Fişa 1

1. Rezumaţi fragmentul de mai jos şi găsiţi trăsătura de caracter care reiese din context,
specificând tipul de caracterizare şi modul de expunere.
În primăvara anului 1916, ca sublocotenent proaspăt, întâia dată concentrat, luasem parte, cu
un regiment de infanterie din capitală, la fortificarea văii Prahovei, între Buşteni şi Predeal.
Nişte şănţuleţe ca pentru scurgere de apă, acoperite ici şi colo cu ramuri şi frunziş, întărite cu
pământ ca de un lat de mână, erau botezate de noi tranşee şi apărau un front de vreo zece
kilometri.
În faţa lor, câteva dreptunghiuri de reţele şi "gropi de lup" erau menite să sporească
fortificaţiile noastre. Toate capetele acestea de tranşee, risipite ici-colo, supraveghind şoseaua
(?) de pe boturi de deal, nu făceau, puse cap la cap, un kilometru. Zece porci ţigăneşti, cu
boturi puternice, ar fi râmat, într-o jumătate de zi, toate întăriturile de pe valea Prahovei, cu
reţele de sârmă şi cu "gropi de lup" cu tot.” (La Piatra Craiului, în munte p. 41)

2. Rezumaţi fragmentul de mai jos şi găsiţi trăsătura de caracter care reiese din context,
specificând tipul de caracterizare şi modul de expunere.
„Pentru mine însă această concentrare era o lungă deznădejde. De multe ori seara, la popotă,
era destul un singur cuvânt ca să trezească răscoliri şi să întărâte dureri amorţite. E
îngrozitoare uneori această putere a unei singure propoziţiuni, în timpul unei convorbiri
normale, ca să pornească dintr-o dată măcinarea sufletească, aşa cum din zecile de combinaţii
cu şapte litere ale unui lacăt secret, una singură deschide spre interior. În asemenea
împrejurări, nopţile mi le petreceam în lungi insomnii, uscate şi mistuitoare.
La drept vorbind însă, în astă-seară nu atât discuţia, care nu mai era o simplă aluzie, m-a
aruncat în halul acesta de răscolire, ba era chiar prea directă ca să mai fie atât de otrăvitoare,
cât încercarea neizbutită, pe lângă comandantul batalionului, de a obţine o permisie la
Câmpulung.” (La Piatra Craiului, în munte p. 42)
3. Rezumaţi fragmentul de mai jos şi găsiţi trăsătura de caracter care reiese din context,
specificând tipul de caracterizare şi modul de expunere.
„- Discuţia dumneavoastră e copilăroasă şi primară. Nu cunoaşteţi nimic din psihologia
dragostei. Folosiţi un material nediferenţiat.
.......căpitanul Corabu, întărâtat, dar stăpânindu-se, s-a întors spre mine cu un fel de mică
solemnitate acră de magistrat.
- Cum, domnule, dacă o femeie zice: "nu mai vreau", dumneata zici: "ba da, să vrei?" Hăi?
- Dacă e vorba de o simplă împreunare, da... are drept să zică: nu mai vreau... Dar iubirea e
altceva. Iar dacă nu ştiţi ce e, puteţi, cu noţiunile dumneavoastră cumpărate şi vândute cu
toptanul: "aşa am auzit... aşa vând" să dezbateţi toată viaţa, că tot nu ajungeţi la nimic. Şi
privindu-i dispreţuitor: Discutaţi mai bine ceea ce vă pricepeţi.
- O iubire mare e mai curând un proces de autosugestie... Trebuie timp şi trebuie complicitate
pentru formarea ei.” (La Piatra Craiului, în munte p. 47,50)
4. Rezumaţi fragmentul de mai jos şi găsiţi trăsătura de caracter care reiese din context,
specificând tipul de caracterizare şi modul de expunere.
„Eram însurat de doi ani şi jumătate cu o colegă de la Universitate şi bănuiam că mă înşală.
Din cauza asta, nici nu puteam să-mi dau examenele la vreme. Îmi petreceam timpul
spionându-i prieteniile, urmărind-o, făcând probleme insolubile din interpretarea unui gest,
din nuanţa unei rochii şi din informarea lăturalnică despre cine ştie ce vizită la vreuna dintre
mătuşile ei. Era o suferinţă de neînchipuit, care se hrănea din propria ei
substanţă.”(Diagonalele unui testament, p.53)
5. Rezumaţi fragmentul de mai jos şi găsiţi trăsătura de caracter care reiese din context,
specificând tipul de caracterizare şi modul de expunere.
