USAMV București

Facultatea de Biotehnologii

Tipul și rolul vitaminelor în organism

Pamfil Simina - Anamaria

Grupa 6104
 Cuprins:

I. Vitaminele

II. Deficitul de vitamine - avitaminoza

III. Indicațiile tratamentului cu vitamine

IV. Toxicitatea vitaminelor

V. Concluzii

VI. Bibliografie
 Termenul de vitamină este folosit pentru a descrie un anumit compus organic de
care organismul are nevoie, dar pe care nu îl poate produce singur. În principal,
vitaminele servesc drept catalizatori pentru anumite reacţii din corpul nostru.

Dacă aceşti catalizatori lipsesc, cum este în cazul carenţelor vitaminice, funcţiile
normale ale organismului nu mai funcţionează corect şi astfel apare riscul crescut de
dezvoltare a bolilor.

Vitaminele și rolul lor au fost minimalizate secole. Experimentele pe modele

animale efectuate la începutul secolului XX au arătat că animalele hrănite cu alimente
înalt purificate (proteine, glucide, lipide și săruri minerale) nu se dezvoltau
corespunzător. În 1912 Frederick Gowland Hopkins a publicat "Feeding Experiments
Illustrating The Importance of Accesory Factors in Normal Dietaries" unde se discuta
despre factori alimentari suplimentari necesari pentru creșterea și dezvoltarea
organismului, factori denumiti ulterior vitamine.
Vitaminele sunt nutrienți esențiali având roluri în : menținerea barierei de apărare
la nivelul mucoaselor și creșterea rezistentei la infecții; metabolismul proteinelor,
glucidelor, lipidelor și mineralelor; sinteza unor structuri indispensabile (acizi nucleici
și nucleoproteine din molecula de ADN, enzime, factori de coagulare); procesele de
oxidare (efect antioxidant) și aterogeneza (efect antiaterogen).

Vitamina A este întâlnită sub 4 forme : retinol, acid retinoic, retinal, beta caroten
:

 retinolul contribuie la bariera de apărare la nivelul mucoaselor (intra in

compozitia mucusului)
 retinalul intra în structura celulelor fotoreceptoare din retină (celulele cu
conuri si bastonase)
 acidul retinoic previne excesul de cheratinizare la nivelul pielii
 beta carotenul este antioxidant

Vitamina D este întâlnită sub doua forme : D2 (ergocalciferol) și D3

(colecalciferol); la nivelul tegumentului 7,8 dihidrocolesterolul este activat sub
acțiunea razelor ultraviolete în vitamina D3 (colecalciferol).
Vitamina D intervine în metabolismul calciului și fosforului, intervenid în
profilaxia rahitismului.

Vitamina E include două clase de substanțe biologic active : tocoferolii și

tocotrienolii.
Tocotrienolii au rol antioxidant (se utilizeaza în loțiuni antioxidante având în vedere
absorbția bună la nivelul tegumentului).
Tocoferolii intervin în metabolismul grăsimilor și proteinelor având acțiune
antiaterogena.

Vitamina K este întâlnită sub doua forme naturale : vitamina K1 (fitoquinona)

care se gaseste în plantele verzi și vitamina K2 (menaquinona) sintetizată de bacteriile
din colon. Vitamina K3 sintetică (menadiona) este transformată în ficat în
menaquinona prin reacție de alcalinizare.

1
 Vitamina K intervine în procesul de coagulare participând la sinteza factorilor de
coagulare.

Vitamina B1 (tiamina) participă la diferite reacții chimice fiind cofactor al

sistemelor enzimatice. Intervine în metabolismul glucidelor și în funcția celulei
nervoase, fiind esențială pentru creștere, apetit, funcționarea sistemului nervos.

Vitamina B2 (riboflavina) este cofactor pentru sistemele enzimatice, participă la

transportul ionilor de hidrogen și în procesul de respirație tisulară.

Vitamina B3 (PP / niacina) există sub două forme : acidul nicotinic și

nicotinamidă. Participă la sistemele implicate în metabolismul carbohidratilor și al
aminoacizilor, sinteza grasimilor și respirația tisulară.
Vitamina B3 are rol imunomodulator și antiinflamator.

