Sunteți pe pagina 1din 54

UNIVERSITATEA “

FACULTATEA ..
Secţia ..

TRATAMENTUL COSMETIC

Coordonator ştiinţific
Prenume Nume
Absolvent

CONSTANTA
2010

1
Cuprins

Introducere – pg. 3

I. Pielea – organ al corpului omenesc


I.1 Stuctura pielii– pg. 5
I.2 Funcţiile pielii – pg. 8

II. Tratamentul cosmetic


II.1 Tratamentul cosmetic în etape – pg. 10
II.2 Scheme de tratament – pg. 13

III. Norme de protecţia muncii


III.1 Legea 319 / 2006 – pg. 43
III.2 N.S.P. în cabinetul cosmetic – pg. 47
III.3 N.F.I. norme de igienă– pg. 49

IV. Concluzii – pg. 51

Bibliografie – pg. 52

2
Introducere

Prin lucrarea de faţă “Tratamentul cosmetic” s-a urmărit aducerea la


cunostinţa lucrătorilor din domeniul cosmeticii, cosmeticienilor calificaţi sau mai
puţin calificaţi, a metodelor şi importanta efectuării tratamentelor cosmetice, atât în
cabinetele specializate cât şi în mod particular.
Această lucrare constituie mai degrabă o introducere pentru cei care doresc
să aprofundeze cunoaşterea metodelor şi schemelor de tratament cosmetic.
Frumuseţea, înainte de toate, înseamnă îngrijire. Mulţi spun că vine din
interior, că ţine de atitudine, că depinde de personalitate, de caracter. Mulţi spun că
depinde de banii pe care îi ai în buzunar. Dar până la urmă totul depinde doar de
noi înşine, depinde de cât de mult ne dorim să ne simţim bine în pielea noastră. Ea
arată starea de sănătate, felul în care o îngrijeşti dacă are probleme deosebite.
Lucrarea de faţă este structurată în patru capitole principale şi şapte
subcapitole aşa cum se vede în cuprins:
Cap. I. Pielea – organ al corpului omenesc
I.1 Stuctura pielii
I.2 Funcţiile pielii
Cap. II. Tratamentul cosmetic
II.1 Tratamentul cosmetic în etape
II.2 Scheme de tratament
Cap. III. Norme de protecţia muncii
III.1 Legea 319 / 2006
III.2 N.S.P. în cabinetul cosmetic
III.3 N.F.I. norme de igienă
Cap. IV. Concluzii

3
Introducere
Lucrarea îşi propune accentuarea normelor şi tipurilor de tratamente
cosmetice în funcţie de tipurile de ten existente.
Astfel în primul capitol “ Pielea – organ al corpului omenesc” se prezintă
structura şi funcţiile pielii ca organ al corpului omenesc.
Pielea reprezintă cel mai mare organ al corpului omenesc, măsurând aproape
7 metri pătraţi. Deşi subiectul poate părea unul anost, sunt multe lucruri neştiute
despre aceasta.
Potrivit expresiei unei personalităţi a lumii dermatologice „pielea este faţada
monumentală a corpului omenesc" care nu constituie un simplu înveliş protector,
ci este un organ cu structură complexă, cu multiple proprietăţi şi funcţiuni.
În capitolul doi “Tratamentul cosmetic” sunt prezentate schemele de
tratament în funcţie de tipul tenului.
O frumuseţe în totalitate este însoţită întotdeauna de o îngrijire corectă, ceea
ce nu asigură doar o sănătate cutanată, cât şi o piele frumoasă. O viaţă stresantă,
fără îngrijirea potrivită şi însoţită de influenţa factorilor externi şi interni sunt cele
două cauze majore ale unei pieli fără strălucire şi ale multor probleme
dermatologice.
Putem spune că mulţi factori pot influenţa structura şi compoziţia pielii,
multe dintre ele având o importanţă vitală asupra esteticului acesteia. Tulburările
nervoase, de ordin digestiv precum şi lumina puternică influenţează sistemul de
hrănire al pielii, ducând la apariţia ridurilor superficiale, profunde şi de expresie.
Pentru a putea reda frumuseţea unui ten, trebuie totuşi ţinută seama de toţi factorii
care pot dăuna tenului.
Tratamentele faciale sunt destinate tuturor, indiferent de vârsta, tip de ten
sau profesie, deoarece „Frumuseţea nu este întâmplătoare”, se dobândeşte şi se
păstrează cu grijă şi are nevoie de ajutorul unui specialist.
Tratamentele cosmetice vin în întâmpinarea celor mai complexe nevoi ale
fiecărui tip de ten şi conferă frumuseţe şi prospeţime. Tratamentele cosmetice
moderne îmbină ştiinţa şi maxima plăcere, fiind realizate cu ajutorul produselor

4
Introducere
profesionale active, având texturi superbe, mirosuri naturale, conferind
plăcere clientelor şi success cosmeticienei.
Capitolul trei al acestei lucrări aduce în prim plan normele de igienă,
securitate şi sănatate pe care un cosmetician trebuie să le cunoască, dar să le şi
aplice, pentru a nu pune în pericol sănatatea şi securitatea lui şi a celui tratat de el.
În capitolul “Concluzii” sunt prezentate concluziile trase din această lucrare
şi anume că : Tratamentele cosmetice nu sunt STAS sau repetate la fiecare şedinţă,
ele fiind personalizate în funcţie de natura pielii, sezon, vârstă şi alte criterii
determinate de persoana pe care sunt aplicate.

Cap. I. Pielea – organ al corpului omenesc


I.1 Stuctura pielii
Ca structură, pielea este alcătuită din trei straturi distincte: la exterior
epidermul, la mijloc dermul şi sub acesta hipodermul.
Se deosebesc între ele atât structural, cât şi funcţional.
La rândul său epidermul este format din patru straturi: cel mai superficial, în
legătură directă cu mediul exterior, este stratul cornos, alcătuit din mai multe
rânduri de celule turtite, bogate în keratinâ, substanţa care le conferă rezistenţa
necesară rolului de protecţie.
Sunt celule care şi-au pierdut unele componente caracteristice celulelor vii,
fiind sub acest aspect ultimul stadiu al evoluţiei şi migrării celulelor epidermului
din profunzime spre suprafaţă, pentru ca în cele din urmă să se desprindă şi să cadă
insensibil, mai ales cu ocazia spălatului.
Stratul subiacent este alcătuit din câteva rânduri de celule romboidale
alungite numit stratul granulos, datorită grăunţelor de keratohialină.
Urmează cel mai gros din straturi, stratul spinos sau mucos sau Malpighi,
cuprinzând aproximativ 50% din grosimea epidermului, constituit din celule
voluminoase poliedrice, aşezate ca un mozaic, unite între ele prin nişte filamente

5
Pielea – organ al corpului omenesc
care le menţin strâns legate şi care în anumite boli sunt distruse, permiţând
dislocarea celulelor şi apariţia de leziuni de regulă buloase.
Cel mai profund este stratul bazal, format dintr-un singur rând de celule
cilindrice, înalte, perpendiculare pe aşa-numita membrană bazală de care sunt
ancorate prin acelaşi tip de filamente. Este numit şi stratul germinai, datorită
rolului de a genera celulele care prin multiplicare şi migrare spre suprafaţă,
alcătuiesc celelalte straturi epidermice. Printre celulele bazale propriu-zise mai
sunt presărate celule cu funcţii speciale, celule melanocitare, care fabrică
pigmentul melanic preluat apoi de celulele straturilor supraiacente, celulele
Langerhans, cu rol în apărarea imunitară.

Fig. 1. Pielea – organ al corpului omenesc


Dermul, a doua componentă importantă a pielii, este separat de epiderm prin
membrana bazală, care opune şi ea o importantă rezistenţă pătrunderii din mediul
extern a substanţelor străine şi chiar a unor celule anormale (în tumori maligne) din
epiderm, este compus din celule, vase sangvine şi limfatice şi nervi, toate acestea
înglobate în ţesutul conjunctiv, care este scheletul sau ţesătura de rezistenţă a pielii.

Prin componentele sale joacă rolul principal în procesele metabolice vitale,


care au loc în această regiune. Structural i se disting trei niveluri, a căror graniţă
este mai puţin net marcată decât în cazul epidermului; cel superior numit dermul

6
papilar, deoarece cuprinde porţiunile din derm ce se insinuează între crestele
epidermului, prin prelungiri mamelonate numite papile.
Pielea – organ al corpului omenesc
Acestea adăpostesc ultimele ramificaţii ale vaselor şi nervilor sub formă de
ghemuri în conexiune unele cu altele (plex capilar).
La mijloc este dermul propriu zis sau corionul cu structura marcat fibrilară
(fibre conjunctive, elastice şi reticulare, care sunt prinse într-o masă amorfă,
substanţa fundamentală, bogată în vase. Corionului îi revine rolul principal în ceea
ce priveşte rezistenţa şi în acelaşi timp elasticitatea mare a pielii.
Ultimul nivel îl constituie dermul profund sau hipodermul, cu structură
fibrilară mai laxă, realizând o reţea în ochiurile căreia se găseşte grăsime: prin
aceasta joacă rolul de amortizare a traumatismelor şi mobilitatea pielii pe ţesuturile
tari mai profunde, muşchi şi oase.
Pielea, ca şi alte organe, este vascularizată de o reţea de vase sangvine şi
limfatice bogate şi amplu ramificate, care se extinde de la hipoderm la dermul
superficial. Având vase proprii, epidermul se hrăneşte prin lichidele transvazate
din reţeaua vasculară, îmbibând vascularizaţia pielii, reglată în primul rând de
sistemul nervos central, care îşi trimite ramuri pe calea nervilor principali, la
întreaga reţea de vase, în afară de cele mai periferice numite capilare.

Fig.2. Imagine mărită a pielii umane

Pielea mai are şi un bogat sistem nervos format din terminaţii nervoase
libere, care potrivit unor cercetări mai recente ar pătrunde până în epiderm şi din
organe nervoase cu structură şi funcţii specializate pentru diversele simţuri,

7
respectiv pentru perceperea diferitelor senzaţii din exterior: tactile, dureroase, de
mâncărime, de cald, de rece.

