Sunteți pe pagina 1din 10

Cap.

6 Calculul si construcţia punţii motoare

6.1. Generalităţi

Roţile automobilului, în funcţie de natura şi de mărimea forţelor şi


momentelor care acţionează asupra lor, pot fi:
-roţi motoare (antrenate): sunt roţile care rulează sub acţiunea fluxului
de putere primit prin intermediul transmisiei de la motorul automobilului;
-roţi libere (conduse): sunt roţile care rulează sub acţiunea unei forţe de
împingere sau tragere, de acelaşi sens cu sensul vitezei de deplasare a
automobilului, exercitată asupra lor de cadrul sau caroseria automobilului;
-roţi frânate: sunt roţile care rulează sub acţiunea unui moment de
frânare dezvoltat în mecanismele de frânare ale roţilor (frânare activă), sau de
către grupul motopropulsor în regim de mers antrenat (frâna de motor).
Pentru autoturisme, prevăzute cu două punţi, organizarea tracţiunii se
poate realiza după soluţiile 4x2 sau 4x4, prima cifră indicând numărul roţilor,
iar cea de-a doua, pe cel al roţilor motoare. Pentru organizarea tracţiunii de
tipul 4x2, puntea motoare poate fi dispusă în faţă sau în spate, iar pentru tipul
4x4 ambele punţi sunt cu roţi motoare.
Punţile motoare, faţă de cele nemotoare, asigură transferul fluxului de
putere pentru autopropulsare, funcţie de modul de organizare a tracţiunii, de la
arborele secundar al cutiei de viteze sau de la transmisia longitudinală, la roţile
motoare. De-a lungul acestui transfer, fluxul de putere suferă o serie de
adaptări şi anume:
-adaptare geometrică determinată de poziţia relativă dintre planul în care
se roteşte arborele cotit al motorului şi planul în care se rotesc roţile motoare;
-adaptare cinematică determinată de asigurarea rapoartelor de
transmitere necesare transmisiei automobilului;
-divizarea fluxului de putere primit în două ramuri, câte unul transmis
fiecărei din roţile motoare ale punţii.
Pentru a-şi îndeplinii funcţiile de mai înainte mecanismele fluxului de
putere din puntea motoare cuprind: transmisia principală (sau angrenajul
principal), diferenţialul şi transmisiile la roţile motoare.
În procesul autopropulsării, din interacţiunea roţilor motoare cu calea, iau
naştere forţe şi momente de reacţiune. Puntea are rolul de a prelua toate
aceste forţe şi momente şi de a le transmite elementelor elastice ale
suspensiei şi cadrului sau caroseriei automobilului. Preluarea forţelor şi a
momentelor, precum şi transmiterea lor după direcţii rigide cadrului sau
caroseriei automobilului, se face de un ansamblu constructiv al punţii, numit
mecanismul de ghidare al roţilor. Mecanismul de ghidare defineşte, în
ansamblul punţii, cinematica roţii suspendate elastic prin intermediul
suspensiei. Se definesc astfel punţi rigide şi punţi articulate.

6.1.2. Transmisia principală.

Transmisia principală cuprinde toate mecanismele din punte care


realizează o demultiplicare a turaţiei motorului.
Rolul transmisiei principale este de a mări momentul motor primit de la
transmisia longitudinală sau de la arborele primar al cutiei de viteze şi de a-l
transmite, prin intermediul diferenţialului şi arborilor planetari, la roţile
motoare, ce se rotesc în jurul unei axe dispuse sub un unghi de 900 faţă de axa
longitudinală a automobilului.
2
Amplificarea momentului motorului, cu un raport de transmitere de
regulă constant, numit raportul de transmitere al punţii motoare (notat i o),
reprezintă adaptarea cinematică necesară impusă de conlucrarea motor
transmisie. Pentru a realiza această funcţie, prin construcţie transmisiile
principale sunt mecanisme de tipul angrenajelor. La autoturisme, la care
valoarea necesară a raportului de transmitere este cuprinsă în intervalul de
valori 3...5, transmisia principală este constituită dintr-un singur angrenaj.
Astfel de transmisii principale se numesc transmisii principale simple.
Adaptarea geometrică a fluxului de putere pentru autopropulsare
presupune direcţionarea lui de la axa în jurul căreia se roteşte arborele cotit al
motorului la axa transversală a automobilului, în jurul căreia se rotesc roţile
motoare. Această funcţie se realizează în transmisia principală prin tipul
angrenajului utilizat şi anume angrenaje cu axe ortogonale în cazul dispunerii
longitudinale a motorului şi angrenaje cu axe paralele la dispunerea
transversală a motorului.

