Scoala Sanitara Postliceala

Fundeni

Proiect de diploma

‘’Rolul asistentei medicale in ingrijirea pacientei cu cancer de san’’

COORDONATOR: ELEV:

PROF. NURSING PIRVU CRISTINA GEORGIANA

1
 CUPRINS

PARTE GENERALA

CAPITOLUL I

1. NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE

1.1 Elementele de anatomie morfologică a sânului

1.2 Elementele de anatomie descriptivă a glandei mamare

1.3 Anatomie patologică

1.4 Afectiuni inflamatorii ale glandei mamare

CAPITOLUL II

2. CANCERUL DE SAN
2.1 Definitie si etiologie
2.2 Clasificarea cancerului mamar
2.3 Semne si simptome
2.4 Forme clinice
2.5 Screening-ul
2.6 Diagnosticul
2.6.1 Diagnosticul clinic
2.6.2 Diagnosticul paraclinic
2.6.3 Diagnosticul histopatologic
2.6.4 Diagnosticul stadial
2.7 Stadializarea
2.8 Evolutie
2.9 Prognostic
2.10 Tratament
2.10.1 Tratamentul chirurgical
2.10.2 Radioterapia
2.10.3 Chimioterapia
2.10.4 Hormonoterapia

2
 2.10.5 Tratamentul profilactic
2.10.6 Efecte secundare

CAPITOLUL III

3. Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacientului cu cancer de sân

CAPITOLUL IV

4. Studiu de caz
4.1 Cazul I
4.2 Cazul II

3
INTRODUCERE

Cancerul glandei mamare este ce-a mai frecventă malignitate la femei, mai ales în ţările
europene, fiind cea mai frecventă cauza de deces prin cancer la femei.
Ameliorarea controlului cancerului glandei mamare se poate obţine printr-un diagnostic precoce
în stadiile clinice curabile cu procent maxim de vindecare.
Diagnosticul activ de depistare a cancerului glandei mamare este deosebit de important.
Diagnosticul precoce al cancerului de san poate fi obţinut prin trei procedee: educaţia sanitară şi
informaţia populaţiei feminine, autopalpare şi screning-ul mamografic.
Informaţia sanitară a populaţiei feminine determina femeia să se prezinte la medic mai repede
dacă observă un semn clinic la nivelul sânilor. Modificarea comportamentului populaţiei poate
contribui la diminuarea dimensiunii tumorii mamare în momentul diagnosticului.
Incidenta cancerului mamar privită global este în creştere. Dacă ne referim la vârsta la care apare
cancerul mamar, frecventa maximă se înregistrează în premenopauza. Se consideră că o femeie
din zece va suferi la un moment dat, pe parcursul vieţii, de cancer mamar.
Îngrijirea pacientelor cu cancer mamar este importantă, dar mai importantă este profilaxia
cancerului, care constă în educarea pacientelor se a se prezenta cât mai devreme la medic, pentru
că boala să fie descoperită în faze incipiente.
Perceperea maladiei că o experienţă fatală conduce deseori la adoptarea unei atitudini pasive şi
resemnate de aceea rolul echipei de îngrijire este de a furniza date cât mai exacte despre boala
canceroasă cât şi despre prognostic, care este cu atât mai bun cu cât prezentarea la medic se face
la primele semne de suspiciune.
Răspunderea faţă de viaţă şi sănătatea pacientei este importantă, de aceea conştiinţa profesională
ocupa un loc primordial. Legat de conştiinţa asistenţei medicale, în cazul în care nu se mai poate
face nimic, trebuie să existe convingerea că s-a făcut totul pentru salvarea pacientei.
Unul din efectele pozitive din viaţa unei asistente medicale este satisfacţia de a vedea
schimbările apărute la paciente, că se simt bine, că starea de nelinişte a dispărut făcând loc unei
dorinţe de viaţă şi a unei bune dispoziţii.
O bună stare de sănătate este un drept imprescriptibil al omului.

În spirit tradiţional viaţa omului nu are preţ.

4
Modul de lucru utilizat
Scopul acestei lucrări este de a scoate în evidenţă particularităţile de îngrijire postoperatorie şi
modalităţile de reinserţie socio-profesionale a pacienţilor.
În activitatea secţiei de chirurgie oncologică asistenta medicală trebuie să se implice în
activitatea sa, în educaţia pacientelor în ceea ce priveşte boală, tratamentul efectuat, reconstrucţia
ulterioară a sanului prin implant de silicon şi psihoterapie acordată acestor paciente.
Am întocmit această lucrare cu intenţia de a înfăţişa cunoştinţele fundamentale şi noţiunile de
bază legate de cancerul de san, factorii care intervin în declanşarea bolii şi modalităţile de
depistare precoce al bolii.

5
 CAPITOLUL I
NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE

Glanda mamară este în specia umană un organ pereche şi simetric, anexat aparatului reproductiv
şi destinat secreţiei lactate. Embriologic provine din ectoderm. Sânul cuprinde ţesut glandular
(glanda mamară) şi ţesut celuloadipos dispus între lobii şi lobulii glandulari, împreună cu vasele
limfatice şi nervii.

6
1.1 Elemente de anatomie morfologica a sânului
Limitele sânului normal Sânul la femeie se află în regiunea mamară care se întinde de la coasta a
2-a sau a 3-a până la al 6-lea sau al 7-lea cartilaj costal şi de la marginea sternului până la linia
axilară anterioară, dar in realitate, ţesutul glandular mamar depăşeşte aceste limite Conturul
glandei prezintă patru prelungiri:
1. prelungirea axilară sau externă , care este cea mai importantă din punct de vedere
patologic, este atât de mare , încât formează o masă axilară vizibilă care se măreşte
premenstrual, în cursul lactaţiei sau în congestiile mamare postpartum
2. superioară sau subclaviculară
3. internă sau parasternală
4. inferioară

Cadranele sânului
Topografic, văzut din faţă, sânul este divizat în patru cadrane: superomedial, superolateral,
inferomedial şi inferolateral, de-a lungul a două axe(verticală şi orizontală), ce trec prin
mamelon. Văzut din faţa, sânul are aspectul unui disc, al unui con sau al unei sfere, proiectată pe
un plan desenat de jumatatea inferioară a perimetrului bazei care formează şantul submamar.
Topografic, trasând două linii care trec prin marile diametre ale bazei conului mamar, suprafaţa
sânului este împărţită în patru cadrane din care cele două superioare au suprafaţa mai mare.

7
Dimensiunile sânului normal

La femeia vazută din faţa, în picioare şi în special în decubit dorsal, se pot măsura trei elemente:
perimetrul mamar, înăltimea mamară, măsurând între 12-15 cm şi lăţimea mamară, între 12 şi 15
cm .
Se propune definirea sânului prin trei parametri (Bricout, N, 1990 ,Jost G, 1988):
 înaltime ( H) - 13,5
 proiectie anterioară ( Pa) - 3,5
 grad de ptoza ( Pt) -0
Volumul mamar variază foarte mult, între 160-400 cmc, în funcţie de tipul constituţional,
indiferent de forma sânului. Se consideră că volumul ideal ar fi cuprins între 200-300 cmc. În 7
cazuri din 10, sânul stâng este mai voluminos decât dreptul, fără sa se cunoasca motivul. Situaţia
mamelonului şi areolei Este admis că placa areolo-mamelonară trebuie sa privească înainte,
discret în afară şi uşor în sus şi trebuie sa se situeze în vârful conului mamar, uşor descentrată

