VASELE MEMBRULUI SUPERIOR1

I. ARTERA AXILARĂ

Continuă artera subclavie, de la vârful axilei şi se continuă cu artera brahială, de la marginea

inferioară a marelui pectoral.
Traiect şi raporturi:
Împreună cu vena axilară, fasciculele plexului brahial şi ramurile terminale ale acestora, constituie
mănunchiul vasculo-nervos principal al axilei.
Este acoperită parţial anterior de micul pectoral, în raport cu acesta i se descriu trei porţiuni:
prepectorală (deasupra muşchiului), retropectorală (posterior de muşchi) şi infrapectorală (dedesubtul
muşchiului).

Porţiunea prepectorală:
 anterior: marele pectoral, fascia clavi-pectorală, ansa pectoralilor (anastomoza dintre nn.
pectoral lateral şi medial) care înconjură originea arterei toraco-acromiale;
 posterior: primele două digitaţii ale m. dinţat anterior, n. toracic lung, fasciculul medial al
plexului brahial;
 lateral: fasciculele lateral şi posterior ale plexului brahial;
 medial: v. axilară (singurul raport constant al arterei);

Porţiunea retropectorală:
 anterior: mm. pectorali mare şi mic;
 posterior: fasciculul posterior al plexului brahial, m. subscapular;
 lateral: fasciculul lateral al plexului brahial, m. coraco-brahial (considerat m. satelit al a.
axilare);
 medial: fasciculul medial al plexului brahial, care desparte artera de v. axilară.

Porţiunea infrapectorală:
 anterior: marele pectoral, lig. suspensor al axilei (Gerdy), rădăcina medială a n. median, care
trece dinspre medial spre lateral;
 posterior: nn. radial şi axilar, mm. rotund mare şi mare dorsal;
 lateral: m. coraco-brahial, n. musculocutan şi originea n. median (locul de unire al celor
două rădăcini, lateral şi medială, ale acestuia);
 medial: nn. ulnar, cutanat brahial medial, cutanat antebrahial medial şi v. axilară.

Ramuri:

Din porţiunea prepectorală:

1. A. toracică supremă – trece deasupra micului pectoral, străpunge fascia clavi-pectorală şi vascula-
rizează m. subclaviu, mm. pectorali şi regiunea mamară;

Din porţiunea retropectorală:

1. A. toraco-acromială – ia naştere la marginea superioară a micului pectoral, fiind înconjurată de
ansa pectoralilor. Se împarte în două ramuri principale
 r. ascendent, ce dă un ram acromial care pătrunde sub m. deltoid şi un r. deltoidian care
                                                            
1
© 2001, 2002, 2008 dr. Tudor HÂRŞOVESCU pentru uzul studenţilor Facultăţii de Medicină a UTM 
 coboară profund de v. cefalică prin şanţul delto-pectoral;
 r. descendent, care emite numeroase rr. pectorale, situate între cei doi pectorali, ajungând
până la glanda mamară precum şi un ram clavicular
2. A. toracică laterală – coboară la marginea inferioară a micului pectoral, ajungând pe peretele
lateral toracic. Aici are posterior n. toracic lung. Irigă m. dinţat anterior şi partea laterală a glandei
mamare (din această cauză se mai numeşte şi a. mamară externă);

Din porţiunea infrapectorală:

1. A. subscapulară – este cel mai gros ram al axilarei; după un scurt traiect pe marginea inferioară a
m. subscapular, se termină bifurcându-se în:
 A. circumflexă a scapulei – se desprinde în unghi drept, părăseşte axila prin trigonul
birondotricipital şi ajunge în regiunea infraspinoasă, unde participă la formarea reţelei
arteriale periscapulare, împreună cu a. suprascapulară (r. din a. subclavie) şi cu cele două aa.
circumflexe humerale;
 A. toraco-dorsală – continuă traiectul a. subscapulare, ajungând pe faţa profundă a m.
dorsal mare, unde însoţeşte n. toraco-dorsal;
2. A. circumflexă cicumflexă humerală anterioară – trece profund de m. coraco-brahial şi de
capul scurt al bicepsului brahial, ocolind anterior colul chirurgical al humerusului;
3. A. circumflexă humerală posterioară – se alătură n. axilar şi împreună cu acesta părăseşte axila
prin patrulaterul humero-birondo-tricipital, înconjurând posterior colul chirurgical al humerusului
subscapulară.