„Iubeşti întâi din milă, din îndatorire, din duioşie, iubeşti pentru că ştii că asta o face
fericită, îţi repeţi că nu e loial s-o jigneşti, să înşeli atâta încredere.....
Începusem totuşi să fiu măgulit de admiraţia pe care o avea mai toată lumea pentru mine,
fiindcă eram atât de pătimaş iubit de una dintre cele mai frumoase studente, şi cred că acest
orgoliu a constituit baza viitoarei mele iubiri.” (Diagonalele unui testament, p.51)
6. Rezumaţi fragmentul de mai jos şi găsiţi trăsătura de caracter care reiese din context,
specificând tipul de caracterizare şi modul de expunere.
„Ei, Ştefane, dacă tată-tău ar fi fost ceva mai strângător, dacă n-ar fi risipit atât... v-ar fi lăsat
şi vouă să trăiţi altfel decât trăiţi (va să zică, deşi avea aerul că ignorează, ştia că trăim în
dificultate, când părea că pluteşte pe deasupra). Dealtfel, îi semeni leit. Acum văd că te-ai
însurat şi tu tot din dragoste.” (Diagonalele unui testament, p.58)
„- Ce te gândeai? Las' că te-am văzut eu. N-ai spirit practic... Ai să-ţi pierzi averea (cel puţin
să rămână în familie, avea aerul să spună). Cu filozofia dumitale nu faci doi bani. Cu Kant ăla
al dumitale şi cu Schopenhauer nu faci în afaceri nicio brânză. Eu sunt mai deştept ca ei, când
e vorba de parale.
- Unchiule, eu mă gândeam să nu mă încurc în afaceri. Cred că averea pe care o am îmi
ajunge să trăiesc modest.” (Diagonalele unui testament, p.66)
7. Rezumaţi fragmentul de mai jos şi găsiţi trăsătura de caracter care reiese din context,
specificând tipul de caracterizare şi modul de expunere.
„Mă privea uimită, şi decolorată.
- Cum asta? Dar nu vezi că toţi vor să te înşele... Pentru că eşti prea bun...
Aş fi vrut-o mereu feminină, deasupra discuţiilor acestea vulgare, plăpândă şi având nevoie să
fie ea protejată, nu să intervină atât de energic, interesată. „(Diagonalele unui testament, p.63)
8. Rezumaţi fragmentul de mai jos şi găsiţi trăsătura de caracter care reiese din context,
specificând tipul de caracterizare şi modul de expunere.
„Viaţa mi-a devenit curând o tortură continuă. Ştiam că nu mai pot trăi fără ea.”
„.....trăgeam cu urechea, nervos, să prind crâmpeie din convorbirile pe care nevastă-mea le
avea cu domnul elegant de alături de ea. Nu mai puteam citi nicio carte, părăsisem
Universitatea.” (E tot filozofie, p. 105)
8.1. Rezumaţi fragmentul de mai jos şi găsiţi trăsătura de caracter care reiese din context,
specificând tipul de caracterizare şi modul de expunere.
„Nu, n-am fost nici o secundă gelos, deşi am suferit atâta din cauza iubirii.” (E tot filozofie
106)

8.2. Rezumaţi fragmentul de mai jos şi găsiţi trăsătura de caracter care reiese din context,
specificând tipul de caracterizare şi modul de expunere.
„Pe drum, nevastă-mea n-a trăit decât prezenţa lui. Toate comentariile le-a făcut numai pentru
el sau cu el. Avea o voce uşor emoţionată - la început am crezut că din cauza soarelui şi
aerului înrourat al dimineţii şi al câmpului - şi releva cele mai neînsemnate nimicuri ale
drumului, cu exclamaţii.” (E tot filozofie, p.107)
8.3. Rezumaţi fragmentul de mai jos şi găsiţi trăsătura de caracter care reiese din context,
specificând tipul de caracterizare şi modul de expunere.
„Mă chinuiam lăuntric ca să par vesel şi eu mă simţeam imbecil, ridicol şi naiv, dar nu
puteam suporta prea mult minciuna şi ochii îmi deveneau, de la ei, trişti.” (E tot filozofie, p.
111)
8.4. Rezumaţi fragmentul de mai jos şi găsiţi trăsătura de caracter care reiese din context,
specificând tipul de caracterizare şi modul de expunere.