Pielea – organ al corpului omenesc

I.2 Funcţiile pielii


Pielea este un simplu înveliş extern al ţesuturilor şi organelor interne. Prin
legăturile funcţionale pe care le are cu acestea şi prin componentele care intră în
structura ei complexă, pielea îndeplineşte funcţii importante.
Prima, aşa cum menţionam mai înainte, este cea de înveliş protector care nu
este numai mecanic, de ecran impermeabil şi de amortizare a şocurilor prin
hipoderm, ci mai complex.
Prin secreţiile glandelor sebacee şi sudori-pare se realizează la suprafaţa
pielii, o peliculă fină acidă, „mantaua acidă", pe de o parte cu rol important de
apărare împotriva microbilor şi ciupercilor patogene, pe de altă parte de
neutralizare a substanţelor chimice nocive pentru piele (detergenţii).
Prin sudoare se elimină unii produşi metabolici inutili organismului, având
prin această excreţie un rol asemănător rinichilor, care elimină astfel de produşi
prin urină. Important este şi rolul pe care-1 are pielea în procesul de reglare a
temperaturii corpului. Temperatura normală a corpului se menţine prin schimburi
termice între organism şi mediul extern: pielea are rol important în transferul
căldurii interne către exterior prin: iradiere (40—60%), convecţie, conducţie (20%)
şi evaporarea sudorii (30%). Mecanismele intime care dereglează aceste procese
sunt legate de sistemul nervos şi cel vascular.

Fig. 3. Secţiune piele la scara 40:1

8
O altă funcţie este sensibilitatea, graţie căreia pielea percepe diferitele
senzaţii, de rece şi cald, tactilă (pipăitul) cea dureroasă sau de mâncărime;
senzaţiile sunt posibile datorită terminaţiilor nervoase şi unor mici formaţiuni
Pielea – organ al corpului omenesc
specializate, de care s-a amintit la structura pielii. Prin producerea şi prezenţa
pigmentului natural în piele, melanină, ea se apără de efectele radiaţiilor solare,
care devin dăunătoare în timp, când expunerile sunt excesive (atrofie,
telangiectazii, leziuni ca verucile seboreice şi keratozele solare).
Datorită alcătuirii ei variate, pielea are mai multe roluri, şi anume:
a) Apără organismul de intrarea microbilor sau a altor corpi străini. Prin
pigmenţii conţinuţi, pielea apără organismul de razele ultraviolete. Expunerea la
soare măreşte pigmentaţia pielii.
b) Recepţionează excitanţii termici, tactili şi dureroşi, fiind considerată din
acest punct de vedere ca un vast organ periferic care primeşte informaţii din
mediul înconjurător.
c) Participă la excreţia substanţelor din organism, prin activitatea glandelor
sudoripare. Se elimină astfel apa, săruri (în special clorura de sodiu) şi uneori
glucoza, corpi cetonici, uree.
d) Participă la termoreglare, atât în procesul de termoliză (prin evaporarea
sudorii, iradiere şi contact), cat si in mentinerea caldurii in organism datorita
grasimii subcutanate, ce joaca rol de izolator termic.
e) Participa la absorbtie. Unele medicamente (de exemplu, cele cu iod) pot
fi absorbite prin piele intrand apoi in circulatia generala.
f) Participa la respiratie. La batraciene, rolul respirator al pielii este foarte
insemnat. La om, doar o infima cantitate de oxigen poate intra in organism prin
piele.

9
Fig.4. Pielea – organ de simţ

Cap. II. Tratamentul cosmetic


II.1 Tratamentul cosmetic în etape
Tratamentele cosmetice cuprind o serie de îngrijiri ce se acordă în cabinetul
cosmetic de către cosmeticiene. Ele sunt diferenţiate în funcţie de tipul de ten la
care se aplică, folosindu-se procedeele necesare pentru obţinerea unor bune
rezultate.
La baza tratamentelor cosmetice sunt cele patru procese ( de curăţire,
hrănire, hidratare şi tonifiere ) care se folosesc în funcţie de deficienţele ce le
prezintă tenurile, pentru a le suplini tocmai ceea ce le lipseşte. Tratamentele
cosmetice se fac ştiinţific, folosindu-se aparatele electrice moderne şi produse
cosmetice variate şi de bună calitate.
Pentru a obţine rezultatele dorite, o piele cu aspect frumos şi bune funcţiuni,
este necesar ca tratamentele cosmetice să se facă corect, la intervale de timp bine
stabilite, în funcţie de tipul de ten şi de vârstă, să se completeze cu îngrijiri
cosmetice zilnice acasă.

Fig. 5. Tratament cosmetic


În subcapitolul următor se vor descrie tratamentele complete ale diferitelor
tipuri de ten, deci cu toate procedeele cosmetice ce-i sunt necesare, în funcţie de

10
scopul propus, iar alăturat, după fiecare tip de ten, se va descrie tratamentul
respectiv în etape, aşa cum se aplică în cabinetul cosmetic.
Tratamentul cosmetic

Rolul tratamentelor în etape este de a oferi tenului ceea ce are nevoie şi


pentru a arăta mai bine. Aparatele cosmetice se folosesc în fiecare şedinţă de
tratament, în funcşie de efectele urmărite.
Măştile cosmetice au compoziţii diferite pentru a da tenului o varietate de
produse de care are nevoie. Nu se folosesc măşti STAS repetate la fiecare şedinţă
de tratament, recomandate şi acasă, pentru că nu se obţin rezultate bune.
În general , tenurile nu sunt clar diferenţiate ( ten uscat, ten gras ), ci se
întâlnesc, de obicei, tenuri combinate.Tipul de ten pe care îl avem este, în
principiu, determinat genetic. Totuşi, indiferent de tipul de ten, poţi să ai o piele
luminoasă cu o îngrijire potrivită.
Executarea tratamentului cosmetic cuprinde următorii paşi:

Fig. 6. Pregatirea şi echiparea clientului


Pregătirea şi echiparea clientului în vederea aplicării tratamentului
cosmetic se face în mod corespunzător tipului de procedură ce urmează a se
aplica. Executarea procedurilor pregătitoare se face cu conştiinciozitate, prin
tehnici de lucru corespunzătoare tipului de ten.

11
Curăţirea în profunzime a tenului se face în condiţii de igienă, cu delicateţe,
conform procedurii specifice. Dezinfectarea tenului se realizează cu produse
speciale şi cu aparate adecvate.
Tratamentul cosmetic

Masajul se execută în mod diferenţiat, în funcţie de cerinţele clientului şi


tipul de ten, cu materiale speciale, corespunzătoare. Executarea masajelor se face
folosind tehnici speciale.

Fig. 7. Masaj cosmetic


Efectuarea de proceduri speciale (ionizări cu produse vegetale se face în
funcţie de tipul de ten).
Alegerea variantei de mască cosmetică se face în funcţie de tipul de ten,
folosind materiale specifice şi tehnici de specialitate, cu atenţie şi professionalism.
Examinarea tipului de ten trebuie efectuată pe un ten curăţat în prealabil, apoi
lăsat cîteva ore ca să-şi recapete secreţia naturală, pentru a nu se pune un diagnostic

12
greşit. O indicaţie privind natura tenului o putem obţine şi cu ajutorul creionului dermatograf.
Cu partea neascuţită se trage o linie, apăsînd uşor, dacă traseul se înroşeşte avem de a face

Tratamentul cosmetic
cu o piele sensibilă; dacă se observă o adâncitură, pielea este uscată, in timp ce inroşirea
deasupra liniei ne indică o piele grasă.
Pielea normală nu prezintă nici o reacţie.
Odată cu înaintarea în vârstă, epiderma îşi pierde din elasticitate. devenind
flască, muşchii cedând datorită diminuării elastinei şi colagenului, substanţe
fundamentale ale pielii, făcând-o pe aceasta să se maturizeze, să îmbătrânească.

Începând de la vârsta de aproximativ 40 de ani, pielea devine foarte


pretenţioasă în privinţa îngrijirii. Îi scade elasticitatea şi rezistenţa, apar ridurile şi se
resimte efectul unui mod de viaţă neraţional: lipsa de somn, stressul, excesul de
tutun şi alcool.Tonalitatea tenului variază pe moment sau pe termen lung din motive
interne sau externe.

II.2 Scheme de tratament


Procesele care stau la baza unui tratament cosmetic:
- Procesul de curătire - este procesul care se realizează tuturor tenurilor, cu
excepţia tenului acneic prin operaţiunea de extracţie de comedoane.

13
Fig. 8. Curăţirea tenului

Tratamentul cosmetic
- Procesul de hidratare - este procesul care se efectuează de asemenea la toate
tipurile de ten şi se poate realiza prin (vaporizări, loţionări, ionizări, mască
cosmeticală hidratantă şi aplicarea unor creme hidratante).

Fig. 9. Hidratarea tenului

14
- Procesul de hrănire - se poate realiza prin aplicarea cremelor hrănitoare în
vederea masajului, aplicarea măştilor cosmetice vitaminizante şi prin ionizare.

Fig.10. Hrănirea pielii prin aplicarea măstilor cosmetice


- Procesul de tonifiere- se realizează prin practicarea masajului facial (grupele
de mişcări ale masajului adecvate pentru fiecare tip de ten).

Tratamentul cosmetic
- Procesul de rehidratare - acest proces este indicat tenurilor uscate şi se
efectuează prin pulverizare cu loţiuni hidratante, cu loţiuni calmante (suc de
morcov, castravete).

15
Fig. 11. Lotiune tonica hidratanta foarte delicata.
Pielea fiecărui individ îmbătrâneşte în mod diferit, în funcţie de factorii
genetici şi creditări şi midificări homonale.
Factorii genetici: la nivelul celulelor senescente se pot observa modificări, în
aspectul lor apărând pierderi de substanţe grase.
Factori endocrini: pielea este un organ aflat sub influenţa hormonilor; aceşti
hormoni acţionează pe cinci planuri - activează keratocitele şi melanocitele
epidermei, stimulează colagenul şi elastina, influenţează pigmentaţia cutanată,
contribuie la hidratarea cutanată şi creşte fluxul sangvin cutanat.
Factori de mediu: reprezentaţi de soare, poluare, tutun, alcool, stress. Toate
acestea duc la eliberarea de radicali liberi care distrug ţesuturile.
Principalele semne ale îmbatrînirii cutante sunt:

- uscarea pielii este influenţată de filmul hidrolipidic.

Tratamentul cosmetic

- pierderea supleţii pielii,

- prezenţa ridurilor cauzată de lăsarea pielii,

- pierderea tonicităţii pielii legată de alterarea fibrelor colagen şi elastină

- apariţia petelor brune,

- deshidratarea cutanată,

- apariţia ridurilor,

- paloarea tenului

- apariţia petelor pigmentare

Cea mai frecventă şi cunoscută clasificare a tenului este: ten normal, ten uscat,
ten gras (ten gras uleios, ten gras asfixic, ten gras acneic) şi ten mixt.

