Sunteți pe pagina 1din 67

Contents

1. Repere teoretice în turism................................................................................................................................2

1.1. Concepte actuale fundamentale pentru activitățile turistice (definirea conceptului de ”turism montan”;
amenajari, forme de turism asociate)....................................................................................................................3
1.2. Impactul turismului montan asupra economiei.......................................................................................7
1.3. Indicatorii circulației turistice...............................................................................................................10
2. Potențialul turistic natural asociat turismului montan în România și Bulgaria..............................................14

2.1. Carpații (lanturi montane, altitudini medii, maxime, lungime, latime, regim climatic, asociații vegetale) 17
2.2. Balcanii (lanturi montane, altitudini medii, maxime, lungime, latime, regim climatic, asociații vegetale) 21
3. Amenajările turistice specifice sporturilor de iarnă în România și Bulgaria................................................26

3.1. Clasificarea sporturilor de iarnă...................................................................................................................30


3.2. Amenajările turistice specifice schiului alpin.......................................................................................34
3.2.1. Istoricul pârtiilor de schi din România și Bulgaria.......................................................................39
3.2.2. Modele de amenajare a pârtiilor de schi alpin din România și Bulgaria......................................49
3.2.3. Modele de amenajare a staţiunilor montane din România (Poiana Brasov,Predeal, Sinaia) și
Bulgaria (Bansko, Borovets, Pamporovo)......................................................................................................60
3.3. Amenajări turistice specifice celorlalte sporturi de iarnă din România și Bulgaria..............................65
Bibliografie.............................................................................................................................................................66

1
1. Repere teoretice în turism

Ultimele decenii au aduse schimbări deosebit de importante în economia mondială,


schimbări care s-au concretizat în reducerea barierelor politice și comerciale dintre statele
lumii, conducând la creșteri semnificative ale producției. În acest sens, îndeosebi după anii
1970, a avut loc o evoluție explozivă a țărilor participante la circulația turistică prin creșterea
numărului călătorilor și implicit a călătoriilor. În consecință, comunicarea și nevoia de
informații cu caracter turistic au fost profund intensificate, dată fiind pe de o parte
diversificarea tipologică a celor implicați în organizarea și gestionarea călătoriilor (invocând
aici administrații naționale de turism, organisme profesionale, colectivități locale, institute de
cercetare1) și pe de altă parte interesul sporit înspre realizarea obiectivelor vizând evaluarea
pieţelor, determinarea eficienţei campaniilor comerciale, orientarea investiţiilor, valorificarea
resurselor umane şi altele au accentuat cererea de informaţii turistice. A avut loc, în acest
context, o lărgire a surselor de date, dar care utilizau concepte diferite. Drept urmare, au
apărut dificultăţi în cunoaşterea şi evaluarea cu rigurozitate a fenomenului turistic,
diminuându-se totodată sensibil posibilităţile realizării unor comparaţii internaţionale
relevante. Toate aceste aspecte au impus adoptarea unui sistem statistic unitar al turismului și
implicit dezvoltarea unei terminologii comune.

Prin recomandările Conferinței internaționale asupra statisticii voiajelor și turismului,


ce a avut loc în Ottawa, Statele Unite ale Americii în anul 1991 s-a urmărit tocmai instaurarea
unui consens terminologic în domeniul turismului. Aceste recomandări au fost adoptate
ulterior în anul 1993 în cadrul Sesiunii XXVII a Comisiei de Statistică a Națiunilor Unite.
Aceste recomandări au clarificat o gamă variată de aspecte privind conținutul noțiunii de
turism și formele turismului, conceptul de vizitator, precum și locul, durata și respectiv
motivul călătoriei, clasificarea activităților turistice, pornind de la ofertă. În acest sens,
„precizările efectuate priveau turismul ca incluzând acele activități desfășurate de persoane pe
durata călătoriilor şi sejururilor, în locuri situate în afara reşedinţei obişnuite, pentru o
perioadă consecutivă ce nu depăşeşte un an (12 luni), cu scop de loisir, pentru afaceri sau alte
motive”.2 Această definiție s-a considerat suficient de cupinzătoare, acoperind astfel atât
călătoriile în afara țării cât și în interiorul acesteia, atât activităţile vizitatorilor de o zi,

Turcu, D., Weisz, J., Economia Turismului, Ed. Eurostampa,Timișoara 2008


1

Ibidem
2

2
cunoscuți drept „excursionişti” cât şi ale celor care rămân, în zona vizitată, cel puţin 24 de
ore, denumiți „turişti”3.

1.1. Concepte actuale fundamentale pentru activitățile turistice (definirea conceptului


de ”turism montan”; amenajari, forme de turism asociate)

Turismul ca fenomen specific epocii contemporane, a început să se materializeze ca


domeniu aparte abia în cea de-a doua jumătatet a secolului al XIX, atunci când au apărut și
primele încercări în a define și caracteriza noțiuni specific. La nivel etimologic, se consider că
termenul „turism” provine de la englezescul „to tour”, a călători, a colinda, având așadar
conotația de excursie. În acest sens, „călătoria sau sejurul de agrement erau inseparabile de
noțiunea de turism”4.

