EVOLUTII SI TENDINTE ALE SECTORULUI IMM DIN ROMANIA IN

CONTEXTUL EUROPEAN
 CAP I Evoluţia întreprinderilor mici şi mijlocii în Uniunea
Europeană

Încă de la înfiinţarea să, în anul 1956, Uniunea Europeana a privit

dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii ca o strategie viabila de
atingere a obiectivelor de dezvoltare ale ţărilor, precum creşterea economică,
crearea de locuri de muncă, consolidarea bazei industriale şi a structurii
producţiei locale, dezvoltarea sectoarelor în stagnare, atingerea altor obiective
sociale şi politice.
În prezent exista preocupări de a extinde asistenta acordata IMM-urilor, nu
numai prin programe care le privesc exclusiv, ci şi prin situarea acestora în planul
altor acţiuni majore ale UE. În 1998 a fost lansat la Bruxelles cel de-al cincilea
program-cadru de cercetare ştiinţifică pentru perioada 1999-2004, care
gestionează fonduri de 15.7 miliarde Euro, în cadrul acestuia stabilindu-se ca
obiectiv principal încurajarea dezvoltării IMM-urilor. De asemenea, UE, prin toate
programele de natura economica pe care le realizează (referitoare la energie,
învăţământ profesional), urmăreşte crearea unui mediu favorizant pentru IMM-uri.
În anul 1994 a fost adoptat Programul Integrat al IMM-urilor, ce a avut
în vedere îndeplinirea următoarelor obiective:

 dezvoltarea de servicii locale;

 îmbunătăţirea tehnicilor manageriale;
 asigurarea de suport financiar pentru cooperarea intre IMM-uri;
 diminuarea întârzierii efectuării plaţilor între agenţi economici;
 îmbunătăţirea procedurilor de transfer de know-how economic şi a
fiscalităţii pentru IMM-uri;
 amplificarea transparentei şi consistentei activităţilor la nivelul UE în acest
domeniu.
 De asemenea, a fost adoptat Programul de acţiune pentru IMM-uri, având ca
scopuri stimularea creşterii economice în cadrul UE prin promovarea IMM-urilor,
asigurarea continuităţii politicii privitoare la întreprindere în condiţiile
internaţionalizării activităţilor. Bugetul alocat a fost de 112 milioane EURO.
În vederea monitorizării evoluţiei IMM-urilor, în cadrul UE se realizează
numeroase analize şi investigaţii statistice, prin cooperarea unor instituţii de
cercetare din toate tarile membre.
În Uniunea Europeană, dar şi în alte ţări dezvoltate din Europa, predomină IMM-
urile, care reprezintă peste 99,7% din firme;
În cadrul IMM-urilor, structura este următoarea:
- din punct de vedere al numărului de întreprinderi existente
 microîntreprinderi...............................92,5%
 întreprinderi mici ................................ 6,6%
 întreprinderi mijlocii........................... 0,9%
- din punct de vedere al cifrei de afaceri
 microîntreprinderi...............................46,1%
 întreprinderi mici ................................26,7%
 întreprinderi mijlocii...........................27,2%

Dimensiunea medie a unei firme, din punct de vedere al numărului de angajaţi şi

al
cifrei de afaceri este următoarea:

- din punct de vedere al numărului angajaţi

 microîntreprinderi............................... 3
 întreprinderi mici ................................19
 întreprinderi mijlocii...........................98
 Total IMM-uri .................................... 5

- din punct de vedere al cifrei de afaceri

  microîntreprinderi............................... 440.000 Euro
 întreprinderi mici ................................ 3.610.000 Euro
 întreprinderi mijlocii...........................25.680.000 Euro
 Total IMM-uri .................................... 890.000 Euro

Valoarea medie adăugata pe o persoana ocupata în UE este de 55.000 Euro,

diferenţe destul de mari pe categorii:

 microîntreprinderi...............................40.000 Euro
 întreprinderi mici ................................60.000 Euro
 întreprinderi mijlocii...........................90.000 Euro