Vitamina B5 (acidul pantotenic) participă la reacțiile metabolismului intermediar

al glucidelor, lipidelor și proteinelor.

Vitamina B6 (piridoxina) intervine în metabolismul aminoacizilor și acizilor

grași nesaturați și este importantă pentru procesul de creștere și dezvoltare normală a
sistemului nervos.

Vitamina B9 (acidul folic) reprezintă un grup de compuși chimici care conțin

acid pteroic. Rolul acidului folic este de a participa la sinteza de aminoacizi și
nucleotide (molecule de ADN), acizi nucleici, derivați porfirinici folosind cofactor
vitamina B12. Deasemenea intervine în formarea și maturarea eritrocitelor și
leucocitelor.

Vitamina B12 (cobalamina), după absoarbție este transportată în plasmă spre

ficat, apoi la țesuturi. Este esențială pentru biosinteza acizilor nucleici și a
nucleoproteinelor având rol în metabolismul sistemului nervos. Biotina este
componenta esențială a enzimelor, intervenid în metabolismul acizilor grași și
aminoacizilor și transportul grupărilor carboxil.

Vitamina C (acidul ascorbic) este o vitamină provenită exclusiv din alimentație.

Se absoarbe prin transport activ sau difuziune pasivă. Intra în celule prin sistem de
transport specific și necesită un transportor de glucoză. Insulina favorizează intrarea
vitaminei C în celuă. Pacienții cu hiperglicemie și diabet zaharat dezechilibrat au
niveluri scăzute de vitamina C în celulă ceea ce determina creșterea stressului oxidativ
cu risc crescut de ateroscleroza.
Vitamina C are mai multe funcții în organism :
 participă la sistemele redox și intervine în sinteza colagenului (din structura
țesutului conjunctiv, cartilaj, matrice osoasă, dinți, piele, tendoane);
 rol antioxidant;
 crește rezistența la infecții prin activarea leucocitelor, producție de interferon,
menținerea integrității mucoaselor.

Factorii alimentari cu efect vitamin-like sunt biosintetizati (colina, carnitina) sau

esențiali (mioinozitolul, carnitina, ubiquinonele). Factorii alimentari cu efect vitamin-
like intra în structura membranelor, sfingolipidelor, neurotransmitatorilor, facilitează

2
transportul acizilor grași, au rol de mesager intracelular, scad fragilitatea capilară.
Ubiquinonele (Coenzima Q10) au efect antioxidant.

Deficitul de vitamine - avitaminoza

Avitaminoza reprezintă un deficit de vitamine în organism. De-a lungul secolelor

s-a constatat că privarea de un anumit aliment a determinat boli
precum beriberi, scorbutul, pellagra ale caror simptome s-au remis la reintroducerea
în dietă a alimentului deficitar.
Persoanele sănătoase care au alimentație variată nu ar trebui să prezinte deficiențe
de vitamine.

Deficitul de vitamina A afectează vederea nocturnă; xeroftalmia se

caracterizează prin atrofia glandelor perioculare și hipercheratoza la nivelul
conjunctivei, afectarea corneei și chiar orbire; la nivelul tegumentelor determină
hipercheratoza cu piele uscată.

Deficitul de vitamina D produce rahitismul la copil (caracterizat clinic prin

deformari la nivelul cartilajelor de creștere, tibie, radius, humerus, ulnă precum și
dureri osoase și musculare, tetanie hipocalcemica) și osteomalcia la adult (scăderea
densității osoase cu pseudofracturi de coloană, tibie, slăbiciune musculară);
osteoporoză (scaderea densității osoase indusă de vârstă prin scăderea nivelurilor de
estrogeni).

Deficitul de vitamiana E se înâlnește la vârstnici, pacienții cu malnutriție, cu

boli cronice (hemodializati) și se asociază cu manifestari neurologice (hiporeflexie,
ataxia - lipsa de coordonare a mișcărilor, scaderea sensibilității cutanate), manifestari
vasculare (risc crescut de ateroscleroza), scăderea prostaglandinelor și creșterea
nivelurilor de prolactină implicată în simptomele sindromului premenstrual.