Fenomenul social – economic asociat turismului a fost consolidat pe bătrânul


continent european încă din anii 1880, prima definiție aparținându-i lui E. Guy Teuler care
susține că turismul reprezintă „un fenomen al timpurilor moderne, bazat pe creșterea
necesității de refacere a sănătății și schimbare a mediului, de cultivare a sentimentului de
receptivitate față de frumusețile naturii ... rezultat al dezvoltării comerțului, industriei și
perfecționării mijloacelor de transport”5. Evoluția constantă privind practica turismului a
favorizat totodată și „intensificarea cercetărilor cu privire la conținutul și trăsăturile definitorii
ale acestui domeniu”6 . În anii 1970 apar noi definiții ale noțiunii de turism, între care
următoare este una dintre cele mai elocvente, turismul fiind apreciat ca „deplasarea temporară
a persoanelor individuale sau în grup de la domiciliu, către alt loc, pentru simpla plăcere şi
satisfacere a unor interese morale ori necesităţi intelectuale, conducând astfel la realizarea
unor activităţi economice”7. În anul 1975, Kaspar aduce o nouă lumină asupra teoriei
turismului, raportându-se nu doar la deplasarea per se, ci mai degrabă la „ansamblul
raporturilor și fenomenelor rezultate din călătoria și sejuril persoanelor, pentru care locul
sejurului nu este nici reşedinţa principală şi durabilă, nici locul obişnuit de muncă” 8; atât
deplasarea, cât și sejurul rămân componente fundamentale ale conceptualizării, însă li se
adaugă transportul, cazarea și comerțul. În anii 1980, Michaud aduce o nouă abordare

3
Ibidem
4
Susanu, I.O., Marketing turistic, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2007
5
Cândea, M., Erdeli, G., Simon, T., Peptenatu, D., „Potenţialul turistic al României şi amenajarea turistică a
spaţiului“, Editura Universitară, Bucureşti, 2003, p.13
6
Susanu,I.O., op. cit.
7
Ibidem
8
Ibidem

3
studiului noțiunii de turism, anume aceea aferentă activității de producție și respectiv consum,
activități generate sau rezultate din deplasările de o noapte sau mai multe de la domiciliul
obişnuit, motivul călătoriei fiind plăcerea, afacerile, sănătatea sau participarea la o reuniune
profesională, sportivă sau religioasă9.

Din definițiile mileniului trecut, putem deduce că principalele elemente definitorii ale
activităţii de turism considerate esenţiale pentru a distinge vizitatorii (turiştii) de alte categorii
de călători cuprind deplasarea persoanei prin călătoria într-o localitate din afara domiciliului
acesteia, limitarea în timp a sejurului, astfel încât vizitatorul să nu asimileze statutul de
rezident (după 12 luni), și respectiv ca motivul principal al călătoriei să nu implice exercitarea
unei activități remunerate, astfel încât călătoria să nu fie asimilată migrației legate de locul de
muncă. Schimbările majore economice și sociale, concretizate în creșteri semnificative ale
populației, presupune totodată adaptarea constantă a noțiunii de turism, corelând-o totodată și
cu celelalte domenii ale economiei. În prezent, noţiunea de turism „capătă următoarea
accepţiune: ansamblul relaţiilor şi fenomenelor ce rezultă din deplasarea şi sejurul persoanelor
în afara locului de reşedinţă, atât timp cât acestea nu sunt motivate de o stabilire permanentă
sau de o activitate lucrativă oarecare” 10. Conform definiţiei date de Organizaţia Mondială a
Turismului (OMT), turismul cuprinde „activităţile unei persoane care călătoreşte şi rezidă
pentru o perioadă mai scurtă de un an în afara mediului său de viaţă obişnuit, pentru relaxare,
afaceri şi alte scopuri”11.

Întrucât motivațiile turistice sunt deosebit de variate în prezent, se poate discuta în


prezent despre o multitudine de clasificări, în funcție de nenumărate criterii. Principalele
tipologii ale turismului sunt următoarele12:

 Turism intern (domestic tourism) – cu referire la rezidenții unei țări ce


călătoresc doar în interiorul acesteia;
 Turism receptor (inbound tourism) – cu referire la non-rezidenții care
călătoresc în respectiva țară;
 Turism emițător (outbound tourism) – cu referire la rezidenții țării respective
ce călătoresc în allte țări.

9
Cândea, M., Erdeli, G., Simon, T., Peptenatu, D., „Potenţialul turistic al României şi amenajarea turistică a
spaţiului“, Editura Universitară, Bucureşti, 2003
10
Susanu, I. O., op. cit.
11
Ibidem
Tribe, J., The Economics of Recreation, Leisure and Tourism, 5th edition, Ed. Routledge, New York, 2016
12
Susanu, I. O., op. cit.

4
Rezultă pe această cale, prin combinarea acestor trei forme de bază, alte trei categorii
diferite de turism, anume: turism interior (regruparea turismului intern și a turismului
receptor), turism național (regruparea turismului intern și a turismului emițător), turismul
internațional (cuprinzând turismul receptor și turismul emițător). Luând în considerare durata
voiajului, se poate discuta despre turism de weekend (1-3 zile) și respectiv turism de vacanța
(minim 4 zile)13.

Formele fundamentale ale turismului14

Tipul de activitate turistică permite diferențierea structurală a acestui fenomen socio-


economic, astfel că cercetătorii pot înțelege mai bine apariția și dezvoltarea fenomenului
turistic în concordanță cu evoluția societății într-un teritoriu specific. În genere, tipurile de
turism au la bază anumite criterii, precum „scop, destinație, durată, dinamică [...] un mod de
producție sau un tip de economie, o practică turistică, un habitat, o comunitate umană cu
specifitatea sa, sub aspect motivațional”15. Formele de turism prin natura manifestărilor
associate marchează astfel caracteristicile tipului de turism, distingându-se astfel mai multe
criterii. Swizewski C. si Oancea D., (1977) disting trei categorii mari de tipuri de turism:
structural (montan, sportiv, cultural, comercial); dinamic (drumeție, de circulație, de tranzit);
staționar (cu sejur scurt, mediu, lung).