Tenul normal – este rar întâlnit şi de obicei apare la tineri, şi la oamenii sănătoşi.
Pielea este mată, elastică, netedă, fără riduri şi puncte negre. Are o hidratare
optimă, secreţie de sebum echilibrată şi nu are zone uscate sau grase.

16
Tenul uscat – pielea este fină, ofilită, palidă. Acest tip de ten nu produce sebum.
Pielea se descuamează, se ridează uşor şi nu are pori vizibili.
Tenul gras – se întâlneşte la tineri, în perioada de pubertate, precum şi la
persoanele corpolente. Acest tip de ten produce sebum în exces, are porii deschişi
şi încărcaţi, comedoane şi puncte negre (tenul gras asfixic). Pielea luceşte, se
ridează mai greu (tenul gras uleios). Suprafaţa pielii are reacţie alcalină, ceea ce
duce la pierderea proprietăţii de protecţie, ca urmare în piele încep să pătrundă
microbi care generează procese inflamatorii şi astfel apare acneea (tenul acneic).
Tenul mixt – este cel mai des întâlnit. În ea se îmbină caracteristicile celorlate
tipuri de ten.
Tenul nostru evoluează în timp în funcţie de alimentaţie, schimbările
hormonale, medicamente, produsele cosmetice folosite necorespunzător,
predispoziţii genetice. Un rol important în evoluţie îl au şi factorii externi: soarele,
frigul, vântul, umiditatea, gerul, dar şi factorii interni: stresul, grijile zilnice.
Tratamentul cosmetic

Tratamentul cosmetic pentru tenul normal


Tenul normal este rar întâlnit şi de obicei apare la tineri şi la oamenii sănătoşi.
Pielea este mată, elastică, netedă, fără riduri şi puncte negre. Are o hidratare optimă,
secreţie de sebum echilibrată şi nu are zone uscate sau grase.

Tenul normal necesită doar îngrijiri cosmetice uşoare pentru a-şi menţine
naturaleţea. Acest ten nu are pori dilataţi, riduri, zone grase sau uscate. El reflectă
un organism sănătos.
Tenul normal poate prezenta tendinţe de uscăciune şi deshidratare; acesta se
poate transforma cu uşurinţă în ten uscat.
Un tratament bine executat curăţă tenul în profunzime, hidratează şi hrăneşte
pielea, tonifică muşchii feţei, stimulează circulaţia sanguină.

17
Fig. 12. Ten normal
Tratamentul clasic parcurge următoarele etape:
- clientei se face o scurtă anamneză, pentru a se cunoaşte produsele folosite la
domiciliu, sensibilitatea la anumite produse, etc. Totodată se stabileşte tipul de ten.
- se demachiează faţa, gâtul şi decolteul, apoi se tonifică. Produsele sunt adecvate
tipului de ten normal;
- urmează expunerea la aburi (vapozon), prin care se urmăreşte deschiderea porilor
pentru a uşura extragerea comedoanelor. Timpul de expunere pentru ten normal
este de 10-15 minute;

Tratamentul cosmetic
- se extrag comedoanele (punctele negre), coşurile, de pe: nas, pomeţi, obraji,
frunte, bărbie, gât şi decolteu în această ordine. Extragerea se face manual (degete
cosmeticianei sunt înfăşurate în şerveţele sterile);
- dezinfecţia, se poate face folosind tincturi diluate – fără conţinut de alcool, sau cu
ajutorul electrodermului;
- aplicarea unor substanţe concentrate adecvate tipului de ten normal.
- executarea masajului facial, care va cuprinde faţa, gâtul, decolteul şi zona
cervicală, timp de 20-25 de minute. Se va folosi cremă sau ulei special pentru
masaj. Masajul se va efectua în funcţie de vârsta clientei;
- se aplică masca specifică tipului de ten normal pentru 15-20 de minute.

18
Masca folosită pentru ten normal trebuie să fie uşor hrănitoare, pentru a preveni
transformarea tenului normal în ten uscat. Se îndepărtează cu o compresă sau vată
umezită în ceai sau apă. Masca se foloseşte o dată la două săptămâni.

Fig. 13. Gama completă artistry pentru ten normal


- se aplică crema de zi cu protecţie solară specifică tenului normal;
- la final, clienta este consiliată în legătură cu produsele şi întreţinerea la domiciliu
şi cu tratamentele viitoare.
Tratamentul cosmetic

Tratamentul cosmetic pentru tenul uscat


Tenul uscat este caracteristic persoanelor ce au o piele subţire, fină, fragilă,
iritabilă. Tenul uscat este intâlnit la persoanele mai în vârstă ca urmare a
îmbătrânirii.
Există ten uscat alipic, lipsit de grăsime şi ten uscat deshidratat, lipsit de apă.
Pielea deshidratată este brăzdată de cele mai multe ori de riduri line, nu are supleţe
şi elasticitate. Foiţa foarte fină de hârtie, eventual de ţigară, aplicată pe tenul uscat
nu are pete de grăsime. Apa dură, calcaroasă, apa caldă, săpunurile în exces sunt
contraindicate. Pentru un asemenea ten, după curăţire, se aplică măşti cu lăptişor
de matcă, miere de albine, smântână, lapte dulce, comprese cu apă de ploaie.
19
Tratamentul cosmetic pentru acest tip de ten cuprinde aceleaşi etape dar atenţia
va fi sporită pentru a evita confruntarea cu ridurile şi liniile fine.
Femeile cu un astfel de ten, înainte de pudrare trebuie să maseze uşor pielea
cu puţină cremă. Rezultate foarte bune pentru îngrijirea unui astfel de ten şi în
general al pielii uscate de pe alte părţi ale corpului, se obţin cu ajutorul infuziilor,
decocturilor şi măştilor pe bază de plante spontane şi cultivate.

Fig. 14. Tenul uscat


Tenul uscat necesită o îngrijire aparte, deoarece este cel mai expus procesului
de ridare şi îmbătrânire. Cele trei etape ale îngrijirii – curăţare, tonifiere şi
hidratare – sunt obligatorii ca şi în cazul celorlalte tipuri de ten, însă trebuie mai
multă atentie la produsele de îngrijire folosite.

Tratamentul cosmetic
Tenul uscat are nevoie de o demachiere blândă, de preferat cu un demachiant
sub formă de cremă, bogat în substanţe active hrănitoare.
Toate produsele alese pentru acest tip de ten trebuie să conţină acid hialuronic,
ceramide sau uleiuri esentiale. Se evită loţiunile astringente, iar cele exfoliante nu
se folosesc mai mult de o dată pe săptămână.

20
Fig. 15. Cremă pentru ten uscat
Un produs de demachiere ideal este cel pe bază de unt de cacao, care, pe lângă
înlăturarea impurităţilor şi a urmelor de machiaj, asigură pielii şi o hrănire
suplimentară.
Îngrijirea tenului uscat presupune luarea unor măsuri corespunzătoare pentru a
evita confruntarea cu ridurile şi liniile fine.
Demachierea reprezintă primul pas din rutina noastră zilnică de întreţinere a
tenului. Laptele demachiant este cel mai indicat , pentru tenul uscat, să folosim lapte
demac hiant pe bază de lanolină.
Demacheantul se aplică pe o dischetă din bumbac, apoi se aplică pe ten cu
mişcări de jos în sus, întâi bărbia spre ureche, apoi regiunea buzelor, aripile nasului
până la tâmple şi fruntea. Îndepărtarea demachiantului se realizează cu o dischetă
păstrând aceleaşi direcţii ca la aplicare.
Tratamentul cosmetic
Curăţarea pielii de 2-3 ori pe zi este benefică pentru tenul normal, însă în cazul
tenului uscat trebuie să se evite spălările prea dese şi utilizarea unei creme
demachiantă în loc de săpun, care are tendinţa de a usca faţa.

21
Fig. 16. Demachierea tenului uscat
Operaţiunea de demachiere va fi completată cu loţionarea pielii cu soluţii tonice,
calmante, în cazul tenurilor uscate loţiuni florale.
Un alt procedeu de curăţire al pielii îl constituie şi baia de aburi, pe care o
putem realiza şi acasă expunându-ne obrazul deasupra unui vas cu apă clocotită în
care am presărat o lingură de muşeţel, mentă, tei, sau alte plante medicinale.
Regiunea din jurul ochilor va fi unsă cu cremă grasă dată fiind sensibilitatea
acestor porţiuni. În cazul în care ochii nu suportă aburul, vom aplica dischete
îmbibate cu infuzie de muşeţel ori acid boric sau ne vom confecţiona, din pînză,
ochelari cu care să protejăm ochii. Capul îl vom acoperi cu un prosop. Durata băii
de abur va fi de 10 minute pentru ten uscat.
Aplicarea gomajului se va efectua prin introducerea în borcan a unei palete;
niciodată nu se va introduce mana în recipienţii cu produse cosmetice, deoarece se
poate altera şi deteriora calitatea produsului.
Tratamentul cosmetic

22
Fig. 17. Aplicarea gomajului
Produsul se aplică pe tenul şi decolteul clientei, evitând zona oculară şi a
pleoapelor, iar prin mişcări circulare, produsul aplicat acţionează pe aripile nasului,
bărbie, zona geniană, frunte şi decolteu, până când acesta penetrează în piele.
Îndepărtarea acestuia de pe suprafaţa pielii se va efecua cu multă grijă,
îndepărtarea gomajului de pe piele trebuie să fie perfectă, orice urmă a gomajului
deranjând şi iritând pielea în timpul masajului.

Aplicarea de acizi pe faţă nu este tocmai plăcută dar, în ciuda aparenţelor,


aceasta este fundamentul unei proceduri cosmetice cunoscută sub numele de
peeling.Se poate utiliza peelingul chimic, această procedură estetică adresându-se în
special corectării ridurilor fine din jurul ochilor şi al gurii, a uşoarelor cicatrici, a
hiperpigmentării cauzate de vârstă, expunere la soare sau tulburări hormonale.
Aplicarea peelingului se realizează cu ajutorul unei pensule conform instrucţiunilor
de utilizare, aplicând peste zona de acţiune a peelingului o folie de plastic pentru a
nu reacţiona cu O2.

