Sunteți pe pagina 1din 3

Tehnici de dezvoltare a autocontrolului

Pentru că persoanele cu un autocontrol bun au un stil de


viaţă mai sănătos, sunt mai fericite în cuplu şi au locuri de
muncă mai bune, putem spune că autocontrolul este o
cheie a succesului în viaţă. De aceea unul dintre cele mai
valoroase lucruri pe care le poţi face tu ca părinte este să
îţi ajuţi copilul să îşi dezvolte capacitatea de autocontrol. Iată câteva tehnici
care funcţionează în dezvoltarea acestei abilităţi:

Luarea în stăpânire a propriului corp

Stăpânirea impulsurilor fizice este primul pas în dobândirea autocontrolului.


La început copilul are o capacitate foarte limitată de a-şi stăpâni agitaţia, de a-
şi controla mişcările şi de a se coordona. Mânat de dorinţa de a explora şi de a
manipula obiecte, acesta va începe să îşi disciplineze mişcările ca să îşi atingă
scopul (să apuce obiecte, să meargă într-un anumit loc, etc.). Treptat, copilul va
putea să îşi controleze corpul chiar şi când este agitat. Iată ce poţi face ca să îl
ajuţi să-şi ia corpul în stăpânire mai bine:

 Jocuri de tipul Start-Stop. Acestea presupun întreruperea activităţii la


un anumit semnal (semnul stop, oprirea muzicii, etc). Cel mai cunoscut
joc este “Un doi trei la perete stai”, dar mai sunt şi alte variante: oprirea
bruscă a dansului atunci când muzica se opreşte, jocul de-a statuile (în
care “sculptorul” aşează copilul într-o poziţie și îl pune să stea nemişcat
o perioadă), Semaforul (în care copilul se opreşte din activitate atunci
când vede semnul Stop), jocul de-a Dirijorul (în care copilul trebuie să
cânte încet când „bagheta” se mişcă încet şi repede când bagheta se mişcă
mai repede).
 Exerciţii de dezvoltare a motricităţii fine. Activităţile migăloase cum
sunt decupajul, colajele, cusutul, lipitul, pictura, croşetatul, îl ajută pe
copil să îşi controleze mişcările de fineţe ale corpului. Cu cât el îşi va dori
mai mult să realizeze corect aceste activităţi cu atât va face mişcări mai
de precizie şi mai bine controlate.
Formarea răbdării

Răbdarea şi capacitatea de a amâna o activitate plăcută sunt părţi importante


ale autocontrolului. Opusul răbdării este intoleranţa la frustrare, adică reacţia
de furie nestăpânită atunci când copilul nu primeşte pe loc ce îşi doreşte.
Intoleranţa la frustrare se diminuează odată cu vârsta şi se stinge în jurul
vârstei de 5 ani. Iată ce poţi face ca să îţi ajuţi copilul să fie mai răbdător:

 Înainte de a-l pune în situaţia de a aştepta, explică-i de ce este important


să aibă răbdare. Cu cât argumentul tău este mai convingător, cu atât şi lui
îi va fi mai uşor să aştepte.
 Când îşi pierde răbdarea foloseşte încurajări de tipul: Încă puţin, mai
durează puţin. La început încurajează-l tu când are nevoie şi apoi învaţă-
l să îşi spună singur să mai aibă puţină răbdare.
 Măreşte treptat durata de aşteptare. Un minut de aşteptare poate fi mult
pentru un copil de 3 ani, însă treptat acesta este capabil să aştepte tot mai
mult. De fiecare dată când copilul tău dă dovadă de răbdare (într-o
sarcină în care îi este greu să aibă răbdare!) laudă-i efortul şi încurajează-
l să continue.

Creşterea rezistenţei în faţa tentaţiilor

Autocontrolul este pus la încercare în momentele dificile, în care copilul trebuie


să facă faţă anumitor ispite sau în care nu trebuie să încalce anumite reguli. Iată
ce îl poate ajuta să spună nu tentaţiilor.

 Îndepărtează obiectul interzis din aria lui vizuală. Dacă ispita nu se mai
află în faţa ochilor, copilului îi este mult mai simplu să reziste (aşadar
atenţie unde puneţi dulciurile şi obiectele de care nu are voie să se
atingă). De asemenea, plecarea de la locul tentant are un efect benefic
pentru copil.
 Dacă copilul îşi distrage atenţia de la ispită făcând altceva, şi riscul de a
ceda tentaţiilor scade. Cu cât noua activitate este mai captivantă cu atât
copilul va reuşi mai bine să reziste ispitei.

Autocontrolul este o abilitate care se află în aceeaşi zonă a creierului unde sunt
şi alte funcţii complexe (adică în lobul prefrontal). Dezvoltarea oricărei abilităţi
din aria prefrontală a creierului duce automat la îmbunătăţirea tuturor
funcțiilor din această zonă. Aşa că data viitoare vom vedea de ce număratul în
ordine inversă în gând ne ajută să ne dezvoltăm autocontrolul şi vom afla şi alte
tehnici ingenioase de dezvoltare a acestuia.

Copiii au nevoie de ajutor pentru a-si controla impulsurile. Aceste cateva idei
propuse de pbs.org, te-ar putea ajuta.
Arata-i ca il intelegi.
Si tancii au problemele lor. Faptul ca trebuie sa calatoreasca in scaunul special
de masina, sa se opreasca din joaca pentru somn, desi nu se simti obositi sau
sa fie nevoiti sa isi imparta jucariile. Arata-i copilului tau ca il intelegi. Spune-i
acest lucru. „Inteleg ca esti suparat pentru ca nu iti dau voie sa manci desert
inainte de masa”. Atunci cand traduci in cuvinte emotiile pe care el le traieste,
faci primul pas in a-l ajuta sa isi managerieze sentimentele. Sa se controleze.
Pune-l sa-si imagineze.
Foloseste o jucarie sau un personaj pentru a-l face sa inteleaga. Da-i un
exemplu concret si spune-i ce ar face ursuletul de plus daca s-ar supara sau ar
face ceva gresit. Cum ar aborda situatia?
Stabileste limite si consecinte.
Chiar daca copilul tau este prea mic sa respecte o regula, este important sa
stabilesti cateva limite pentru familie. Explica-i pe un ton calm ca nu are voie
sa arunce cu jucariile, altfel nu le va mai primi sa se joace. Daca iti testeaza
limitele, implementeaza consecinte in acord cu varsta. Un exemplu? Sa il
lipsesti de jucaria preferata. Prin intermediul acestor actiuni, creierul copilului
va dezvolta conexiunile necesare auto-controlului.
Fii constienta de modul in care tu iti manageriezi emotiile.
In calitate de parinte, dispui de multa putere. Copilul tau te imita atunci cand
vine vorba de managementul emotiilor. Analizeaza-te si cere ajutor daca ai
nevoie. Raspunzand constient, si nu reactionand, este cel mai bun mod prin
care parintii pot sustine dezvoltarea sanatoasa a copiilor.