13
Susanu, I.O., op.cit.
14
Ibidem
15
Ibidem

5
Prin Strategia de Dezvoltare Teritorială a României – Studii de fundamentare, în
cadrul proiectului cu titlul „Dezvoltarea de instrumente şi modele de planificare strategică 
teritorială  pentru sprijinirea viitoarei perioade de programare post 2013”, al cărui beneficiar a
fost reprezentat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice , se discută
despre principalele tipuri și forme de turism practicate în România 16. Prin resursele de care
dispune, România asigură desfăşurarea celor patru tipuri majore de turism: turismul de
agrement (relaxare şi revigorare psihologică), curativ (de refacere a sănătăţii), cultural şi mixt.
De asemenea, dată fiind complexitatea peisagistică aferentă teritoriului național extrem de
variat, din punct de vedere geografic, România se pretează  la desfăşurarea multor forme
derivate de turism precum: turismul montan  şi de sporturi de iarnă, balnear (climateric şi
maritim), vânătoare şi pescuit, turismul de aventură, turismul ştiinţific, turismul de
cumpărături, turismul de afaceri, turismul medical, turismul rural, agroturismul, ecoturismul
etc.  Se adaugă acestora formele speciale de turism, anume: vânătoare şi pescuit,turism de
aventură, turism ştiinţific, turism de cumpărături, turism de afaceri, turism medical, turism de
eveniment, turism festivalier etc.

Catalogat prin prezentele precizări ca formă de turism structural, respectiv turism


derivat, turismul montan își trage seva din mediul geografic al muntelui, ce a reprezentat
mereu, grație măreției peisajelor sale, o atracție a oamenilor. Muntele, simbol al spiritualității
multor popoare, constituie în prezent una din principalele destinații de vacanță, oferind
călătorilor posibilitatea reconectării constante cu natura prin atractivitatea pe care o manifestă
indiferent de anotimpul calendaristic. Pentru zonele binecuvântate geografic cu această formă
de relief, turismul, prin vastul potențial uman și material antrenat în desfășurarea sa, a acționat
ca un factor stimulator al progresului și al dezvoltării. Zona montană se caracterizează așadar
printr-o mare concentrare de resurse turistice, relieful, ca suport al tuturor componentelor de
mediu geografic, reprezentând suportul activităților turistice. De aceea, relieful este considerat
principala componentă a potențialului turistic al unei zone, acest lucru fiind cu atât mai
evident în zona montană17.

16
Strategia de Dezvoltare Teritorială a României – Studii de fundamentare, Servicii elaborare studii în vederea
implementării activităţilor proiectului cu titlul „Dezvoltarea de instrumente şi modele de planificare strategică
teritorială pentru sprijinirea viitoarei perioade de programare post 2013” Beneficiar: Ministerul Dezvoltării
Regionale şi Administraţiei Publice Ministru: Liviu Nicolae DRAGNEA Contract nr.: 122/ 02.07.2013
Elaboratori asociaţi: S.C. Agora Est Consulting SRL Administrator: Florin‐Silviu BONDAR şi Quattro Design
SRL – Arhitecţi şi urbanişti asociaţi Director general: Toader POPESCU, Accesat la:
http://sdtr.ro/upload/STUDII/7.%20Raport_Activitatile%20si%20infrastructura%20turistica_.pdf
17
Dinu, M., Geografia turismului, Editura Didactica si pedagocica, Bucuresti, 2002, pag. 110.

6
Fără îndoială, turismul montan presupune adesea existența unor categorii specifice de
turism asociat. Luând în considerare gruparea formelor de turism în funcție de caracteristicile
prestației turistice principale preferate de turist în cadrul sejurului, aducem în discuție, alături
de turismul de sejur pe litoral și turismul de sejur în stațiunile balneo-climaterice și turismul
de sejur în stațiunile montane; cel din urmă cuprinde turismul practicat în vacanțe și weekend
aproape în tot timpul anului, iar în sezonul alb turismul pentru practicare sporturilor de iarnă
(schi, săniuță, bob, patinaj, snowboard). În ceea ce privește formele de turism catalogate în
funcție de frecvență, putem asocia turismului montan atât forma turismului continuu, pe
întreaga perioadă a anului calendaristic, cât și turismul de iarnă, motivul deplasării
constituindu-l chiar existența zăpezii. Motivația constituie un criteriu deosebit de important în
ceea ce privește departajarea formelor turistice, asociind turismului montan următoarele forme
de turism: turismul de agrement (practicat de călătorii porniți în căutarea frumuseților naturii,
a locurilor și obiceiurilor noi), turism de odihnă și recreere (practicat de turiștii care urmăresc
refacerea psihicului și a tonusului pierdut pe durata anului pe fondul agitației urbane),
turismul sportiv (ca formă a turismului de agrement, ponderea cea mai însemnată fiind
ocupată de sporturile specifice sezonului sau de alte manifestări sportive ocazionale). O altă
clasificare, în funcție de caracteristicile socio-economice ale cererii și ale clientelei, aduce o
asociere mai puțin convențională a unor forme de turism. Numeroase stațiuni turistice
montane, recunoscute pentru turismul montan, devin destinații importante pe de o parte pentru
turismul de tineret (tabere și excursii organizate; formă particulară a turismului social care
prin facilitățile acordate specific acestui segment de populație încurajează dezvoltarea
călătoriilor cu scopuri instructiv-educative) și respectiv turismul de afaceri și congrese
(aferent ansamblului de călătorii organizate de companii și administrații publice în interes
profesional)18.

