Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
FACULTATEA ..
Secţia ..
TRATAMENTUL COSMETIC
Coordonator ştiinţific
Prenume Nume
Absolvent
CONSTANTA
2010
1
Cuprins
Introducere – pg. 3
Bibliografie – pg. 52
2
Introducere
3
Introducere
Lucrarea îşi propune accentuarea normelor şi tipurilor de tratamente
cosmetice în funcţie de tipurile de ten existente.
Astfel în primul capitol “ Pielea – organ al corpului omenesc” se prezintă
structura şi funcţiile pielii ca organ al corpului omenesc.
Pielea reprezintă cel mai mare organ al corpului omenesc, măsurând aproape
7 metri pătraţi. Deşi subiectul poate părea unul anost, sunt multe lucruri neştiute
despre aceasta.
Potrivit expresiei unei personalităţi a lumii dermatologice „pielea este faţada
monumentală a corpului omenesc" care nu constituie un simplu înveliş protector,
ci este un organ cu structură complexă, cu multiple proprietăţi şi funcţiuni.
În capitolul doi “Tratamentul cosmetic” sunt prezentate schemele de
tratament în funcţie de tipul tenului.
O frumuseţe în totalitate este însoţită întotdeauna de o îngrijire corectă, ceea
ce nu asigură doar o sănătate cutanată, cât şi o piele frumoasă. O viaţă stresantă,
fără îngrijirea potrivită şi însoţită de influenţa factorilor externi şi interni sunt cele
două cauze majore ale unei pieli fără strălucire şi ale multor probleme
dermatologice.
Putem spune că mulţi factori pot influenţa structura şi compoziţia pielii,
multe dintre ele având o importanţă vitală asupra esteticului acesteia. Tulburările
nervoase, de ordin digestiv precum şi lumina puternică influenţează sistemul de
hrănire al pielii, ducând la apariţia ridurilor superficiale, profunde şi de expresie.
Pentru a putea reda frumuseţea unui ten, trebuie totuşi ţinută seama de toţi factorii
care pot dăuna tenului.
Tratamentele faciale sunt destinate tuturor, indiferent de vârsta, tip de ten
sau profesie, deoarece „Frumuseţea nu este întâmplătoare”, se dobândeşte şi se
păstrează cu grijă şi are nevoie de ajutorul unui specialist.
Tratamentele cosmetice vin în întâmpinarea celor mai complexe nevoi ale
fiecărui tip de ten şi conferă frumuseţe şi prospeţime. Tratamentele cosmetice
moderne îmbină ştiinţa şi maxima plăcere, fiind realizate cu ajutorul produselor
4
Introducere
profesionale active, având texturi superbe, mirosuri naturale, conferind
plăcere clientelor şi success cosmeticienei.
Capitolul trei al acestei lucrări aduce în prim plan normele de igienă,
securitate şi sănatate pe care un cosmetician trebuie să le cunoască, dar să le şi
aplice, pentru a nu pune în pericol sănatatea şi securitatea lui şi a celui tratat de el.
În capitolul “Concluzii” sunt prezentate concluziile trase din această lucrare
şi anume că : Tratamentele cosmetice nu sunt STAS sau repetate la fiecare şedinţă,
ele fiind personalizate în funcţie de natura pielii, sezon, vârstă şi alte criterii
determinate de persoana pe care sunt aplicate.
5
Pielea – organ al corpului omenesc
care le menţin strâns legate şi care în anumite boli sunt distruse, permiţând
dislocarea celulelor şi apariţia de leziuni de regulă buloase.
Cel mai profund este stratul bazal, format dintr-un singur rând de celule
cilindrice, înalte, perpendiculare pe aşa-numita membrană bazală de care sunt
ancorate prin acelaşi tip de filamente. Este numit şi stratul germinai, datorită
rolului de a genera celulele care prin multiplicare şi migrare spre suprafaţă,
alcătuiesc celelalte straturi epidermice. Printre celulele bazale propriu-zise mai
sunt presărate celule cu funcţii speciale, celule melanocitare, care fabrică
pigmentul melanic preluat apoi de celulele straturilor supraiacente, celulele
Langerhans, cu rol în apărarea imunitară.
6
papilar, deoarece cuprinde porţiunile din derm ce se insinuează între crestele
epidermului, prin prelungiri mamelonate numite papile.
Pielea – organ al corpului omenesc
Acestea adăpostesc ultimele ramificaţii ale vaselor şi nervilor sub formă de
ghemuri în conexiune unele cu altele (plex capilar).
La mijloc este dermul propriu zis sau corionul cu structura marcat fibrilară
(fibre conjunctive, elastice şi reticulare, care sunt prinse într-o masă amorfă,
substanţa fundamentală, bogată în vase. Corionului îi revine rolul principal în ceea
ce priveşte rezistenţa şi în acelaşi timp elasticitatea mare a pielii.
Ultimul nivel îl constituie dermul profund sau hipodermul, cu structură
fibrilară mai laxă, realizând o reţea în ochiurile căreia se găseşte grăsime: prin
aceasta joacă rolul de amortizare a traumatismelor şi mobilitatea pielii pe ţesuturile
tari mai profunde, muşchi şi oase.
Pielea, ca şi alte organe, este vascularizată de o reţea de vase sangvine şi
limfatice bogate şi amplu ramificate, care se extinde de la hipoderm la dermul
superficial. Având vase proprii, epidermul se hrăneşte prin lichidele transvazate
din reţeaua vasculară, îmbibând vascularizaţia pielii, reglată în primul rând de
sistemul nervos central, care îşi trimite ramuri pe calea nervilor principali, la
întreaga reţea de vase, în afară de cele mai periferice numite capilare.
