Antohi Marinela

Anul I

Promovarea sănătăţii

Promovarea sănătăţii reprezintă o strategie de mediere intre individ şi mediu, combinând

alegerea personală cu responsabilitatea socială şi având drept scop asigurarea, în viitor a unei
mai bune stări de sănătate.

Promovarea sănătăţii are 3 sfere distincte de activitate dar care, în acelaşi timp, se suprapun:

- Educaţia pentru sănătate;

- Protejarea sănătăţii;
- Prevenirea îmbolnăvirilor.

Conceptul care stă la baza promovării sănătăţii, adică educaţia pentru sănătate are drept
scopuri:

- informarea-educarea populaţiei în domeniul medical, pentru a cunoaşte manifestările bolilor

şi prevenirea lor;
- dobândirea unor atitudini şi deprinderi care să fie favorabile sănătăţii;
- implicarea activă a populaţiei în domeniul păstrării sănătăţii, oamenii putând să ia decizii
privind propria stare de sănătate.

Promovarea Sanatatiieste stiinta si arta de a-i ajuta pe oameni sa-si schimbe stilul de viata
pentru a obtine o sanatate optima restabilind armonia la fiecare din nivelele existentei umane:

Fizic:
- prin exercitii fizice;
- nutritie echilibrata;
-autoîngrijire medicala;
- evitarea consumului în exces si a dependentelor de substante daunatoare organismului;

Emotional:
-prin managementul stresului si asistenta pe timpul crizelor emotionale;

Social:
- prin realizarea si intretinerea permanenta a retelei de suport din familie, prieteni,
colegi de serviciu si comunitate;

Intelectual:
- prin educatie generala;
- pregatire si evolutie profesionala continua împreuna cu definirea;
-realizarea si dezvoltarea continua a carierei profesionale;
 Intuitiv si Creativ:
-prin restabilirea si dezvoltarea continua a intuitiei, creativitatii si capacitatii de anticipare a
evenimentelor;

Sufletesc:
- prin recastigarea si dezvoltarea continua a increderii în propria persoana si prin care avem
capacitatea de a visa si transpune în practica visele:
- proiectele sau dorintele noastre întru binele universal (pentru noi si pentru ceilalti);

Spiritual:
-prin sentimentele de dragoste, apreciere si speranta alaturi de actiunile caritabile destinate
ajutorarii celor din Jurul nostru.

Clasificarea metodelor de profilaxie:

I. Metode de profilaxie primara – cuprind actiunile si mijloacele care vizeaza

impiedicarea aparitiei manifestarilor patologice sau a bolilor propriu-zise.

II. Metode de profilaxie secundara – au in vedere masuri menite sa amelioreze evolutia

negativa a tulburarilor, sa previna agravarile si sa diminueze posibilitatea de
cronicizare sau potentialul sechelar al bolii.

III. Metode de profilaxie tertiara – cuprind ansamblul masurilor ce au drept scop

reducerea invaliditatii, reabilitarea si resocializarea bolnavilor. Dintre actiunile
profilaxiei primare, distingem masuri preventive biologice, psihologice si sociologice.

- masurile preventive biologice – au ca scop reducerea sau inlaturarea factorilor de risc

patogenetic si malformativ pentru descendenti. Astfel, se pot face determinari biochimice
ale cuplului matrimonial, pentru a evita procrearea la cei care au incompatibilitati ale
unor fractiuni serologice. De asemenea, vor fi stimulate nasterile la varsta tanara, stiut
fiind faptul ca varsta inaintata a mamei creste riscul unor afectiuni ce evolueaza cu deficit
psihic.

- cunoscandu-se potentialul ereditar al unor afectiuni, se poate institui si legifera planning-

ul familial si sfatul genetic, astfel incat cuplurile care doresc sa aiba copii sa poata fi
investigate si in functie de rezultate procrearea sa poata fi incurajata sau evitata, prin
aprecierea realista a riscului patogenetic. Acest filtru a fost denumit in sens metaforic
„eugenie psihica sau sterilizare psihologica”.

- masuri preventive educativ-psihologice – se adreseaza in special sanogenezei mintale.

aceste masuri vizeaza in primul rand o raportare adecvata a parintilor fata de copii.
Interactiunea defectuoasa dintre parinti si copii, cu consecinte patogenice asupra
dezvoltarii psihice a acestora, impune in primul rand educatia parintilor. Atitudinile si
actiunile acestora fata de copii vor fi nuantate si relativ specifice, in functie de stadiul
evolutiv al copilului si particularitatile sale psihice.
- masuri preventive institutional-sociale – constau in evitarea suprasolicitarii, dar mai ales a
muncii desfasurate in conditii de incertitudine si insecuritate, ca si crearea unui climat
profesional favorabil.