„Eu jucasem totul pe această femeie şi trebuia să trag acum toate consecinţele care se
impuneau: desfiinţarea mea ca personalitate.” (115)
9. Rezumaţi fragmentul de mai jos şi găsiţi trăsătura de caracter care reiese din context,
specificând tipul de caracterizare şi modul de expunere.
„Astăzi, când le scriu pe hârtie, îmi dau seama, iar şi iar, că tot ce povestesc nu are importanţă
decât pentru mine, că nici nu are sens să fie povestite. Pentru mine însă, care nu trăiesc decât
o singură dată în desfăşurarea lumii, ele au însemnat mai mult decât războaiele pentru
cucerirea Chinei, decât şirurile de dinastii egiptene, decât ciocnirile de aştri în necuprins, căci
singura existenţă reală e aceea a conştiinţei.”(Asta-i rochia albastră, p. 131)
10. Rezumaţi fragmentul de mai jos şi găsiţi trăsătura de caracter care reiese din context,
specificând tipul de caracterizare şi modul de expunere.
„...casa era goală ca un mormânt gol, fără nevastă-mea....... Am răsturnat, fără să vreau, un
teanc de cărţi şi iată că dau peste un plic, cu scrisoarea în el, pe care nu-l descoperisem în
numeroasele scotociri de până acum... Am avut un fior, ca şi când aş fi pus mâna pe cifrul
dorit al unei taine.
"Fetiţo, diseară Iorgu pleacă la ţară, că e 15 februarie şi trebuie să tocmească oameni pentru
arături. Mi-e urât de moarte singură acasă. Vino să mâncăm amândouă. Am şi croitoreasa la
mine, poate că-ţi tai şi tu taiorul... Seara dormi la mine, dacă vrei, stăm toată noaptea de
vorbă."
Era scrisul Anişoarei. Iorgu era bărbatu-său, 15 februarie, data când am venit de la Azuga.
Simt că ameţesc; că mi se deschide o perspectivă uluitoare, deşi dorită, ca putinţa de a merge
a paraliticului, culcat în faţa altarului pentru maslu.” (Între oglinzi paralele, p. 164)
11. Rezumaţi fragmentul de mai jos şi găsiţi trăsătura de caracter care reiese din context,
specificând tipul de caracterizare şi modul de expunere.
„Nu pot să dezertez, căci, mai ales, n-aş vrea să existe pe lume o experienţă definitivă, ca
aceea pe care o voi face, de la care să lipsesc, mai exact să lipsească ea din întregul meu
sufletesc”(Întâia noapte de război, p. 213)
12. Rezumaţi fragmentul de mai jos şi găsiţi trăsătura de caracter care reiese din context,
specificând tipul de caracterizare şi modul de expunere.
„cădem cu sufletele rupte în genunchi, apoi alergăm, coborâm speriaţi...nu mai e nimic
omenesc în noi ” (Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu, p. 283)
13. Rezumaţi fragmentul de mai jos şi găsiţi trăsătura de caracter care reiese din context,
specificând tipul de caracterizare şi modul de expunere.
„Plecarea mea la Bucureşti este inevitabilă...Am scris nevestei mele că sâmbătă seara
sosesc...Mă sărută cu exces, nu vrea să mă lase să mă dezbrac, îmi scoate ea însăşi mantaua. ..
Şi totuşi îmi trece prin minte, ca un nour de întrebare..Dar dacă nu e adevărat că mă înşală?
Dacă din nou am acceptat o serie greşită de asociaţii?...Dar nu, sunt obosit şi mi-e indiferent
chiar dacă e nevinovată...I-am scris că-i las absolut tot ce în casă, de la obiecte de preţ la
cărţi...de la lucruri personale, la amintiri. Adică tot trecutul.” (Comunicat apocrif, p. 328, 330)

Intelectualul ca structură de caracter

Caracterizarea lui Ştefan Gheorghidiu
Mijloace de Trăsături şi citate
caracterizare
Caracterizare directă
Naratorul-personaj Toate observaţiile din roman asupra personajului intră în sfera
( autocaracterizare) autocaracterizării, deoarece întregul text este scris la persoana I,
dintr-o singură perspectivă.