1.2. Impactul turismului montan asupra economiei

Anul 2002 nu a reprezentat Anul Internațional al Muntelui 19. Grație dezvoltării


turismului și a transformării lui într-o mișcare de masă, muntele și relieful montan au început
să se impună din ce în ce mai mult în atenția investitorilor, îndeosebi datorită numeroaselor
beneficii pe care le oferă în vederea desfășurării unei activități economice cu rezultate
benefice. Efectele pe care dezvoltarea turismului montan le aduce în plan economic și social
18
Forme de turism, Clasificare, Accesat la:
https://www.academia.edu/7677255/3._Forme_de_turism_at_BULLET_clasificare_dup%C4%83_criterii
19
Turismul montan, aspect generale, Accesat la: https://www.qreferat.com/referate/turism/Turismul-montan-
aspecte-genera318.php

7
nu sunt ușor de cuantificat, însă sunt apreciate de opinia publică ca fiind deosebit de
importante, estimându-se că turismul în zonele montane aduce aduce în unele cazuri până la
90% din veniturile regionale; de altfel, în numeroase zone montane turismul reprezintă
prinicipala ocupație, și implicit sursă de venit, a locuitorilor, comunități întregi depinzând
economic preponderent de activitatea turistică.

În zonele aferente, din Europa, America de Nord sau Asia, turismul montan atrage
numeroase fluxuri internaționale, mai ales în acele zone ce dispun de atracții turistice
valoroase ce oferă o bună accesibilitate față de bazinele cererii. La nivel socio-cultural și
istoric, putem spune că rădăcinile turismului montan se situează în câteva locuri particulare,
incluzând atât localizarea spațială a ofertei, cât și bazinele cererii. Cererea în turismul montan
a fost influențată de o serie de factori diverși. Veniturile au influențat intens turismul montan,
sporturile de iarnă fiind considerate o formă scumpă de petrecere a vacanței. Din acest punct
de vedere, bazinele cererii montane își au originea în principalele orașe ale Europei de la
sfârșitul secolului al XIX-lea, unde se concentra populația cu cele mai mari venituri. Creșterea
veniturilor implică și creșterea nivelului de trai în timp, în statele dezvoltate fiind discutându-
se despre o așa zisă socializare a turismului, în sensul transformării turismului într-un veritabil
fenomen de masă. Creșterea cererii a fost de altfel condiționată de dezvoltarea ofertei turistice
montane, care s-a realizat dual: prin extinderea în jurul siturilor inițiale, pe de o parte și prin
amenajarea unui număr de alte stațiuni montane, după modele similare, pe de alte parte.
Primele astfel de amenajări turistice montane se vor fi situat în munții Alpi, Franța și Elveția
fiind primele state promotoare ale acestei forme de turism. Mai mult decât, dezvoltarea ofertei
pentru practicarea sporturilor de iarnă poate fi considerată impetuoasă, practicarea sporturilor
de iarnă fiind influențată de progresul tehnologic (instalații de transport montan, industria
producătoare de material sportiv pentru sporturile de iarnă). Alți factori importanți ce au
influențat turismul montan de-a lungul timpului includ accesibilitatea prin dezvoltarea
infrastructurii impactând major costul și durata transportului, factori de natură socio-
demografică (creșterea demografică, principalele areale emițătoare de fluxuri turistice înspre
zona montană fiind reprezentate de marile aglomerări urbane din țările bogate) sau
psihologică (moda, adică preferințele unei anumite clase sociale, a influențat propagarea
obiceiurilor de a petrece vacanțe la munte), nivelul general de instruire (calitatea prestațiilor),
evoluțiile socio-culturale (emotivitatea crescândă a clienților care necesită o varietate de
forme de agrement cu servicii tot mai diversificate care să satisfacă nu doar nevoile de bază,
ci și pe cele de autorealizare, nevoi umane superioare pe piramida lui A. Maslow),

8
schimbările obiceiurilor de consum turistic (crește frecvența călătoriilor scurte, de weekend),
organizarea numeroaselor concursuri sportive de iarnă și puternica lor mediatizare (Cupe
Mondiale, Olimpiade de iarnă).

De altfel, în ultimele decenii, turismul montan a ajuns să fie asimilat, mai mult sau mai
puțin unilateral, cu noțiune turismului pentru practicarea sporturilor de iarnă. Dacă la
începutul secolului trecut, muntele era asociat sezonului estival date fiind condițiile climatice
favorabile pentru odihnă, tratament, drumeții, cea de-a doua jumătate a secolului trecut este
caracterizată printr-o creștere spectaculoasă a numărului de amatori ai sporturilor de iarnă. În
România, regiunile montane reprezintă o zonă deosebit de importantă din punct de vedere
economic. Adiacent turismului, economia acestor zone este susținută de agricultură,
exploatarea pădurilor și prelucrarea lemnului, culesul și prelucrarea fructelor de pădure,
meșteșuguri și chiar și agroturism montan. Turismul montan, îndeosebi prin practicarea
sporturilor de iarnă, se realizează în numeroase stațiuni din țara noastră, traversată de Munții
Carpați. Trei stațiuni turistice montane se remarcă pentru practicarea sporturilor de iarnă,
dispunând de o ofertă satisfăcătoare turismului internațional, anume Poiana Brașov, Sinaia,
Predeal (Valea Prahovei).

Turismul montan este caracterizat de altfel de puternica piață concurențială pe care o


dispută liderii consacrați ai Europei Occidentale: Franța, Austria, Elveția, Italia. Dacă
fluxurile de turişti care reprezintă un segment de piaţă cu venituri peste medie sunt polarizate
de Franţa, Italia, Austria, Elveţia, în Europa Centrală şi de Est, state din Europa de Est, cu
potențial turistic montan, precum, România şi Bulgaria deservesc turiştii amatori de sporturi
de iarnă, dar cu venituri mai reduse, atrăgând puţini din cei care profită oferta piețelor
occidentale. Vecinii bulgari, cu cele 3 stațiuni fortificate de valoare europeană: Bansko,
Boroveț și Pamporovo, lansate puternic în turismul internațional, au urmărit creșterea
notorietății acestor stațiuni pentru sporturile de iarnă, oferindu-se chiar să găzduiască etape și
concursuri de shi din Cupa Europei și Cupa Mondială.

