şireată şi Floriţa din codru.
La 13 iunie 1873 moare mama sa. La 1 iulie moare tatăl său. În iulie intră ca arhivar la
Consistoriul din Oradea Mare. Este dat în judecată pentru apărarea ţăranilor români, răzvrătiţi, din
satul Păuliş. Cu ajutorul Junimii şi a lui Maiorescu, se întoarce la Viena pentru a-şi termina studiile şi
a-şi da doctoratul.
În 1874 se îmbolnăveşte şi stă în spitalul obştesc din Viena. Aici scrie Popa Tanda. Urmează
sfatul lui Maiorescu şi vine în Iaşi. Este găzduit împreună cu Eminescu şi Miron Pompiliu de către
Samson Bodnărescu, directorul Şcolii Normale. Prin Eminescu, îl cunoaşte pe Ion Creangă. Citeşte la
Junimea nuvela Popa Tanda.
În acelaşi an se căsătoreşte cu Ecaterina Szöke Magyarosy.
Este numit secretar al Comisiunii pentru publicarea manuscriselor ramase de la Eudoxiu
Hurmuzaki. În decembrie se stabileşte la Bucureşti.
În 1875 călătoreşte la Viena şi Budapesta. În toamnă este numit profesor de filozofie la Liceul
"Matei Basarab", unde predă şi ore de română, logică şi psihologie. În "Convorbiri literare" publică
nuvela Popa Tanda (iunie) şi Scormon (noiembrie).
În 1876, în ziarul "Timpul" publică nuvela O viaţă pierdută.
În ianuarie 1877 intră în redacţia ziarului Timpul, unde va lucra împreună cu Eminescu şi I. L.
Caragiale. Între cei trei scriitori se leagă o prietenie unică în literatura română. În articolele publicate în
"Timpul" susţine ca România este centrul cultural şi politic al tuturor românilor din ţară şi al celor
afiaţi temporar sub stăpânire străină.
La cea de a XV-a aniversare a Junimii din 1878, la care participă Eminescu şi Maiorescu,
Slavici citeşte nuvela Gura satului.
În 1879, în „Convorbiri literare" publică nuvela Gura satului.
Intreprinde o calatorie de studii în Transilvania în 1880; la Blaj il viziteaza pe batranul Timofei
Cipariu. În "Convorbiri literare" (iunie—iulie) publică nuvela Budulea Taichii, citită mai întâi la
şedinţele Junimii. Este numit profesor la Şcoala Normală a "Societăţii pentru învăţătura poporului
român", unde preda româna şi geografia.
În august şi septembrie 1881 intreprinde o călătorie în Oltenia şi Muntenia pentru a vizita
monumentele istorice, bisericile şi mânăstirile. I se conferă medalia „Bene merenti" pentru munca
depusă la Comisia documentelor istorice. În luna decembrie apar Novele din popor, care include pe
lângă scrierile deja apărute în presă şi Moara cu noroc.
24 ianuarie 1882, de ziua Unirii se constituie la Bucureşti societatea "Carpaţii", care îşi
propune să realizeze hotrârile Congresului de la Putna pentru „unitatea" românilor; Slavici şi Eminescu
sunt aleşi membri activi ai societăţii. În martie este ales membru corespondent al Academiei Române
la Secţia Istorie. Intreprinde o călătorie în Italia, fiind fascinat de sculptura lui Michelangelo şi
picturile lui Rafael. Este numit profesor la azilul "Elena Doamna", unde predă româna şi filozofia.
Imbolnavirea lui Eminescu (iunie 1883) îl îndurerează profund; intreprinde numeroase acţiuni
pentru a-l ajuta. Publică un curs de etică şi unul de literatură populară.
În 1884 acceptă oferta de a conduce ziarul din Sibiu "Tribuna" care îşi va desfăşura activitatea
sub deviza: „Soarele pentru toţi românii la Bucureşti sare!", iar în domeniul artei propagă „realismul
poporal". În nr.1 al "Bibliotecii poporale" a "Tribunei" Slavici publică Pădureanca, amplă nuvelă cu
subiect de român.