În funcţie de profunzimea la care acţionează peelingul, acesta poate fi de 3


feluri: peeling superficial, care îndepărtează epiderma şi se foloseşte în tratamentul

Tratamentul cosmetic

23
acneei pentru curăţarea porilor, precum şi în tratarea şi atenuarea petelor; peeling
mediu, care acţionează adânc, îndepărtând epidermul până în apropierea dermului.
Folosit în special în tratamentul ridurilor mai profunde, folosindu-se acizi în
concentraţii mai mari şi fenoli; peeling profund - care penetrează mai profund în
derm şi este executat în cabinetele dermato-cosmetodologice.

Diferenţa dintre gomaj şi peeling este aceea că gomajul este un amestec de


substanţe mai abrazive, cu efecte mecanice, prin fricţionare cu pulpele degetelor pe
suprafaţa pielii, fricţionarea realizându-se în toate zonele, exceptând zona oculară şi

a buzelor, iar peelingul reprezintă un proces de exfoliere superficial,

mediu sau profund cu acizi.

Extracţia comedoanelor reprezintă operaţia cea mai delicată, deoarece prin


acest procedeu se definitivează procesul de curăţire al pielii şi se pregăteşte tenul în
vederea masajului facial, rezultatul acestuia depinzând de calitatea curăţării cutanate
prealabile, respectiv eliberarea de deşeuri cutanate, impurităţii sau a surplusului de
sebum.

Fig.18. Extragerea comedoanelor

Extracţia comedoanelor este foarte importantă, se face cu ajutorul tifoanelor


sau a compreselor sterile speciale, începând cu zonele sensibile unde pielea este
Tratamentul cosmetic

24
mai subţire, ordinea fiind următoarea: regiunea ochilor, nas, frunte, obraji, barbie,
decolteu.
Extragerea trebuie efectuată cu multă atenţie şi răbdare, extragerea putând
dura cca 10-20 minute şi trebuie realizată cu delicateţe, cu conştiinciozitate, nu
brutal, prin manevre suple, evitând zdrobirea ţesutului cu vârful unghiei.
După extragerea comedoamelor va urma o loţionare şi în mod obligatoriu,
după această loţionare se va trece la o şedinţă de 2-3 minute pentru o dezinfecţie
perfectă a regiunii pe care s-a lucrat, cu un aparat de înaltă tensiune numit
electroderm.
Acesta, în contact cu pielea, produce scântei şi ozonizare a ţesutului, precum
şi o activare a circulaţiei sanguine, o calmare a iritaţiilor pielii.
Trebuie menţionat faptul că un proces necorespunzător de curăţare sau
realizat superficial creează bariere de absorbţie.
Realizând condiţiile necesare pentru a înlesni absorbţia de substanţe, prin
degresarea suprafeţei culante şi golirea foliculilor polisebacei, precum şi
îndepărtarea celulelor moarte, se va recurge la mijloacele mecanice (masajul
facial) ce vor înlesni pătrunderea în straturile profunde ale pielii a substanţelor
active, acţionând în profunzimea pielii, stimulând şi revitalizand ţesutul cutanat.
Procesul de hrănire este unul dintre procesele cele mai importante, de care
depinde aspectul frumos şi sănătos al pielii, datorită modului complex de acţionare.
Acest procedeu de hrănire se bazează mai mult pe absorbţia la nivelul pielii
a diferitelor produse aplicate pe aceasta. Pătrunderea substanţelor în straturile
profunde ale pielii, prin circulaţia sanguină şi limfatică, se poate realiza prin
activarea circulaţiei sanguine şi limfatice.
Modul cel mai eficient de pătrundere îl reprezintă activarea prin metode
mecanice şi fizice, ştiind că nutriţia pielii este legată de această circulaţie.
Masajul facial sau procedeul de hidratare - tonifiere a tenului, reprezintă
metoda mecanică şi constă dintr- o serie de mişcări executate manual cu

Tratamentul cosmetic

25
delicateţe, metode şi tehnici care vor aduce modificării asupra pielii muşchilor
pieloşii, influenţând funcţiile acestora.
Efectul mecanic al masajului este acela de curăţire a pielii. Masajul
contribuie la menţinerea catifelării şi supleţei pielii, împiedică şi împrăştie
depunerile de grăsimi de prisos în ţesutul celular adipos cutanat, are efect asupra
sistemului glandular, vascular, muscular, nervos, al respiraţiei pielii, având rolul de
a păstra elasticitatea dermului, a tonusului muscular, al aspectului eudermic al
pielii, putând prelungi aspectul tineresc al ţesutului cutanat, el neputând impiedica
îmbătrânirea.

Fig. 19. Efectuarea masajului

Acesta poate preveni şi atenua ridurile şi celelalte imperfecţiuni, dar nu le


poate înlătura.
Masajul este realizat în general dintr-o gamă de mişcării de bază, în funcţie
de modul special de mişcare a degetelor sau al mâinii, cât şi de intensitatea cu care
sunt efectuate acestea.

Tratamentul cosmetic

26
Regula principală în executarea masajului este aceea că persoana
(cosmeticiana) care execută masajul nu trebuie niciodată să ridice mâna de pe faţa
clientei.
Masajul facial în cazul unui ten matur cu comedoane, pletoric, trebuie să
dureze cca 15-20 min.
Începerea, precum şi sfârşitul masajului, le reprezintă mişcările de
mângâiere, effleurage, urmate de mişcări tonice sau energice şi mişcări vibratorii,
fiecare din aceste mişcări având alt mod de executare, altă intensitate şi alte efecte,
în funcţie de calitatea şi tipul tenului.
Între aceste mişcări se vor introduce şi mişcări ale masajului corector
(ochilor, gurii, bărbiei duble), precum şi masajul decolteului.
În încheierea masajului facial se va trece la o ştergere a surplusului de ulei
de masaj special astringent cu un şerveţel de unică folosinţă, urmând aplicarea
măştii speciale, corespunzătoare tipului de ten.
Următorul pas al tratamentului consta într-un proces de rehidratare.

Acest lucru se realizează prin aplicarea pe faţa clientei a unei creme care să
protejeze pielea de efectele nocive ale mediului înconjurător, cum ar fi razele solare,
frigul şi căldura.

Cremele hidratante de mare eficienţă sunt ideale pentru o piele exigentă. Ele
fac ca straturile superficiale ale epidermei să devină netede şi elastice; foarte bune
sunt preparatele având un procent ridicat de acizi graşi şi de aşa numiţii cerebronaţi
- substanţe care intensifică legăturile intracelulare, măresc rezistenţa la acţiunea
umidităţii şi la agresivitatea mediului înconjurător

La finalul tratamentului, se dau unele sfaturi de îngrijire la domiciliu, care


vor ajuta clienta în procesul menţinerii aceluiaşi ten până la următorul tratament,
care va avea loc după 2 săptămâni.

Este bine sa se steargă faţa în fiecare zi cu un tampon de vată îmbibat în


lapte.

27
Tratamentul cosmetic

Tatamentul cosmetic pentru tenul gras uleios


Tenul gras uleios prezintă următoarele caracteristici: este în permaneţă
lucios, unsuros, porii sunt deschişi, apare aspectul de coajă de portocală, sebumul
se scurge pe faţă. Tenul gras uleios este mai rar întâlnit.
Presupune o curăţare mai atentă decât în cazul celorlalte tipuri de ten şi asta
pentru că are tendinţa de a strânge tot praful din atmosferă care intră apoi în pori şi
produce punctele negre.

Fig. 20. Tenul gras


Cea mai potrivită metodă de curăţare a acestui tip de ten este îngrijirea
preventivă. Praful şi grăsimea de la suprafaţa pielii trebuie curăţate cu un săpun
medicinal şi cu apă călduţă. Săpunurile lichide non-alcaline şi sub formă de cremă
sunt foarte eficiente în cazul tenului afectat de acnee. Se eliberează porii de
grăsimea acumulată, astfel încât punctele negre să nu mai apară. Se masează
delicat faţa cu o loţiune tonică pentru a îndepărta celulele moarte.
Aplicarea unei loţiuni tonice, imediat după curăţarea în profunzime a
tenului, are un efect calmant şi ajută la închiderea porilor şi revitalizarea feţei.
Tratamentul cosmetic al tenului gras urmează aceeaşi paşi folosindu-se produsele
speciale pentru ten gras.

În urma examenului vizual, superficial şi de profunzime, pielea prezintă o


textură abrazivă, care poate fi consecinţa netratării corespunzătoare a unui ten gras.
Radicalii liberi au lăsat o amprentă neplăcută asupra tenului, atacând elastina şi

28
Tratamentul cosmetic

colagenul, substanţe care menţin hidratarea pielii, catifelarea, supleţea şi


elasticitatea.

Tot aceştia au acţionat asupra ţesutului epiteliat, ducând la formarea


ridurilor.Realizarea tratamentului va avea ca scop îndepărtarea de celule moarte,
degresarea pielii şi extracţia (curăţarea) comedoanelor, asigurând respiraţia pielii,
având grijă a nu irita glandele sebacee prin degresări repetate, puternice, precum şi
restabilirea mantiei acide de la suprafaţa pielii şi evitarea posibilelor infecţii cu
microbi banali.

Alt scop al acestui tratament îl constitue hrănirea, remedierea deshidratării


pielii şi îngroşarea ei, remedierea ridurilor şi redarea aspectului de ten normal
sănătos. La executarea acestui tratament, vom avea nevoie de materiale de unică
folosinţă, precum şi gama de produse cosmeticale adecvată tipului de ten gras.

Ca accesorii şi materiale de unică folosinţă, vom utiliza: bureţi de celuloză


(pentru gomaj), dischete , hârtie de unică folosinţă sub formă de role, beţişoare de
vată, ac de unică folosinţă, boluri de diferite mărimi, paletuţe, comprese, pensule,
electrozi sub forma de ac (cicatrizări), comprese sterile, şervetele de unică folosinţă.

Fig. 21. Îngrijirea tenului gras uleios cu ingrediente naturale

29
Tratamentul cosmetic

Demachierea - reprezintă un procedeu complex prin care se îndepărtează de


pe epidermă praful, impurităţile încrustate în stratul cornos, deşeurile cutanate,
rezidurile fardurilor, surplusul de grăsimi epidermice, precum şi transpiraţia.

Acest procedeu va debuta cu operaţia de demachiere a ochilor, cu ajutorul


loţiunii demachiant pentru ochi şi a laptelui demachiant. Această operaţie este
recomandată pentru îndepartarea fardurilor, rimelului, conturului ochilor şi pentru
calmarea ochilor obosiţi.

Demachierea buzelor se realizează cu ajutorul unei dischete sau a unui


tampon de vată învelit în tifon şi înmuiat în lapte demachiant. Ştergerea se
realizează prin mişcări circulare repetate, iar cu mâna se susţin muşchii din regiunea
învecinată.