Numeroase voci afirmă că Europa de Sud-Est (zona SEE) se dezvoltă din ce în ce mai
mult redefinindu-se ca centrul „Europei Noi”, motiv pentru caree se preconizează că aceste
state vor deveni destinații majore internaționale. În anul 2018, România și Bulgaria, alături de
alte state SEE (Albania, Bosnia și Herțegovina, Bulgaria, Croația, Munitenegru, Macedonia
de Nord) au primit peste 44 de milioane de turiști internaționali, reprezentând o creștere cu 64
procente a turismului internațional în ultimii 5 ani. Populația combinată a statelor din zona

9
SEE era la finele anului 2018 de aproximativ 147 milioane, cu un PIB total pentru regiune de
peste 1.300 miliarde EUR. Turismul intern rămâne însă o componentă semnificativă a
economiei turismului în fiecare țară, în România, de exemplu, 76% din numărul de înnoptări
fiind ale localnicilor. Urmând zonele de coastă, lanțurile muntoase care domină statele din
zona SEE oferă turiștilor posibilitatea de a desfășura o multitudine de forme de acrivități pe
tot parcursul anului, de la ecoturism și turism cultural și de patrimoniu la drumeții și sporturi
de aventură și de iarnă20. Sporturile de iarnă generează un flux turistic de aproximativ 330 de
milioane de vizitatori care se întorc venituri de până la 40-55 miliarde de dolari anual și sunt
practicate întoate cele cinci continente21. Schiatul reprezintă una din principalele astfel de
activități de iarnă, întreaga zonă SEE beneficiind de peste 120 de stațiuni de schi consacrate și
peste 850 de kilometri de ski. Stațiunile Bansko și Borovets din Bulgaria sunt de exemple cele
mai înalte din zona SEE, rivalizând cu cele din Vestul Europei. Mai mult decât atât, țările din
SEE au economii în creștere, iar turismul de afaceri în zonele montane constituie o piață
semnificativă pentru întreaga industrie turistică a regiunii. Țările SEE își promovează, de
asemenea, destinațiile pe piața MICE (Meeting, incentives, conferences, and exhibitions
market), încurajând o fuziune între turismul de afaceri și turismul montan, cu intenția de a
atrage delegații înapoi pentru o vacanță extinsă în sud-estul Europei22.

1.3. Indicatorii circulației turistice

Piaţa, în sensul său inițial, poate fi definită drept teritoriul în cadrul căruia se
desfășoară activități comerciale. În prezent, amploarea în semnificații a condus către
redefinirea conceptului de piață, care poate fi asociat mai degrabă unui sistem ce presupune
relații de afaceri și tranzacții de tipul vânzare – cumpărare. Piața turistică reprezintă unul
dintre componentele acestui sistem. Activitatea și complexitatea pieței turistice se măsoară
atât prin evaluarea cantitativă cât și calitativă a indicatorilor turistici. Aceștia pot fi simpli,
luând forma mediilor sau a procentelor. Acești indicatori de piață se clasifică în următoarele
grupe de indicatori:

 Principali - cererea și oferta, ce măsoară tendințele unei piețe în timp și spațiu;

20
South East Tourism, Accesat la: https://investingintourism.com/southeast-europe-tourism/
21
Ungureanu, A., The importance of Romanian Mountain Tourism for the National Economy, Economics of
Agriculture 3/2015,
22
South East Tourism, op. cit.

10
 Corelați- gradul de utilizare a capacității turistice existente;

 Indicatori direcți și indirecți ai turismului în ceea ce privește efectele acestuia asupra


anumitor sectoare economice- capacitate, potențial și volum.

o Capacitatea pieței turistice reprezintă produsul numărului potențial de


consumatori și capacitatea medie de consum.

o Potențialul pieței turistice reprezintă cererea totală a produsului turistic în


funcție de preț și venitul consumatorilor.

o Volumul pieței turistice constituie totalul de tranzacții turistice finalizate într-o


anumită perioadă de timp.

 Indicele modificării cererii turistice globale;

 Indicele de repartizare al cererii turistice dintre cererea externă și cea interna;

 Indici ai structurilor de mijloace de transport;

 Indicatori pentru cererea structurilor de cazare principale;

 Indicatorii sezonalității turistice arătați prin coeficienții concentrației lunare, și a


cererii anuale. Coeficientul concentrației lunare este determinat de numărul turiștilor
dintr-o anumită lună și cel anual;

 Indicele fidelității turistice ce este reprezentat de către raportul dintre numărul de


turiști care doresc să revină într-o locație și cei ce o fac cu adevărat;

 Indicele numărului mediu de turiști reprezintă raportul turiștilor dintr-o perioadă


determinată și numărul zilelor din acea perioadă;

 Indicele de durată medie a sejururilor determinat prin raportul zile/turiști și numărul


total al turiștilor;

 Indicele densității turistice ce se determină prin raportul dintre numărul turiștilor și


numărul populației arată legătura strânsă dintre circulația turistică și populația
rezidentă;

11
 Indicele activităților turiștilor pe zile ce este determinat prin produsul turiștilor ce
participă la o activitate turistică și numărul de zile aferente pentru activitatea
respectivă;

 Indicatorii structurilor capacității unităților de cazare pe unități;

 Indicele variațiilor capacităților de cazare;

 Indicele structurii capacității hoteliere pe categorii calitative;

 Gradul de ocupare a hotelurilor.