8
catre segmentul infero-exterior. Se consideră ca la o femeie în picioare, mamelonul se găseşte la
intersectia unei orizontale care trece prin mijlocul bratului şi al unei verticale coborâtă de la
claviculă la doua laturi de deget în afara articulaţiei sterno-claviculare( Bricout N, 1990)
Deşi sânul normal ideal nu există, sânul operat ideal va satisface anumite criterii morfologice.
Acest sân trebuie să aibă o formă armonioasă care-l va proteja de ptoză, fie ea glandulară sau
cutanată. De aceea este convenţională respectarea anumitor măsuri, deşi aceste distanţe ar trebui
totdeauna adaptate la forma peretelui toracic şi la construcţia generală a pacientei. Aceste criterii
sunt după cum urmează (la o femeie cu înălţimea cuprinsă între 1,60-1,70 m
 de la furculiţa suprasternală la areolă: 17-19 cm
 dacă măsurarea este făcută pe axul sânului bazată pe o linie orizontală care trece prin
furculiţa sternală, dar 5 cm lateral, aceasta este mai scurtă pentru că nu corespunde
ipotenuzei (laturii opuse unghiului drept):15,5-17 cm
 de la linia mediană sternală la marginea interioară a areolei mamare: 8-9 cm
 de la marginea inferioară a areolei la şanţul inframamar: 4-5 cm
 pentru areolă: 4-5 cm.
Clasic se propun distanţele ideale( care nu sânt influenţate de mobilitatea mamară):
 foseta suprasternală-mamelon = 17-18 cm
 distanţa intermamelonară = 20-21 cm
 distanţa mamelon-ombilic = 24-25 cm

Concluzii chirurgicale
Nu exista o formă ideală a sânului. Important este să fie armonios şi lipsit de ptoză.
Noţiunea de volum mamar este considerată capitală: se admite ca la o femeie de talie medie,
volumul ideal este de aproximativ 275 cmc.
Există 3 elemente esenţiale din punct de vedere chirurgical, care trebuiesc urmărite:
 perimetrul mamar
 şantul submamar
 poziţia placii areolomamare - de importanţă capitală în chirurgia plastică, ea fiind cea
care determină reuşita sau eşecul, fiind “ cheia de boltă a arhitecturii mamare”.

9
1.2 Elemente de anatomie descriptivă a glandei mamare

Anatomia sânului ( după Botti G, Mastoplastiche esthetiche, 2004 )

Structura sânilor este identică la toate femeile, dar în proporţii variabile, în funcţie de stadiile
diferite ale vieţii reproductive, de propriul ţesut glandular, conjunctiv şi adipos.

Tegumentul
Forma sânului depinde foarte mult de calitatea , grosimea şi elasticitatea pielii şi a ţesutului
celular subcutanat ce acoperă glanda mamară.
Tegumentul este sensibil la modificările hormonale, greutate, gravitaţie şi îmbătrânire putând
deveni întinsă în special la polul inferior al sânilor. Grosimea şi elasticitatea pielii este
importantă pentru obţinerea unui rezultat bun imediat şi pe termen lung.
Vascularizaţia tegumentului provine din plexurile subdermale care comunică cu perforantele
intercostale şi din parenchimul glandular. Inervaţia este asigurată din ramurile nervilor
intercostali 3-5. Pielea nu are aceleaşi caracteristici peste tot, fiind mai groasă la periferia glandei
decât în jurul areolei mamare: de asemenea, este mai groasă la polul inferior(şanţul inframamar)
decât la cel superior, posibil datorită gravitaţiei.

10
Calitatea pielii variază, de asemenea, de la o femeie la alta, independent de vârstă, cu efecte
asupra stabilităţii rezultatului procedurii chirurgicale plastic.

Ţesutul glandular
Ţesutul glandular , histologic, este alcătuit din acini, grupaţi în ciorchini, formând unităţile de
bază – lobulii, înconjurând ductele alveolare în care îşi golesc conţinutul. Ductele alveolare
drenează în ductele intralobulare, ansamblul de lobuli ce drenează acelaşi duct intralobular
formând un lobul mamar.Ductele lactofore (un duct pentru fiecare lob) converg spre mamelon, la
nivelul căruia se deschid prin orificiile lactofore.
Ţesutul glandular este mai dens în cadranul supero-lateral şi în coada axilară; de aici şi frecvenţa
mai crescută a leziunilor maligne în aceste regiuni.
Ţesutul adipos – originea embriologică ectodermală face ca ţesutul glandular să fie amestecat cu
ţesutul adipos subcutanat, în cantităţi variabile.
Ţesutul conjunctiv – contrar unor opinii, glanda mamară nu are capsulă proprie. Lobii şi lobulii
sunt separaţi prin septuri fibroase subţiri, identificabile doar la examenul histologic. Ţesutul
conjunctiv trimite extensii , în unghi drept, spre ţesutul adipos subcutanat, terminându-se la
nivelul dermului şi formând ligamentele lui Cooper.
Invazia acestor ligamente, prin dezvoltarea unui proces neoplazic, pledează pentru fenomenul
„coajă de portocală”.
Fascia superficială – trece în întregime posterior de glanda mamară.

Areola mamară şi mamelonul

Areola mamară , cu un diametru de 35-50 mm la sânul normal, are o suprafaţă neregulată,
presărată cu tuberculii Morgagni. Faptul că limita periferică a areolei mamare nu este bine
definită reprezintă un avantaj în cazul efectuării unei incizii în formă de arc de cerc,cu cicatrizare
ulterioară foarte bună, cicatricea fiind aproape invizibilă.
Mamelonul este diferit ca formă, mărime şi proeminenţă, de la o femeie la alta. Suprafaţa sa este
neregulată datorită depresiunilor corespunzătoare orificiilor de deschidere ale celor 15-20 ducte
lactofore.
Fixarea sânului – unicul sistem de susţinere este reprezentat de piele, datorită conexiunilor
strânse cu glanda mamară prin ligamentele lui Cooper.

11
 Ligamentele Cooper ( după Botti , G, 2004)

Aceste ligamente se inseră pe faţa posterioară a fasciei superficiale fiind conectate şi cu fascia
profundă, dar nu atât de strâns permiţând mobilitatea pe planurile profunde . Aceste ligamente
pot fi întinse de sarcină, de fluctuaţiile de greutate sau odată cu vârsta, ducând la apariţia
diferitelor grade de ptoză .

Musculatura
Sânul este situat deasupra fasciei profunde şi a musculaturii peretelui anterolateral al toracelui.
Porţiunile centrală, medială şi superioară a sânului stau pe muşchiul mare pectoral, iar porţiunea
inferioară vine în raport cu digitaţiile anterioare ale muşchiului mare dinţat anterior, cu muşchiul
oblic extern şi fascia lui şi fascia anterioară a muschiului drept abdominal. Lateral se poate
întinde până la muşchiul latissimus dorsi, iar superolateral până în axilă.

12
Vascularizaţia regiunii mamare
Vascularizaţia arterială
Trei plexuri joacă roluri inegale în vascularizarea sânului:
 subdermal
 preglandular
 retroglandular, conectat cu cel preglandular printr-un sistem anastomotic intraglandular

13
Vascularizaţia arterială a regiunii mamare( după Botti, G, 2004 )

Originea plexurilor – cele trei plexuri derivă din:

1. artera toracoacromială – din artera axilară, la marginea superioară a muşchiului pectoral
mic
2. artera mamară externă (toracică laterală) – din artera axilară, în spatele muşchiului
pectoral mic.
Se termină prin diviziune în trei ramuri:
o anterioară, care vascularizează pielea
o posterioară musculară, care se anastomozează cu ramurile subscapulare, dând naştere
ramurilor destinate muşchilor pectoral, serratus anterior şi intercostali
o glandulară (principala arteră externă)
3. artera mamară internă (toracică medială)
o ia naştere din partea inferioară a arterei subclaviculare.
Dă naştere ramurilor:
o posterioare colaterale
o destinate mediastinului şi timusului
o interne
o destinate sternului
o anterioare (vasele toracice perforante anterioare)
o distribuite marelui pectoral şi glandei mamare - intercostale laterale (anterioare)
4. arterele infracostale – ramuri colaterale ale arterelor intercostale 7, 8, 9, ce dau naştere
ramurilor perforante, intrând în cadranul inferolateral al sânului.