Pentru restul feţei, se aplică o mică cantitate de lapte demachiant într-un bol
de plastic sau porţelan, iar cu ajutorul paletelor sau a degetelor police şi index se
aplică pe faţa, gâtul şi decolteul clientei în anumite direcţii.

Gomajul reprezintă procedeul cosmetic mecanic sau chimic care are rolul de
a completa curăţirea superficială, prin îndepărtarea celulelor moarte, a surplusului
de grăsimi, redându-i pielii netezire, luminozitate, catifelare şi o mai bună penetrare
a produselor în piele.

Fig. 22. Gomajul mecanic pentru ten gras uleios

Gomajul mecanic se mai poate folosi acasă de către clientă de 2-3 ori pe
săptămână, pentru tenul gras. Folosirea gelului exfoliant creşte receptivitatea tenului
la procedurile şi produsele de îngrijire din tratament.

30
Tratamentul cosmetic

Extracţia comedoanelor este foarte importantă, la acest ten caracterizat prin


hipersecreţie de sebum, pori dilataţi, extragerea comedoanelor trebuie făcută cu
multă răbdare şi minuţiozitate.

Procesul de hrănire se bazează mai mult pe absorbţia la nivelul pielii a diferitelor


produse aplicate pe aceasta. Pătrunderea substanţelor în straturile profunde ale
pielii, prin circulaţia sanguină şi limfatică, se poate realiza prin activarea
circulaţiei sanguine şi limfatice. Modul cel mai eficient de pătrundere îl reprezintă
activarea prin metode mecanice şi fizice, ştiind că nutriţia pielii este legată de
această circulaţie.

Procesul de tonifiere - masajul facial trebuie să dureze cca 15-20 min.


Începerea, precum şi sfârşitul masajului, le reprezintă mişcările de mângâiere,
effleurage, urmate de mişcări tonice sau energice şi mişcări vibratorii, fiecare din
aceste mişcări având alt mod de executare, altă intensitate şi alte efecte, în funcţie
de calitatea şi tipul tenului.

Între aceste mişcări se vor introduce şi mişcări ale masajului corector


(ochilor, gurii, bărbiei duble), precum şi masajul decolteului. Masajul corector al
ochilor, gurii, bărbiei duble au rolul de a remedia inestetismele.

Următorul pas al tratamentului consta într-un proces de rehidratare.

Acest lucru se realizează prin aplicarea pe faţa clientei a unei fiole menite să
completeze tratamentul de frumuseţe, de a ajuta la refacerea funcţiilor pielii. Aceste
fiole cu seruri speciale sunt cunoscute pentru acţiunea profundă asupra tenului

La finalul tratamentului putem recomanda dermobraziunea care este un


tratament cosmetic blând, mai puţin riscant decât un lifting facial şi mai eficient
decât un proces de exfoliere cu glycol, ce nu produce efecte secundare, înroşiri,
iritaţii sau inflamaţii ale pielii.

Îngrijirea pielii se face diferit vara faţă de iarna, metabolismul ei având alte
necesităţi.

31
Tratamentul cosmetic

Tatamentul cosmetic pentru tenul gras asfixic


Acest gen de ten gras este dificil de tratat, dar cu răbdare şi pricepere,
apelând la cosmeticiană, aspectul lui se poate ameliora simţitor.
Pentru a înţelege mai bine procesele care stau la baza acestei imperfecţiuni
cât şi modalităţile de tratament, considerăm necesare câteva cunoştinţe de ordin
general.
Pielea absoarbe oxigenul din sânge şi cedează dioxid de carbon. Tot ceea ce
impiedică sau încetineşte aceste schimburi, produce asfixia cutanată.
Un ten asfixic se caracterizează prin retenţie de sebum, pori dilataţi,
comedoane, piele aspră, cu forme neregulate şi îngroşate, datorită sebumului uscat
care se află în foliculii pilosebacei.

Asfixia cutanată are loc datorită următoarelor fenomene:


- celulele cornoase moarte de la suprafaţa pielii se descuamează
- excesul de secreţie sudoripară astupă porii pilosebacei
- se produce hipercheratinizarea pielii. Astfel, este impiedicata evacuarea liberă a
sebumului şi a transpiraţiei, orificiile de ieşire fiind astupate
- circulaţia sanguină se diminuează şi ţesutul cutanat nu este bine aprovizionat cu
oxigen
- o insuficientă îngrijire a pielii şi folosirea necorespunzatoare a unor produse
cosmetice.
32
Cum recunoaştem un ten gras asfixic ? La examenul vizual se văd
comedoane proeminente, culoarea pielii este cenuşie, aspectul neregulat şi pori
dilataţi.
La examenul cu lupa tot ce se remarcă cu ochiul liber apare şi mai evident.
La palpare pielea se simte aspră, rugoasă, cu aspect neregulat datorat micilor
chisturi care se formează în foliculii pilosebacei. Lampa Wood determina o
fluorescenta albicioasa a pielii.
În cabinetul cosmetic se va urmări de către cosmeticiană în primul rând
evacuarea (extragerea) comedoanelor şi a chisturilor sebacee pentru a elibera porii
pilosebacei şi a facilita astfel funcţia respiratorie a pielii;

Apoi se va lucra pentru refacerea aspectului pielii utilizând loţiuni şi măşti


care să favorizeze închiderea porilor.
La inceput tratamentul se va face din două în două săptămâni şi se
recomandă să nu se extragă toate comedoanele într-o singura şedinţă, pentru a nu
irita prea mult pielea.

33
În cazul acestui tip de ten se impune un tratament de durată care solicită
perseverenţa persoanei respective şi atenţia cosmeticienei.
Glandele sebacee produc prea mult sebum, acesta se usucă şi formează
comedonul care la rândul lui usucă pielea. De aceea persoanele care au tenul gras
asfixic au senzaţia că pielea lor este uscată. Comedonul este format din: sebum,
celule moarte, impurităţi; acesta împiedică respiraţia pielii şi astfel se produce
asfixia cutanată.
Acest tip de ten este dificil de tratat dar nu imposibil când ingrijirea este
realizata de o persoana specializata pe acest tip de probleme.

Tratamenul se desfasoară după următorul tipic: se demachiază bine faţa cu


lapte demachiant pe bază de suc de castraveţi şi de stearaţi.

Se expune faţa la vapofor timp de 10 - 15 minute până se înmoaie bine pielea.


În felul acesta porii se deschid bine, comedoanele pot fi extrase mult mai uşor,
astfel încât durerea şi traumatismele sunt mai mici şi mai uşor de suportat.

Se procedează la extragerea comedoanelor şi a chisturilor după care se


dezinfectează faţa cu o loţiune astringentă.

Daca tenul prezintă pustule infectate acestea se extrag după ce au fost extrase
comedoanele şi se dezinfectează de mai multe ori zonele respective, pentru a se
evita deseminarea microbilor.

În cazul în care există mai multe pustule infectate putem vorbi de un ten
acneic. Din practică s-a constatat că tenurile grase asfixice în marea lor majoritate
prezintă pustule infectate.

După dezinfecţie se masează bine faţa şi se supune la aparatul de înaltă


frecvenţă 1 - 2 minute.
34
Tratamentul cosmetic

Se face o şedinţă de ultraviolete, după care se aplică o mască astringentă şi


calmantă, de obicei cu caolin şi infuzie de muşetel, la care se adaugă 2 picături de
mentol.

Dacă sunt prezente pustule infectate, nu se va proceda nici la dezincrustare,


nici la gomaj, deoarece există pericolul de a se întinde infecţia de la un por la altul.
Aceste operatii se aplica numai dupa vindecarea zonelor infectate.

În cazul acestor tenuri se recomandă creme de faţă medicamentoase, pe bază


de stearaţi şi sulf, în care, de regulă, se triturează şi oxid de zinc sau carbonat de
calciu.

Foarte bine le "merge" acestor tenuri cu putin "Cutaden" aplicat seara sau
chiar în timpul zilei (Cutadenul contine si ihtiol).

Fig. 26. Cutaden, unguent cu eficienţă pentru ten infectat

Scopul urmărit în cazul acestor tenuri este de a le transforma din tenuri grase
asfixice în tenuri normale. Nu trebuie să ne asteptăm la rezultate imediate,
spectaculoase. Transformarea se face lent şi necesită multă răbdare şi atenţie.

Sfaturi importante în tratarea tenului asfixic la domiciliu ar fi acelea de


păstrarea unei igiene foarte riguroase, aplicarea de loţiuni dezinfectane şi
astringente şi a compreselor pe bază de infuzii din plante cu acţiune calmantă,
dezinfecatantă.

Trebuie evitată folosirea cremelor de curăţat, care accentuează gradul de


grăsime a pielii şi provoacă unele neajunsuri, ca apariţia punctelor negre, a coşurilor
etc.

35
Tratamentul cosmetic

Tatamentul cosmetic pentru tenul gras acneic


Tenul acneic aşa cum îi spune şi numele, este tenul în care predomină acneea
şi punctele negre. Este un ten dificil de tratat, pe cât de uşor este de identificat.

În cazul acestui tip de ten şi în funcţie de gravitatea acneei, primul sfat este
prezentarea la medic deoarece cauza apariţiei ar putea fi tratată medicametos.

După aceasta se poate trece la tratamentul şi îngrijirea lui de către o persoană


specializată în tratarea acestui tip de ten.

Sfaturi importante pentru tenul acneic: demachierea nu trebuie să se facă de


mai mult de două ori pe zi: dimineaţa şi seara, se folosc măşti pe bază de lămâie sau
castravete şi nu se va folosi gomajul prea frecvent.

Fig. 27. Ten acneic

Dacă pielea este acneică şi există riscul unei infecţii este bine ca apa pe care o
folosim să fie mai întâi fiartă şi apoi răcită, iar în locul prosopului să folosim
şerveţele de hârtie pe care apoi să le aruncăm.

Cele mai indicate săpunuri sunt cele cu borax şi sulf, iar dacă este necesară
utilizarea unui produs de hidratare, să se utilizeze doar un produs de hidratare uşor,
necomedogenic care nu agravează acneea.

Există produse de hidratare fără conţinut uleios, care conţin substanţe


antiseptice (antibacteriene) pentru tenul acneic. Acest tip de produs reprezintă cea
mai bună opţiune.