În februarie 1885 are primul proces din cauza articolelor din "Tribuna". Este eliberat.
Divorţează de prima soţie, Ecaterina.
La 18 martie 1886 se căsătoreşte la Sibiu cu profesoara Eleonora Tănăsescu, directoarea Şcolii
de fete din localitate. În toamnă se naşte primul băiat, Titu Liviu, în total având şase copii. Are trei
procese de presă, este amendat, apoi este condamnat la 3 zile închisoare.
În 1887 este ales secretar al Partidului Naţional Român, preşedinte fiind George Bariţ. Îl aduce
pe George Coşbuc redactor la "Tribuna".
În anul următor, 1888, din cauza articolelor din "Tribuna" are trei procese şi este întemniţat
pentru un an la Vat, în Ungaria. La Bucureşti are loc premiera dramei istorice Gaspar Gratiani.
În 1889 se naste prima fiică, Lavinia Ioana-Iosefina. Este eliberat din inchisoare în iulie.
În martie 1890 se reintoarce la Bucureşti, fiind numit director de studii şi profesor la azilul
"Elena Doamna", funcţii în care rămâne până în 1894. Se naşte fiul lui, Ion Marcel. Publică Şcolile
noastre săteşti. Localurile.
La 24 ianuarie 1891 ia fiinţă la Bucureşti "Liga pentru unitatea culturală a tuturor românilor",
în care activează şi Slavici. Se naşte fiica sa, Fulvia.
În 1892, la Sibiu se semnează Memorandumul românilor din Transilvania şi Ungaria, întocmit
pe baza unui proiect schiţat de Slavici încă din 1887, când fusese ales secretar al Partidului Naţional
Român. Devine cetăţean român. Publică Novele, I (cele mai multe reeditări) şi volumul Românii din
regatul ungar şi politica maghiară.
În 1893 înfiinţează la Bucureşti ziarul "Corespondenţa română", în care sprijină acţiunile
memorandiştilor. Publică Ardealul. Studiu istoric.
La 1 ianuarie 1894, sub conducerea lui Slavici, Caragiale şi Coşbuc, apare la Bucureşti revista
ilustrată "Vatra". În primele 24 numere ale revistei, Slavici publică intregral romanul Mara. În iunie
este numit de către Academia Română director al Institutului Ioan Oteteleşanu din Măgurele, iar soţia
sa este director adjunct. Se naşte fiica sa, Elena.
În 1896 publică Novele II, în care include şi Comoara care nu mai apăruse până atunci. Scoate
la Oneşti volumul Tribuna şi tribuniştii. Se naşte ultimul său copil, Ioana-Livia.
În 1897, la Arad începe să apară "Tribuna poporului", în care Slavici publică sute de articole,
fiind şi membru fondator al ziarului. Îi apare volumul Poveţe pentru buna creştere a copiilor.
În 1902 publică romanul Din bătrâni, distins în anul următor cu premiul Academiei I. Heliade-
Rădulescu.
În 1905 apare al doilea volum din românul Din bătrâni, iar în 1906 apare în volum Mara şi la
Arad, în Tribuna poporului, romanul Corbeiul.
În anul 1907 călătoreşte în Elveţia, unde se afiă la studii fiul său cel mai mare, Titu-Liviu.
În 1908 reediteaza nuvelele apărute până acum, sub titlul Nuvele, I, II, publică în volumul
Poveşti cele mai valoroase basme şi poveşti ale sale. Demisioneaza de la azilul "Elena Doamna" şi ia
conducerea ziarului "Minerva" cu un supliment intitulat "Minerva literară ilustrată".
În 1909 publică romanul Din două lumi. Cu prilejul comemorării a 20 de ani de la moartea lui
Eminescu, Slavici publică în revistele literare ale timpului unele dintre cele mai valoroase pagini de
memorialistică dedicate poetului nostru naţional.