Pielea mai are şi un bogat sistem nervos format din terminaţii nervoase
libere, care potrivit unor cercetări mai recente ar pătrunde până în epiderm şi din
organe nervoase cu structură şi funcţii specializate pentru diversele simţuri,
7
respectiv pentru perceperea diferitelor senzaţii din exterior: tactile, dureroase, de
mâncărime, de cald, de rece.
8
O altă funcţie este sensibilitatea, graţie căreia pielea percepe diferitele
senzaţii, de rece şi cald, tactilă (pipăitul) cea dureroasă sau de mâncărime;
senzaţiile sunt posibile datorită terminaţiilor nervoase şi unor mici formaţiuni
Pielea – organ al corpului omenesc
specializate, de care s-a amintit la structura pielii. Prin producerea şi prezenţa
pigmentului natural în piele, melanină, ea se apără de efectele radiaţiilor solare,
care devin dăunătoare în timp, când expunerile sunt excesive (atrofie,
telangiectazii, leziuni ca verucile seboreice şi keratozele solare).
Datorită alcătuirii ei variate, pielea are mai multe roluri, şi anume:
a) Apără organismul de intrarea microbilor sau a altor corpi străini. Prin
pigmenţii conţinuţi, pielea apără organismul de razele ultraviolete. Expunerea la
soare măreşte pigmentaţia pielii.
b) Recepţionează excitanţii termici, tactili şi dureroşi, fiind considerată din
acest punct de vedere ca un vast organ periferic care primeşte informaţii din
mediul înconjurător.
c) Participă la excreţia substanţelor din organism, prin activitatea glandelor
sudoripare. Se elimină astfel apa, săruri (în special clorura de sodiu) şi uneori
glucoza, corpi cetonici, uree.
d) Participă la termoreglare, atât în procesul de termoliză (prin evaporarea
sudorii, iradiere şi contact), cat si in mentinerea caldurii in organism datorita
grasimii subcutanate, ce joaca rol de izolator termic.
e) Participa la absorbtie. Unele medicamente (de exemplu, cele cu iod) pot
fi absorbite prin piele intrand apoi in circulatia generala.
f) Participa la respiratie. La batraciene, rolul respirator al pielii este foarte
insemnat. La om, doar o infima cantitate de oxigen poate intra in organism prin
piele.
9
Fig.4. Pielea – organ de simţ
10
scopul propus, iar alăturat, după fiecare tip de ten, se va descrie tratamentul
respectiv în etape, aşa cum se aplică în cabinetul cosmetic.
Tratamentul cosmetic
11
Curăţirea în profunzime a tenului se face în condiţii de igienă, cu delicateţe,
conform procedurii specifice. Dezinfectarea tenului se realizează cu produse
speciale şi cu aparate adecvate.
Tratamentul cosmetic
12
greşit. O indicaţie privind natura tenului o putem obţine şi cu ajutorul creionului dermatograf.
Cu partea neascuţită se trage o linie, apăsînd uşor, dacă traseul se înroşeşte avem de a face
Tratamentul cosmetic
cu o piele sensibilă; dacă se observă o adâncitură, pielea este uscată, in timp ce inroşirea
deasupra liniei ne indică o piele grasă.
Pielea normală nu prezintă nici o reacţie.
Odată cu înaintarea în vârstă, epiderma îşi pierde din elasticitate. devenind
flască, muşchii cedând datorită diminuării elastinei şi colagenului, substanţe
fundamentale ale pielii, făcând-o pe aceasta să se maturizeze, să îmbătrânească.
13
Fig. 8. Curăţirea tenului
Tratamentul cosmetic
- Procesul de hidratare - este procesul care se efectuează de asemenea la toate
tipurile de ten şi se poate realiza prin (vaporizări, loţionări, ionizări, mască
cosmeticală hidratantă şi aplicarea unor creme hidratante).
14
- Procesul de hrănire - se poate realiza prin aplicarea cremelor hrănitoare în
vederea masajului, aplicarea măştilor cosmetice vitaminizante şi prin ionizare.
Tratamentul cosmetic
- Procesul de rehidratare - acest proces este indicat tenurilor uscate şi se
efectuează prin pulverizare cu loţiuni hidratante, cu loţiuni calmante (suc de
morcov, castravete).
15
Fig. 11. Lotiune tonica hidratanta foarte delicata.
Pielea fiecărui individ îmbătrâneşte în mod diferit, în funcţie de factorii
genetici şi creditări şi midificări homonale.
Factorii genetici: la nivelul celulelor senescente se pot observa modificări, în
aspectul lor apărând pierderi de substanţe grase.
Factori endocrini: pielea este un organ aflat sub influenţa hormonilor; aceşti
hormoni acţionează pe cinci planuri - activează keratocitele şi melanocitele
epidermei, stimulează colagenul şi elastina, influenţează pigmentaţia cutanată,
contribuie la hidratarea cutanată şi creşte fluxul sangvin cutanat.
Factori de mediu: reprezentaţi de soare, poluare, tutun, alcool, stress. Toate
acestea duc la eliberarea de radicali liberi care distrug ţesuturile.
Principalele semne ale îmbatrînirii cutante sunt:
Tratamentul cosmetic
- deshidratarea cutanată,
- apariţia ridurilor,
- paloarea tenului
Cea mai frecventă şi cunoscută clasificare a tenului este: ten normal, ten uscat,
ten gras (ten gras uleios, ten gras asfixic, ten gras acneic) şi ten mixt.
Tenul normal – este rar întâlnit şi de obicei apare la tineri, şi la oamenii sănătoşi.
Pielea este mată, elastică, netedă, fără riduri şi puncte negre. Are o hidratare
optimă, secreţie de sebum echilibrată şi nu are zone uscate sau grase.