Placa areolă mamară-mamelon – beneficiază de o reţea dublă, un plex orizontal subdermic şi

un plex glandular vertical. Plexul areolar subdermal este foarte superficial, proceduri incluzând
strippingul pielii fiind realizate cu precauţie şi foarte superficial la acest nivel. În spatele
mamelonului există un plex de capilare perilactofore, perpendiculare pe piele, cu origine în artera
mamelonului .

14
Vascularizaţia complexului areolomamelonar
Vascularizaţia venoasă a regiunii mamare
Drenajul venos se face prin două plexuri, superficial şi profund, anstomozate prin sistemul
intraglandular şi la periferie .La nivelul plăcii areolă mamară-mamelon există un plex subdermic,
care formează un plex periareolar major şi un plex în jurul mamelonului, anastomozat cu plexul
glandular profund din jurul ductelor lactofore.

Vascurizaţia venoasă a sânului ( după Botti G, 2004)

15
Reţeaua venoasă superficială - reprezentată de „cercul lui Haller”, în jurul areolei drenează în
venele superficiale din regiune:
 deasupra – în plexul cervical superficial (venele jugulare externă şi anterioară)
 lateral – în vena cefalică via vena toracoacromială
 dedesubt – în venele superficiale ale peretelui abdominal.

Reţeaua venoasă profundă – venele profunde sunt satelite ramurilor arteriale şi drenează în
două mari curente sanguine:
 lateral – în vena toracică laterală şi apoi vena axilară
 medial – în vena toracică medială.

Limfaticele sânului
Modelul sistemului limfatic al sânului poate fi suprapus pe cel al sistemului arterial.
Abundenţa anastomozelor devine de primă importanţă într-o leziune malignă.
Nici un sector al sânului nu are o cale exclusivă de drenaj.

Limfaticele sânului ( după Botti G, 2004)

16
Plexuri de origine :
 plexul superficial, cel mai bine dezvoltat, drenează majoritatea limfei şi creşte în
densitate în apropierea areolei mamare unde formează plexul periareolar
 plexul profund este format din eferente perilobulare (care drenează de-a lungul spaţiilor
interlobare) şi eferentele perilactofore.

„Curenţii” limfatici
 lateral, cel mai important – care dreneză în nodurile mamare externe şi apoi în nodurile
axilare
 toracic medial – drenează în spatele sternului, în nodurile toracice mediale
 posterior, accesoriu şi mic – ajunge la nodurile infraclaviculare.

Nodurile limfatice
 Nodurile axilare – drenează limfa din teritoriul sânului, membrului superior şi peretelui
toraco-abdominal. Se disting 5 grupuri:
 mamari externi sau toracici laterali sau axilari pectorali (5-10 ganglioni) divizat în
două grupuri: subpectoral , în contact cu digitaţiile muşchiului mare dinţat, de-a lungul
arterei mamare externe şi pectoral, de-a lungul marginii externe a muşchiului mare
pectoral
 . brahial sau axilar lateral (1-6 ganglioni) aşezaţi pe faţa internă a venei axilare de la
tendonul muşchiului mare dorsal până la vărsarea venei toracoacromiale subscapular
sau scapular inferior (5-12 ganglioni) situaţi pe peretele posterior al axilei de-a
lungul vaselor scapulare inferioare
 central axilar (2-6 ganglioni) drenează cele trei grupuri precedente, sunt cei mai mari,
aşezaţi în grăsimea din centrul axilei
 subclavicular sau apical axilar (6-12 ganglioni) – servesc ca releu între toate grupurile
precedente şi regiunea supraclaviculară.

 Nodurile toracice mediale (parasternale) – sunt situate în contact cu vasele toracice

interne şi se întind pe toată lungimea primelor şase spaţii intercostale.

17
Aplicaţii chirurgicale există particularităţi ale modurilor de evidare ganglionară în cazul unui
cancer de sân. Trebuie prezervat grupul brahial dacă vrem să evităm un limfedem al membrului
superior.
Este necesară de asemenea păstrarea, printr-o disecţie atentă, a nervilor, a pediculilor pentru
latissimus dorsi şi muşchiului serratus anterior, pentru a menţine astfel posibilitatea utilizării
lamboului de latissimus dorsi şi a evita impotenţa funcţională datorată paraliziei de serratus.

Inervatia sânului
Inervaţia glandei mamare şi a pielii sunt intim conectate, amintire a originii ectodermale a
glandei mamare. Este asigurată de :
- nervii cutanaţi – prelungirile ramurii supraclaviculare din plexul cervical superficial
- nervii cutaneo-glandulari – omologi plexului arterial şi derivaţi din ramurile perforante ale
nervilor intercostali pentru a constitui două grupuri: anteromedial şi lateral .

Inervaţia sânului

Implicaţii chirurgicale – utilizând tot timpul tehnici chirurgicale fără clivaj cutaneo-glandular
în tratamentul chirurgical al hipertrofiei de sân, dar cu stripping posterior larg şi rezecţie
glandulară profundă, s-a observat rar, doar în rezecţii glandulare largi, deteriorări ale
sensibilităţii plăcii areolo-mamelonare.

18
În schimb, pierderea sensibilităţii după o mastectomie subcutanată superficială este obişnuită, în
acest caz planul de clivaj trecând în faţa nervilor.

1.3 Anatomie patologică – Clasificare

Cancerul mamar cuprinde două entități separate, cu prognostic și tratament diferit: cancer mamar
în situ ( neinvaziv ) și cancer mamar invaziuv. Este foarte probabil ca cele două categorii să
constituie etape diferite ale unui proces unic care urmează filierea: leziune precanceroasă, cancer
mamar în situ și cancer mamar invaziuv.
Carcinoame neinvaziuve ( în situ ) sunt definite ca o proliferare de celule epiteliale neoplazice
localizate la nivelul ductelor mamare, respectiv lobilor, fără o dovadă demonstrabilă a invaziei
prin membrană bazală. Se clasifică în carcinom ductal în situ ( DCIS ) şi carcinom lobular în situ
( LCIS ).
Carcinoamele invazive sunt tumori heterogene histologic ce şi-au originea în ductele terminale
ale glandei mamare. Majoritatea sunt adenocarcinoame,cel mai frecvent întâlnindu-se cinci
forme histologice.
Carcinomul ductal invaziv este tipul histologic cel mai frecvent întâlnit ( 75% ). La palpare este
o tumoră dură, cenuşiu - albicioasă pe suprafaţă de secţiune şi cu grade diferite de fibroză.
Aceste carcinoame metastazează în ganglionii axilari, iar metastazele la distanţă se constată la
nivel pulmonar, hepatic, cerebral şi la nivelul oaşelor. Prognosticul este destul de rezervat.
Carcinomul lobular invaziv este întâlnit în 5-10% dintre cancerele mamare. Aspectul
microscopic este al unor celule mici dispuse într-un singur strat, cu tendinţa de creştere în jurul
ductelor şi lobulilor. Clinic, prezintă aspectul unei arii de îngroşare imprecis delimitat la nivelul
sânului, iar multicentricitatea este mai des întâlnită. Metastazele în ganglionii axilari, meninge şi
pe suprafeţele seroase. Diagnosticul este identic cu cel al cancerelor ductale invazive.
Carcinomul tubular apare în 2% din cancerele mamare. Diagnosticul de carcinom tubular poate
fi pus histologic doar dacă peste 75% din tumoră prezintă aspectul tubular. Metastazele în
ganglionii axilari sunt rare, iar prognosticul este destul de favorabil.
Carcinomul medular apare în 5-7% din cancerele mamare. Aspectul macroscopic este acela al
unei tumori bine circumscrise.
Microscopic se caracterizează prin:

19
  Nuclei slab diferențiali
 Tendința de creștere sinciftială
 Margini bine delimitate
 Infiltrație intensă cu limfocite mici și celule plasmatic
Carcinomul coloid apare în 3% din cancerele mamare. Este format din celule producătoare de
mucus. Are o rată de creştere redusă, iar tumorile au tendinţa de a deveni voluminoase. Are cel
mai bun prognostic dintre toate carcinoamele invazive.
Boala Paget a sânului, ia naştere în ducte şi apare în 1-4 % din cazurile de cancer mamar. Clinic,
apar modificări eczematoidale ale mamelonului:
 prurit
 usturime
 arsuri
 secreție
 sângerare

Boala Paget

20
Cancerul mamar inflamator ( mastita carcinomatoasă ) este o formă rară de cancer (1 % ), a
căror celule canceroase blochează vasele limfatice de la nivelul pielii sânului, rezultând:
 edemul cutanat
 roșeață
 creșterea temperaturii locale
 margini vizibile erizipeloide și aspect de „ coajă de portocală”
Cancerul mamar la bărbat este mult mai rar decât la femei și reprezintă 1 % din totalitatea
cancerelor la bărbat.

21
 CAPITOLUL II
CANCERUL DE SÂN

2.1 Definitie si etiologie

Cancerul de sân este cancerul care se formează în țesuturile sânului , de regulă în ducte ( tuburile
care transportă laptele către mamelon ) sau în lobuli ( glandele care produc laptele ). Apare atât
la femei , cât și la bărbați , deși la bărbați este un tip de cancer destul de rar.

Anatomia sânului, care arată nodulii limfatici si vasele limfatice

Acesta este cel mai frecvent dintre toate tipurile de cancere la femei și este principala cauză de
deces prin cancer la femeile europene.
Cancerul de sân apare și la bărbați , însă este rar, reprezentând mai puțin de 1 % din totalul
cancerelor de sân.

Etiologie

Factori de mediu
 Iradierea regiunii toracice mai ales înainte de 30 de ani;

22
  Dieta alimentară bogată în proteine, grăsimi și dulciuri fine;
 Expunerea sânilor la radiații ultraviolete mai ales pentru persoanele care prezintă
modificări de mastopatie benignă difuză sau în placard;
 Traumatismele mamare, mai ales cele mici și repetate ;
 Alcoolul ;
 Stresul, indiferent de natura lui;
 Contraceptivele orale când sunt administrate înainte de prima sarcină dusă la termen sau
pe perioadă îndelungată ( mai mult de 10 ani );
 Factori virali – virusurile ARN tip B și C concură la apariția acestor cancere;
 Comportamentul familial care implică anumite atitudini față de multiplele evenimente
economice, sociale etc. și de regimurile alimentare;
 Expunerea prelungită la unde electromagnetice;

Factori endogeni ( care țin de gazdă )

 Vârsta – cancerul mamar are în România un maxim de frecventă în grupele de vârstă 45 –
49 de ani ( premenopauza ) și un al doilea vârf între 60 și 65 de ani (postmenopauză);
 Menarha precoce înainte de 12 ani și menopauza tardivă după 55 de ani cresc risul de
apariție al cancerului mamar;
 Nulipartitatea sau prima sarcină după vârsta de 30 de ani ;
 Un rol important îl are alăptatul la sân . Alăptatul normal este un factor protector în
timp ce lipsa alăptării constituie un factor de risc ;
 Obezitatea mai ales în postmenopauză;
 Stările precanceroase ( de graniță, precursoare ) cum ar fi: hiperplazia tipică și atipică,
metaplazia, displazia, distrofia ( boala fibrochistică ) și cancerul lobular in situ sunt
leziuni care pot evolua către un cancer invaziv;
 Tumori benigne ale glandei mamare ( fibroadenomul, adenomul juvenil )
papilomatoza juvenilă, chistele care au proliferări intra sau perichistice;
 Cicatricea radială constituie după unii autori, o leziune de granită care trebuie
cunoscută;

23
  Deficitele imune ar putea constitui factori care să favorizeze apariția cancerului în
general și al celui mamar în particular;
 Tulburările endocrine cum ar fi hipo sau hipertiroidia și excesul estrogenic;

Factori genetici
 Moștenirea directă a defectelor genetice specifice cum ar fi de exemplu mutații ale genei
BRCA 1 care se produc la nivelul cromozomului 17. Această situație este rară fiind
întalnită în 5 -10 % din totalitatea cancerelor sanului;
 Transmiterea modificată a genei BRCA 2 concură la apariția cancerului mamar și mai
ales la apariția cancerului ovarian;
 Sindromul de agregare familială ce presupune o predispoziție genetică dependentă de
interacțiunile cu mediul înconjurător.
Descendentele unor mame cu cancer mamar au un risc de două ori mai mare de a face
alcelași tip de cancer mai ales când cancerul mamar a fost bilateral.

Factori geografici și sociali

 Femeile care trăiesc în țări occidentale și cele cu un nivel mai ridicat de educație prezintă
un risc mai mare de a face cancer la sân .

2.2 Clasificarea cancerului mamar

Macroscopic, se descriu urmatoarele forme de cancer mamar :
 Forme encefaloide comune;
 Forme sferice cu scleroza retractilă pronunțată;
 Forme inflamatorii – mastită carcinomatoasă acută și cancerul nodular în pseu acut;
Microscopic, se descriu:
1. Forme histopatologice fundamentale:
 Cancerul glandular;
 Mastită carcinomatoasă acută;
 Cancerul glandular hipermucipar ( cancerul coloid );
 Cancerul dendric intracanalicular;

24
2. Forme histopatologice particulare:
 Maladia Paget a mamelonului;
 Epiteliosarcoamele;
 Sarcoamele primitive

2.3. Semne si simptome

 Modificări ale texturii pielii de pe sâni și din jurul acestora: pliuri

 Gropițe
 Îngroșarea țesutului mamar
 Roșeață sau iritație de tip eczemă
 Secreție neobișnuită
 Modificări ale mamelomului
 Vene vizibile pe sân
 Umflarea axilei
 Scădere ponderală
 Aspect de „coajă de portocală”
 Hipercalcemie
 Subfebrilitate