Procentul costurilor salariale în total valoare nou creată variază foarte puţin
de la o categorie de întreprinderi la alta: 57% microîntreprinderi şi întreprinderi
mici şi 55% întreprinderi medii, cu o medie pentru ansamblul IMM-urilor de 56%.
Analiza situaţiei întreprinderilor mici şi mijlocii din ţările membre ale Uniunii
Europene, scoate în evidenţă faptul că, dacă se ia în calcul ponderea fiecărui tip
de întreprindere (microîntreprindere, întreprinderi mici şi mijlocii, întreprinderi
mari) în totalul populaţiei ocupate, clasa dominantă în Uniunea Europeană o
reprezintă microîntreprinderile.
Mai mult, doar în Finlanda, Germania, Marea Britanie şi Olanda,
întreprinderile mari au cel mai mare număr de angajaţi pe total economie.

Situaţia IMM-urilor în ţările candidate la Uniunea Europeană

Pe de altă parte, la nivelul anului 2003, în toate cele 13 ţări candidate1 au

fost înregistrate aproximativ 6 milioane de întreprinderi mici şi mijlocii active, cu
alte cuvinte, o medie de 515.000 pentru fiecare ţară candidată. Numărul locurilor
de muncă provenite din aceste întreprinderi a fost de peste 30 milioane, cu o
medie pe ţară de 2.360.000 locuri de muncă. Făcând o comparaţie la aceeaşi dată
(2001), în România a fost înregistrat un număr total de 356.710 de întreprinderi
mici şi mijlocii, cu un număr de 2.134.956 angajaţi. Astfel numărul mediu de
angajaţi în IMM-urile româneşti este dublu faţă de media tuturor ţărilor candidate.
Dacă luăm în calcul şi întreprinderile mari atunci media de angajaţi într-o
întreprindere românească este mai mult decât dublul mediei înregistrat pe total
ţări candidate: 11 faţă de 5 .
Un alt aspect important îl reprezintă faptul că în România clasa dominantă
(din punct de vedere al ponderii angajaţilor) o reprezintă încă întreprinderile mari,
în timp ce la nivelul ţărilor candidate clasa dominată o reprezintă întreprinderile
mici şi mijlocii. Acest aspect arată odată în plus diferenţele pe care le are de
recuperat România pentru restructurarea economiei sale.
Abordarea IMM-urilor trebuie realizata luând în considerare contextul trecerii la
economia de piaţa al ţărilor din Europa Centrala şi de Est, care se confrunta cu o
serie de probleme similare, care sunt dificil de controlat şi soluţionat.
În toate aceste tari au avut loc şi se desfăşoară concomitent mai multe
schimbări pe planul economiilor, cum sunt privatizarea, restructurarea,
demonopolizarea şi dezvoltarea sectorului de IMM-uri, care au ca rezultat un
conglomerat de situaţii politice, economice, sociale şi culturale deosebite.
Un element distinctiv al acestor economii este faptul ca viteza şi amploarea
privatizării şi restructurării întreprinderilor de stat publice depind în cea mai mare
măsura de viteza şi amploarea creării şi dezvoltării IMM-urilor, singurele care pot
să absoarbă forţa de muncă disponibilizată în număr mare de la întreprinderile de
stat.
În tarile Europei Centrale şi de Est, IMM-urile iau naştere în primul rând prin
privatizarea firmelor de stat, dar şi prin înfiinţarea de noi firme de către
întreprinzători, acţiune de o eficacitate majora, deoarece se bazează pe
proprietatea exclusiv privata.
În vederea favorizării dezvoltării unui puternic sector de IMM-uri în toate ţările
Europei Centrale şi de Est, au fost luate o serie de masuri, a căror intensitate,
eşalonare şi combinare variază de la o tara la alta. Pe scurt, aceste masuri se
refera la:
 - eliminarea barierelor administrative din calea înfiinţării şi funcţionarii IMM-
urilor;
- privatizarea rapida a IMM-urilor din sectorul de stat;
- reformarea sistemului bancar;
- suport financiar de la buget pentru înfiinţarea şi dezvoltarea IMM-urilor;
- masuri active privind stimularea IMM-urilor în absorbirea forţei de munca
disponibilizată din sectorul de stat;
- asistenta bilaterală şi multilaterala a statelor occidentale acordata
sectorului de IMM-uri din tarile ECE.