16
Tenul uscat – pielea este fină, ofilită, palidă. Acest tip de ten nu produce sebum.
Pielea se descuamează, se ridează uşor şi nu are pori vizibili.
Tenul gras – se întâlneşte la tineri, în perioada de pubertate, precum şi la
persoanele corpolente. Acest tip de ten produce sebum în exces, are porii deschişi
şi încărcaţi, comedoane şi puncte negre (tenul gras asfixic). Pielea luceşte, se
ridează mai greu (tenul gras uleios). Suprafaţa pielii are reacţie alcalină, ceea ce
duce la pierderea proprietăţii de protecţie, ca urmare în piele încep să pătrundă
microbi care generează procese inflamatorii şi astfel apare acneea (tenul acneic).
Tenul mixt – este cel mai des întâlnit. În ea se îmbină caracteristicile celorlate
tipuri de ten.
Tenul nostru evoluează în timp în funcţie de alimentaţie, schimbările
hormonale, medicamente, produsele cosmetice folosite necorespunzător,
predispoziţii genetice. Un rol important în evoluţie îl au şi factorii externi: soarele,
frigul, vântul, umiditatea, gerul, dar şi factorii interni: stresul, grijile zilnice.
Tratamentul cosmetic
Tenul normal necesită doar îngrijiri cosmetice uşoare pentru a-şi menţine
naturaleţea. Acest ten nu are pori dilataţi, riduri, zone grase sau uscate. El reflectă
un organism sănătos.
Tenul normal poate prezenta tendinţe de uscăciune şi deshidratare; acesta se
poate transforma cu uşurinţă în ten uscat.
Un tratament bine executat curăţă tenul în profunzime, hidratează şi hrăneşte
pielea, tonifică muşchii feţei, stimulează circulaţia sanguină.
17
Fig. 12. Ten normal
Tratamentul clasic parcurge următoarele etape:
- clientei se face o scurtă anamneză, pentru a se cunoaşte produsele folosite la
domiciliu, sensibilitatea la anumite produse, etc. Totodată se stabileşte tipul de ten.
- se demachiează faţa, gâtul şi decolteul, apoi se tonifică. Produsele sunt adecvate
tipului de ten normal;
- urmează expunerea la aburi (vapozon), prin care se urmăreşte deschiderea porilor
pentru a uşura extragerea comedoanelor. Timpul de expunere pentru ten normal
este de 10-15 minute;
Tratamentul cosmetic
- se extrag comedoanele (punctele negre), coşurile, de pe: nas, pomeţi, obraji,
frunte, bărbie, gât şi decolteu în această ordine. Extragerea se face manual (degete
cosmeticianei sunt înfăşurate în şerveţele sterile);
- dezinfecţia, se poate face folosind tincturi diluate – fără conţinut de alcool, sau cu
ajutorul electrodermului;
- aplicarea unor substanţe concentrate adecvate tipului de ten normal.
- executarea masajului facial, care va cuprinde faţa, gâtul, decolteul şi zona
cervicală, timp de 20-25 de minute. Se va folosi cremă sau ulei special pentru
masaj. Masajul se va efectua în funcţie de vârsta clientei;
- se aplică masca specifică tipului de ten normal pentru 15-20 de minute.
18
Masca folosită pentru ten normal trebuie să fie uşor hrănitoare, pentru a preveni
transformarea tenului normal în ten uscat. Se îndepărtează cu o compresă sau vată
umezită în ceai sau apă. Masca se foloseşte o dată la două săptămâni.
Tratamentul cosmetic
Tenul uscat are nevoie de o demachiere blândă, de preferat cu un demachiant
sub formă de cremă, bogat în substanţe active hrănitoare.
Toate produsele alese pentru acest tip de ten trebuie să conţină acid hialuronic,
ceramide sau uleiuri esentiale. Se evită loţiunile astringente, iar cele exfoliante nu
se folosesc mai mult de o dată pe săptămână.
20
Fig. 15. Cremă pentru ten uscat
Un produs de demachiere ideal este cel pe bază de unt de cacao, care, pe lângă
înlăturarea impurităţilor şi a urmelor de machiaj, asigură pielii şi o hrănire
suplimentară.
Îngrijirea tenului uscat presupune luarea unor măsuri corespunzătoare pentru a
evita confruntarea cu ridurile şi liniile fine.
Demachierea reprezintă primul pas din rutina noastră zilnică de întreţinere a
tenului. Laptele demachiant este cel mai indicat , pentru tenul uscat, să folosim lapte
demac hiant pe bază de lanolină.
Demacheantul se aplică pe o dischetă din bumbac, apoi se aplică pe ten cu
mişcări de jos în sus, întâi bărbia spre ureche, apoi regiunea buzelor, aripile nasului
până la tâmple şi fruntea. Îndepărtarea demachiantului se realizează cu o dischetă
păstrând aceleaşi direcţii ca la aplicare.
Tratamentul cosmetic
Curăţarea pielii de 2-3 ori pe zi este benefică pentru tenul normal, însă în cazul
tenului uscat trebuie să se evite spălările prea dese şi utilizarea unei creme
demachiantă în loc de săpun, care are tendinţa de a usca faţa.
21
Fig. 16. Demachierea tenului uscat
Operaţiunea de demachiere va fi completată cu loţionarea pielii cu soluţii tonice,
calmante, în cazul tenurilor uscate loţiuni florale.
Un alt procedeu de curăţire al pielii îl constituie şi baia de aburi, pe care o
putem realiza şi acasă expunându-ne obrazul deasupra unui vas cu apă clocotită în
care am presărat o lingură de muşeţel, mentă, tei, sau alte plante medicinale.