II. ARTERA BRAHIALĂ

Artera brahială este artera braţului, fiind situată superficial, pe faţa lui antero-medială.
Continuă artera axilară de la marginea inferioară a muşchiului mare pectoral până la 1 – 2 cm sub
plica cotului. Aici se divide în ramurile sale terminale, arterele radială şi ulnară. Nivelul diviziunii este
variabil, dar rareori se face deasupra plicii cotului, mai des sub ea.
Traiect şi raporturi:

La braţ, anterior se găseşte nervul median care o încrucişează din afară spre înăuntru, fascia
brahială, aponevroza bicipitală, vena bazilică. Posterior se află nervul radial cu artera brahială profundă,
muşchiul triceps brahial, muşchiul coraco-brahial, muşchiul brahial. Lateral: superior are nervul median, iar
mai inferior muşchiul biceps brahial, profund de care se găseşte muşchiul coraco-brahial; medial: nervul
cutanat antebrahial medial, nervul ulnar (superior), nervul median (inferior)
Artera este însoţită de două vene brahiale unite prin comunicări transversale, precum şi de nervul
median care o încrucişează de obicei pe faţa ei anterioară, mergând dinspre lateral spre medial.
În zona plicii cotului: împreună cu nervul median, artera este situată în şanţul bicipital medial,
delimitat astfel: medial şi inferior muşchiul rotund pronator, lateral tendonul de inserţie al muşchiului
biceps brahial, profund găsindu-se muşchiul brahial. Anterior de ea se află aponevroza bicipitală şi
bifurcarea venei mediane a antebraţului.
Ramuri:

Artera brahială vascularizează musculatura anterioară a braţului prin ramuri musculare şi

musculatura posterioară a braţului printr-o ramură mare care trece în loja posterioară (artera brahială
profundă). Dă o ramură pentru humerus (artera nutritivă a humerusului) şi două ramuri anastomotice
(arterele colaterale ulnare superioară şi inferioară), care iau parte la formarea reţelei anastomotice din jurul
articulaţiei cotului.

1. Ramurile musculare directe.

2. Artera nutritivă a humerusului emerge din mijlocul arterei brahiale şi intră pe lângă inserţia
muşchiului coraco-brahial în canalul nutritiv al osului, îndreptat oblic inferior.
3. Artera brahială profundă ia naştere imediat sub axilă şi însoţeşte nervul radial prin şanţul acestuia,
 unde este acoperită de capul lung al muşchiului triceps. Dă ramuri musculare pentru loja posterioară a
braţului. Ajunsă în partea laterală a lojei posterioare, se termină prin două ramuri anastomotice: artera
colaterală medie şi artera colaterală radială.
4. Artera colaterală ulnară superioară merge spre posterior, însoţind nervul ulnar şi se anastomozează
în principal cu artera recurentă ulnară posterioară, posterior de epicondilul medial al humerusului.
5. Artera colaterală ulnară inferioară se mai numeşte şi arteră supratrohleară; emerge mai distal şi trece
anterior de epicondilul medial humeral, anastomozându-se cu artera recurentă ulnară anterioară, luând
parte la formarea reţelei anastomotice din jurul articulaţiei cotului.

III. REŢEAUA ARTERIALĂ PERIARTICULARĂ A COTULUI

Este reprezentată de două „cercuri” arteriale, unul lateral, celălalt medial, ce înconjură epicondilii
humerali corespunzători. Fiecare dintre „cercuri” este format dintr-o arcadă anterioară şi o arcadă
posterioară. Sursele arteriale superioare sunt ramuri directe sau indirecte ale a. brahiale şi vor fi denumite
„colaterale”, sursele arteriale inferioare sunt ramuri ale aa. radială şi ulnară, fiind denumite „recurente”.

În jurul epicondilului lateral:

• Arcada anterioară se formează în şanţul bicipital lateral, prin anastomozarea a. colaterale radiale
(din a. brahială profundă) cu a. recurentă radială (din a. radială);
• Arcada posterioară se formează profund de m. anconeu, prin anastomozarea a. colaterale medii
(din a. brahială profundă) cu a. recurentă interosoasă (din a. interosoasă posterioară, care la rândul ei se
desprinde din a. interosoasă comună, ram al a. ulnare);

În jurul epicondilului medial:

• Arcada anterioară se formează în şanţul bicipital medial, prin anastomozarea a. colaterale ulnare
inferioare (din a. brahială) cu a. recurentă ulnară anterioară (din trunchiul aa. recurente ulnare, ce este ram
din a. ulnară);
• Arcada posterioară se formează în şanţul n. ulnar de pe faţa posterioară a epicondilului medial, prin
anastomozarea a. colaterale ulnare superioare (din a. brahială) cu a. recurentă ulnară posterioară (din
trunchiul aa. recurente ulnare, ce este ram din a. ulnară);

IV. ARTERA RADIALĂ

Este ramul terminal de bifurcaţie laterală a a. brahiale şi se întinde de la plica cotului până în
regiunea mijlocie a palmei, unde se continuă cu arcada palmară profundă.
Traiect şi raporturi:

Coboară pe partea laterală a antebraţului, străbătând succesiv loja anterioară a antebraţului,

regiunea carpiană şi regiunea palmară. Este însoţită de două vene satelite.
La antebraţ are un traiect superficial; ca urmare, poate fi palpată pe faţa anterioară a radiusului, în
porţiunea inferioară a acestuia, în aşa-numitul „şanţ al pulsului”, delimitat: lateral de m. brahioradial;
medial de m. flexor radial al carpului;profund, a. se sprijină pe faţa anterioară a radiusului, acoperită la acest
nivel de m. pătrat pronator;
anterior este acoperită de piele;
posterior, de sus în jos, încrucişează: tendonul m. biceps brahial, inserţia m. rotund pronator, capul
radial al flexorului superficial al degetelor, faţa anterioară a radiusului;
lateral: m. brahioradial şi ramura superficială a n. radial;
medial: m. rotund pronator şi apoi m. flexor radial al carpului.

În regiunea carpiană străbate dinspre lateral spre medial „tabachera anatomică”, unde are lateral
tendoanele mm. lung abductor şi scurt extensor ai policelui iar medial tendonul lungului extensor al
policelui. În tabacheră a. radială este aşezată pe tendoanele mm. lung şi scurt extensor radial ai carpului.
Superficial de arteră se află v. cefalică şi r. superficială a n. radial.
Părăseşte tabachera străbătând primul m. interosos dorsal, trece în raport m. adductor al policelui
şi ajunge în partea profundă a lojei palmare mijlocii, formând arcada palmară profundă.

Ramuri:
1. A. recurentă radială – vezi reţeaua arterială a cotului;
2. Rr. musculare;
3. R. carpiană palmară2 (anterioară) – trece spre medial, profund de tendoanele mm. flexori
ai degetelor şi se anastomozează în m. pătrat pronator cu r. carpiană palmară a a. ulnare, formând
reţeaua carpiană palmară;
4. R. palmară superficială – se desprinde din partea inferioară a şanţului pulsului, coboară
superficial de mm. eminenţei tenare, pe care îi şi irigă şi se anastomozează cu a. ulnară, participând la
formarea arcadei palmare superficiale;
5. R. carpiană dorsală – se desprinde din tabachera anatomică; traversează faţa posterioară a
carpului, profund de tendoanele mm. extensori. Se anastomozează cu r. carpiană dorsală a a. ulnare,
formând reţeaua carpiană dorsală, în care se varsă şi a. interosoasă posterioară. Din reţeaua carpiană
dorsală se desprind trei aa. metacarpiene dorsale care după ce coboară în dreptul spaţiilor interosoase
II, III şi IV, se bifurcă dând aa. digitale dorsale pentru laturile vecine ale ultimelor patru degete;
6. Prima a. metacarpiană dorsală – se desprinde de obicei din a. radială şi nu din reţeaua
carpiană dorsală;
7. A. princeps (principală) a policelui – coboară pe sub capul oblic al m. adductor al
policelui şi vascularizează faţa palmară a policelui;
8. A. radială a indexului – coboară pe sub capul transvers al m. adductor al policelui şi
vascularizează partea laterală a indexului.

Arcada palmară profundă – se formează prin anastomozarea a. radiale cu r. palmar profund al a.

ulnare. Este situată mai profund şi mai superior decât arcada palmară superficială, între bazele
metacarpienelor şi tendoanele m. flexor profund al degetelor. Emite trei aa. metacarpiene palmare care
coboară pe mm. interosoşi palmari din spaţiile II, III şi IV şi se termină bifurcându-se într-un ram ce se
varsă în a. digitală palmară comună şi un ram ce străpunge spaţiul interosos şi se varsă în a. metacarpiană
dorsală.

V. ARTERA ULNARĂ
Este ramul terminal de bifurcaţie medială a a. brahiale şi se întinde de la plica cotului până în
regiunea mijlocie a palmei, unde se continuă cu arcada palmară superficială.

Traiect şi raporturi:
Coboară pe partea medială a antebraţului, având un traiect mai profund decât a. radială, străbătând
succesiv loja anterioară a antebraţului şi regiunea carpiană. Este însoţită de două vene satelite.

La antebraţ:
anterior: are capul ulnar al m. rotund pronator, care o desparte de n. median, ce trece printre cele
două capete ale acestui muşchi. Trece apoi pe sub arcada fibroasă a m. flexor superficial al degetelor. În
partea inferioară a antebraţului devine mai superficială, având anterior spaţiul dintre tendoanele mm.
palmar lung şi flexor ulnar al carpului.
lateral: mai superficial, se află m. flexor superficial al degetelor, iar mai profund, m. flexor pro-fund
al degetelor;
medial: este însoţită de n. ulnar şi este acoperită de m. flexor ulnar al carpului.