25
2.4 Forme clinice
1. Cancerul mamar nepalpabil ( infraclinic ). Tumora este de dimensiuni foarte mici, ceea
ce face ca examenul clinic să nu o poată pune în evidență.
Descoperirea lui se face mamografic în cadrul screening-ului sau întâmplător. Acest
diagnostic precoce permite efectuarea unui tratament conservator și asigură un procent ridicat
de vindecare. Localizarea poate fi efectuată sub control ecografic sau mamografie simplă sau
cu stereotaxie.
2. Boala Paget a sânului. Este o formă rară de cancer mamar, aproximativ 2 – 3 % din
totalul carcinoamelor mamre. Apare mai frecvent la femeile peste 40 de ani și evoluția
este lentă. Se caracterizează prin prurit, eritem și apoi ulcerație mamelonară. Periodic
ulcerația se acoperă de scuame, ceea ce dă falsa impresie de vindecare.
Are originea în celulele epiteliului canalelor gastofore de calibru mare și este caracterizată de
prezența celulelor Paget care sunt voluminoase cu citoplasmă palidă și cromatină dispusă în
grunji groși.
Acest tip de cancer este considerat boală a tegumentului. Poate îmbrăca 3 forme clinice:
 Leziune limitată la mamelon și areolă fără tumoră în sân;
 Tumoră a sânului fără leziunea mamelonară;
 Leziunea areolă și mamelon asociată cu tumoră mamară.
3. Cancerul mamar ocult cu debut axilar este o formă rară, sub 1 % din totalul cancerelor
mamare. Se caracterizează prin absența tumorii maligne și frecvența adenopatiilori axilare.
Diagnosticul este adesea dificil, deoarece o metastază într-un ganglion axilar poate avea
punctul de placare într-un alt cancer decât cel mamar.
4. Cancerul medular și cancerul coloid au caracteristicile unor tumori benigne, ceea ce
poate să determine erori de diagnostic.
5. Cancerul multicentric se caracterizează prin existența mai multor localizări diseminate
în glanda mamară. În prezența unei tumori mamare este obligatorie examinarea clinică și
paraclinică cu atenție a întregii glande mamare și a prelungirilor sale. Tumorile sunt de
dimensiuni variabile și evoluția este în general gravă.
6. Cancerul evolutiv. Se caracterizează prin creșterea rapidă a tumorii. Este un cancer
agresiv și nu are indicație inițială chirurgicală. Diagnosticul se pune prin anamneză.

26
 7. Mastita acută carcinomatoasă ( cancerul mamar inflamator ). Este forma cea mai gravă
de cancer mamr caracterizat prin fenomene inflamatorii care la debut pot fi limitate, dar
care ulterior cuprind în întregime sânul. Nu există tumoră palpabilă ci doar creșterea
consistenței sânului. Determină foarte precoce metastaze ganglionare si sistemice.
Diagnosticul de certitudine se pune prin punție cu ac fin în zona cea mai densă a sânului, iar dacă
examenul cistologic nu este concludent se recomandă axilotomie cu biopsie ganglionară. Dacă și
aceasta este neconcludentă se practică biopsie cutanată incizională.
8. Schirul mamar. Apare mult mai frecvent la vârste înaintate. Se caracterizează printr-o
evoluție lent progresivă și determină retracția tegumentelor perilezionale, ajungând până la
retracția globală a sânului.
9. Cancerul mamar asociat cu sarcina. Diagnosticul este în general ușor de pus,
supraviețuirea la 10 ani este numai de 33 %, air recidivele și bilateralizarea sunt mai
frecvente.
10. Cancerul mamar bilateral reprezintă 7 % din totalul cancerelor mamare. Poate fi
concomitent când bilateralitatea se constată la mai puțin de 1 an de la diagnosticul
primului cancer sau succesiv. Dacă ambele cancere sunt în stadiul I, prognosticul bolii nu
se agravează datorită bilateralității. Dacă unul din cancere este mai avansat decât stadiul I,
prognosticul este mai grav decât cancerul unilateral cu același stadiu. Stadializarea se face
separat pentru fiecare sân în parte.
11. Cancerul în cuirasă. Se manifestă prin îngroșarea și indurarea tegumentelor sânului care
dau aspectul de platosă cu puncte roșii violacee diseminate. Prin extensie prinde axila,
regiunea contolateală și supraclaviculară.
12. Carcinomul teleangienctatic. Este o proliferare malignă caracterizată prin confluarea
unor noduli vasculari, cu vase deosebit de dilatate pline cu celule canceroase , situați
superficial în epiderm. Vasele sunt atât sangvine cât și limfatice.
Acești noduli sunt purpurii și prin confluare determină o zonă indurată de culoare roșiatică ce
poate săs cuprindă întregul sân.
13. Cancerul mamar la bărbat. Este mult mai rar decât la femei și reprezintă sun 1 % din
totalitatea cancerelor la bărbat. Prognosticul nu este mai grav decât la femeie.

27
 Se recunosc ca implicate în etiologia lui tulburări hormonale, sindromul de instabilitate
cromozomială, sindromul Klinefelter, traumatismele locale și expunerea la radiații
ionizante și ultraviolete.

2.5 Screening-ul

Screening - o metodă de investigație pentu a depista prezența cancerului de sân înainte de

apariția simptomatologiei. Depistarea precoce a cancerului înainte ca acesta să fie într-un stadiu
avansat are o valoare incontestabilă, eficiența tratamentului fiind mult mai ridicată în stadiile
precoce.

Metode de screening
 Autoexaminarea sânilor - prin simpla palpare a glandei mamare orice femeie poate
sesiza apariția ununi aspect neobișnuit al sânului sau existența unei formațiuni tumorale;
 Examinarea clinică a sânilor – medicul va examina cu atenție sânii și regiunile axilare,
pentru a depista prezența oricărei umflături sau a altei formațiuni neobișnuite

28
  Mamografia – reprezintă examinarea radiologică a sânului; se poate depista formațiunile
tumorale care scapă examinării fizice din cauza unor dimensiuni prea mici
 Ecografia mamară – examen paraclinic ceva mai precis, ami detaliat – recomandată de
fiecare dată când la examinare sau mamografie a fost descoperit ceva suspect.

2.6 Diagnostic
Deoarece cancerul mamar este o patologie larg răspândită, iar depistarea precoce a acesteia este
extrem de importantă, fiecare femeie trebuie să-şi efectueze cu regularitate un control al sânilor
pentru depistarea precoce a cancerului mamar.
Autoexaminarea sânilor este un mijloc eficace de depistare timpurie a tumorilor dacă este
efectuată în combinare cu mamografia şi cu examenele clinice de rutină. Timpul cel mai
favorabil pentru autoexaminare este de 7-10 zile după încheierea ultimului ciclu menstrual, când
sânii sunt mai puţin tumefiaţi sau sensibili.
Anamneza este direcţionată spre stabilirea riscului pacientei de a dezvolta un cancer mamar şi
spre depistarea simptomelor legate de afecţiunea mamară.
Aceasta trebuie să cuprindă:
 vârsta de apariție a menarhei
 existența sau nu a ciclurilor regulate
 dacă s-a instalat sau nu menopauza
 numărul sarcinilor duse la termen
 vârsta la care a fost prima naștere
 numărul avorturilor
 alăptarea la sân și utilizarea contraceptivelor

2.6.1 Examenul clinic urmăreşte inspecţia sânilor cu pacienta în poziţie ortostatică

unde se observă modificările mamelonare şi asimetria evidentă.
La nivelul tegumentului pot apăre:
 roșeață, edem
 prezența nodulilor sateliți sau a ulvcerației.

29
Palparea sânilor se face cu pacienta în ortostatism, urmată de palpare în clinostatism, cu brațul
homolateral sub cap. Se palpează și ganglionii supra si infraclaviculari pentru depistarea unei
eventuale adenopatii.

2.6.2 Examinări clinice si paraclinice

1. Mamografia este primul pas în evaluarea nodulului mamar, oferă date suplimentare de
malignitate prin aspectele caracteristice: stelat sau spiculat. Mamografic se pot vizualiza şi
microcalcifieri, modificări mamelonare şi chiar adenopatiile axilare. Prin mamografie se
pot evidenţia şi unele leziuni nepalpabile, în acelaşi sân sau în sânul contralateral.