Profilaxia secundara – vizeaza oportunitatea si eficacitatea masurilor terapeutice al

caror scop este reducerea simptomatologiei si evolutiei bolilor, precum si obtinerea unor
remisiuni indelungate, de buna calitate si a recuperarii totale sau partiale, precoce.

Directiile de actiune ale profilaxiei secundare:

- realizarea screening-ului, prin investigarea unor grupuri populationale cat mai mari
pentru a descoperi persoanele cu boli specifice sau manifestari patologice in vederea
aplicarii tratamentului necesar si a cunoasterii cat mai precise a morbiditatii, stiut fiind
faptul ca de aceasta depinde asigurarea cadrelor de ingrijire si a institutiilor de asistenta
medico-psihologica.

- dezvoltarea si cresterea utilizarii serviciilor de sanatate, pentru a mari accesibilitatea la

tratament a oricarei persoane care prezinta tulburari, dizarmonii sau deficiente somato-
psihice.

- infiintarea si dezvoltarea unor servicii de „interventie in criza”, la care pot apela persoane
aflate intr-un impas psihologic sau cu tendinte de suicid.

- intreprinderea unor actiuni de educatie psiho-medicala destinate cunoasterii semnelor

bolilor si a masurilor terapeutice profilactice si curative necesare, precum si instruirea in
semiologia psihopatologica a medicilor si a psihologilor.

- Profilaxia tertiara – are in vedere mai ales bolnavii care au prezentat un proces patologic
agresiv sau boli cronice si cuprinde actiuni complexe, cu caracter socio-culturale,
destinate prevenirii sau limitarii dezadaptarii, dependentei si deficientei psiho-somatice

Directiile de actiune ale profilaxiei tertiare sunt:

- evaluarea gradului de incapacitate de munca si profesionala, ca o consecinta a gradului de

invaliditate sau defectivitate psihica. Evaluarea gradului de incapacitate de munca si de
activitate profesionala este o problema medico-psihologica si se inscrie ca un al treilea
deziderat dupa diagnostic si tratament, caruia comisia de expertiza trebuie sa-i raspunda
oportun, adecvat si cu constiinta deplinei responsabilitati.

- actiuni inscrise sub numele de reabilitare, readaptare si resocializare. Reabilitarea si

readaptarea se realizeaza printr-un ansamblu de actiuni inscrise in aria terapiei medicale,
psihoterapiei, ergoterapiei si socio-terapiei, desfasurate in cadrul actiunii de asistenta
medicopsihologica. Obiectivul major al acestor actiuni este pregatirea persoanelor
respective pentru viata sociala din afara institutiei medicale, pentru aceasta fiind folosit si
termenul de resocializare.

Spre deosebire de etapele anterioare ce aveau in vedere boala, profilaxia tertiara are in vedere
in primul rand persoana prin prisma posibilitatilor sale de desfasurare a unei activitati social-
organizate si productive care constituie rostul primar al existentei si conduita esentiala a
sanogenezei.

Marketingul social si promovarea sanatatii

Marketingul este activitatea umana indreptata catre satisfacerea nevoilor si dorintelor

printr-un proces de schimb. In domeniul sanatatii , marketingul se refera la satisfacerea
nevoilor si dorintelor legate de sanatate, promovand sau facilitand schimbarea la nivelul
individului sau /si schimbul de programme sociale si politici la nivelul societatii.
Marketingul social reprezinta adaptarea principiilor si metodologiilor moderne la
promovarea unui concept, a uni produs sau a unii gest cu semnificatie sociala.
Marketingul social se defineste prin aplicarea tehnicilor de marketing comercial la analiza,
planificarea si evaluarea programelor destinate influientarii comportamentului diverselor
categorii de public tinta in scopul ameliorarii bunastarii personale si a celei a ansamblului
colectivitatii. In mod traditional, companiile de educatie pentru sanatate s-au bazat pe
consideratia ca oamenii care primesc informatii isi vor imbunatatii cunostintele, prin
urmare atitudinile si, apoi, comportamentul. Marketingul social a aparut ca urmare a
concluziei ca frecvent campaniile de informare a populatiei nu au avut succes, pe cand
campaniile de publicitate a produselor comerciale sunt foarte frecvent incununate de
succes.