Principalele caracteristici ale IMM-urilor din ţările est şi central europene sunt
următoarele:
- aproape toate IMM-urile au fost create în perioada tranziţiei;
- cea mai mare parte a IMM-urilor (77%) sunt amplasate în zone urbane;
- predomina absolut societăţile foarte mici, care nu au salariaţi (62,2%), ci
doar întreprinzătorul şi membri ai familiei;
- microîntreprinderile (cu 2-9 salariaţi) şi firmele mici (10-49 salariaţi)
reprezintă 32,4% din totalul firmelor;
- 95% dintre IMM-uri nu au decât un sediu, ceea ce denota un potenţial
economic redus;
- intensitate redusa a procesului investiţional, doar 17% dintre firme investind
mai mult de 10% din cifra de afaceri;
- cea mai mare parte a IMM-urilor sunt profilate în principal pe comerţ
(37,6%), urmate de cele din transport şi servicii (28,7%), construcţii
(20,6%), industrie prelucrătoare (16,9%), hoteluri, restaurante şi cafenele
(6,1%);
- predomină IMM-urile nespecilizate, cu profiluri de activitate multiple (peste
80%).
Principalele dificultăţi cu care IMM-urile se confruntă pot fi grupate în două
mari categorii: cele referitoare la producţie (lipsa de capital, lipsa creditelor,
dificultăţi de plată, lipsa de angajaţi calificaţi, lipsa de tehnologie, lipsa de materie
prima) şi cele referitoare la cerere (absenţa cererii solvabile, concurenţa
puternică, preţuri scăzute pe piaţa, lipsa de notorietate, lipsa capacitate utilizare
instrumente de marketing).