30
 2. Ecografia mamară este utilizată pentru diferenţierea leziunilor solide de cele chistice,
tumorile schistice nu sunt bine vizualizate pe mamografie.Se poate utiliza şi pentru
efectuarea unei puncţii ghidate, în special la leziunile profunde.
3. Puncţia aspirativa cu ac subţire este recomandată după efectuarea mamografiei, pentru a
nu altera evaluarea imagistică printr-un posibil hematom. Cu ajutorul puncţiei se poate
face diferenţierea între o tumoră solidă sau chistică şi se furnizează material pentru
examen citologic.
Chisturile mamare benigne conţin lichid sero-citrin sau lactescent, iar cele maligne conţin lichid
hemoragic şi rămân palpabile şi după aspirare, datorită unor vegetaţii intrachistice, care se pot
evidenţia prin efectuarea ueni chistografii.

2.6.3 Metode de laborator ce conțin diagnosticul

 nivelul antigenelor CA- 15.3 , TAG 72 , MCA
 nivelul catepsinelor D. În cancerele mamare agresive valoarea lor este mult mai crescută.

31
Diagnosticul de certitudine
 excizie sectorală mamară cu examen histopatologic ( HP ) la gheaţă, pentru cazurile cu
indicaţie iniţială chirurgicală; tumora trebuie extirpată în totalitate împreună cu o margine
de ţesut mamar peritumoral;
 examen citologic din aspiratul obţinut prin puncţie cu ac fin pentru toate cazurile la care
chirurgia nu este prima secvenţa terapeutică; în această situaţie citologia arată numai
malignitatea dar nu şi tipul histopatologic. În mastita carcinomatoasă se face puncţie
aspirativă în zonă cea mai densă cu examen citologic, dacă puncţia este negativă se
practică axilotomie cu biopsie ganglionară; dacă nici astfel nu se obţine confirmarea
diagnosticului se admite biopsia cutanată;
 amprenta cu examen citologic pentru leziuni ulcerate mamelonare său areolare în caz de
suspiciune de bală Paget;
 examen citologic din scurgerile mamelonare ( cu valoare diagnostică mai mică )
 în situaţia în care citologia este negativă, dar suspiciunea clinică de malignitate este
ridicată şi ar trebui efectuat iniţial un alt tratament decât cel chirurgical, există două
alternative: axilotomie cu biopsie ganglionară, iar dacă rezultatul este neconcludent
ablaţia tumorii cu examen HP la gheaţă.
Diagnosticul diferenţial al cancerului glandei mamare trebuie făcut cu afecţiuni care pot să
prezinte unul sau mai multe semne întâlnite şi în cancer.
Diagnosticul de certitudine se pune numai prin examen histopatologic
2.6.4 Diagnosticul stadial
1. Ganglionii axilari ( homolaterali ) și interpectorali ( ganglionii Rotter ) pot fi grupați în
următoarele nivele:
 nivelul I ( axilari inferiori ) - ganglionii situați lateral și inferior de marginea
laterală a mușchiului pectoral mic;
 nivelul II ( axilar mijlociu ) – ganglionii situați între marginile medială și laterală
ale mușchiului pectoral mic și ganglionii limfatici interpectorali Rotter;
 nivelul III ( axilar apical ) – ganglionii situați superior de marginea mediană a
mușchiului pectoral mic incluzându-i pe cei descriși ca subclaviculari,
infraclaviculari sau apicali.
2. Ganglionii limfatici mamari interni homolaterali.

32
2.7 Stadializare
După stabilirea diagnosticului de cancer, urmează determinarea gradului de raspândire a
bolii. Stadializarea are loc după anumite norme și folosește trei noțiuni cheie care
servesc drept criterii decisive:
Stadiul Definiție
Stadiul O Celulele anormale sunt concentrate încă în
canalul unde au apărut inițial
Stadiul I Tumora are mai puțin de 2 cm în diametru,
iar mici agregate de celule canceroase pot
fi regăsite și în ganglionii limfatici.
Stadiul I de cancer mamar se împarte în
stadiile IA și IB
Stadiul II Tumora este fie mai mică de 2 cm și s-a
răspândit la ganglionii limfatici axilari, fie
are un diametru între 2 și 5 cm, dar nu s-a
răspândit la ganglionii limfatici axilari.
Stadiul II de cancer mamar se împarte în
stdiile IIA și IIB
Stadiul III Tumoarea poate avea orice diametru,dar:
 S-a extins către peretele toracic
și/sau pielea sânului
 S-a extins la cel puțin 10 ganglioni
limfatici axilari sau ganglionii
limfatici axilari sunt legați unul de
altul sau cu alte structuri
 S-a extins la ganglionii limfatici din
aproprierea sternului
 S-a extins la ganglionii limfatici de
sub sau de deasupra claviculei.
Stadiul III de cancer mamar este împărțit în
stadiile IIIA, IIIB și IIIC
Stadiul IV Cancerul s-a extins la alte organe, cel mai

33
 frecvent la oase, plamâni, ficat și creier.
Aceste tumori la distanță se numesc
metastaze

2.8 Evolutie
Cancerul mamar se caracterizează printr-o evoluție cu variabilitate foarte mare, de la o
pacientă la alta. De cele mai multe ori , are o evoluție locală ce poate dura mai mulți ani,
tumora având diametru de mai puțin de 1 cm.
Netratată, boala evoluează constant cu invazia, fie în profunzime către fascia mușchiului
mare pectoral și spre peretele toracic, fie spre tegument, pe care îl poate invada cu
apariția de edem, ulcerații. Pătrunderea celulelor tumorale în vasele limfatice duce la
extensia regională, cu apariția adenopatiei axilare și subclaviculare, iar pătrunderea
celulelor tumorale în curentul sanguin duce la grefarea acestora, la distanță cu apariția de
metastaze la nivel pulmonar, osos, hepatic, cerebral etc.

2.9 Prognostic
În stadiul I supraviețuirea peste 5 ani atinge 80 %, în stadiul II 40 %, în stadiul III procentul
supraviețuitoarelor la 5 ani este doar de 10 – 15 %, stadiul clinic fiind un important factor de
prognostic: cu cât stadiul cllinic este mai avansat, cu atât prognosticul este mai nefast.
Alte elemente de prognostic nefavorabil:
 Dezvoltarea rapida a volumului tumorii
 Localizarea tumorii
 Vârsta tumorii
Cancerul mamar recidivant este acea formă de cancer care reapare după ce a fost tratat. Cancerul
poate reapărea la sân, în peretele toracelui sau în alte părți ale corpului. Riscul de recidivă a
cancerului de sân este mai mare în primii 5 ani de la încetarea tratamentului, însă maladia poate
reapărea și până la 30 de ani după diagnosticul inițial.
Recidiva locală indică reapariția bolii în sân, după extirparea tumorii și radioterapie sau pe pielea
peretelui toracic, după mastectomie.
Recidiva regională arată reapariția cancerului mamar în aproprierea nodulilor limfatici, spre
exemplu la nivelul nodulilor limfatici axilari sau a nodulilor limfatici supraclaviculari.

34
Recidiva la distanță semnifică răspândirea cancerului în alte părți ale corpului, ca de exemplu în
ficat, plămân, oase sau creier.