6.1.2.1. Organizarea cinematică a transmisiei principale

Când motorul 1 2 este


dispus transversal,
transmisia principală este
organizată sub forma unui
angrenaj de roţi
cilindrice 1 şi 2 cu axe 3 fixe
(fig.6.1). Pentru 4
sporirea rigidităţii
arborilor cutiei de viteze
şi pentru deplasarea Fig.6.1.1. Construcţia transmisiei principale.
carterului punţii 5 8
motoare spre axa 7
longitudinală a 6
automobilului, pinionul 1 al
transmisiei principale se
execută corp comun cu
arborele secundar, în
capătul din consolă al arborelui secundar. Coroana cilindrică 2 a diferenţialului,
împreună cu diferenţialul, sunt dispuse în carterul punţii, plasat în zona
ambreiajului. Deoarece utilizarea angrenajului cilindric determină forţe axiale
mult mai mici faţă de angrenajele conice sau hipoide, pentru rezemarea
coroanei, prin lagărele diferenţialului, se utilizează de regulă rulmenţi radiali
axiali cu bile.

6.1.2.2. Dimensionarea geometrică a angrenajelor

Calculul transmisiei principale cuprinde calculul de dimensionare şi


verificare al angrenajelor de roţi dinţate, de dimensionare şi verificare al
arborilor şi al rulmenţilor.
a) Determinarea momentului de calcul
Pentru automobile cu o punte motoare momentul de calcul Mc se
consideră momentul maxim al motorului MM, redus la angrenajul calculat prin
relaţia:

3
M s = M M ⋅ icv1 ⋅ηcv1 = 151 ⋅ 3,27 ⋅ 0,96 = 474 N ⋅ m , (6.1)
unde:
- icv1 este raportul de transmitere al cutiei de viteze în prima treaptă;
- η' este randamentul transmisiei de la motor la angrenajul calculat.
Adopt conform STAS 821-82 modulul normal:
mn=3 mm

b) Calculul de rezistenţă şi dimensionare al angrenajelor


de roţi dinţate cilindrice
Pe baza datelor iniţiale necesare, specificate în tabelul 6.1, calculul
elementelor geometrice ale angrenajelor sunt prezentate în tabelul 6.2. În
tabelul 6.3. sunt prezentate valorile obţinute în calculul geometric şi cinematic
pentru fiecare treaptă de viteză.
Tabelul 6.1.1 Date iniţiale

Nr. Denumirea elementului Simbol Indicaţia de Standarde


poz. adoptare aferente
1 Numărul de dinţi: z1 18
- la pinion
- la roată z’2 z’1= z1⋅ i0=65
2 Modulul normal mn 3 STAS 822-82
3 Unghiul de înclinare de divizare β 250
4 Unghiul de presiune de referinţă αn α n=200 STAS 821-82
normal
5 Coeficientul normal al capului de h*an h*an=1 STAS 821-82
referinţă
6 Coeficientul normal al jocului de c*n c*n=0,25 STAS 821-82
referinţă la capul dintelui

4
Tabelul 6.1.3. Rezultatele calcului de geometric

Nr. crt. Param. calculat zp zp’

1 β 250
2 a 137,541
3 αt 11,43
4 α tw 11,43
5 invα t -19,6
6 invα tw -19,6
7 xns 0
8 xts 0
9 xn 0
10 xt 0
11 mt 3,3
12 d 59,4 214,5
13 i’ 3,611
14 dw 59 214
15 yn 0
16 ∆ yn 0
17 df 57,9 213
18 h 5,25
19 da1 68,4 223,5