Analiza evoluţiei întreprinderilor mici şi mijlocii în România

1 Poziţia întreprinderilor mici şi mijlocii în economia românească

Întreprinderile mici şi mijlocii cu capital privat din România au cea mai mare
pondere în economia românească. Ele reprezintă circa 99,44% din numărul total
de întreprinderi înmatriculate în România.
În perioada 1999-2003, numărul total de întreprinderi active economic,
precum şi cel al întreprinderilor mici şi mijlocii s-a menţinut relativ constant. În
toată această perioadă microîntreprinderile reprezintă clasa dominantă a IMM-
urilor însă în comparaţie cu Europa celor 19 ţări a crescut ponderea
întreprinderilor mici, cu mai mult de 10 de angajaţi .
În perioada 1999-2003, marea majoritate a firmelor noi au fost înfiinţate în
domeniul comerţului. Totuşi numărul acestora, deşi a crescut în cifre absolute, a
fost influenţat de schimbările structurale pe piaţă, în sensul scăderii ponderii
firmelor care activează în domeniul comerţului, în favoarea creşterii firmelor care
prestează diferite tipuri de servicii destinate cetăţenilor şi întreprinderilor .
Un indicator important ce caracterizează dezvoltarea sectorului IMM este
ponderea forţei de muncă angajată de sector. Sectorul IMM creează noi locuri de
muncă şi absoarbe forţa de muncă disponibilizată din întreprinderile mari din
economia românească. În perioada 1999-2003, numărul de angajaţi în sectorul
IMM a crescut cu peste 19%, ceea ce a reprezentat cca. 340.000 noi locuri de
muncă. Ponderea sectorului în total forţă de muncă ocupată a crescut de la 43,4%
în anul 1999 la 53,7% în anul 2003. Astfel, la sfârşitul anului 2003, mai mult de
jumătate din totalul salariaţilor erau angajaţi în întreprinderi mici şi mijlocii
(53,7%). În cadrul acestora proporţia cea mai mare a
angajaţilor se regăsea în întreprinderile mijlocii (40,24%), mai mare decât în
microîntreprinderi (32,27%) şi întreprinderi mici (27,49%). Creşterea cea mai
accentuată a numărului de salariaţi în perioada 1999-2003 s-a înregistrat în cadrul
întreprinderilor mici (+32,45%), aceasta fiind mai mult decât dublu creşterii
înregistrat de angajaţii microîntreprinderilor (+15,41%).
Tendinţa prezentată mai sus, de implicare a unui număr din ce în ce mai
mare de IMM în activitatea productivă, arată că sectorul întreprinderilor mici şi
mijlocii a ajuns la un nivel de dezvoltare bun, dat fiind faptul că IMM din industrie
sunt mai mari şi capabile să funcţioneze o perioadă mai îndelungată decât IMM
din sectorul serviciilor.
Din analiza datelor de mai sus rezultă evoluţia pozitivă a sectoarelor
construcţii şi industrie, care au o creştere anuală medie de circa 16,8% şi
respectiv de 6,2%. Sectorul construcţiilor a cunoscut o creştere semnificativă în
domeniul tradiţional, legat de extinderea infrastructurii urbane şi rezidenţiale (aici
însă trebuie menţionat şi aportul creditului ipotecar), dar a fost implicat într-o
proporţie importantă şi în lucrări industriale (căi ferate şi infrastructură rutieră,
lucrări în sub-sectorul energetic, în sectorul comercial şi în domeniul socio-
cultural). Sectorul serviciilor înregistrează în aceeaşi perioadă o creştere de 3,5%
faţă de 1999 şi o rată anuală de creştere de 0,88%.
Sectorul serviciilor a înregistrat o scădere continuă în perioada 2000-2002, o
evoluţie pozitivă fiind înregistrată în 2003, depăşindu-se astfel numărul de IMM-uri
active înregistrat în acest domeniu în 1999.
În structură, pe categorii de întreprinderi , se observă că aproape 80% din
microîntreprinderi activează în sectorul serviciilor, în timp ce numai 31% dintre
firmele medii se ocupă de acest sector. Dimpotrivă, aproape 51% dintre firmele
mijlocii desfăşoară activităţi industriale, în timp ce numai 12% dintre
microîntreprinderi acţionează în acest domeniu. Ponderea cumulată a
întreprinderilor mici şi mijlocii în domeniul industrial este de 32%, în timp ce
acelaşi gen de companii reprezintă 26% în construcţii, 20% în agricultură şi
depăşesc cu puţin 9% în domeniul serviciilor. Deşi clasa dominată în toate
domeniile de activitate o reprezintă microîntreprinderile, în mod deosebit sectorul
serviciilor este dominat de ele (peste 90% din întreprinderi sunt aici din categoria
micro).
Numărul din ce în ce mai mare de IMM-uri din sectorul industrial dovedeşte
că acest sector trece printr-o nouă fază de dezvoltare, de vreme ce IMM-urile din
domeniul industrial sunt companii mai mari şi au o perenitate mai mare decât
IMM-urile din domeniul serviciilor.
Din punct de vedere al ariei teritoriale dezvoltarea întreprinderilor mici şi
mijlocii evidenţiază disparităţi semnificative între cele opt regiuni de dezvoltare
ale României în privinţa densităţii, cifrei de afaceri, profitabilităţii şi a rezultatelor
economice globale.
În ceea ce priveşte cifra de afaceri, în Bucureşti-Ilfov se înregistrează cel mai
mare număr de IMM-uri cu cifra de afaceri mai mare de 2000 miliarde lei – 35%
din total, regiunea Sud-Vest înregistrând un procent de 5,7% (cea mai mică
valoare la nivel naţional).
Ratele profitabilităţii comerciale, economice şi financiare au înregistrat
evoluţii ascendente pe parcursul perioadei analizate. Cu toate ca IMM-urile
înregistrează o evoluţie ascendentă, există o serie de cauze care împiedică
dezvoltarea acestora şi asupra cărora trebuie acţionat. Dintre acestea cele mai
multe se referă la:

• scăderea capacităţii pieţei interne începând cu anul 1996

• absenta creditelor de dezvoltare şi accesul dificil la credite curente
• inflaţie mare şi fluctuantă până în 2002;
• nivelul ridicat şi fluctuant al dobânzilor bancare
• fiscalitate mare (peste 80 de taxe, impozite şi contribuţii la peste 15 fonduri
speciale)
• absenţa stimulentelor pentru investiţii şi dezvoltare
• blocajul financiar din economie
• discriminarea IMM-urilor vizavi de firmele de stat
• birocraţie mare privind înfiinţarea şi lichidarea firmelor
• posibilităţi reduse de garantare a creditelor
• lipsa contactelor externe
• decizii şi acţiuni ale administraţiei locale şi centrale nefavorabile pentru IMM-uri
• lipsa unor reguli clare cu privire la faliment
• accesul dificil al IMM-urilor la informaţii economice interne şi externe bazate pe
studii de piaţă
• pregătirea managerială şi economică insuficientă a întreprinzătorilor
• corupţia din administraţia publică şi sistemul judiciar;
• controale excesive asupra IMM-urilor
• legislaţie economică incompletă, cu schimbări foarte dese, uneori chiar
contradictorie
• organizaţii ale IMM-urilor insuficient de puternice pentru a le apăra şi promova
interesele specifice
• reţinerea şi chiar ostilitatea unei părţi a populaţiei faţă de întreprinzători şi IMM-
urile cu capital privat
• absenţa unei strategii naţionale coerente pentru IMM-uri
• absenţa unei strategii economice naţionale globale bine pusă la punct.

În vederea consolidării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii din România

trebuie ţinut cont de faptul ca acestea reprezintă sectorul economic cel mai
dinamic şi profitabil din România, cu cele mai mari perspective de dezvoltare
după integrarea României în Uniunea Europeană.

2 Facilităţi acordate întreprinderilor mici şi mijlocii din România

Potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.76/2001 privind simplificarea

unor formalităţi administrative pentru înregistrarea şi autorizarea funcţionării
comercianţilor, s-a instituit o procedura unică de înregistrare a întreprinderilor
mici şi mijlocii, prin completarea unui singur formular şi prin depunerea acestuia
la Biroul Unic din cadrul oficiilor Registrului Comerţului de pe lângă tribunale. Pe
baza cererii de înregistrare se declanşează procedurile necesare pentru
înregistrarea şi autorizarea funcţionării comerciantului. Certificatul de înregistrare
al comerciantului, care va cuprinde şi codul
unic de înregistrare, va fi eliberat în termen de 20 de zile de la înregistrarea
cererii. În anexa la certificatul de înregistrare vor fi cuprinse, după caz, avizele,
autorizaţiile şi/sau acordurile necesare pentru autorizarea funcţionarii
comerciantului.
În condiţiile Legii nr. 133/1999, întreprinderile mici şi mijlocii au acces la
activele disponibile ale societăţilor comerciale şi companiilor naţionale cu capital
majoritar de stat, precum şi ale regiilor autonome. De asemenea, instituţiile
publice, societăţile comerciale şi companiile naţionale cu capital majoritar de stat,
precum şi regiile autonome au obligaţia, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 415/ 2001
privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 297/2000 pentru
completarea Legii nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru
înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, să organizeze prima
procedura de achiziţie publică doar pentru întreprinderile mici şi
mijlocii, după cum urmează:

- pentru procurări de bunuri, cu excepţia echipamentelor şi servicii, cu excepţia

reparaţiilor, care nu depăşesc 500 milioane lei
- pentru procurări de echipamente care nu depăşesc un miliard de lei
- pentru reparaţii care nu depăşesc 2 miliarde de lei
- pentru construcţii care nu depăşesc 3 miliarde de lei.

Întreprinderile mici şi mijlocii beneficiază de servicii de informare, asistenţă,

consultanţă, cercetare şi inovare tehnologică în domeniile financiar bancar,
management şi marketing.
În condiţiile art. 152 din Codul Fiscal, întreprinderile mici şi mijlocii a căror cifră de
afaceri anuală, declarată sau realizată, este inferioară plafonului de 2 miliarde lei,
denumit în continuare plafon de scutire, sunt scutite de la plata TVA.
 Conform prevederilor art. 157 alin 3 şi 4 din Codul Fiscal, persoanele
impozabile înregistrate ca plătitori de TVA, care efectuează importuri de maşini
industriale, utilaje tehnologice, instalaţii, echipamente, aparate de măsura şi
control, automatizări, destinate realizării de investiţii; importuri de maşini agricole
şi mijloace de transport destinate realizării de activităţi productive; importuri de
materii prime şi materiale consumabile care nu se produc sau sunt deficitare în
ţară, stabilite prin norme şi sunt destinate utilizării în cadrul activităţii economice
a persoanei care realizează, trebuie sa solicite eliberarea unui certificat de
exonerare de la plata în vama a taxei pe valoarea adăugată, emis de către
organele fiscale competente.
Cheltuielile întreprinderilor mici şi mijlocii aferente achiziţionării, producerii,
construirii, asamblării, instalării sau îmbunătăţirii mijloacelor fixe amortizabile se
recuperează din punct de vedere fiscal prin deducerea amortizării, în condiţiile
dispoziţiilor art. 24 din Codul Fiscal.