Regiunea din jurul ochilor va fi unsă cu cremă grasă dată fiind sensibilitatea
acestor porţiuni. În cazul în care ochii nu suportă aburul, vom aplica dischete
îmbibate cu infuzie de muşeţel ori acid boric sau ne vom confecţiona, din pînză,
ochelari cu care să protejăm ochii. Capul îl vom acoperi cu un prosop. Durata băii
de abur va fi de 10 minute pentru ten uscat.
Aplicarea gomajului se va efectua prin introducerea în borcan a unei palete;
niciodată nu se va introduce mana în recipienţii cu produse cosmetice, deoarece se
poate altera şi deteriora calitatea produsului.
Tratamentul cosmetic
22
Fig. 17. Aplicarea gomajului
Produsul se aplică pe tenul şi decolteul clientei, evitând zona oculară şi a
pleoapelor, iar prin mişcări circulare, produsul aplicat acţionează pe aripile nasului,
bărbie, zona geniană, frunte şi decolteu, până când acesta penetrează în piele.
Îndepărtarea acestuia de pe suprafaţa pielii se va efecua cu multă grijă,
îndepărtarea gomajului de pe piele trebuie să fie perfectă, orice urmă a gomajului
deranjând şi iritând pielea în timpul masajului.
Tratamentul cosmetic
23
acneei pentru curăţarea porilor, precum şi în tratarea şi atenuarea petelor; peeling
mediu, care acţionează adânc, îndepărtând epidermul până în apropierea dermului.
Folosit în special în tratamentul ridurilor mai profunde, folosindu-se acizi în
concentraţii mai mari şi fenoli; peeling profund - care penetrează mai profund în
derm şi este executat în cabinetele dermato-cosmetodologice.
24
mai subţire, ordinea fiind următoarea: regiunea ochilor, nas, frunte, obraji, barbie,
decolteu.
Extragerea trebuie efectuată cu multă atenţie şi răbdare, extragerea putând
dura cca 10-20 minute şi trebuie realizată cu delicateţe, cu conştiinciozitate, nu
brutal, prin manevre suple, evitând zdrobirea ţesutului cu vârful unghiei.
După extragerea comedoamelor va urma o loţionare şi în mod obligatoriu,
după această loţionare se va trece la o şedinţă de 2-3 minute pentru o dezinfecţie
perfectă a regiunii pe care s-a lucrat, cu un aparat de înaltă tensiune numit
electroderm.
Acesta, în contact cu pielea, produce scântei şi ozonizare a ţesutului, precum
şi o activare a circulaţiei sanguine, o calmare a iritaţiilor pielii.
Trebuie menţionat faptul că un proces necorespunzător de curăţare sau
realizat superficial creează bariere de absorbţie.
Realizând condiţiile necesare pentru a înlesni absorbţia de substanţe, prin
degresarea suprafeţei culante şi golirea foliculilor polisebacei, precum şi
îndepărtarea celulelor moarte, se va recurge la mijloacele mecanice (masajul
facial) ce vor înlesni pătrunderea în straturile profunde ale pielii a substanţelor
active, acţionând în profunzimea pielii, stimulând şi revitalizand ţesutul cutanat.
Procesul de hrănire este unul dintre procesele cele mai importante, de care
depinde aspectul frumos şi sănătos al pielii, datorită modului complex de acţionare.
Acest procedeu de hrănire se bazează mai mult pe absorbţia la nivelul pielii
a diferitelor produse aplicate pe aceasta. Pătrunderea substanţelor în straturile
profunde ale pielii, prin circulaţia sanguină şi limfatică, se poate realiza prin
activarea circulaţiei sanguine şi limfatice.
Modul cel mai eficient de pătrundere îl reprezintă activarea prin metode
mecanice şi fizice, ştiind că nutriţia pielii este legată de această circulaţie.
Masajul facial sau procedeul de hidratare - tonifiere a tenului, reprezintă
metoda mecanică şi constă dintr- o serie de mişcări executate manual cu
Tratamentul cosmetic
25
delicateţe, metode şi tehnici care vor aduce modificării asupra pielii muşchilor
pieloşii, influenţând funcţiile acestora.
Efectul mecanic al masajului este acela de curăţire a pielii. Masajul
contribuie la menţinerea catifelării şi supleţei pielii, împiedică şi împrăştie
depunerile de grăsimi de prisos în ţesutul celular adipos cutanat, are efect asupra
sistemului glandular, vascular, muscular, nervos, al respiraţiei pielii, având rolul de
a păstra elasticitatea dermului, a tonusului muscular, al aspectului eudermic al
pielii, putând prelungi aspectul tineresc al ţesutului cutanat, el neputând impiedica
îmbătrânirea.
Tratamentul cosmetic
26
Regula principală în executarea masajului este aceea că persoana
(cosmeticiana) care execută masajul nu trebuie niciodată să ridice mâna de pe faţa
clientei.
Masajul facial în cazul unui ten matur cu comedoane, pletoric, trebuie să
dureze cca 15-20 min.
Începerea, precum şi sfârşitul masajului, le reprezintă mişcările de
mângâiere, effleurage, urmate de mişcări tonice sau energice şi mişcări vibratorii,
fiecare din aceste mişcări având alt mod de executare, altă intensitate şi alte efecte,
în funcţie de calitatea şi tipul tenului.
Între aceste mişcări se vor introduce şi mişcări ale masajului corector
(ochilor, gurii, bărbiei duble), precum şi masajul decolteului.
În încheierea masajului facial se va trece la o ştergere a surplusului de ulei
de masaj special astringent cu un şerveţel de unică folosinţă, urmând aplicarea
măştii speciale, corespunzătoare tipului de ten.
Următorul pas al tratamentului consta într-un proces de rehidratare.