2. Gheorghidiu recunoaşte că este predispus spre introspecţie, spre
construirea unor ipoteze despre lucruri care îl preocupă, aşa încât
starea sa specifică este aceea de frământare lăuntrică. Este aplecat
spre interior şi spre investigare:“ Nopţile mi le petreceam în lungi
insomnii, uscate şi mistuitoare”
8.1.Îşi analizează nefericirea şi gelozia, dar, caracterizat de
ipocrizie, nu are curajul să le recunoască: „Nu, n-am fost nici o
secundă gelos, deşi am suferit atâta din cauza iubirii.”
Gheorghidiu suferă nu numai din orgoliul rănit, ci mai ales pentru
faptul că se preface, afişând o indiferenţă cu totul falsă,
ascunzându-şi frământările şi autocaracterizându-se: „Mă
chinuiam lăuntric ca să par vesel şi eu mă simţeam imbecil, ridicol
şi naiv”
8.3. „Mă chinuiam lăuntric ca să par vesel şi eu mă simţeam
imbecil, ridicol şi naiv, dar nu puteam suporta prea mult minciuna
şi ochii îmi deveneau, de la ei, trişti.” (E tot filozofie, p. 111)
 Gheorghidiu suferă nu numai din orgoliul rănit, ci mai ales pentru
faptul că se preface, afişând o indiferenţă cu totul falsă,
ascunzându-şi frământările şi autocaracterizându-se. –
caracterizare directă – autocaracterizarea.
.....Se victimizează, transformând orice întâmplare minoră în
dezastru sufletesc, fiindcă nu suportă să fie contrariat: “ Pot
transforma însă mici incidente în adevărate catastrofe, din cauza
unui singur moment contradictoriu”.
Este conştient de percepţia eronată a celorlalţi asupra caracterului
său, intransigenţa fiind cea care îl face insuportabil în ochii
cunoscuţilor: “ Aveam o reputaţie de imensă răutate, dedusă din
îndârjirea şi sarcasmul cu care-mi apăram părerile, din
intoleranţa mea intelectuală”, “...mă decretau lacom, egoist, lipsit
de caracter”.
Ca un “judecător de instrucţie maniac şi bolnav “, îşi analizează
nefericirea şi gelozia, dar, caracterizat de ipocrizie, nu are curajul
să le recunoască:
“ Niciodată n-am avut prilejul să fiu până la capăt nefericit”,
“Nu, n-am fost nicio secundă gelos , deşi am suferit atâta din
cauza iubirii.”
Alte personaje 6. Nae Gheorghidiu
Inadaptat, luptând cu ordinea sociala, afacerismul, politicianismul,
mondenitatea.
Student la filozofie, înzestrat intelectual, Ştefan trăieşte în sfera
ideilor şi nu se poate descurca în păienjenişul afacerilor. I se
reproşează ca nu are spirit practic. El are o fire cinstită la fel ca şi
tatăl său: „Cu Kant ăla al dumitale şi cu Schopenhauer nu faci în
afaceri nicio brânză. ..eu mă gândeam să nu mă încurc în
afaceri...”
7. Dorind să-l determine să accepte moştenirea, Ela îl încurajează
să se lupte până la capăt cu rudele sale, indiferent ce anume
presupune lupta şi să nu se lase înşelat de cei care vor să profite de
bunătatea lui:”Dar nu vezi că toţi vor să te înşele... Pentru că eşti
prea bun...”
Când el îi reproşează flirtul cu G.,ea îi reproşează
hipersensibilitatea:“Eşti de o sensibilitate imposibilă!” De
asemenea, de faţă cu el, îl caracterizează evidenţiind faptul că este
intransigent şi nu acceptă compromisul în nicio situaţie : “Aşa e
totdeauna... pune în toate o patimă”
8.2 Eroul îi observă pe cei doi îndrăgostiţi, studiind totul lucid, cu
minuţiozitate. Hipersensibil – amplifica semnificatia unui gest, a
unei priviri sau a unui cuvant, pana la proportiile unei catastrofe.
..... Deşi anonimă,o doamnă în vârstă are rolul unei cutii de
rezonanţă. Nu de puţine ori, ea îi spune lui Gheorghidiu: “ Atâta
luciditate e insuportabilă, dezgustătoare”.Îl scoate din rândul
celorlalţi oameni prin tendinţa de a despica firul în patru, care se
traduce nu numai prin hipersensibilitate, dar şi prin predispoziţia
de a exagera, chiar şi în privinţa celui mai banal lucru: “Dumneata
 eşti dintre cei care fac mofturi interminabile şi la masă. Dintre
aceia care totdeauna descoperă firele de păr în mâncare. “
Caracterizare indirectă
Fapte, limbaj, 1. Prezintă cu ironie usturătoare fortificaţiile care ar fi trebuit să
concepţii apere zona văii Prahovei, situată între Buşteni şi Predeal;