Activitatea turistică, cunoscută și sub denumirea de comerț invizibil una aducătoare de


valoare nou-creată, contribuind totodată la creșterea produsului intern brut. Un studiu publicat
în Revista Română de Statistică – Supliment nr. 5/2018, intitulat „Perspectiva evoluţiei
turismului în anul 2018”, analizează indicatorii de bază pentru a vizualiza evoluția serviciilor
de turism. Acești indicatori de bază cuprind numărul sosirilor, numărul înnoptărilor, durata
medie a unei vizite, indicele net de ocupare a capacității de cazare, exprimânu-se în cifre
absolute, mai puțin indicele net al ocupării capacității de cazare care se exprimă sub formă de
mărime relativă. Datele au fost analizate comparativ pentru luna martie 2018, respectiv luna
martie 2017. Pe baza datelor dispuse, rezultă că în luna martie 2018, comparativ cu luna
corespunzatoare din anul precedent, atât sosirile cât si înnoptările în structurile de primire
turistică cu funcțiuni de cazare, au înregistrat creșteri cu 5,4% respectiv cu 6,0%. De
asemenea, față de luna martie 2017, în luna martie 2018 la punctele de frontiera s-a înregistrat
creștere la sosirile vizitatorilor străini cu 9,5%, iar la plecările în străinătate ale vizitatorilor

12
români, o scădere cu 0,5 %. Datele privind sosirile și înnoptările turiștilor în România,
respectiv în spațiile de cazare sunt prezentate în tabelele de mai jos. De altfel, studiul prezintă
distribuția sosirilor turiștilor români în structurile de primire turistică pe zone turistice. Pentru
zona montană, distribuția sosirilor turiștilor români pentru luna martie 2018 arată o creștere cu
2,1 procente față de luna martie a anului precedent. În ceea ce privește distribuția sosirilor
turiștilor străini pentru luna martie 2018, pentru zona montantă, observăm o creștere cu 0,8
procente23.

23
Anghelache, C., Anghel, M.G., Perspectiva evoluției turismului în anul 2018, Academia de Studii Econmice
din București, Accesat la: http://www.revistadestatistica.ro/supliment/wp-
content/uploads/2018/05/A10_rrss05_2018_ro.pdf

13
2. Potențialul turistic natural asociat turismului montan în România și
Bulgaria

Potențialul turistic constituie din punct de vedere al analizei economiei turismului, o


componentă a ofertei turistice. Totodată, prin valoarea, originalitatea și diversitatea
componentelor sale, potențialul turistic reprezintă condiția „esențială a dezvoltării turismului
într-un perimetru dat”24. Potențialul turistic poate fi definit drept „ansamblul elementelor
(naturale și antropice) ce se constituie ca atracții turistice și care se pretează unei amenajări
pentru vizitarea și primirea turiștilor”25. În sensul prezentei definiții, elementele naturale sau
antropice pot fi privite drept atracții turistice, respectiv resurse turistice, termeni cu conținut
diferit. În timp ce „termenul de atracții turistice se referă la elementele naturale sau antropice
care pot atrage vizitatorii într-un loc, care produc impresi”i (o plajă, un munte, o cascadă
etc.)26, „termenul de resurse turistice este mai complet, desemnând atât atracția propriu-zisă,
cât și implicațiile de ordin economic ale acestora, materia primă care urmează să fie supusă
unui proces de prelucrare în vederea obținerii produsului turistic”27.

Potențialul turistic natural include mai multe componente, anume relieful, clima,
hidrografia, vegetația, fauna. Relieful reprezintă cel mai variat și important element de
24
Turcu, D., Weisz, J., op cit.
25
Minciu, R., Economia Turismului, Editura Uranus, București, 2000
26
Turcu, D., Weisz, J., op cit.
27
Ibidem

14
potențial turistic, manifestându-se atât prin valoarea peisagistică cât și prin oportunitățile de
practicare a turismului; atracțiile pe care le oferă formele de relief sunt generate îndeosebi de
treptele ți formele de relief, de fenomene geologice, sau ca atracție de sine stătătoare, întrucât
favorizează practicarea anumitor actvități sau ca suport pentru ale elemente cu potențial,
precum hidrografia, flora sau fauna.

Clima constituie un alt element al strucuturii potențialului turistic natural fiind


răspunzătoare pentru crearea ambianței călătoriei, incluzând aici elemente precum regimul
precipitațiilor, temperatura/umiditatea aerului, vântul/brizele montane și marine. De altfel,
clima constituie condiția fundamentală pentru practicarea unor forme de turism, precum
turismul de tratament (climatoterapia) sau cel al sporturilor de iarnă (menținerea stratului de
zăpadă). Hidrografia de altfel, ca parte a structurii potențialului turistic, contribuie la sporirea

15
atractivității teritoriului prin prezența elementelor hidrografice: râruri, fluvii, lacuri, ape
minerale și termominerale, favorizând turismul de tratament balnear sau de practicare a
sporturilor nautice. Vegetația constituie o atracție turistică în sine, îndeosebi prin prezența
rezervațiilor științifice sau a parcurilor dendrologice, sporind atractivitatea celorlalte
componente și influențând considerabil turismul de odihnă, recreere sau agrement. Fauna, ca
element al potențialului turistic, prin importanța cinegetică și piscicolă estetică vine cu o
valoare deosebită, prin bogăția și varietatea speciilor, contribuind la creșterea atractivității
zonelor vizitate. Natura ocrotită prezintă o importanță deosebită, în primul rând ca element de
atractivitate cognitiv științifică, fundamentală pentru turismul profesional și de cunoaștere.

În același timp, atât România, ca și celelalte state europene de altfel, beneficiază de un


potențial antropic valoros, dată fiind isoria vastă a poporului român în acest teritoriu
geografic. Compoentele potențialului turistic de sorginte antropică cuprinde: pontențialul
cultural-istoric (vestigii arheologice, elemente de etnografie și folclor, evenimente și instituții
cultural-artistice), potențialul tehnico-economic, și respectiv potențialul socio-demografic.