2.10 Tratament
2.10.1 Tratamentul chirurgical
Tratamentul cancerului mamar include terapia chirurgicală şi radiologică ( prin iradiere ) numit
control local, chimioterapia şi terapia hormonală care este un control la distanţă.
Pentru pacientele din stadiul I şi II, tratamentul iniţial este chirurgical, iar pentru cele din stadiile
III şi IV, care sunt inoperabile, se recomandă tratament citostatic, radio- terapeutic sau hormonal.

Tratamentul cancerului mamar microinvaziv

Cancerul mamar invaziv este definit ca un DCIS cu invazie stromală microscopică limitată, care
depasteste membrana bazală în unul sau mai multe ducte mamare dar care nu invadează mai mult
de 0% din suprafaţa secţiunilor histologice examinate.
Atitudinea terapeutică corectă în acest caz este sectorectomia urmată de iradiere mamară
postoperatorie. Limfadenectomia axilară nu este o indicaţie de rutină.
Masectomia mamară simplă implică îndepărtarea întregului sân, dar fără ganglionii limfatici
axilari sau ţesutul muscular subiacent sânului. Se aplică în scop profilactic în caz de carcinom în
situ sau la pacientele cu recidivă locoregionala.

Tratamentul cancerului mamar în stadii precoce

1. Masectomia radicală ( operația Halsted ) implică îndepărtarea extensivă a întregului sân
împreună cu musculatura peretelui toracic subiacent a sânului, la care se adăugă
extirparea nodulilor ganglionari auxiliari. Efectele secundare sunt limitarea funcţiei
motorii a membrului superior şi edem limfatic extins.
2. Masectomia radicală modificată ( tehnica Patey sau Madden ) este procedura
chirurgicală preferată datorită efectelor secundare mai reduse. În plus efectul cosmetic
este mai bun. În această intervenţie chirurgicală se îndepărtează întregul sân şi unii
ganglioni limfatici din zona axilară, dar se păstrează muşchiul pectoral mare ( Patey ) sau
ambii pectorali ( Madden ).

35
 3. Chirurgia conservatoare mamară presupune o sectorectomie cu obţinerea de margini de
rezecţie histologic negativ şi limfadenectomie axilară, urmată de începerea radioterapiei
externe la 2-3 săptămâni după intervenţia chirurgicală sau la sfârşitul chimioterapiei
adjuvante postoperatorii.
La aceste paciente, limfadenectomia axilară se va practica printr-o incizie separată de cea a
sectorectomiei, plasată în axilă și care nu seextinde anterior de marginea mușchiului mare
pectoral.
Această tehnică este asociată cu un număr mare de contraindicații:
 primul și al doilea trimestru de sarcină;
 două sau mai multe tumori macroscopice în cadrane diferite ale sânului;
 iradiere terapeutică anterioară pe regiunea mamară;
 microcalcifieri mamografice difuze cu aspect malign sau nedeterminate;
 boli de colagen ;
 discrepanța între dimensiunile mari ale tumorii și volumul mic al sânului;
 volumul mare al sânului sau tumora primară peste 4-5 cm;
 tumora cu localizare retroareolară.
4. Chirurgia tumorii primare este un tip de tratament ce poate fi efctuat numai în cazul
tumorilor mici de până la 2-5 cm. Chiar şi în aceste cazuri reducându-se 2 cm peritumoral
într-un procent însemnat rămân focare neoplazice în glanda mamară.
Pentru obţinerea unui rezultat estetic mai bun, incizia va fi radiara în cadranele inferioare şi
arciforma în cele superioare. Dacă tumora este superficială este indicată extirparea tegumentelor
supradiacente printr-o incizie eliptică.
5. Chirurgia ganglionilor axilari. Ganglionii axilari sunt frecvent sediul metastazelor
cancerului mamar. Disecţia axilară are dublu scop, curativ şi diagnostic.
O tehnică ce promite să revoluţioneze chirurgia ganglionilor axilari este identificarea şi
excizia ganglionului santinela.
Ganglionul santinela este primul ganglion pe cale de drenaj limfatic spre axila, deci primul
ganglion care poate fi invadat neoplazic. Este astfel posibilă evaluarea axilei printr-un procedeu
invaziv minim. Identificarea ganglionului santinela poate fi făcută folosind un colorant vital sau
un izotop radioactiv.

36
Această tehnică permite ca atunci când ganglionul santinela poate fi identificat şi nu este invadat
să fie evitată o disecţie axilară mai largă care ar fi inutilă.

2.10.2 Radioterapia este tratamentul cu radiaţii de energie înaltă, la nivelul peretelui

toracic şi a regiunilor de drenaj limfatic, folosită pentru a reduce sau distruge
celulele canceroase.
În prezent se foloseşte aparatura cu energii înalte ( acceleratoare liniare, cobaltroane ). Iradierea
se aplică fie preoperator, doza medie fiind de 45-50 Gy pe volumul ţinta ( glanda mamară sau
peretele toracic, ganglionii mamari interni, ganglionii axilari, ganglionii supra şi subclaviculari).
În cancerul sanului se mai poate utiliza curioterapia interstiţială.
Radioterapia este o componentă esenţială a tratamentului conservator al cancerului mamar.

2.10.3 Chimioterapia se referă la utilizarea medicamentelor pentru distrugerea celulelor

maligne.
Administrate intravenos sau pe cale orală, aceste medicamente intra în fluxul sanguin şi ajung în
toate părţile organismului. De obicei, pacientelor supuse chimioterapiei li se administrează mai
multe tipuri de medicamente împotriva cancerului. Deoarece chimioterapia cauzează frecvent
efecte secundare cum ar fi greaţă şi vărsături, tratamentele sunt programate astfel încât fiecare
perioadă să fie urmată de o perioadă de refacere.
Chimioterapia poate fi:
 adjuvantă ( după intervenția chirurgicală și/sau radioterapie )
 neoadjuvantă ( în tumorile avansate sau în tumori mici, dar agresive )
 paliativă
Medicamentele cele mai eficiente sunt:
 Doxorubicina și analogii săi Ciclofosfamida, Methotrexatul, Cisplatina. La acestea se
adaugă taxani, Navelbina, Etoposidul.

2.10.4 Hormonoterapia

37
În cancerul mamar manipularea hormonală ţine seama d estatusul hormonal, de receptorii pentru
estrogeni şi progesteron. În premenopauză, pentru tumorile hormonodependente se realizează
inhibiţie ovariană chirurgicală sau radiologica. Se mai poate încerca o castrare medicală cu
agonişti de Zoladex care este însă tranzitorie. Se mai folosesc antiestrogeni care blochează,
receptorii hormonali. Este un produs bine tolerat şi se recomandă administrarea lui pe o durată de
cel puţin 2 ani. Antiaromatazele blochează sinteza estrogenilor şi corticoizilor de substituţie cu
prednison. Progestativele de sinteză sunt utilizate în tratamentul metastazelor osoase.