Acest lucru se realizează prin aplicarea pe faţa clientei a unei creme care să
protejeze pielea de efectele nocive ale mediului înconjurător, cum ar fi razele solare,
frigul şi căldura.
Cremele hidratante de mare eficienţă sunt ideale pentru o piele exigentă. Ele
fac ca straturile superficiale ale epidermei să devină netede şi elastice; foarte bune
sunt preparatele având un procent ridicat de acizi graşi şi de aşa numiţii cerebronaţi
- substanţe care intensifică legăturile intracelulare, măresc rezistenţa la acţiunea
umidităţii şi la agresivitatea mediului înconjurător
27
Tratamentul cosmetic
28
Tratamentul cosmetic
29
Tratamentul cosmetic
Pentru restul feţei, se aplică o mică cantitate de lapte demachiant într-un bol
de plastic sau porţelan, iar cu ajutorul paletelor sau a degetelor police şi index se
aplică pe faţa, gâtul şi decolteul clientei în anumite direcţii.
Gomajul reprezintă procedeul cosmetic mecanic sau chimic care are rolul de
a completa curăţirea superficială, prin îndepărtarea celulelor moarte, a surplusului
de grăsimi, redându-i pielii netezire, luminozitate, catifelare şi o mai bună penetrare
a produselor în piele.
Gomajul mecanic se mai poate folosi acasă de către clientă de 2-3 ori pe
săptămână, pentru tenul gras. Folosirea gelului exfoliant creşte receptivitatea tenului
la procedurile şi produsele de îngrijire din tratament.
30
Tratamentul cosmetic
Acest lucru se realizează prin aplicarea pe faţa clientei a unei fiole menite să
completeze tratamentul de frumuseţe, de a ajuta la refacerea funcţiilor pielii. Aceste
fiole cu seruri speciale sunt cunoscute pentru acţiunea profundă asupra tenului
Îngrijirea pielii se face diferit vara faţă de iarna, metabolismul ei având alte
necesităţi.
31
Tratamentul cosmetic
33
În cazul acestui tip de ten se impune un tratament de durată care solicită
perseverenţa persoanei respective şi atenţia cosmeticienei.
Glandele sebacee produc prea mult sebum, acesta se usucă şi formează
comedonul care la rândul lui usucă pielea. De aceea persoanele care au tenul gras
asfixic au senzaţia că pielea lor este uscată. Comedonul este format din: sebum,
celule moarte, impurităţi; acesta împiedică respiraţia pielii şi astfel se produce
asfixia cutanată.
Acest tip de ten este dificil de tratat dar nu imposibil când ingrijirea este
realizata de o persoana specializata pe acest tip de probleme.
Daca tenul prezintă pustule infectate acestea se extrag după ce au fost extrase
comedoanele şi se dezinfectează de mai multe ori zonele respective, pentru a se
evita deseminarea microbilor.
În cazul în care există mai multe pustule infectate putem vorbi de un ten
acneic. Din practică s-a constatat că tenurile grase asfixice în marea lor majoritate
prezintă pustule infectate.
Foarte bine le "merge" acestor tenuri cu putin "Cutaden" aplicat seara sau
chiar în timpul zilei (Cutadenul contine si ihtiol).
Scopul urmărit în cazul acestor tenuri este de a le transforma din tenuri grase
asfixice în tenuri normale. Nu trebuie să ne asteptăm la rezultate imediate,
spectaculoase. Transformarea se face lent şi necesită multă răbdare şi atenţie.
35
Tratamentul cosmetic
În cazul acestui tip de ten şi în funcţie de gravitatea acneei, primul sfat este
prezentarea la medic deoarece cauza apariţiei ar putea fi tratată medicametos.
Dacă pielea este acneică şi există riscul unei infecţii este bine ca apa pe care o
folosim să fie mai întâi fiartă şi apoi răcită, iar în locul prosopului să folosim
şerveţele de hârtie pe care apoi să le aruncăm.
Cele mai indicate săpunuri sunt cele cu borax şi sulf, iar dacă este necesară
utilizarea unui produs de hidratare, să se utilizeze doar un produs de hidratare uşor,
necomedogenic care nu agravează acneea.
36
Tratamentul cosmetic
Menţionăm că acest tip de ten afectează ambele sexe şi, după cum spuneam,
creează "necazuri" adolescenţilor.
Când avem de-a face cu un ten acneic prima recomndare este ca persoana în
cauză să se adreseze unui medic dermatolog.
37
Tratamentul cosmetic
Pentru ca rezultatele sa fie cât mai bune şi mai sigure, tratamentul unui ten
acneic se face în mai multe etape.
În etapa a doua când pe faţă nu mai sunt prezente pustule, tratamentul constă
în demachiere, expunere la vapofor, extragere, dezinfectare, şedinţa cu radiostatul
şi dezincrustare cu o soluţie de carbonat de sodiu 10.
38
Pentru o bună dezinfectare sunt necesare 5 şedinţe de ultraviolete a câte 1
minut şedinţa, efectuate 5 zile consecutiv.
În cea de a treia etapă când pielea trebuie să fie deja netedă, cu porii închişi,
cu pustulele complet vindecate, culoarea tenului nu mai este cenuşie şi faţa pare
mult mai luminoasă.
S-ar putea ca uneori pe faţă să apară descuamări, nu trebuie să ne speriem,
acestea se pot datora ultravioletelor sau stratului carnos care se exfoliază, cu timpul
ele dispar şi urmează transformarea tenului din gras în uscat şi apoi în ten normal,
bineânteles dacă tratamentul este urmat cu perseverenţă.