3. Superior moral, prin aspiratia catre ideal, iubire, perfectiune.
Este însetat de absolutul în dragoste. Orgolios, personajul îşi
poartă suferinţa ca pe o medalie. Limbajul îi este sfidător, atunci
când discută lucruri care îl privesc, cum ar fi cele din scena de la
popotă, când îi sancţionează drastic pe interlocutori. Eroul îşi
expune clar concepţia despre iubire: „Discutaţi mai bine ceea ce vă
pricepeţi.
- O iubire mare e mai curând un proces de autosugestie...”
4. Este dominat de incertitudini şi încearcă să analizeze cu
luciditate trăirile sale: „Eram însurat de doi ani şi jumătate cu o
colegă de la Universitate şi bănuiam că mă înşală.... Era o suferinţă
de neînchipuit, care se hrănea din propria ei substanţă.”
5. Îşi dezvăluie vanitatea de a fi iubit de o femeie frumoasă, dar şi
naivitatea: „eram atât de pătimaş iubit de una dintre cele mai
frumoase studente, şi cred că acest orgoliu a constituit baza
viitoarei mele iubiri.”
8. Gelos, hipersensibil – amplifica semnificatia unui gest, a unei
priviri sau a unui cuvânt, până la proporţiile unei catastrofe: „Viaţa
mi-a devenit curând o tortură continuă”
Eroul îi observă pe cei doi îndrăgostiţi, studiind totul lucid, cu
minuţiozitate: „Pe drum, nevastă-mea n-a trăit decât prezenţa lui...
releva cele mai neînsemnate nimicuri ale drumului, cu exclamaţii.”
8.4 „Eu jucasem totul pe această femeie şi trebuia să trag acum
toate consecinţele care se impuneau: desfiinţarea mea ca
personalitate.” (115)
Fragmentul reflectă proporţiile catastrofice pe care le iau
evenimentele în conştiinţa lui. – caracterizare indirectă prin
gândurile şi reacţiile personajului – monologul interior,
introspecţia.
9. „Astăzi, când le scriu pe hârtie, îmi dau seama, iar şi iar, că tot
ce povestesc nu are importanţă decât pentru mine, că nici nu are
sens să fie povestite. Pentru mine însă, care nu trăiesc decât o
singură dată în desfăşurarea lumii, ele au însemnat mai mult decât
războaiele pentru cucerirea Chinei, decât şirurile de dinastii
egiptene, decât ciocnirile de aştri în necuprins, căci singura
existenţă reală e aceea a conştiinţei.”(Asta-i rochia albastră, p.
131)
Eroul trăieşte o singură dată un mare sentiment şi îşi dă seama de
unicitatea existenţei lui. - caracterizare indirectă prin gândurile
şi reacţiile personajului – monologul interior, introspecţia.
10. Venit pe neaşteptate într-o noapte, după o absenţă mai lungă,
incertitudinea lui se accentuează. - caracterizare indirectă prin
 gândurile şi reacţiile personajului – monologul interior,
introspecţia.
11. El consideră participarea la război ca un act de cunoaştere.
(este atras de cunoaşterea existenţială în cât mai multe domenii ale
vieţii)- caracterizare indirectă prin gândurile şi personajului –
monologul interior, introspecţia.
12. Pe câmpul de luptă Gheorghidiu îşi dă seama cu luciditate că
viaţa lui şi a ostaşilor săi este sub semnul hazardului şi simte
panica, frica, laşitatea, groaza. caracterizare indirectă prin
gândurile şi personajului – monologul interior, introspecţia.
13. Este generos. Pentru o clipă încearcă se frământă în
incertitudini, însă drama iubirii lui intră definitiv în umbră,
experienţa dramatică a frontului fiind decisivă. caracterizare
indirectă prin gândurile şi personajului – monologul interior,
introspecţia.
....Îşi înşală categoric soţia, dar îşi refuză cu încăpăţânare dorinţa
de a o vedea, căutând să se ştie că petrece.
În societate, nu se abate de la idealurile sale înalte şi are conştiinţa
unicităţii sale, fapt care-i dă putere să-i înfrunte pe toţi.

Concluzie : Gheorghidiu reprezintă intelectualul intransigent, aflat în căutarea

absolutului.