3 Strategia de sprijinire şi dezvoltarea unui puternic sector al IMM-urilor

în economia romanească în perioada 2004-2008

Simplificarea sistemului de impozitare, subvenţionarea dobânzilor la

creditele bancare şi facilitarea accesului la utilităţile publice reprezintă
principalele masuri incluse în proiectul strategiei Guvernului pentru perioada
2004 - 2008.
Întocmit de Agenţia Naţionala pentru IMM-uri, documentul prevede
îmbunătăţirea legislaţiei privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului
şi introducerea unor instrumente alternative de redresare a întreprinderilor care
traversează crize financiare, reducerea costurilor de tranzacţionare, simplificarea
procesului de obţinere de autorizaţii şi licenţe speciale, îmbunătăţirea metodelor
de control efectuate asupra întreprinderilor.
 Se are în vedere simplificarea sistemului de impozitare pentru
microîntreprinderi, prin posibilitatea acordata acestora de a alege, în primii trei
ani de funcţionare, intre plata impozitului pe profit şi a impozitului pe cifra de
afaceri.
În document se aminteşte ca mai mult de 7.750 de IMM-uri, care au
importat maşini, instalaţii, echipamente şi know-how pentru producţia proprie, au
beneficiat de scutiri pentru TVA şi taxe vamale (în valoare de peste 5.400 miliarde
lei), ca şi de reducerea impozitului pentru profitul brut reinvestit (349 milioane lei)
sau de scădere a impozitului pe profit pentru crearea unor noi locuri de munca
(154 miliarde lei).
Generalizarea plăţii impozitelor prin mijloace electronice, acordarea de
facilităţi pentru IMM-urile cu activitate de cercetare-dezvoltare, alocarea unor
fonduri nerambursabile de la bugetul de stat pentru întreprinderile mici şi mijlocii
cu capital integrat privat care îşi desfăşoară activitatea în sectoarele industriale
prioritare, pentru acoperirea parţială a costurilor investiţionale în domeniul
producţiei, a serviciilor şi facilitarea accesului la activele disponibile ale
întreprinderilor cu capital majoritar de stat şi la achiziţii publice sunt alte masuri
cuprinse în proiectul strategiei.
Având în vedere nivelul actual ridicat al ratelor dobânzilor percepute pentru
creditele bancare, se va lua în considerare posibilitatea de subvenţionare a
acestora, pentru anumite domenii de activitate, dar şi deschiderea unor
departamente speciale în cadrul băncilor destinate IMM-urilor.
Strategia prevede şi aplicarea unor programe speciale, în valoare de peste 500
miliarde lei, pentru susţinerea înfiinţării asociaţiilor locale de producători de lapte
şi carne de vaca (în judeţele Iaşi şi Neamţ) şi de legume şi fructe (în judeţele
Constanţa, Ialomiţa, Ilfov şi Teleorman), precum şi pentru sprijinirea IMM-urilor cu
capital integrat privat care activează în localităţi urbane cu o populaţie sub
100.000 de locuitori şi cu o rată a şomajului care depăşeşte media pe tara.
Un alt program, care se va derula până în 2005, prevede acoperirea de la
bugetul de stat, în proporţie de 50%, a cheltuielilor efectuate de întreprinderi
pentru aplicarea sistemelor de management al mediului şi româneşti, a desenelor
şi modelelor industriale.
Principalele obiective ale strategiei sunt:

 creşterea cu 16% a numărului de angajaţi în IMM-uri

 majorarea cu cel puţin 8% a nivelului de productivitate a muncii
 creşterea cu 14% a ponderii serviciilor în structura întreprinderilor mici şi
mijlocii.