                                                            
2
La nivelul mâinii (extremitatea liberă a membrului superior) există o convenţie de nume: „palmar” denumeşte
formaţiunile situate în porţiunea anterioară iar „dorsal” cele din partea posterioară. Deci o formaţiune care are în denumirea
sa termenul „palmar” nu este situat obligatoriu în palmă, ci în partea anterioară a mâinii (incluzând aici şi degetele, şi
regiunea carpiană – regiunea pumnului).
 În regiunea carpiană a. ulnară este superficială.
anterior: fascia antebrahială şi apoi m. palmar scurt;
posterior: retinaculul flexorilor;
medial: osul pisiform şi n. ulnar;
lateral: tendonul m. palmar lung.

Ramuri:
1. Trunchiul aa. recurente ulnare – vezi reţeaua arterială a cotului;
2. A. interosoasă comună – după un scurt traiect, ajunge la marginea superioară a membranei
interosoase, unde se termină bifurcându-se în:
• a. interosoasă anterioară, care coboară pe faţa anterioară a membranei interosoase,
acoperită de m. flexor profund al degetelor. Vascularizează mm. profunzi ai lojei anterioare a
antebraţului şi se termină în m. pătrat pronator;
• a. interosoasă posterioară, trece între coarda oblică şi membrana interosoasă şi ajunge în
loja posterioară a antebraţului. Emite a. recurentă interosoasă şi apoi coboară între mm. planului
superficial şi cei ai planului profund, terminându-se în reţeaua carpiană dorsală.
3. R. carpian palmar – vezi a. radială;
4. R. carpian dorsal – vezi a. radială;
5. R. palmară profundă – coboară împreună cu ramura profundă a n. ulnar, printre mm. adductor
şi flexor ai degetului V şi se termină formând arcul palmar profund, împreună cu a. radială.

Arcada palmară superficială – continuă a. ulnară, distal de osul pisiform. Se formează prin
anastomozarea a. ulnare cu r. palmar superficial din a. radială. Este mai inferioară decât arcada profundă; se
situează între aponevroza palmară şi tendoanele m. flexor superficial al degetelor, anterior de rr. terminale
ale n. median. Emite trei aa. digitale palmare comune, care se vor diviza terminal în câte două aa. digitale
palmare proprii, care coboară de-a lungul marginilor alăturate ale feţelor palmare ale ultimelor patru
degete.

VI. VENELE MEMBRULUI SUPERIOR

Venele profunde însoţesc arterele, sunt frecvent duble şi au aceleaşi raporturi ca şi arterele.
Venele superficiale sunt situate între tegument şi fasciile diferitelor regiuni ale membrului, fiind deci
accesibile pentru puncţia venoasă (importanţă practică).
Venele superficiale iau naştere în regiunea mâinii din două reţele venoase superficiale, una dorsală
iar cealaltă palmară.

Reţeaua dorsală se continuă cu două vene principale:

1 Vena cefalică – însoţeşte ramura superficială a n. radial, trecând prin dreptul regiunii
tabacherei anatomice. Continuă să urce pe faţa antero-laterală a antebraţului, în vecinătatea n. cutanat
antebrahial lateral (r. terminal al n. musculocutan). Ajunge în dreptul plicii cotului unde primeşte ca afluent
v. medio-cefalică, participând la formarea „M-ului venos al plicii cotului”. Urcă pe faţa antero-laterală a
braţului şi trece în şanţul dintre m. deltoid şi m. pectoral (şanţul delto-pectoral). Străpunge fascia,
ocoleşte marginea superioară a micului pectoral şi se varsă în vena axilară. Este cea mai lungă venă a
membrului superior.
2 Vena bazilică – ocoleşte stiloida ulnară şi urcă pe faţa medială a antebraţului. Către
epicondilul medial se alătură n. cutanat antebrahial medial. La plica cotului primeşte v. mediobazilică, apoi
trece pe faţa antero-medială a braţului unde va străpunge fascia şi se va termina ca afluent al venei brahiale.

Reţeaua palmară se continuă cu o singură venă importantă: vena mediană a antebraţului, care
urcă superficial pe mijlocul feţei anterioare a antebraţului şi în dreptul plicii cotului se termină bifurcându-
se: spre lateral emite v. medio-cefalică iar spre medial, v. medio-bazilică. Modul de terminare a acestei vene
desenează un „M” – „M-ul venos al plicii cotului”, care este regiunea în care se practică frecvent
puncţiile şi cateterismele venoase. De obicei, vena mediană a antebraţului emite şi un ram ce se varsă în
venele profunde din regiunea plicii cotului; de asemenea există numeroase variante ale venelor superficiale,
atât de număr cât şi din punct de vedere al traiectului – se identifică uşor, prin inspectarea şi palparea pe
viu.