O ingrijire corecta a tenului este obligatorie iar eliminarea uneia dintre etape
este deseori vizibilă de la o zi la alta, de aceea se recomandă demachierea cu un gel
special pentru tenul acneic pentru îndepărtarea sebumului şi impurităţilor ce astupă
porii. Extractul de Ginseng, recunoscut pentru proprietăţile sale astringente este
esenţial în compoziţia acestor produse.
39
Tratamentul cosmetic
40
Tratamentul cosmetic
O problemă care se identifica în îngrijirea tenului mixt este aceea că, pe
anumite porţiuni, faţa devine din ce în ce mai uscată. Este şi normal, dacă persoana
în cauză foloseşte produse prea astringente.
Şi de fapt, există tendinţa de a proceda astfel, deoarece, pe moment, luciul
specific pielii grase dispare, porii dilataţi devin invizibili, faţa apare curată şi
împrospătată, însă efectul nu durează prea mult timp: glandele sebacee devin şi
mai active, iar pielea se îngasa la loc, porii se dilată din nou, iar coşurile şi
punctele negre continuă să apară. În acest caz, folosirea cremelor pare a fi inutilă.
În cazul în care o persoană a folosit mult timp produse astringente, destinate
mai degrabă tenului gras, va observa în timp o uscare a porţiunilor cel mai des
tratate în acest mod - şi de aici nevoia de a folosi creme de faţă, mai ales în sezonul
rece, pentru a controla efectul de "piele care strânge".
În acest caz, majoritatea celor cu ten mixt vor fi mereu în căutare de produse
care să împace toate beneficiile: să cureţe dar să nu usuce pielea, să hidrateze dar
să nu îngraşe tenul...
42
Pentru curăţare şi tonifiere avem nevoie de un demachiant pentru ten
sensibil şi o loţiune tonică pentru ten sensibil, deoarece aceste produse se mulează
perfect pe orice tip de ten, şi sunt folosite de cosmeticiene pentru curăţarea tenului
înainte de proceduri.
Este bine să evităm produsele de tip "pentru toate tipurile de ten" deoarece
acestea nu satisfac pe deplin nici unul dintre tipurile de ten existente.
Există spume de curăţare speciale care pot fi mai eficiente ca gelurile cu
particule abrazive, deoarece nu usucă deloc pielea. De asemenea, tenul trebuie
tonifiat cu loţiuni cu un ph cât mai apropiat de cel al pielii.
Se spune că ochii sunt oglinda sufletului şi de aceea au nevoie de o îngrijire
specială. Pielea din jurul ochilor este mult mai subţire şi cu un grad mai ridicat de
sensibilitate spre deosebire de alte zone. O cremă pentru ochi trebuie să fie
nelipsită din orice tratament cosmetic.
Un pas la fel de important este tonifierea, care înlătură ultimele impurităţi
lăsate în urma curăţării, închide porii şi conferă pielii un aspect plăcut. Se vor evita
utilizarea loţiunilor tonice putenice şi astringente pentru că usucă faţa foarte tare;
Este foarte important ca la acest tip de ten să se folosească pentru îngrijirea
lui produse diferite. Îngrijirea tenului mixt se va face cu produse pentru tenul gras
în zona T (frunte, nas, barbie) iar pentru pomeţi se vor folosi produse pentru tenul
uscat.
Nu se recomandă produse care sunt fabricate pentru tenul mixt. Exfolierea,
tonicele astringente, cremele pentru tenul gras se vor folosi doar pe zona T iar
cremele demachiante, tonicele din plante şi cremele hidratante toate fără alcool
care sunt pentru tenul uscat se vor folosi pentru pomeţi.
La finalul tratamentului se dau sfaturi de îngrijire la domiciliu. Se poate
recomanda ca dimineaţa să se folosească o loţiune de curăţat sub formă de spumă,
iar pentru seara să se utilizeze o loţiune de curăţat cremoasă.
Se va recomanda să se aplice acest ritual de două ori pe zi pentru a obţine
rezultate vizibile;
43
Cap. III. Norme de protecţia muncii
CAPITOLUL IV
Obligaţiile lucrătorilor
Art. 22. - Fiecare lucrător trebuie să îşi desfăşoare activitatea, în conformitate cu
pregătirea şi instruirea sa, precum şi cu instrucţiunile primite din partea
angajatorului, astfel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire
profesională atât propria persoană, cât şi alte persoane care pot fi afectate de
acţiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă.
Art. 23. - (1) În mod deosebit, în scopul realizării obiectivelor prevăzute la art. 22,
lucrătorii au următoarele obligaţii:
a) să utilizeze corect maşinile, aparatura, uneltele, substanţele periculoase,
echipamentele de transport şi alte mijloace de producţie;
b) să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat şi, după
utilizare, să îl înapoieze sau să îl pună la locul destinat pentru păstrare;
c) să nu procedeze la scoaterea din funcţiune, la modificarea, schimbarea sau
înlăturarea arbitrară a dispozitivelor de securitate proprii, în special ale maşinilor,
aparaturii, uneltelor, instalaţiilor tehnice şi clădirilor, şi să utilizeze corect aceste
dispozitive;
d) să comunice imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor desemnaţi orice situaţie de
muncă despre care au motive întemeiate să o considere un pericol pentru
44
Norme de protecţia muncii
securitatea şi sănătatea lucrătorilor, precum şi orice deficienţă a sistemelor de
protecţie;
e) să aducă la cunoştinţa conducătorului locului de muncă şi/sau angajatorului
accidentele suferite de propria persoană;
f) să coopereze cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, atât timp cât este
necesar, pentru a face posibilă realizarea oricăror măsuri sau cerinţe dispuse de
către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari, pentru protecţia săntăţii şi
securităţii lucrătorilor;
g) să coopereze, atât timp cât este necesar, cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii
desemnaţi, pentru a permite angajatorului să se asigure că mediul de munca şi
condiţiile de lucru sunt sigure şi fără riscuri pentru securitate şi sănătate, în
domeniul său de activitate;
h) să îşi însuşească şi să respecte prevederile legislaţiei din domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă şi măsurile de aplicare a acestora;
i) să dea relaţiile solicitate de către inspectorii de munca şi inspectorii sanitari.