În 1910 publică volumul Românii din Ardeal şi trei scrieri pedagogice: Educaţiunea naţională,
Educaţiunea fizică, Educaţiunea morală. În acelaşi an este angajat profesor de limba română şi
geografie la Şcoala evanghelică din Bucureşti.
În 1911 apar volumele Românii de peste Carpaţi şi Zbuciumările politice la românii din
Ungaria.
În 1914 conduce ziarul "Ziua", care prin politica pacifistă şi de neutralitate a fost considerat
progerman. Scoate Gramatica limbii române.
În anul 1916, după ce România a intrat în război de partea Antantei, Slavici a fost arestat şi
întemniţat la fortul Domneşti, iar manuscrisele i-au fost confiscate şi apoi pierdute. La 28 septembrie
1916 a fost pus în libertate de autorităţile române. Rămâne în Bucureşti sub ocupaţie şi colaborează la
"Gazeta Bucureştilor" şi "Scena".
În 1918 colaborează la "Biblioteca copiilor şi a tinerimii", publicaţie săptămânală ilustrată.
În ianuarie–februarie 1919, pentru activitatea gazetărească din timpul războiului este implicat
împreună cu T. Arghezi în „procesul ziariştilor". Este condamnat de Curtea Marţială şi încarcerat la
Văcăreşti. Este achitat la sfârşitul anului ca urmare a campaniei de presă iniţiată de scriitori.
În 1920 apare românul Din două lumi, în 1921 publică volumul de memorialistică Închisorile
mele şi reeditează Poveştile (vol. I) şi Nuvele, I, II. În 1923 apare romanul Cel din urmă Armaş,
publică Poveşti, vol. II, cu basme şi poveşti incluse pentru prima dată în volum şi apare Nuvele vol. III.
În 1924 apare volumul Amintiri, în care evocă pe marii săi contemporani şi prieteni: Eminescu,
Creangă, Caragiale, Coşbuc, Maiorescu.
În iunie 1925 se încheie, fără succes, campania de presă pentru a i se acorda Premiul Naţional
pentru proză. Trimite spre publicare în "Adevărul literar" romanul Din păcat în păcat, care va apărea
în noiembrie-decembrie 1925.
Obosit şi persecutat, Slavici se refugiază la fiica sa Lavinia care trăia la Crucea de Jos, Panciu,
judeţul Vrancea. La 17 august 1925 se stinge din viaţă, la ora 18.30, în casa fiicei sale.
Este înmormântat la schitul Brazi (Panciu), însoţit pe ultimul drum de numeroasa-i familie,
săteni din împrejurimi, iar din partea Societăţii Scriitorilor Români de Liviu Rebreanu, Gala Galaction
şi Mihai Sorbul.

Opera literară:
Romane
Drame istorice  Din bătrâni (1902)
 Bogdan Voda  Mara (1906)
 Gaspar Gratiani  Românii de peste Carpaţi (1911)
 Fata de birau ( 1871)  Zbuciumări politice la românii din Ungaria
(1911)
Memorii  Din două lumi (1920)
 Inchisorile mele ( 1921)  Cel din urmă armaş (1923)
 Amintiri ( 1924)
 Lumea prin care am trecut (1924)

Nuvele  
 Popa Tanda
 Scormon
 Gura satului
 Budulea Taichii
 Moara cu noroc (1881)
 Comoara (1896)
 O viata pierduta
 Vatra parasita (1900)
 O jertfa a vietii
 Padureanca (1884)

Piese de teatru   
 Fata de birau (1871)

Poveşti
 Zâna zorilor ( 1908)
 Floriţa din codru ( 1908)
 Ileana cea şireată (1908)
 Doi feţi cu stea în frunte (1908)
 Petrea-Prostul ( 1908)
 Limir-împărat ( 1908)
 Spaima zmeilor ( 1908)