Așadar, putem spune că potențialul turistic montan va fi influențat de relieful și de


clima care permit practicarea turismului sporturilor de iarnă, dar și de hidrografie, vegetație,
faună care permit practicarea turismului recreativ. Sporturile de iarnă, de exemplu generează
un flux turistic de aproximativ 330 de milioane de vizitatori care aduc venituri de până la 40-
55 miliarde de dolari la economia mondială anual (Taylor, Yang, Strom, 2007), fiind
practicate pe toate cele cinci continente.

Date fiind cele expuse, potențialul turistic natural asociat turismului montan în
România și Bulgaria va fi influențat de formele de relief specifice, manifestate prin Munții
Carpați în România, respectiv Munții Balcani în Bulgaria. Vom urmări în cele ce urmează
să discutăm despre aspecte privind formele de relief asociate, climă, hidrigrafie, vegetație,
faună, natură ocrotită.

2.1. Carpații (lanturi montane, altitudini medii, maxime, lungime, latime, regim
climatic, asociații vegetale)

Munții Carpați, unul dintre cele mai semnificative unități de relief de pe teritoriul
Europei, onstituie o componentă a sistemului montan alpin 28, s-a format în timpul orogenezei

Enciclopedia României, Munții Carpați, Accesat la: http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Mun


28

%C5%A3ii_Carpa%C5%A3i

16
alpine (care a avut loc în erele mezozoică și neozoică), prin cutarea stratelor din fostul Ocean
Tethis, în urma coliziunii dintre continentul nordic Laurasie și cel sudic, Gondwana; lanțul
alpin format este alcătuit din: Cordiliera Betică, Munții Pirinei, Munții Alpi, Munții Apenini,
Alpii Dinarici, Munții Carpați, Munții Balcani (Stara Planina) și Munții Caucaz 29. Munții
Carpați sunt separați de Munții Alpi de fluviul Dunărea. Carpații se înfățișează ca fiind niște
munți mijlocii sau scunzi, doar câteva sectoare depășind 2000 de metri în altitudine. Munții
Carpați reprezintă al doilea cel mai extins lanț muntos din Europa, după Alpi. Spre deosebire
de Alpi, Carpații au mari depresiuni intramontane, iar culmile lor se prezintă sub forma unor
suprafețe întinse, acoperite cu pajiști. Carpaților le aparține și cel mai mare lanț vulcanic din
Europa. Alături de rocile cristaline și eruptive o mare extensiune o au rocile sedimentare, care
dau un relief cu pante domoale.

Toponimul „Carpaţi” este un derivat al lexemului „Karpate”, cuvânt de origine iliro-


tracică, care înseamnă „stâncării”, un aspect specific multor areale din spaţiul carpatic
autohton, prin condiţiile de altitudine ridicată întrunite. De asemenea, acest toponimul are o
relaţie directă cu populaţia dacilor liberi (carpii), care au trăit în teritoriile neocupate de către
romani.

Munții Carpați reprezintă unul dintre cele mai semnificative unități de relief de pe
teritoriul Europei, formând un arc cu o lungime de aproximativ 1500 km, lățimea variind între
12 și 500 km (cea mai mare lățime corespunde cu cea mai înaltă altitudine). Munţii Carpaţi se
desfăşoară de la Poarta Viena - Bratislava (traversată de Dunăre) până la Valea Timocului,
dincolo de care urmează Munţii Balcani, având o suprafață totală de aproximativ 170.000
km2. Munții Carpați se întind pe teritoriul a șapte state: Cehia (3%), Slovacia (17%), Polonia
(10%), Ungaria (4%), Ucraina (11%), România (51%) și Serbia (4%). Cel mai înalt vârf al
întregului lanț Carpatic este reprezentat de vârful Gerlachovský, cu o altitudine de 2.655 m, în
Slovacia, Munții Tatra. În Polonia, cel mai înalt vârf este vârful Rysy, cu o altitudine de
2.499m, iar în Ungaria, cea mai înaltă altitudine se înregistrează în vârful Kékes, de 1.014 m;
în Ucraina, cel mai înalt este Vârful Hovârla, cu o altitudine de 2.061 m, iar în România este
vârful Moldoveanu, 2.544 m, situat în Munții Făgăraș din Carpații Meridionali. Carpații
prezintă trei sectoare bine individualizate : Carpaţii Nord-Vestici, Carpaţii de Mijloc şi
Carpaţii Sud-Estici, aceştia din urmă aproape în totalitate pe teritoriul României, deţinând
54% din lanţul carpatic. În continuare ne vom opri asupra Carpaţilor Româneşti. Aceştia sunt

29
Unitățile de relief ale Europei, Accesat la: https://sites.google.com/site/xiifilologie/home/unitatile-de-relief-
ale-europei

17
alcătuiţi, la rândul lor, din trei mari diviziuni: Carpaţii Orientali, Carpaţii Meridionali şi
Carpaţii Occidentali.

Pe teritoriul României, Carpații sunt delimitați în partea de Nord prin granița cu


Ucraina și în partea de Sud, prin granița naturală, determinată de fluviul Dunărea, cu Serba.
Restul limitelor aparţin în totalitate teritoriului României, atât la exterior, spre unităţile de
podişuri, dealuri şi câmpii, cât şi la interior, spre Depresiunea Colinară a Transilvaniei. La
nivel altimetric, se estimează limita dintre Carpați și Subcarpați la altitudinea de 800m,
Dealurile de Vest fiind delimitate de o altitudine de 150-400m; spre Depresiunea
Transilvaniei, cu o altitudine de 200-800m, ecartul este foarte larg. Între limitele menţionate,
Carpaţii Româneşti cuprind o suprafaţă de aproximativ 66.300 km2 (27,8% din teritoriul
ţării), iar lungimea este de peste 910 kilometri30. Carpaţii Româneşti, întrucât fac parte din
categoria munţilor mijlocii depăşesc 2500 metri numai pe areale foarte restrânse, în Carpaţii
Meridionali; altitudinea medie pe teritoriul României este de 840 metri.