Tratamentul cancerului mamar avansat loco-regional

Cancerul mamar avansat loco-regional cuprinde tumori cu o gamă largă de componente
biologice.
Acest tratament include tumorile voluminoase şi /sau care nu au invazie masivă a ganglionilor
regionali, fără dovadă bolii metastatice la distanţă, în momentul stabilizării diagnosticului iniţial.
Aceste paciente sunt încadrate în stadiul III de boală. Aproximativ 10-20% dintre paciente au
stadiul III de boala şi aproximativ 25-30% dintre cancerele mamare în stadiul III de boala sunt
inoperabile în momentul diagnosticului iniţial.
Daatorita stadiului avansat, boala este descoperită de către paciente, air restul sunt diagnosticate
cu ocazia unor controale medicale de rutină. De obicei nu se constată o tumoara mamara evident,
ci mai degrabă o infiltraţie difuză a ţesutului mamar. Aceste paciente au un sân asimetric, imobil
cu o consistenţă diferită de cea a sanului contralateral. Foarte multe paciente în acest stadiu
prezintă adenopatii palpabile clinic în regiunea axilară sau supraclaviculara.
Mastectomia radicală a fost utilizată iniţial ca şi tratament chirurgical de elecţie în cancerele
mamare avansate loco-regional, dar eşecul a dus la utilizarea radioterapiei că singura modalitate
terapeutică, dar şi aceasta a fost un eşec.
Chimioterapia de inducţie consta într-un regim bazat pe Doxorubicina, administrat în 4-6 cicluri,
urmat de chirurgie. După secventa chirurgicală, chimioterapia adjuvantă va proceda radioterapia
pentru a se evita întreruperea tratamentului bolii sistemice, deoarece metastaze-le la distanţă sunt
cea mai frecventă formă de eşec terapeutic.

Îngrijirea pacientei se focalizează pe pregătirea psihologică şi educare preoperatorie. Problemele

primare le constituie cele legate de anxietate şi lipsa de cunoştinţe.

38
Asistenta medicală trebuie să depună eforturi nu numai pentru pacienta cis i pentru anturajul
acetseia, deoarece aparţinătorii pot avea acelaşi stres şi confuzie. Pacienta trebuie înştiinţata de
tipul operaţiei. De asemenea trebuie oferite informaţii sumare pe înţelesul pacientei în legătură
cu perioada postoperatorie, precum şi prezenţa drenajului, locul inciziei, perioada de spitalizare,
restricţii ale motilităţii şi necesitatea unor tratamente unor adjuvante. În plus sunt necesare
informaţii de bază pre şi postoperatorii valabile pentru orice pacient supus unei operaţii. Este
important să se obişnuiască cu viitoarea imagine de sine, încă înainte de operaţie, pentru a
preveni şocul psihologic legat de alterări grave ale propiei imagini survenite postoperator, aşa
cum se întamplă în cazul mutilării printr-o amputaţie de sân.

2.10.5 Tratamentul profilactic

Singura metodă eficienţa este reprezentată de ablaţia completă ( mastectomia ) şi bilaterală a
sânilor la femeile care au risc crescut pentru cancer mamar. Procedeul este însă un exces greu de
acceptat. Cu toate acestea există bolnave care solicită acest tip de intervenţie pentru a scăpa de
obsesia cancerului. O altă metodă, mult studiată şi aplicată este profilaxia chimică a cancerului
mamar. În acest sens s-a recurs la Tamoxifen, un antiestrogenic care blochează competitiv
receptorii estrogeni nucleari. Această substanţă şi-a dovedit eficacitatea prin reducrea cu 40% a
incidenţei bilateralizarii cancerului mamar.

2.10.6 Efecte secundare ale tratamentului

1. Modificările sânului
Operaţia şi radioterapia la sân pot cauza modificări, cum ar fi:
 aspectul şi senzaţia sânului
 dureri la sân şi la subraţ
 capacitatea de deplasare a braţului şi umărului pe partea afectată
2. Limfedemul
Limfedemul este o umflătură cauzată de lichidul care se acumulează în corp. Unele persoane pot
prezenta aşa ceva după operaţia de cancer mamar. Cel mai probabil afectezeă un braţ. Umflătura
se poate reduce prin exerciţii fizice, cu ajutorul unor bandaje speciale şi prin masaj.
Pentru a reduce riscul de limfedem:
 evitați tăieturile și zgârieturile

39
  mențineți o greutate sănătoasă
3. Modificările oaselor
Unele terapii cu hormoni pot duce la subţierea oaselor.
4. Problemele de concentrare şi memorie
5. Luarea în greutate
6. Efecte secundare întârziate

CAPITOLUL III
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU

40
 CANCER DE SÂN

Rolul esențial al asistentei medicale constă în a ajuta persoana bolnavă sau sănătoasă, să-și
mențină sau recâștige sănătatea ( sau să-l ajute în ultimele sale clipe ) prin îndeplinirea
sarcinilor pe care le-ar fi îndeplinit singur, dacă ar fi avut forța, voința sau cunoștințele.
Asistenta medicală trebuie să îndeplinească aceste funcții astfel încât pacientul să-și
recâștige independența cât mai repede.
Asistenta medicală este persoana care poate acorda îngrijiri califiicate, cu devotament,
posedând cunoștințe tehnice necesare și având un simț al responsabilității foarte dezvoltat.
Funcțiile ei concretizează în acordarea acestor îngrijiri competente persoanelor a căror
stare o necesită, ținând cont de nevoile afective, spirituale, fizice în observarea și
comunicarea către ceilalți membrii ai echipei de îngrijire a condițiilor ce exercită un efect
important asupra sănătății pacientului.

Cele doua pincipii primordiale în îngrijirea pacienților sunt: de a face bine și de a nu face
rău.
Cancerul a devenit o componentă importantă ( fie și numai emoțională) muncii oricărui
personal medical , care nu poate rămâne departe de importantele progrese obținute în
aceste domeniu.

41
Explozia progresului tehnico- științific în ultimii 15 ani a permis succese fără precedent în
confruntarea cu boala canceroasă. Spre deosebire de trecut, cancerul este astăzi mult mai
tratabil; pentru fiecare tip de tumoră, pentru fiecare stadiu de boală canceroasă, sunt
disponibile strategii particulare de tratamente.

CAPITOLUL IV
STUDIU DE CAZ

42
Cazul I
I. Culegerea de date
Nume și prenume: S.S
Vârsta: 55 ani
Sex: feminin
Înălțime: 1,68 cm
Greutate: 78 kg
Naționalitate: română
Religie: ortodoxă
Ocupație : casnică
Stare civilă: casătorită
Mediul de provenență: rural
Domiciliu: Com. Geamăna
Condiții de viață: corespunzătoare
Semne si simptome:
 Durere la nivelul sânului drept
 Modificări în formă și diensiuni
 Modificări la nivelul pielii
 Înroșirea pielii
 Sensibilitate la nivelul pielii
 Secreții mamelonare
 Anxietate
Data internării: 03.08.2010
Data externării: 27.08.2010
Diagnostic la intrare: neoplasm mamar drept
Antecedente personale:
 Prima menstruație la vârsta de 14 ani
 Ciclu menstrual regulat la 28 zile / 6 – 7 zile
 Nr. sarcini la termen: 3
 Nr. avorturi: 3

43
  Menopauza la vârsta de 49 ani
 Neagă boli cronice și infecto-contagioase
 Alte afecțiuni ( apendicectomie în 1998, prolaps genital operat, chist ovarian stang
operat )
Antecedente heredocolaterale:
 Bunica paternă: neoplasm de col uterin
Condiții de viață: corespunzătoare

II. Evaluarea cazului la internare

Pacienta în vârsta de 55 de ani, se prezintă la secția de oncologie pentru consult de specialitate,
prezentând durere la nivelul sânului drept, modificări în formă și dimensiuni, modificări la
nivelul pielii, înroșirea pielii, sensibilitate la nivelul pielii, secreții mamelonare si anxietate.
Examenul clinic și mamografic relevă prezența unui neoplasm mamar, iar examenul biopsic din
tumoră relevă prezența unui carcinoma invaziv intrachistic.

III. Analiza și interpretarea datelor

Diagnostic de îngrijire
a. Nevoia de a dormi este alterată prin disconfort din cauza durerii, manifestată prin stare
alterată, agitație, neliniște
b. Nevoia de a comunica este alterată din cauza anxietății, manifestată de neliniște, agitație.

44