Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Una dintre cele mai vechi plante medicinale cunoscute, coada calului a fost folosită îndeosebi ca
remediu pentru probleme ale rinichilor şi vezicii urinare, artrită, ulcere şi tuberculoză. Ca şi părţi
utilizate se foloseşte partea aeriană a plantei (tulpinile sterile), precum şi întreaga plantă, cu excepţia
rădăcinilor. Planta se poate folosi verde sau uscată. Este indicat a fi culeasă vara în lunile iulie-august;
după recoltare se îndepărtează părţile înnegrite de lângă pământ, apoi se pune la uscat, întinsă în
straturi subţiri, fie în aer liber, la umbră sau în încăperi uscate şi aerisite, poduri etc.
Este bună de folosit după ce planta uscată ajunge să aibă o culoare verde-deschis, fără părţi
brunificate, fără tulpini fertile. Produsul “final” nu are miros, iar gustul este dulceag. Ca şi modalitate
optima de păstrare sunt indicaţi săculeţi de hârtie sau de pânză, puşi apoi în locuri uscate.
Coada calului, inamicul mătreţii
Cercetările specialiştilor au demonstrat că silicaţii din coada calului pot ajuta la stimularea creşterii
şi fortifierii firelor de păr şi că, totodată, ei pot fi benefici împotriva căderii părului, a mătreţii şi a
firelor despicate. Prin urmare, consumul de ceai de coada calului şi masajul pielii capului cu tinctură,
sau spălarea părului cu şampon amestecat cu extract de coada calului sunt eficiente pentru a obţine
un păr fără mătreaţă, hrănit, puternic, lucios, revitalizat.
Specialiştii sunt de părere că masajul cu un amestec din 3-4 picături de extract sau tinctură de coada
calului cu ulei extravirgin de cocos sau de măsline poate ajuta la stimularea creşterii părului şi la
reducerea mătreţei prin îmbunătăţirea circulaţiei la nivelul scalpului şi fortifierea rădăcinii părului.
De asemenea, după şamponare, părul poate fi clătit cu ceai de coada calului. Ca şi indicaţii pentru
folosire internă, coada calului, doar planta de câmp sau de pădure, se foloseşte pentru afecţiuni
precum: insuficienţă cardiacă, angina pectorală, diaree, nefrite, tuberculoză, bronşite, anemie, gută,
colecistită, reumatism, ulcer gastrointestinal.