(2) Obligaţiile prevăzute la alin. (1) se aplică, după caz, şi celorlalţi participanţi la
procesul de muncă, potrivit activităţilor pe care aceştia le desfăşoară.
CAPITOLUL VI
Comunicarea, cercetarea, înregistrarea şi raportarea evenimentelor
SECTIUNEA a 2-a
Accidente de muncă
Art. 30. - (1)În sensul prevederilor art. 5 lit. g), este, de asemenea, accident de
muncă:
a) accidentul suferit de persoane aflate în vizită în întreprindere şi/sau unitate, cu
permisiunea angajatorului;
b) accidentul suferit de persoanele care îndeplinesc sarcini de stat sau de interes
public, inclusiv în cadrul unor activităţi culturale, sportive, în ţară sau în afara
graniţelor ţării, în timpul şi din cauza îndeplinirii acestor sarcini;
45
Norme de protecţia muncii
c) accidentul survenit în cadrul activităţilor cultural-sportive organizate, în timpul
şi din cauza îndeplinirii acestor activităţi;
d) accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din
proprie iniţiativă pentru salvarea de vieţi omeneşti;
e) accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din
proprie iniţiativă pentru prevenirea ori înlăturarea unui pericol care ameninţă
avutul public şi privat;
f) accidentul cauzat de activităţi care nu au legatură cu procesul muncii, dacă se
produce la sediul persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice, în calitate de
angajator, ori în alt loc de muncă organizat de aceştia, în timpul programului de
muncă, şi nu se datoreaza culpei exclusive a accidentatului;
g) accidentul de traseu, dacă deplasarea s-a facut în timpul şi pe traseul normal de
la domiciliul lucrătorului la locul de muncă organizat de angajator şi invers;
h) accidentul suferit in timpul deplasarii de la sediul persoanei juridice sau de la
adresa persoanei fizice la locul de munca sau de la un loc de munca la altul, pentru
indeplinirea unei sarcini de munca;
i) accidentul suferit in timpul deplasarii de la sediul persoanei juridice sau de la
adresa persoanei fizice la care este incadrata victima, ori de la orice alt loc de
munca organizat de acestea, la o alta persoana juridica sau fizica, pentru
indeplinirea sarcinilor de munca, pe durata normala de deplasare;
j) accidentul suferit inainte sau dupa incetarea lucrului, daca victima prelua sau
preda uneltele de lucru, locul de munca, utilajul ori materialele, daca schimba
imbracamintea personala, echipamentul individual de protectie sau orice alt
echipament pus la dispozitie de angajator, daca se afla in baie ori in spalator sau
daca se deplasa de la locul de munca la iesirea din intreprindere sau unitate si
invers;
k) accidentul suferit in timpul pauzelor regulamentare, daca acesta a avut loc in
locuri organizate de angajator, precum si in timpul si pe traseul normal spre si de la
aceste locuri;
46
Norme de protecţia muncii
l) accidentul suferit de lucratori ai angajatorilor români sau de persoane fizice
române, delegaţi pentru îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în afara graniţelor
ţării, pe durata şi traseul prevăzute în documentul de deplasare;
m) accidentul suferit de personalul român care efectuează lucrări şi servicii pe
teritoriul altor ţări, în baza unor contracte, convenţii sau în alte condiţii prevăzute
de lege, încheiate de persoane juridice române cu parteneri străini, în timpul şi din
cauza îndeplinirii îndatoririlor de serviciu;
n) accidentul suferit de cei care urmează cursuri de calificare, recalificare sau
perfecţionare a pregătirii profesionale, în timpul şi din cauza efectuării activităţilor
aferente stagiului de practică;
o) accidentul determinat de fenomene sau calamităţi naturale, cum ar fi furtuna,
viscol, cutremur, inundaţie, alunecări de teren, trăsnet (electrocutare), dacă victima
se afla în timpul procesului de munca sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu;
p) dispariţia unei persoane, în condiţiile unui accident de muncă şi în împrejurări
care îndreptăţesc presupunerea decesului acesteia;
q) accidentul suferit de o persoană aflată în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, ca
urmare a unei agresiuni.
(2) În situaţiile menţionate la alin. (1) lit. g), h), i) si I), deplasarea trebuie să se
facă fără abateri nejustificate de la traseul normal şi, de asemenea, transportul să se
facă în condiţiile prevăzute de reglementările de securitate şi sănătate în muncă sau
de circulaţie în vigoare.
SECTIUNEA a 3-a
Bolile profesionale
Art. 33. - În sensul prevederilor art. 5 lit. h), afecţiunile suferite de elevi şi studenţi
în timpul efectuării instruirii practice sunt, de asemenea, boli profesionale.
Art. 34. - (1)Declararea bolilor profesionale este obligatorie şi se face de către
medicii din cadrul autorităţilor de sănătate publică teritoriale şi a municipiului
Bucureşti.
47
Norme de protecţia muncii
(2) Cercetarea cauzelor îmbolnăvirilor profesionale, în vederea confirmării sau
infirmării lor, precum şi stabilirea de măsuri pentru prevenirea altor îmbolnăviri se
fac de către specialiştii autorităţilor de sănătate publică teritoriale, în colaborare cu
inspectorii din inspectoratele teritoriale de muncă.
(3) Declararea bolilor profesionale se face pe baza procesului-verbal de cercetare.