36
Tratamentul cosmetic

Întâlnit relativ frecvent, mai ales în perioada de pubertate şi adolescenţă,


acest ten poate provoca uneori adevărate complexe de inferioritate şi chiar
complicaţii în cazurile mai grave, bineânţeles că în anumite etape de tratament el
beneficiază de aportul produselor naturale.

Menţionăm că acest tip de ten afectează ambele sexe şi, după cum spuneam,
creează "necazuri" adolescenţilor.

Această afecţiune se manifestă prin erupţii de comedoane (puncte negre),


papule foliculare (mici ridicături roşietice denumite popular "coşuri"), noduli
inflamatori sau mici abcese localizate în zonele unde glandele sebacee funcţionează
în exces (frunte, obraji, bărbie).

Acneea este rezultatul unui dezechilibru glandular între hormonii androgeni


(specifici masculini) şi estrogeni (specific feminin) la nivelul organismului.

Există şi alţi agenţi: unele alimente (ciocolata, alunele, cafeaua, alcoolul)


stresurile emoţionale, unii iritanţi chimici (clorurua, iodul, bromul), administrarea
prelungită a unor medicamente cum sunt corticoizii, aplicarea greşită a unor
produse cosmetice, constipaţia, etc.

Când avem de-a face cu un ten acneic prima recomndare este ca persoana în
cauză să se adreseze unui medic dermatolog.

De altfel, în cazurile mai puţin grave această maladie poate fi tratată de la


început şi de cosmeticiană, în colaborare cu medicul dermatolog.

Frecvent, în cabinetele de cosmetică se tratează cu bune rezultate tenurile


grase cu tendinţă de acnee. Este foarte important de reţinut posibilitatea de
transformare a tenurilor grase, uleioase, grase-asfixice, în tenuri acneice.

Tratamentul persoanelor care prezintă un astfel de ten necesită în primul rând


îngrijiri medicale, în scopul înlăturării cauzelor interne, iar în cabinet o curăţare
riguroasă a pielii. Aceasta presupune eliminarea pustulelor infectate, curăţarea
tuturor chisturilor sebacee, diminuarea secretiei sebacee.

37
Tratamentul cosmetic

Pentru ca rezultatele sa fie cât mai bune şi mai sigure, tratamentul unui ten
acneic se face în mai multe etape.

În prima etapă se urmăreşte eliminarea şi vindecarea colecţiilor purulente.


Această operaţiune nu poate fi făcută decât de specialistă, întrucât necesită
îndemanare şi măsuri igienice speciale.

Tratamentul se face din două in două săptămâni, la un cabinet de specialitate


până la vindecarea tuturor zonelor infectate.

În etapa a doua când pe faţă nu mai sunt prezente pustule, tratamentul constă
în demachiere, expunere la vapofor, extragere, dezinfectare, şedinţa cu radiostatul
şi dezincrustare cu o soluţie de carbonat de sodiu 10.
38
Pentru o bună dezinfectare sunt necesare 5 şedinţe de ultraviolete a câte 1
minut şedinţa, efectuate 5 zile consecutiv.
În cea de a treia etapă când pielea trebuie să fie deja netedă, cu porii închişi,
cu pustulele complet vindecate, culoarea tenului nu mai este cenuşie şi faţa pare
mult mai luminoasă.
S-ar putea ca uneori pe faţă să apară descuamări, nu trebuie să ne speriem,
acestea se pot datora ultravioletelor sau stratului carnos care se exfoliază, cu timpul
ele dispar şi urmează transformarea tenului din gras în uscat şi apoi în ten normal,
bineânteles dacă tratamentul este urmat cu perseverenţă.
O ingrijire corecta a tenului este obligatorie iar eliminarea uneia dintre etape
este deseori vizibilă de la o zi la alta, de aceea se recomandă demachierea cu un gel
special pentru tenul acneic pentru îndepărtarea sebumului şi impurităţilor ce astupă
porii. Extractul de Ginseng, recunoscut pentru proprietăţile sale astringente este
esenţial în compoziţia acestor produse.

Fig. 29. Tonifierea tenului acneic


Pentru tonifierea unui ten acneic se foloseşte o loţiune astringentă fără
grăsimi ce stimulează tonusul pielii. Aceasta completează procesul de curăţare
pregătind faţa pentru hidratare.

Hidratarea se face cu o cremă fără grăsimi ce controlează excesul de sebum


şi menţine supleţea tenului. Antioxidanţii precum extractul de seminţe de struguri
au rolul de a proteja pielea de factorii externi nocivi.

39
Tratamentul cosmetic

Tatamentul cosmetic pentru tenul mixt

Tenul mixt - este o combinaţie a tenului uscat şi a tenului gras. Bărbia,


fruntea şi nasul sunt grase iar pe obraji pielea este uscată.
Tenul mixt este cel mai greu de înteţinut, de hidratat şi de curăţat, pentru că
pielea feţei, fiind foarte sensibilă, are nevoie de mai mulţi factori de îngrijire
pentru a rămâne suplă, iar fiecare dintre aceştia trebuie să corespundă
particularităţilor foarte variate ale tenului mixt.
Cu toate că multe femei şi fete tinere se confruntă cu dificila alegere a
produselor de machiaj şi curăţare pentru ten mixt, cosmetica de azi oferă soluţii
pentru fiecare din problemele tenului mixt.
Caracteristicile tenului mixt sunt porii dilataţi, coşurile, comedoanele
(punctele negre), care se formează mai ales în zona T, dar pot apărea şi pe celelalte
porţiuni ale pielii feţei.

Fig. 30. Tenul mixt


Deşi apariţia coşurilor şi punctelor negre este mai frecventa ăn adolescenţă,
din cauza dezechilibrului hormonal din organism, acestea pot apărea sau persista şi
mai târziu, cauza fiind o anumită insuficienţă hormonală, modul de alimentaţie al
individului sau îngrijirea necorespunzătoare/neglijarea îngrijirii tenului.

40
Tratamentul cosmetic
O problemă care se identifica în îngrijirea tenului mixt este aceea că, pe
anumite porţiuni, faţa devine din ce în ce mai uscată. Este şi normal, dacă persoana
în cauză foloseşte produse prea astringente.
Şi de fapt, există tendinţa de a proceda astfel, deoarece, pe moment, luciul
specific pielii grase dispare, porii dilataţi devin invizibili, faţa apare curată şi
împrospătată, însă efectul nu durează prea mult timp: glandele sebacee devin şi
mai active, iar pielea se îngasa la loc, porii se dilată din nou, iar coşurile şi
punctele negre continuă să apară. În acest caz, folosirea cremelor pare a fi inutilă.
În cazul în care o persoană a folosit mult timp produse astringente, destinate
mai degrabă tenului gras, va observa în timp o uscare a porţiunilor cel mai des
tratate în acest mod - şi de aici nevoia de a folosi creme de faţă, mai ales în sezonul
rece, pentru a controla efectul de "piele care strânge".
În acest caz, majoritatea celor cu ten mixt vor fi mereu în căutare de produse
care să împace toate beneficiile: să cureţe dar să nu usuce pielea, să hidrateze dar
să nu îngraşe tenul...

Fig. 31. Cremă indicata pentru zonele ridate


Tratamentul cosmetic
41
Acest tratament solicită destul de mult timp deoarece implica o atenţie
sporită în curăţarea ambelor tipuri de ten incluse.
Efortul se va concentra asupra încercării de a reduce aspectul uleios al
părţilor cu ten gras şi lubrifierea zonelor uscate.
Bineinţeles că se va începe tot cu etapa de curăţare a tenului, care cuprinde
câţiva paşi simpli şi uşor de urmat:
Zonele uscate trebuie şterse cu un gel hidratant uşor, cu ajutorul unui
tampon de vată umedă;
Zonele cu ten gras trebuie spălate cu săpun medicinal;
Se masează părţile predispuse la puncte negre (nasul şi bărbia) cu o mixtură
din boabe de grâu cu loţiune tonică;
Se şterge toată faţa cu un tampon de vată îmbibat cu loţiune tonică;
Gradul de hidratare al tenului mixt se apreciază pe pielea obrazului (într-o
porţiune situată spre exteriorul ochiului, care este, de regulă, "neutră" - adică nici
nu se îngraşă, dar nici nu se usucă în mod evident) cu ajutorul metodei "foiţa de
ţigară" sau al tehnicilor computerizate în cabinetele de specialitate.
În funcţie de nevoia de apă a tenului mixt se va stabili o premisă către
tratamentul adecvat.

Fig. 32. Mască pentru ten mixt


Se hidratează faţa cu o cremă hrănitoare pentru ten uscat, masând uşor şi
după 20 de minute se îndepartează cu ajutorul unui tampon de vată;
Dacă se observă o pată sau o erupţie pe zonele cu ten gras, se aplică o
loţiune anti-coşuri; Loţiunea tonică pe bază de apă de trandafiri este perfectă
pentru tenul mixt;
Tratamentul cosmetic

42
Pentru curăţare şi tonifiere avem nevoie de un demachiant pentru ten
sensibil şi o loţiune tonică pentru ten sensibil, deoarece aceste produse se mulează
perfect pe orice tip de ten, şi sunt folosite de cosmeticiene pentru curăţarea tenului
înainte de proceduri.
Este bine să evităm produsele de tip "pentru toate tipurile de ten" deoarece
acestea nu satisfac pe deplin nici unul dintre tipurile de ten existente.
Există spume de curăţare speciale care pot fi mai eficiente ca gelurile cu
particule abrazive, deoarece nu usucă deloc pielea. De asemenea, tenul trebuie
tonifiat cu loţiuni cu un ph cât mai apropiat de cel al pielii.
Se spune că ochii sunt oglinda sufletului şi de aceea au nevoie de o îngrijire
specială. Pielea din jurul ochilor este mult mai subţire şi cu un grad mai ridicat de
sensibilitate spre deosebire de alte zone. O cremă pentru ochi trebuie să fie
nelipsită din orice tratament cosmetic.
Un pas la fel de important este tonifierea, care înlătură ultimele impurităţi
lăsate în urma curăţării, închide porii şi conferă pielii un aspect plăcut. Se vor evita
utilizarea loţiunilor tonice putenice şi astringente pentru că usucă faţa foarte tare;
Este foarte important ca la acest tip de ten să se folosească pentru îngrijirea
lui produse diferite. Îngrijirea tenului mixt se va face cu produse pentru tenul gras
în zona T (frunte, nas, barbie) iar pentru pomeţi se vor folosi produse pentru tenul
uscat.
Nu se recomandă produse care sunt fabricate pentru tenul mixt. Exfolierea,
tonicele astringente, cremele pentru tenul gras se vor folosi doar pe zona T iar
cremele demachiante, tonicele din plante şi cremele hidratante toate fără alcool
care sunt pentru tenul uscat se vor folosi pentru pomeţi.
La finalul tratamentului se dau sfaturi de îngrijire la domiciliu. Se poate
recomanda ca dimineaţa să se folosească o loţiune de curăţat sub formă de spumă,
iar pentru seara să se utilizeze o loţiune de curăţat cremoasă.
Se va recomanda să se aplice acest ritual de două ori pe zi pentru a obţine
rezultate vizibile;

43
Cap. III. Norme de protecţia muncii

III.1 Legea 319 / 2006


Legea 319/2006 privind protecţia şi securitatea muncii
Art. 3. - (1) Prezenta lege se aplică în toate sectoarele de activitate, atât publice,
cât şi private.