Forţele din angrenaje

Pentru calculul danturii există mai multe metode, dintre care cea mai
frecvent folosită este metoda lui Lewis.
Această metodă consideră că întregul moment se transmite prin
intermediul unui dinte, considerat ca o grindă încastrată şi că asupra dintelui
acţionează forţa normală Fn după linia de angrenare N-N şi este aplicată la
vârful dintelui.
Forţa nominală se distribuie pe fâşia de contact dintre dinţii aflaţi în
angrenare producând ca solicitare principală presiuni specifice de contact.
Funcţie de momentul de torsiune Mc al arborelui, forţa tangenţială se
determină cu relaţia:

Mc
Ft = = 15800 N (6.2)
Rd

unde:
- Mc : momentul la arborele roţii conducătoare a angrenajului
-Rd : raza de divizare
Forţa nominală se calculează cu formula:

Ft
Fn = = 18566 N (6.3)
cos α ⋅ cos β
Componenta radială se calculează cu formula:
tg α
Fr = Ft ⋅ = 6278 N (6.4)
cos β
şi solicită dintele la compresiune.

5
Fig. 6.1.2. Definirea forţelor din roţile dinţate cilindrice cu dantură înclinată

Componenta axială, care se calculează cu formula:

Fa = Ft ⋅ tg β = 7367 N (6.5)

nu determină solicitări asupra dintelui.

Calculul de rezistenţă la încovoiere

Pe baza ipotezelor arătate, efortul unitar efectiv de încovoiere este dat


de relaţia:
2 ⋅ M c ⋅ cos2 β
σ ef = ⋅ γ εi (6.6)
Ψ ⋅ π ⋅ m 3 ⋅ z ⋅ γ εf

unde:
-z : numărul de dinţi ai roţii conducătoare;
- Ψ =1,85
-γ εi : coeficient de repartizare al efortului.
Coeficientul de repartizare al efortului ţine cont de gradul de acoperire,
iar pentru aceasta calculăm gradele de acoperire frontal şi suplimentar.
Pentru calculul gradului de acoperire frontal se utilizează relaţia:

Re21 − Rb21 − Rr 1 ⋅ sinα rf + Re22 − R b22 − Rr 2 ⋅ sin α rf


εf = ⋅ cos β (6.7)
π ⋅ m ⋅ sin α of
iar pentru gradul de acoperire suplimentar, utilizăm relaţia:
B ⋅ sin β o
εs = ⋅ cos β (6.8)
π ⋅m
unde:
- Re1, Re2 : razele cercurilor de vârf ale roţilor din angrenajul de calculat;
- Rb1, Rb2 : razele cercurilor de bază;
- α rf : unghiul frontal de angrenare;
- α rf : unghiul frontal al profilului de referinţă
Pentru calculul la sarcini nominale de regim, la determinarea valorii
efective a efortului unitar de încovoiere, momentul de calcul este determinat

6
de momentul maxim al motorului Mmax şi de raportul de transmitere de la motor
la angrenajul calculat prin relaţia:

M c = M max ⋅ i t′ (6.9)

În cazul metodei Lewis, când se consideră că întreg momentul de


torsiune se transmite printr-un singur dinte şi se neglijează efectul
compresiunii axiale dat de componenta radială a forţei normale, rezultă o
supradimensionare a danturii. Pentru evitarea supradimensionării, în calculul
de verificare valorile efective ale efortului unitar se compară cu eforturile
admisibile la încovoiere pentru materialul utilizat; efortul admisibil de încărcare
σ ai se adoptă, în mod convenţional, cu valori mai ridicate celor definite din
condiţia de rezistenţă la valoarea nominală a momentului:

σr
σ ef ≤ σ ai = (6.10)
c

unde:
- c=1,5 : coeficient de siguranţă.
La calculul de verificare al roţilor dinţate la sarcini dinamice maxime
(care apar la cuplarea bruscă a ambreiajului şi la frânarea bruscă cu ambreiajul
cuplat), momentul de calcul Mc se determină cu relaţia:

M c = k d ⋅ M M ⋅ i t′ (6.11)

unde:
- MM : momentul maxim al motorului;
- i’t : raportul de transmitere de la motor la angrenaj;
- kd=1,5 : coeficientul dinamic.
Valorile efective ale efortului unitar σ ef se compară în acest caz cu efortul
unitar de curgere σ c al materialului roţilor dinţate.
În tabelul 6.4. sunt prezentate valorile efortului unitar efectiv de
încovoiere.