(4) Bolile profesionale nou-declarate se raportează lunar de către autoritatea de
sănătate publică teritorială şi a municipiului Bucureşti la Centrul naţional de
coordonare metodologică şi informare privind bolile profesionale din cadrul
Institutului de Sănătate Publică Bucureşti, la Centrul de Calcul şi Statistică
Sanitară Bucureşti, precum şi la structurile teritoriale ale asiguratorului stabilit
conform legii.
(5) Intoxicatia acută profesională se declară, se cercetează şi se înregistrează atât
ca boală profesională, cât şi ca accident de muncă.
CAPITOLUL VII
Grupuri sensibile la riscuri
Art. 36. - Angajatorii au obligaţia să amenajeze locurile de muncă ţinând seama de
prezenţa grupurilor sensibile la riscuri specifice.
48
Norme de protecţia muncii
Normele specifice de securitate a muncii sunt reglementări cu aplicabilitate
natională, cuprinzând prevederi minimal obligatorii pentru desfăşurarea diferitelor
activităţi în condiţii de securitate.
Respectarea acestor prevederi nu absolvă persoanele juridice sau fizice de
răspunderea ce le revine pentru asigurarea şi a altor măsuri, corespunzatoare
condiţiilor concrete în care se desfasoară activităţile respective, prin instrucţiuni
proprii.
Cabinetelor în care se desfăşoară activităţi de înfrumuseţare li se aplică
dispoziţiile Ordinului ministrului sănătăţii publice nr. 261/2007 pentru aprobarea
Normelor tehnice privind curăţarea, dezinfecţia şi sterilizarea în unităţile sanitare,
publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 128 din 21 februarie 2007,
cu modificările ulterioare.
Angajatorul trebuie să asigure angajaţilor săi cursuri periodice de instruire,
conform reglementărilor Ministerului Sănătăţii Publice şi Ministerului Educaţiei,
Cercetării şi Tineretului, astfel încât prin activităţile desfăşurate de aceştia să nu fie
afectată sănătatea lor şi a clienţilor.
(2) Personalul angajat are obligaţia de a efectua controale medicale la angajare şi
controale periodice, conform prevederilor legislaţiei în vigoare; documentele care
dovedesc efectuarea acestor controale medicale se pun la dispoziţia inspectorilor
sanitari, în timpul acţiunilor de inspecţie.
(3) Personalul angajat trebuie să cunoască toate reglementările domeniului său de
activitate.
(4) Personalul angajat trebuie să demonstreze competenţă în folosirea materialelor
şi a procedurilor, în conformitate cu responsabilităţile atribuite, astfel încât să
prevină orice pericol pentru sănătate.
(5) Pentru acordarea primului ajutor în caz de accidente, angajaţii trebuie să aibă la
dispoziţie trusă de prim ajutor, facilităţi şi personal instruit pentru acordarea
primului ajutor.
49
Norme de protecţia muncii
III.3 N.F.I. norme de igienă
50
Norme de protecţia muncii
Utilizarea echipamentelor cosmetice în salonul de cosmetică
Se va face cu atenţie verificarea stării tehnice si funcţionalităţii echipamentului
specific cabinetului de cosmetică, înainte de începerea lucrului.
Se vor identifica disfuncţionalităţile echipamentelor prin observarea permanenta
a parametrilor calitativi.
Echipamentele sşi aparatura din dotare se vor menţine în condiţii de bună
funcţionare. Aceasta se realizează prin solicitarea intervenţiei echipelor de
intervenţie
Aparatele utilizate în tratamentul cosmetic se vor manevra cu respectarea
normelor de protecţia muncii specifice.
Reglarea parametrilor echipamentului cosmetic se face funcţie de dorinţele
clientului şi de tipul de procedură ce umează a se efectua.
În salonul de cosmetică întâlnim următoarele echipamente în dotare:
- aparate speciale de tratament cosmetic (ex.: vapofor, ionoderm, electroderm)
- echipament specific (ex.: fotoliu cosmetic, măsuţă cosmetica)
- echipament auxiliar (ex.: storcător fructe, frigider)
Normele de igienă trebuie respectate cu stricteţe, astfel materialele folosite
la o clientă (dischete, pansamente, bureţei, cearceaf de unică folosinţă, halat,
boneţică etc.) să nu fie refolosite , iar ustensilele folosite pentru realizarea
proceselor de cosmetică se vor dezinfecta şi piesele aparatelor cu care se lucrează
de asemenea cu spirt sau în sterilizator.
Tot ceea ce realizează cosmeticiana se bazează pe cunoştinţe teoretice şi
practice, care se referă la anatomia şi fiziologia pielii, a muşchilor pieloşi şi chiar
pe cunoştinţe de anatomie a întregului organism, acestea fiind un tot unitar.
Sala de aşteptare trebuie să fie în permanenţă curată şi dezinfectată, dotată
cu cel puţin două fotolii, reviste de specialitate, televizor, apă, răcoritoare, cafea
pentru ca ambianţa plăcută să te întâmpine încă de la început. Totodată, existenţa
unei toalete este indispensabilă.
51
Cap. IV. Concluzii
53
Bibliografie
1. Prof. N. Ionescu, E. Pirtea, Tehnica ingrijirii cosmetice, Ed. Didactica si
pedagogica, 1978;
2. Conf. Dr. Adriana Popovici, Dermatofarmacia si cosmetologia, Ed.
pedagogica;
4. Victoria Harjau, Dumitru Lupuleasa, Ana-Maria Dumitrescu, Dermato-
Bucuresti, 1992
6. Alexe, Valeria, Alexe, Alexandru, Cosmetica modernă, Ed. Tehnică, 1972;
54