Sunteți pe pagina 1din 4

Alternativa educaţională ,,

Montessori’’

,,Prima noţiune pe care copiii trebuie să o capete pentru a fi disciplinaţi, în


mod activ, este aceea de bine şi de rău,iar sarcina educatoarei constă în a
împiedeca pe copil să confunde binele cu mobilitatea şi răul cu activitatea
cum se considera până acum,scopul nostru este să creăm o disciplină a
muncii, a binelui şi nu a imobilităţii şi pasivităţii...copilul este
constructorul spiritual al omenirii, iar obstacolele în calea dezvoltării sale
libere sunt pietrele din zidul în care a fost închis sufletul omului.Trebuie să
ajutăm copilul să acţioneze singur, să voiască singur, să gândească singur;
aceasta este arta celor ce aspiră să slujească spiritul’’

Maria Montessori-,,Descoperirea copilului’’

Dr. Maria Montessori a accentuat ideea conform căreia fiecare copil


trebuie văzut ca un individ cu personalitate unică şi potenţial intelectual unic.În
scrierile sale pune accent pe cât de important este pentru părinţi şi educatori să
admită nivelul de dezvoltare şi rata progresului pentru fiecare copil, în mod
individual, aşa cum este el. Indiferent de naţionalitate sau etnie,toţi copiii au
aceleaşi nevoi de bază,trec prin aceleaşi stadii ,ea numind aceste stadii
,,perioade senzitive’’.
,,De la naştere la şase ani toţi micuţii nostri au impresia unor descoperiri
continue în lumea care îi înconjoară şi ei găsecs în aceasta o mare bucurie’’Ei
doresc să înveţe ,sunt asemuiţi cu nişte ,,bureţi’’ care absorb în mod constant
informaţii despre lumea lor cea nouă.
Copiii trebuie observaţi îndeaproape pentru a le putea oferi ceea ce au
nevoie în timpul fiecărei perioade senzitive,iar accentul trebuie pus întotdeauna
pe învăţare-pentru copii, mai degrabă decât pe predare-din partea adultului.
Autoarea metodei spune că rolul educatorului este de a ,,obseva’’ copilul şi de a
,,pregăti mediul’’,pe baza observaţiilor făcute,de a crea situaţii de învăţare şi nu
de a preda direct, fiind mai mult un ghid decât un lider.
Astfel,după observaţia copiilor ea a descoperit că:
 Motivarea este naturală în procesul de învăţare;

1
 Copiii mici sunt capabili să se concentreze mai mult decât
îşi pot da seama adulţii,dacă o activitate răspunde nevoilor lor şi
dacă procesul permite implicarea fizică;copiii resping o activitate
care nu răspunde nevoilor lor;
 Copiii sunt capabili să-şi dezvolte autodisciplina dacă au
libertatea să aleagă;
 Educatorul nu este sursa tuturor învăţăturilor;
 Copiii pot învăţa să-şi rezole propriile probleme
In cadrul metodei sale, dr. Montessori a conceput un rol cu totul nou
pentru educator. Copiii învaţă singuri, folosind materialele specifice, timp în
care rolul educatorului este să direcţioneze, să stimuleze şi să ghideze
activitatea acestora. Educatorul nu se amestecă niciodată atunci când un copil e
concentrat, şi nu intervine decât dacă a constatat că acesta are nevoie de ajutor,
nu ştie ce să facă, sau îi deranjează pe ceilalţi colegi. Ajutorul pe care un
educator Montessori îl oferă copilului este întodeauna extrem de limitat - atât
cât să se asigure că acesta a ieşit din impas. Copilul nu este corectat atunci când
greşeşte. Se consideră că încă nu a ajuns să stăpânescă suficient conceptul
respectiv iar materialul va fi strâns şi reluat cu alt prilej, după o lecţie
individuală, ori după o anumită perioadă de timp.
Educatorul Montessori nu pedepseşte copiii niciodată dar nici nu le oferă
recompense. Se consideră că singura recompensă de care are nevoie un copil
este cea provenită din mulţumirea de sine, din faptul că a realizat un lucru bun
şi corect, bazându-se pe propriile lui puteri.
In cazul în care un copil îi deranjează pe colegii lui sau se comportă într-
un mod care afectează armonia şi ordinea din clasă, acesta va fi luat de către
educator şi dus într-un loc retras de ceilalţi copii. I se va asigura jocul favorit
dar va fi lipsit de libertatea de a se deplasa prin clasă după voinţa proprie.
Educatorul va veni din când în când şi îi va adresa cuvinte blânde de simpatie
sau ajutor, în cazul în care are nevoie. Se consideră că lipsa libertăţii de mişcare
şi tratarea copilului ca pe un bolnav este suficientă pentru a-l face să înteleagă
că a greşit.
Copiii prosperă atunci când li se oferă libertatea într-un mediu propice
nevoilor lor. După o perioadă de intensă concentrare şi lucru cu materiale care
le stârnesc interesul, copiii dau dovadă de vitalitate şi mulţumire de sine.
Concentrându-se la o activitate liber aleasă, neîntreruptă, copiii ajung la auto-
disciplină şi pace interioară. Dr. Montessori a denumit acest proces
“normalizare” şi este citat ca fiind “cel mai important rezultat al muncii
noastre”. ( Maria Montessori, Mintea absorbanta 1949).
Filosofia educaţională a doamnei Maria Montessori încurajează
dezvoltarea copilului într-un mediu care să inspire siguranţă, sprijin, diversitate
culturală care să le dea libertatea de a explora, de a coopera, de a creşte.
Tinta noastră ar trebui să fie cea de a crea un mediu plăcut care să ducă la
o dezvoltare armonioasă intelectuală, socială, fizică şi artistică. Să cultivăm
copiilor respectul de sine şi să le dezvoltam dorinţa lor naturală de a învăţa.