Tabelul 6.1.4. Valorile efortului unitar efectiv de


încovoiere

Z=16 Z=63
ε f 1,35
ε s 0,79
yε f 3 2,14
yε 1,2
σ ef 132,83 158,11
[Mpa] 8 7

Calculul de rezistenţă la presiunea de contact

7
Sub acţiunea solicitărilor de contact de pe flancurile dinţilor poate apărea
oboseala straturilor de suprafaţă (sub formă de ciupituri, sfărâmări şi mai rar
cojire) şi deformarea plastică a flancurilor dinţilor (sub formă de laminare,
ciocănire, încreţire, ridare).
Determinarea presiunii de contact la sarcini nominale (de regim) se face
utilizând relaţia lui Hertz:

i +1 M c i +1
pefc = y m ⋅ y fc ⋅ yεc ⋅ ⋅ ≤ p ac (6.12)
A⋅i B 2⋅i

unde:
- ym : coeficientul de material;
- yfc : coeficient de formă în punctul de rostogolire;
- yε c : gradul de acoperire asupra capacităţii flancurilor.
Deformarea permanentă a flancurilor dinţilor la solicitările de contact are
loc când eforturile unitare de contact, fie datorită unor suprasarcini, fie datorită
ungerii sau randamentului termic necorespunzător, depăşesc limita de curgere.
Pentru calculul de rezistenţă la presiunea de contact sub acţiunea
sarcinilor de vârf, momentul Mc se înlocuieşte cu momentul dinamic Md.,

Tabelul 6.1.5. Valorile efortului unitar efectiv de încovoiere

Z=16 Z=63
ym 1,1
yfc 15,4
yε s 0,783
pefc 120,54 236,53
[Mpa] 3 7

6.1.2.3. Verificarea la durabilitate a angrenajelor

În afara unei rezistenţe insuficiente la sarcini nominale sau de vârf,


scoaterea din funcţiune a angrenajelor în exploatare apare frecvent datorită
depăşirii limitei de rezistenţă a materialului, provocată de sarcini periodice
variabile. Durabilitatea angrenajelor este caracterizată de capacitatea de
funcţionare îndelungată până la atingerea valorilor maxime permise ale
uzurilor şi până la apariţia oboselii materialului.
Pentru efectuarea calcului de durabilitate se consideră că motorul
dezvoltă un moment mediu echivalent Mech, la o turaţie medie echivalentă ω ech.
Momentul mediu echivalent se calculează cu relaţia:

M rmed
M ech = (6.13)
i cvmed ⋅ η t
unde:
- Mrmed : momentul mediu la roţile motoare;
- icvmed : raportul de transmitere mediu al cutiei de viteze;
-ηt : randamentul mecanic al transmisiei.
Pentru calculul momentului mediu la roţile motoare se utilizează relaţia:

8
 F  G ⋅r
M rmed =  r  ⋅ a r (6.14)
 Ga  a i0
unde:
 Fr 
-   = 0,04 : forţa specifică medie la roţile motoare;
 Ga  med
- Ga : greutatea automobilului;
- rr : raza de rulare a roţii;
- i0 : raportul de transmitere al transmisiei principale.
Raportul de transmitere mediu al cutiei de viteze icvmed se determină cu
relaţia:
k =n

∑β k ⋅ i cvk
i cvmed = k =1
k =n (6.15)
∑β k =1
k

unde:
- β k : timpul relativ de utilizare a treptei de viteze;
- icvk : raportul de transmitere în treapta k de viteză;
-n : numărul de trepte ale cutiei de viteze.
Turaţia medie echivalentă se calculează cu relaţia:

v amed
ω ech = ⋅ i 0 ⋅ i cvmed (6.16)
rr

unde:
- v amed = 0,45 ⋅ v a max : viteza medie de deplasare a automobilului.
Numărul de solicitări la care este supus un dinte, pe durata exploatării
între două reparaţii capitale (considerat ca durabilitate necesară), se determină
cu relaţia:

β ⋅ S ⋅ i t′′
Nech = 1000⋅ (6.17)
2 ⋅ π ⋅ rr
unde:
-β : timpul relativ de utilizare a treptei respective;
-S : spaţiul parcurs de automobil între două reparaţii capitale;
- i”t : raportul de transmitere de la roţile motoare până la angrenajul
calculat;
- rr : raza de rulare a roţii.