Deficitul de vitamina K este rar la adult și poate fi determinat de malabsorbția

de lipide (insuficiență pancreatică), dezechilibrul florei intestinale după
antibioticoterapie prelungită. Se manifestă prin tendința la hemoragie. La nou născut
poate apare un sindrom hemoragipar postpartum din cauza unui transfer deficitar de
vitamina K transplacentar și de aceeea se administrează vitamina K intramuscular
profilactic.

Deficitul de vitamina B1 produce manifestări neurologice (confuzie, neuropatie

periferică, encefalopatia Wernicke), psihoza Korsakoff (tulburări de memorie,
tulburări cognitive), afectare cardiacă (insuficiență cardiacă), anorexia, scădere
ponderală.

Deficitul de vitamina B2 determină cheilite, stomatite angulare, erupții la nivelul

pielii, șant nazolabial, scrot, vulvă, senzație de arsură la nivelul ochilor, senzație de
arsură la nivelul limbii și gurii.

Deficitul de vitamina B3 (niacin) produce pellagra (dermatită, diaree, demență)

cu manifestari cutanate (erupție cutanată eritematoasă pe zonele expuse la soare),
manifestari digestive (diaree, greață, chelită, stomatită), manifestari neuropsihiatrice
(letargie, depresie, apatie, anxietate, scăderea capacității de concentrare).

3
 Deficitul de vitamina B5 (acid pantotenic) produce iritabilitate, insomnie,
fatigabilitate, cefalee, slăbiciune musculară, parestezii.

Deficitul de vitamina B6 produce neuropatii periferice, iritabilitate, anxietate,

confuzie, glosita, cheilită.

Deficitul de vitamina B7 (biotina) este implicat în dermatita seboreica.

Deficitul de acid folic produce afectare neurologică, anemia megaloblastică, iar la

gravide se asociază cu defecte de tub neural.

Deficitul de vitamina B12 determină anemia megaloblastică, glosita, neuropatia

periferică senzitivă.

Derficitul de vitamina C se asociază cu astenia, fatigabilitate, dispnee, dureri

articulare și musculare, manifestări cutanate (purpură, echimoze), hemoragii
gingivale.

Indicațiile tratamentului cu vitamine

Tratamentul cu vitamine se efectuează atunci când se constată un deficit de

vitamine, în situațiile de nutriție parenterală prelungită, în situații de malabsorbție, în
convalescență, în dietele severe de slăbire.

Toxicitatea vitaminelor

Majoritatea vitaminelor sunt toxice la doze foarte mari :

 vitamina A : tegumente uscate, fisurate, căderea părului, cheilite, gingivite;

 vitamina D : calcificări osoase, litiază, calcificări de țesuturi moi, greață,
vărsături, constipație, poliurie, polidipsie;
 vitamina E este toxică la peste 1000 mg / zi;
 vitamina B1 este toxică în doze de peste 1000 ori valoarea nutrițională când
poate produce supresia centrilor respiratori, cefalee, convulsii, slăbiciune
musculară, aritmii, reacții alergice;
 niacinul (vitamina B3) este toxic la doze de peste 6 g pe zi prin eliberare de
histamina crescând riscul de ulcer peptic și astm bronșic; deasemenea există
toxicitate hepatică;
 vitamina C poate determina tulburari gastrointestinale și diaree, crește riscul
de litiază renală (prin formare de oxalati), crește riscul de carcinogenază la pacienții
cu infecție Helicobacter Pylori;
 Nu se cunoaște toxicitate pentru acidul pantotenic, vitamina B6, acidul folic,
vitamina B12, biotina.

Concluzii

 vitaminele sunt componente importante ale alimentației.

4
 alimentația variată asigură necesarul de vitamine fară a impune suplimentarea
acestora
Toxicitatea la vitamine apare la doze foarte mari.

Bibliografie:

https://www.cdt-babes.ro/articole/rolul-vitaminelor-in-
organism.php

https://www.cdt-babes.ro/articole/deficitul-de-vitamine-
avitaminoza.php

https://www.csid.ro/health/vitamine-si-minerale/totul-despre-
vitamine-12125453