Carenţele mari în informare şi adaptarea la viitoarea piaţă europeană, plus

costurile estimate foarte mari şi dispariţia facilităţilor fiscale, toate acestea,
combinate, ar putea fi fatale multor firme mici şi mijlocii din România, în
momentul aderării la Uniunea Europeană.
Studiile efectuate în ţările care au aderat de curând arată că, pentru a produce la
norme europene, unele firme vor trebui să suporte costuri care pot ajunge şi la
500.000 de Euro. Nici ţările care tocmai s-au integrat în Uniunea Europeană n-au
fost scutite de aceste probleme. Cele mai costisitoare problème sunt procurarea
tehnologiilor pentru a îndeplini standardele de calitate şi mediu, precum şi
condiţiile tehnologice în sine. Mai există şi problema costisitoare a achiziţiei numai
de produse certificate, la care se poate adăuga costurile indirecte precum
concurenţa acerbă şi creşterea preţurilor.
În urma studiului efectuat de ANIMMC şi experţii de la Bruxelles, s-a ajuns la
concluzia că nivelul la care se găsesc acum, întreprinderile mici şi mijlocii din
România, din punctul de vedere al criteriilor enumerate, este nesatisfăcător.
Cu toate acestea, circa 87% dintre companiile din România sunt optimiste în ceea
ce priveşte perspectivele de afaceri2.
2 Studiul din 2003 a fost organizat in cadrul programului CAPE III (Pregătirea pentru Aderare a CCI
din
Europa Centrala si de Est), program PHARE derulat de Eurochambres (Asociaţia Europeană a
Camerelor
de Comerţ si Industrie) si camerele de comerţ şi industrie din ţările candidate.

4. Fenomenul intreprenorial în Romania

În structura actuală a economiei, sectorul de IMM constituie o prezenţă notabilă cu

contribuţii deosebite la susţinerea bugetului statului, dar cu situaţie şi rezultete încă modeste.

Repartiţia IMM-urilor pe sectoare de activitate

IMM private asigură un mare număr de locuri de muncă, circa 1,3 milioane la sfărşitul anului
1998 fiind singurul sector care a creat locuri de muncă dupa 1989 în Romania.Proporţia personalului
ocupat în IMM pe domanii de activitate este parţial diferită faţă de cea precedentă.Se constată că
ramurile de producţie – industria şi construcşiile – ocupă relativ mai mult personal decăt comerţul sau
serviciile.
 11%
5%
Construcţii
10% Industrie
Comarţ
Alte servicii
74%

Cu toate acestea, în comerţ şi servicii lucrează majoritatea forţei de muncă din IMM, adică
circa 900.000 persoane.

Caracteristicile întreprinzătorilor romani

Factorul determinant în cadrul activităţii intreprenoriale îl reprezintă întreprinzătorul.De aici,

necesitatea şi importanţa deosebită a cunoaşterii sale din multiple puncte de vedere.

Sa efectuat o anchetă cu un eşantion de 850 întreprinderi şi a cuprins 21 de judeţe.Iată

principalele caracteristici ale întreprinzătorului roman :

Nr.
Parametrul considerat Elemente de caracterizare
crt.
Varsta
Persoanele mature şi cele de
1. 30,5 între 31-40 ani
varste mijlocie predomină
30,7 între 41-50 ani
Întreprinzătorii bărbaţi
2. Sex reprezintă majoritatea cu o
pondere de 75,5%
3. Pregătire profesională Întreprinzătorii cu pregătire
 tehnică(48,3%) şi
economică (27,6%) sunt
majoritari
Peste 60% dintre
4. Experienţa în activitatea profesională întreprinzători au o vechime
de peste 10 ani
Întreprinzătorii căsătoriţi
5. Starea civilă
reprezintă peste trei sferturi
Comarţul este cel mai
6. Domeniul actual al afacerii
frecvent- peste 65%
Grad de implicare a membrilor familiei Ridicat, în peste 60% din
7.
întreprinzătorilor IMM
Peste 50% din
întreprinzători au unul sau
8. Capitalul deţinut
mai mulţi parteneri de
afaceri
Aproape jumătate dintre
întreprinzători muncesc
9. Amploarea eforturilor peste 60 ore saptămanal; rar
peste 50% dintre 40-60 ore
pe săptămană

2,90%
12%

peste 60 ore
47,50% 41-60 0re
21-40 ore
sub 20 ore
37,60%