(2) Prevederile prezentei legi se aplică angajatorilor, lucrătorilor şi


reprezentanţilor lucrătorilor.

CAPITOLUL IV
Obligaţiile lucrătorilor
Art. 22. - Fiecare lucrător trebuie să îşi desfăşoare activitatea, în conformitate cu
pregătirea şi instruirea sa, precum şi cu instrucţiunile primite din partea
angajatorului, astfel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire
profesională atât propria persoană, cât şi alte persoane care pot fi afectate de
acţiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă.
Art. 23. - (1) În mod deosebit, în scopul realizării obiectivelor prevăzute la art. 22,
lucrătorii au următoarele obligaţii:
a) să utilizeze corect maşinile, aparatura, uneltele, substanţele periculoase,
echipamentele de transport şi alte mijloace de producţie;
b) să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat şi, după
utilizare, să îl înapoieze sau să îl pună la locul destinat pentru păstrare;
c) să nu procedeze la scoaterea din funcţiune, la modificarea, schimbarea sau
înlăturarea arbitrară a dispozitivelor de securitate proprii, în special ale maşinilor,
aparaturii, uneltelor, instalaţiilor tehnice şi clădirilor, şi să utilizeze corect aceste
dispozitive;
d) să comunice imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor desemnaţi orice situaţie de
muncă despre care au motive întemeiate să o considere un pericol pentru

44
Norme de protecţia muncii
securitatea şi sănătatea lucrătorilor, precum şi orice deficienţă a sistemelor de
protecţie;
e) să aducă la cunoştinţa conducătorului locului de muncă şi/sau angajatorului
accidentele suferite de propria persoană;
f) să coopereze cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, atât timp cât este
necesar, pentru a face posibilă realizarea oricăror măsuri sau cerinţe dispuse de
către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari, pentru protecţia săntăţii şi
securităţii lucrătorilor;
g) să coopereze, atât timp cât este necesar, cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii
desemnaţi, pentru a permite angajatorului să se asigure că mediul de munca şi
condiţiile de lucru sunt sigure şi fără riscuri pentru securitate şi sănătate, în
domeniul său de activitate;
h) să îşi însuşească şi să respecte prevederile legislaţiei din domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă şi măsurile de aplicare a acestora;
i) să dea relaţiile solicitate de către inspectorii de munca şi inspectorii sanitari.
(2) Obligaţiile prevăzute la alin. (1) se aplică, după caz, şi celorlalţi participanţi la
procesul de muncă, potrivit activităţilor pe care aceştia le desfăşoară.
CAPITOLUL VI
Comunicarea, cercetarea, înregistrarea şi raportarea evenimentelor
SECTIUNEA a 2-a
Accidente de muncă
Art. 30. - (1)În sensul prevederilor art. 5 lit. g), este, de asemenea, accident de
muncă:
a) accidentul suferit de persoane aflate în vizită în întreprindere şi/sau unitate, cu
permisiunea angajatorului;
b) accidentul suferit de persoanele care îndeplinesc sarcini de stat sau de interes
public, inclusiv în cadrul unor activităţi culturale, sportive, în ţară sau în afara
graniţelor ţării, în timpul şi din cauza îndeplinirii acestor sarcini;

45
Norme de protecţia muncii
c) accidentul survenit în cadrul activităţilor cultural-sportive organizate, în timpul
şi din cauza îndeplinirii acestor activităţi;
d) accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din
proprie iniţiativă pentru salvarea de vieţi omeneşti;
e) accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din
proprie iniţiativă pentru prevenirea ori înlăturarea unui pericol care ameninţă
avutul public şi privat;
f) accidentul cauzat de activităţi care nu au legatură cu procesul muncii, dacă se
produce la sediul persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice, în calitate de
angajator, ori în alt loc de muncă organizat de aceştia, în timpul programului de
muncă, şi nu se datoreaza culpei exclusive a accidentatului;
g) accidentul de traseu, dacă deplasarea s-a facut în timpul şi pe traseul normal de
la domiciliul lucrătorului la locul de muncă organizat de angajator şi invers;
h) accidentul suferit in timpul deplasarii de la sediul persoanei juridice sau de la
adresa persoanei fizice la locul de munca sau de la un loc de munca la altul, pentru
indeplinirea unei sarcini de munca;
i) accidentul suferit in timpul deplasarii de la sediul persoanei juridice sau de la
adresa persoanei fizice la care este incadrata victima, ori de la orice alt loc de
munca organizat de acestea, la o alta persoana juridica sau fizica, pentru
indeplinirea sarcinilor de munca, pe durata normala de deplasare;
j) accidentul suferit inainte sau dupa incetarea lucrului, daca victima prelua sau
preda uneltele de lucru, locul de munca, utilajul ori materialele, daca schimba
imbracamintea personala, echipamentul individual de protectie sau orice alt
echipament pus la dispozitie de angajator, daca se afla in baie ori in spalator sau
daca se deplasa de la locul de munca la iesirea din intreprindere sau unitate si
invers;
k) accidentul suferit in timpul pauzelor regulamentare, daca acesta a avut loc in
locuri organizate de angajator, precum si in timpul si pe traseul normal spre si de la
aceste locuri;

46
Norme de protecţia muncii
l) accidentul suferit de lucratori ai angajatorilor români sau de persoane fizice
române, delegaţi pentru îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în afara graniţelor
ţării, pe durata şi traseul prevăzute în documentul de deplasare;
m) accidentul suferit de personalul român care efectuează lucrări şi servicii pe
teritoriul altor ţări, în baza unor contracte, convenţii sau în alte condiţii prevăzute
de lege, încheiate de persoane juridice române cu parteneri străini, în timpul şi din
cauza îndeplinirii îndatoririlor de serviciu;
n) accidentul suferit de cei care urmează cursuri de calificare, recalificare sau
perfecţionare a pregătirii profesionale, în timpul şi din cauza efectuării activităţilor
aferente stagiului de practică;
o) accidentul determinat de fenomene sau calamităţi naturale, cum ar fi furtuna,
viscol, cutremur, inundaţie, alunecări de teren, trăsnet (electrocutare), dacă victima
se afla în timpul procesului de munca sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu;
p) dispariţia unei persoane, în condiţiile unui accident de muncă şi în împrejurări
care îndreptăţesc presupunerea decesului acesteia;
q) accidentul suferit de o persoană aflată în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, ca
urmare a unei agresiuni.
(2) În situaţiile menţionate la alin. (1) lit. g), h), i) si I), deplasarea trebuie să se
facă fără abateri nejustificate de la traseul normal şi, de asemenea, transportul să se
facă în condiţiile prevăzute de reglementările de securitate şi sănătate în muncă sau
de circulaţie în vigoare.
SECTIUNEA a 3-a
Bolile profesionale
Art. 33. - În sensul prevederilor art. 5 lit. h), afecţiunile suferite de elevi şi studenţi
în timpul efectuării instruirii practice sunt, de asemenea, boli profesionale.
Art. 34. - (1)Declararea bolilor profesionale este obligatorie şi se face de către
medicii din cadrul autorităţilor de sănătate publică teritoriale şi a municipiului
Bucureşti.

47
Norme de protecţia muncii
(2) Cercetarea cauzelor îmbolnăvirilor profesionale, în vederea confirmării sau
infirmării lor, precum şi stabilirea de măsuri pentru prevenirea altor îmbolnăviri se
fac de către specialiştii autorităţilor de sănătate publică teritoriale, în colaborare cu
inspectorii din inspectoratele teritoriale de muncă.
(3) Declararea bolilor profesionale se face pe baza procesului-verbal de cercetare.
(4) Bolile profesionale nou-declarate se raportează lunar de către autoritatea de
sănătate publică teritorială şi a municipiului Bucureşti la Centrul naţional de
coordonare metodologică şi informare privind bolile profesionale din cadrul
Institutului de Sănătate Publică Bucureşti, la Centrul de Calcul şi Statistică
Sanitară Bucureşti, precum şi la structurile teritoriale ale asiguratorului stabilit
conform legii.
(5) Intoxicatia acută profesională se declară, se cercetează şi se înregistrează atât
ca boală profesională, cât şi ca accident de muncă.

CAPITOLUL VII
Grupuri sensibile la riscuri
Art. 36. - Angajatorii au obligaţia să amenajeze locurile de muncă ţinând seama de
prezenţa grupurilor sensibile la riscuri specifice.

III.2 N.S.P. în cabinetul cosmetic


Normele specifice de securitate a muncii sunt aprobate prin Ordin al
Ministrului Muncii şi Solidarităţii Sociale. Legea Protecţiei Muncii nr. 90/1996
reglementează activităţile pentru care se elaborează normele specifice de securitate
a muncii.
Normele specifice de securitate a muncii cuprind prevederi de securitate a
muncii valabile pentru anumite activităţi sau grupe de activităţi caracterizate prin
riscuri similare.
Prevederile acestor norme se aplică cumulativ, indiferent de forma de
proprietate sau modul de organizare a activităţilor reglementate.