2
Părinţii, copiii şi personalul didactic vor lucra împreună pentru a atige scopul
propus.

Principiile metodei Montessori


 Principiul de bază la metoda Montessori este auto-
educarea şi aplicarea celor învăţate direct, nemediat;
 Copilul este privit ca un om în toată firea, i se respectă
personalitatea, deoarece este un individ unic şi irepetabil;
 Copilul este ajutat să-şi dezvolte voinţa, acordându-i-se
libertate asupra hotărârilor sale, este îndrumat să gândească şi să
acţioneze independent;
 In loc să înlăturăm obstacolele ce-i stau în cale, ajutăm
copilul să le depăşească;
 Copilului îi este dat prilejul de a-şi urma propriul ritm de
învăţare, deoarece copiii nu-şi doresc doar să înveţe, ci să înveţe
ceva anume, într-un anumit moment dat;
 Încurajarea copiilor de a lua mereu să ia decizii proprii pe
care să le respecte
Cercetări ştiinţifice arată că:
 învăţarea se produce în condiţii optime când procesul
gândirii este însoţit de mişcare;
 se învaţă mai bine atunci când ne interesează subiectul de
învaţat;
 persoanele evoluează când simt că pot efectua alegeri şi
când simt că deţin controlul;
 învăţăm mai bine când subiectul de învăţat se află în context
concret;
 copiii pot învăţa foarte bine "de la" şi "împreună" cu
persoane astfel că după vârsta de 6 ani copiii răspund foarte bine la
situaţii în care pot învăţa şi colabora în acelaşi timp;
 copiii răspund pozitiv la rutină şi la disciplină;
 anumite comportamente pozitive la adulţi (semnalate de
Montessori) se pot observa în rezultatele ulterioare ale copilului.
Dacă un copil va găsi câmpul de acţiune care să corespundă celor mai
intime exigenţe ale sale, acesta va revela în timp ce altceva îi este necesar
pentru dezvoltarea sa optimală. Copilul încearcă pe moment raporturi cu genul
uman care-l înconjoară şi le găseşte. Dar în acelaşi timp există în individ
exigenţe intime, exigenţe cărora cere să li se abandoneze într-o muncă
misterioasă care solicită completa solitudine, separatea de tot şi toate. Nimeni
nu poate să ajute copilul să atingă această intimă izolare care să-i permită să
ajungă la lumea sa cea mai profundă, misterioasă, bogată, plină de trăiri.
Acest câştig care se obţine prin eliberarea faţă de lumea externă trebuie să
provină de la însuşi sufletul nostru. Aceasta stare de reculegere totală se
regăseşte doar în marii oameni.

3
Putem ajuta copilul mic să dea un sens acestei mulţimi de informaţii
oferindu-i un mediu în care el poate să înveţe să distingă, să diferenţieze, să
categorisească şi să emită judecăţi. Aceste aptitudini pun bazele intregii
învăţături viitoare.

Bibliografie:

Maria Montessori-,,Descoperirea copilului”,traducere, note şi comentarii de


I.Şulea Firu,E.D.P Bucureşti,1977;
Revista ,,Invăţământul preşcolar”,,,Educaţia în 2001”, nr.3-4/2001