Calculul la solicitarea de oboseală la încovoiere

Determinarea efortului unitar efectiv de încovoiere la solicitarea de


oboseală se determină din relaţia (6.6), prin înlocuirea momentului Mc cu
Mech⋅ i’t, Mech fiind determinat de relaţia (6.13) şi i’t raportul de transmitere de la
motor la angrenajul calculat.

9
Eforturile unitare efective obţinute la calculul la oboseală a danturii se
compară cu efortul unitar la oboseală la încovoiere după ciclul pulsator σ N, dat
de relaţia:
1
 10 7 6
2 ⋅ σ −1  
 N  (6.18)
σN =
1 + β0

unde:
- σ -1 : efortul unitar pe ciclu simetric;
σ −1
- β0 =
σr
-σr : efortul unitar de rupere;
-N : numărul de cicluri pentru roata dinţată care se calculează;
Angrenajele verificate sunt considerate sunt considerate corespunzătoare
din punctul de vedere al rezistenţei la oboseală dacă este satisfăcută
inegalitatea:

σN
σ ef ≤ (6.19)
k′

unde:
- k’ : coeficientul de siguranţă la calculul la oboseală; coeficientul k’ se poate
calcula cu relaţia:

k ′ = c ⋅ k d′′ (6.20)

unde:
- k d′′ = 1,25 : coeficient de dinamicitate;
-c : coeficientul de siguranţă, se determină cu relaţia:
c = k1 ⋅ k 2 ⋅ k 3 ⋅ c1 ⋅ c 2 ⋅
- k1 : coeficient ce ţine seama de concentraţia sarcinii pe lungimea
dintelui;
- k2 : coeficient care ţine seama de siguranţa necesară de funcţionare;
- k3 : coeficient care ţine seama de precizia metodelor de calcul;
c1 
-  : coeficienţi care ţin seama de precizia de prelucrare şi de calitatea
c2 
suprafeţelor flancurilor dinţilor
În tabelul 6.6. sunt prezentate valorile efortului unitar efectiv de
încovoiere la solicitarea de oboseală la încovoiere.

Tabelul 6.1.6. Solicitarea de oboseală la încovoiere


Transmisia
principală
Z=16 Z=68
kni 0,771
σ efc 16,020
[Mpa]
10
Calculul la oboseală la solicitarea de contact

Efortul unitar efectiv de contact de contact, pefc, se determină, în acest


caz cu relaţia (6.12), unde forţa tangenţială Ft=Ft ech, care se ia în calcul,
corespunde momentului mediu echivalent, Mech, dezvoltat la o turaţie medie
echivalentă ω ech.
Valorile eforturilor unitare efective de contact pefc calculate nu trebuie să
depăşească efortul unitar admisibil de contact pac pentru asigurarea
durabilităţii impuse.
Efortul unitar admisibil la contact este dat de relaţia:

pNC
pac = (6.21)
c'

unde:
- pNc : efortul unitar de contact la oboseală, pentru un anumit număr de cicluri
echivalente Nech;
- c’ : coeficient de siguranţă;
Efortul unitar de contact pentru calculul de oboseală se determină cu
relaţia:
N
pNc = k ⋅ H ⋅ 6 b (6.22)
N ech
În cazul în care sunt cunoscute eforturile admisibile de contact, p ac ale
oţelurilor din care sunt executate roţile dinţate, pentru calculul la oboseală al
flancurilor dinţilor, aceste eforturi trebuie corectate cu ajutorul coeficientului
durabilităţii la solicitarea de contact knc,dat de relaţia:
N
k nc = 6 b (6.23)
N ech
unde:
- Nb : numărul ciclurilor durabilităţii de bază;
- Nech : numărul de cicluri de solicitare corespunzătoare durabilităţii cerute.
În tabelul VII.8. sunt prezentate valorile efortului unitar efectiv de
încovoiere la solicitarea de oboseală la contact pentru fiecare treaptă din cutia
de viteze.

Tabelul 6.1.7. Solicitarea de oboseală la încovoiere


Transmisia
principală
Z=16 Z=68
knc 1,301
σ efc 41,863
[Mpa]

11