De la aceste concluzii s-a extins marketingul social :

- Un grup de persoane care nu stiu nimic nu pot fi influentate numai prin campanii
publicitare
- Probabilitatea de a obtine un raspuns individual creste daca subiectul companiei
prezinta interes pentru individ. Daca sunt interesate putine persoane, putini vor
raspunde.
- Receptivitatea la informatii noi depinde de atitudinile existente in prealabil. Oamenii
evita informatiile dezagreabile.
- Oamenii inteleg diferit informatia pe care o primesc in functie de valorile lor personale
si de credintele pe care le au. Oamenii diferiti reactioneaza diferit la acelasi tip de
informatie.
Marketingul social nu are drept scop obtinerea uni profit financiar. Mecanismul
schimbarii nu este financiar. In marketingul social produsul nu este tangibil, este
heterogen. Mesajele sunt solide daca cunostintele audientei sunt (exista cu adevarat).
Produsul in marketingul social poate fi o idee, o practica, sau un obiect tangibil.

1. Ideea se refera la :
- valoare – o ideie generala despre ceea ce este bine si ceea ce este rau (de exemplu
:drepturile pacientului)
- credinta- perceptia unui aspect practic(de exemplu : folosirea prezervativului previne
transmiterea HIV)
- atitudinea- evaluare pozitiva sau negativa a unor oameni , obiecte , idei sau
evenimente (de exemplu : fumatul este daunator.)

2. Practica se refera la :
- o actiune (de exemplu : vaccinarea)
- un comportament(ex. : folosirea prezervativului).
3. Obiect tangibil (ex. : adezivele cu nicotina).

Marketingul social in promovarea sanatatii :

- nu este rapid si nici ieftin.

- este limitat de calitatea cercetarii pietei.
- cercetarea trebuie facuta de persoane specializate in domeniul promovarii sanatatii.
- procesul este limitat de nivelul cunostintelor privind un comportament snatos.
- specialistii in promovarea sanatatii trebuie sa fie constienti de limitele cunostintelor
sale.
- campaniile trebuie amplasate in locurile unde se gaseste audienta tinta si nu sa se
astepte ca audienta sa vina la specialistii in promovarea sanatatii.
- managementul in procesul de marketing trebuie sa tina cont de perspectiva existentei
barierelor in comunicare in vederea indepartarii acestora. Implica munca coordonata
cu o varietate de institutii si sectoare.
- cercetarea permanenta a eficientei campaniei.
- materialele educative trebuie sa fie adecvate grupului tinta , acelasi mesaj putand fi
transmis in diferite forme.

Integrarea problemei

La noi in tara , promovarea sanatatii se face mai mult prin televiziune si prin presa scrisa.
Alimentatia sanatoasa reprezinta o parte componenta a stilului de viata sanatos prin care
se asigura calitatea vietii si se previne aparitia dezechilibrelor nutritionale. Obiceiurile
alimentare sunt reprezentate de comportamentul alimentar al pacientului. Cele mai
frecvente greseli de alimentatie se pare ca sunt in prezent folosirea unor alimente bogate
in grasimi, produse bogate in glucide, consumul de alcool si bauturi dulci dar si consumul
de alimente noaptea. Alimentatia hipercalorica tip “fast-food” reprezinta un pericol din ce
in ce mai mare pentru sanatatea pacientilor.

CONCLUZII :

1. Oamenii trebuie informati cu privire la sanatate si modul lor de viata, avand ca

obiectiv prevenirea imbolnavirilor inainte ca procesele de deteriorare a sanatatii sa
inceapa.

2. Fumatul, alimentatia nesanatoasa, alcoolul, habitatul, au un rol foarte important ,

influentand starea de sanatate a pacientului.

3. Promovarea sanatatii reprezinta punerea in practica bazata pe informatie a

interventiilor desemnate sa promoveze sanatatea.
4. Principiile promovarii sanatatii : Implica populatia ca un intreg; este orientata asupra
determinantilor sanatatii ; foloseste metode/abordari diferite, complementare ;
urmareste asigurarea participarii publice ; implicarea cadrelor medico-sanitare.

5. Preventia este cel mai eficace tratament.

6. Educatia pentru sanatate consta in programe planificate pentru ca oamenii sa invete

despre problemele legate de sanatate cu scopul de a favoriza asumarea unor modificari
voluntare ale comportamentelor.

7. Principii importante in actiunile de educatie pentru sanatate: mesaj clar ; mesaj care
poate fi inteles ; mesaj adaptat mediului (fond si forma ) ; evitarea mesajelor care
folosesc frica, judeca comportamente ; sublinierea aspectelor pozitive ; comunicarea in
dublu sens ; participarea grupului tinta; un singur mesaj nu este sufficient, el trebuie
repetat, in forme diferite.

8. Canalele de comunicare pot fi :orale (conversatia fata in fata, telefonica); scrise sau
alte mijloace (radio, televiziune, ziare, posta electronica).