48
Norme de protecţia muncii
Normele specifice de securitate a muncii sunt reglementări cu aplicabilitate
natională, cuprinzând prevederi minimal obligatorii pentru desfăşurarea diferitelor
activităţi în condiţii de securitate.
Respectarea acestor prevederi nu absolvă persoanele juridice sau fizice de
răspunderea ce le revine pentru asigurarea şi a altor măsuri, corespunzatoare
condiţiilor concrete în care se desfasoară activităţile respective, prin instrucţiuni
proprii.
Cabinetelor în care se desfăşoară activităţi de înfrumuseţare li se aplică
dispoziţiile Ordinului ministrului sănătăţii publice nr. 261/2007 pentru aprobarea
Normelor tehnice privind curăţarea, dezinfecţia şi sterilizarea în unităţile sanitare,
publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 128 din 21 februarie 2007,
cu modificările ulterioare.
Angajatorul trebuie să asigure angajaţilor săi cursuri periodice de instruire,
conform reglementărilor Ministerului Sănătăţii Publice şi Ministerului Educaţiei,
Cercetării şi Tineretului, astfel încât prin activităţile desfăşurate de aceştia să nu fie
afectată sănătatea lor şi a clienţilor.
(2) Personalul angajat are obligaţia de a efectua controale medicale la angajare şi
controale periodice, conform prevederilor legislaţiei în vigoare; documentele care
dovedesc efectuarea acestor controale medicale se pun la dispoziţia inspectorilor
sanitari, în timpul acţiunilor de inspecţie.
(3) Personalul angajat trebuie să cunoască toate reglementările domeniului său de
activitate.
(4) Personalul angajat trebuie să demonstreze competenţă în folosirea materialelor
şi a procedurilor, în conformitate cu responsabilităţile atribuite, astfel încât să
prevină orice pericol pentru sănătate.
(5) Pentru acordarea primului ajutor în caz de accidente, angajaţii trebuie să aibă la
dispoziţie trusă de prim ajutor, facilităţi şi personal instruit pentru acordarea
primului ajutor.

49
Norme de protecţia muncii
III.3 N.F.I. norme de igienă

Vom prezenta in acest subcapitol câteva norme cu privire la:


Igienizarea locului de muncă:
Chiuveta şi masa de lucru se spală şi se dezinfectează după terminarea fiecărei
lucrări, cu materiale adecvate de curăţare .
Oglinda se curăţă ori de câte ori este necesar.
Scaunul se curăţă după fiecare lucrare în parte.
Pardoseala se mătură după fiecare lucrare.
Hârtia de pe tetieră se schimbă la fiecare client.
Igienizarea instrumentelor
Instrumentele se dezinfectează după executarea fiecărei lucrări, sau periodic,
cu soluţii specifice.
In timpul neefectuării lucrărilor instrumentele se păstrează în spaţii închise,
în condiţii igienice.
Igienizarea lenjeriei
Lenjeria de protecţie se schimbă la fiecare client.
Lenjeria se sterilizează periodic prin metode specifice.
In timpul neefectuării lucrărilor lenjeria se păstrează în spaţii închise în
condiţii igienice.
Cosmeticianul va cunoaşte si va solicita materiale necesare pentru
curăţenie si dezinfectare ( detergenti, sapun, substante clorosodice , lavete
bumbac, mopuri, maturi, bureţi, hârtie, etc).
Cosmeticianul va cunoaşte si aplica metode de sterilizare ( termice,
chimice) si va dezinfecta instrumentele după executarea fiecărei lucrări.
Spaţiul de lucru se curăţă după fiecare lucrare.
Lenjeria de protecţie va fi in permanenţă curată si sterilizată (călcată).
Lucrătorul va avea cunoştinţe de dermatologie (de recunoaştere a dermatozelor,
negilor, aluniţelor, pediculozelor, etc)

50
Norme de protecţia muncii
Utilizarea echipamentelor cosmetice în salonul de cosmetică
Se va face cu atenţie verificarea stării tehnice si funcţionalităţii echipamentului
specific cabinetului de cosmetică, înainte de începerea lucrului.
Se vor identifica disfuncţionalităţile echipamentelor prin observarea permanenta
a parametrilor calitativi.
Echipamentele sşi aparatura din dotare se vor menţine în condiţii de bună
funcţionare. Aceasta se realizează prin solicitarea intervenţiei echipelor de
intervenţie
Aparatele utilizate în tratamentul cosmetic se vor manevra cu respectarea
normelor de protecţia muncii specifice.
Reglarea parametrilor echipamentului cosmetic se face funcţie de dorinţele
clientului şi de tipul de procedură ce umează a se efectua.
În salonul de cosmetică întâlnim următoarele echipamente în dotare:
- aparate speciale de tratament cosmetic (ex.: vapofor, ionoderm, electroderm)
- echipament specific (ex.: fotoliu cosmetic, măsuţă cosmetica)
- echipament auxiliar (ex.: storcător fructe, frigider)
Normele de igienă trebuie respectate cu stricteţe, astfel materialele folosite
la o clientă (dischete, pansamente, bureţei, cearceaf de unică folosinţă, halat,
boneţică etc.) să nu fie refolosite , iar ustensilele folosite pentru realizarea
proceselor de cosmetică se vor dezinfecta şi piesele aparatelor cu care se lucrează
de asemenea cu spirt sau în sterilizator.
Tot ceea ce realizează cosmeticiana se bazează pe cunoştinţe teoretice şi
practice, care se referă la anatomia şi fiziologia pielii, a muşchilor pieloşi şi chiar
pe cunoştinţe de anatomie a întregului organism, acestea fiind un tot unitar.
Sala de aşteptare trebuie să fie în permanenţă curată şi dezinfectată, dotată
cu cel puţin două fotolii, reviste de specialitate, televizor, apă, răcoritoare, cafea
pentru ca ambianţa plăcută să te întâmpine încă de la început. Totodată, existenţa
unei toalete este indispensabilă.

51
Cap. IV. Concluzii

Grija femeii zilelor noastre pentru întreţinerea frumuseţii fizice a devenit o


necesitate curentă, fiind sincronă cu grija pentru sănătate.
Un număr tot mai mare de femei se adresează cosmeticienelor pentru
îngrijiri cosmetice.
Cosmetologia modernă se bazează pe noţiuni de biologie, chimie şi fizică.
Vine în sprijinul celor ce doresc să-şi facă o îngrijire cosmetică adecvată.
De asemenea, cosmetologia este ştiinţa şi arta care se ocupă cu
înfrumuseţarea copului, a îngrijirii pielii sănătoase a acestuia folosind anumite
procedee şi substanţe.
Până la un moment dat, scopul esenţial al cosmetologiei era înfrumuseţarea
femeii. Cremele, băile de lapte, unguentele catifelau pielea, iar machiajul camufl a
imperfecţiunile feţei.
În timp, evoluţia ştiinţei medicale, a igienei, a esteticii, a gerontologiei au
schimbat preocupările cosmetologiei. Astăzi se ştie că procedeele cosmetice ajută
la igiena pielii, întârzie apariţia ridurilor, influenţează vigoarea ţesuturilor.
Studiind pielea prin diverse metode de examinare, putem observa o serie
întreagă
de caracteristici care fac posibilă încadrarea tenului într-o categorie anumită.
Examenul trebuie făcut minuţios, iar prin interpretarea aspectelor ce se
observă
la nivelul pielii să se pună un diagnostic cât mai precis şi să se aplice un tratament
adecvat cu procedeele şi produsele necesare pentru fiecare categorie în parte.
Aplicarea unui diagnostic greşit conduce la un tratament greşit care poate să
accentueze anumite imperfecţiuni constatate la examenul cosmetic.
Cucerirea frumuseţii rămâne una din cele mai arzătoare dorinţe ale femeilor,
pe care trecerea timpului nu a reuşit s-o îmblânzească. Încă din cele mai vechi
timpuri, omul a simţit că nu poate trăi în absenţa ei, că viaţa nu poate fi trăită cu
bucurie decât atunci când întâlneşti lucruri frumoase în cale.
52
Concluzii
Înfrumuseţarea corpului este astăzi, la fel ca întotdeauna, la fel de
importantă ca frumuseţea spiritului, pentru că ea deschide poarta spre respectul şi
admiraţia celor din jur.
Ne place să cucerim priviri admirative, să primim complimente sau să
smulgem zâmbete de apreciere pentru felul în care arătăm, aşa că ne dorim să
descoperim secretele frumuseţii şi să le aducem odată pentru totdeauna în viaţa
noastră.
Experţii recomandă o dietă bogată în fructe şi legume pentru un ten sănătos
şi frumos.
Legumele cu frunze verzi, precum şi altele în culori variate (roşiile,
morcovii) conţin antioxidanţi care stabilizează acţiunea distructivă a radicalilor
liberi asupra structurii celulare.
Nutriţioniştii recomandă un consum ridicat de apă, antioxidanţi şi evitarea
fumatului şi a alcoolului pentru a-ţi menţine sănătatea pielii şi, bineânţeles
expunerea la soare care are efectele cele mai nocive asupra pielii noastre.
Cosmetica sau arta înfrumuseţării ne învaţă cum să avem un aspect îngrijit,
cum să ne ascundem defectele sau cum să ne punem în evidenţă calităţile fi zice,
deopotrivă pentru femei şi pentru bărbaţi.
Pentru un tratament cosmetic adecvat, trebuie să determinam tipul de ten,
deoarece numai cunoscând tipul de ten putem lua măsuri pentru îngrijire.
Menţinerea pielii în stare de perfectă sănătate poate fi realizată frecventând
regulat cabinetul cosmetic, unde pot fi executate: băi de abur, extragerea
comedoanelor, masajul manual şi electric, aplicarea de măşti în raport cu natura
tenului.
Tratamentele cosmetice nu sunt STAS sau repetate la fiecare şedinţă, ele
fiind personalizate în funcţie de natura pielii, sezon, vârstă şi alte criterii
determinate de persoana pe care sunt aplicate.

53
Bibliografie
1. Prof. N. Ionescu, E. Pirtea, Tehnica ingrijirii cosmetice, Ed. Didactica si

pedagogica, 1978;
2. Conf. Dr. Adriana Popovici, Dermatofarmacia si cosmetologia, Ed.

Medicala, Bucuresti, 1982;


3. Humbert Pierantoni, Manual practic de ingrijire estetice, Ed. Didactica si

pedagogica;
4. Victoria Harjau, Dumitru Lupuleasa, Ana-Maria Dumitrescu, Dermato-

cosmetologie, Ed. Polirom, 1998;


5. Dr. ing. Constantin Ionescu Boeru, Pielea si secretele ei, Ed. Tehnica,

Bucuresti, 1992
6. Alexe, Valeria, Alexe, Alexandru, Cosmetica modernă, Ed. Tehnică, 1972;

7. Dragomirescu, Anca, 101 întrebări din cosmetica vârstelor, Ed. Brumar,


2009;
8. Hunian, I., ABC de cosmetică, Ed. Tehnică, 1969;
9. Voiculescu, Sanda, Chimie cosmetcă şi produse de specialitate, ( manual
pentru şcolile postliceale), Ed. Didactică şi Pedagogică, 1970;

54