Din punct de vedere al alcătuirii geologice, Carpații constituie o formă de relief


complexă, prin prezența șisturilor cristaline, a formațiunilor vulcanice și respectiv a celor de
fliș cretaci și paleogen. Aliniamentul vulcanismului neogen al Carpaţilor reprezintă cel mai
lung lanţ montan de acest fel din Europa. Deși în mod obișnuit se face referire la Carpați ca
fiind un lanț muntos, ei de fapt nu formează un lanț neîntrerupt de munți, ci cuprind mai
degrabă o serie de grupuri geologic distincte, prezentând o mare varietate structurală ca Alpii.
Carpații, care doar în rare locuri depășesc altitudinea de 2500 m, nu prezintă însă vârfuri
stâncoase, zone înzăpezite extinse, ghețari întinși, cascade înalte, sau lacuri întinse care sunt
comune în Alpi. De altfel, nici o zonă din Carpați nu este inzăpezită tot anul și nici nu
prezintă niciun ghețar. Această fragmentare accentuată a spațiului carpatic se datorează pe de
o parte procesului de cutare și înălțare a Carpaților, și pe de altă parte vulcanismului neogen
intern; se manifestă printr-o mulțime de depresiuni intramontane, prezente mai ales în zona
Carpaților Orientali și a celor Occidentali: ariile de discontinuitate Bârgău-Dorna-Câmpulung,
Depresiunea Brașov-Pasul Oituz-Valea Trotușului (Orientali), culoarele Timiș-Cerna și
Bistra-Strei (intersecția Meridionalilor cu Occidentalii). O diferență între Alpi și Carpaţi o
reprezintă prezența anor mari depresiuni intramontane, culmile lor luând forma unor suprafeţe
întinse, acoperite cu pajişti. În prima jumătate a Cuaternarului, în urmă cu aproximativ 2
milioane de ani, Munții Carpați au suferit o ridicare în bloc cu aproximativ 100m (un proces
caracteristic îndeosebi Carpaților Meridionali). Cum această înălțare a fost însoțită de o răcire
30
Enciclopedia României, op. cit.

18
evidentă a climei, la altitudini peste 1800 - 2000 m s-au instalat zăpezile permanente, care s-
au transformat treptat în gheață; încălzirea ulterioară a modificat climatul, având consecințe
asupra topirii ghețarilor din spațiul montan înalt, rezultând un relief glaciar alcătuiot din creste
și strungi glaciare, circuri, văi, morene, praguri glaciare, grohotișuri, etc.

În ceea ce privește condițiile climatice specifice Carpaților Românești, se va lua în


calcul poziția geografică a României în teritoriu, așezarea determinând influențele
corespunzătoare: „cele vestice, cu mase de aer umed, a căror prezenţă conduce la
caracteristica de moderare în cea mai mare parte a teritoriului României, inclusiv al
Carpaţilor, apoi cele nordice (umede şi mai reci), cele estice sau continentale (calde în timpul
verii şi reci în anotimpul de iarnă, în mod constant lipsite de umiditate), la care se adaugă
influenţele sudice (cu efecte moderatoare)”. Acest fond climatic de ansamblu este influențat și
de condiția de altitutidine a Carpaților care vine cu modificări însemnate, precum scăderi de
temperatură în raport cu înălțimea, creșterea cantitativă a precipitațiilor sau poziția față de
masele de aer. Totodată, modificări climatice sunt determinate și de culoarele de vale,
respectiv de depresiuni care aduc devieri ale curenților de aer și invesiuni de temperatură,
precum geruri persistente iarna și încălziri masive la începutul primăverii. Așadar, din punct
de vedere climatic, Carpații se înscriu în zona climatică temperat-continentală, prezentând
nuanțe diferite, ca urmare a desfășurării în latitudine, longitudine și altitudine. Se poate
discuta totodată despre un climat montan, care se caracterizează prin etajare altitudinală,
generând o scădere a temperaturii, dedublată de o creștere a cantității de precipitații,
Temperaturile medii anuale oscilează între 8 °C la poalele munților și -2 °C pe culmile cele
mai înalte. Cantitatea medie anuală de precipitații oscilează între 750 mm și 2000 mm. La
altitudini de peste 2000 m, precipitațiile sunt, în cele mai multe cazuri, sub formă de zăpadă.

Cu privire la apele de suprafață, în Munții Carpați își trag sorgintea cele mai multe
dintre râurile țării, excepție făcând fluviul Dunărea. Carpaţii Orientali cuprind sectoarele
superioare ale Oltului şi Mureşului, ale râurilor Siret, Prut, Someşul Mare, Bistriţa, Trotuş,
Ialomiţa, Prahova. În Carpaţii Meridionali se află izvoarele şi sectoarele superioare ale
Dâmboviţei, Argeşului, Gilortului, Jiului, Sebeşului, Motrului, Cernei ş.a., iar Carpaţii
Occidentali asigură o bună parte a apei râurilor din vestul şi sud-vestul ţării : Barcăul, Crişul
Negru, Crişul Alb, Timişul, Nera etc. Râurile prezintă un potenţial hidroenergetic important,
acesta fiind valorificat prin amenajări cu funcţie complexă precum hidrocentralele Ciunget
(510 MW), Brazi (335 MW), Mărişelu (220 MW), Stejaru (210 MW), Şugag (150 MW).
Lacurile naturale cele mai numeroase fac parte din categoria celor de origine glaciară sau
19
glacio-nivală, mai cunoscute fiind Bucura şi Zănoaga, ambele din Munţii Retezat, apoi Bâlea
şi Capra (Munţii Făgăraş), Lala şi Buhăescu (Munţii Rodnei). Dezvoltarea largă a unor
scoarţe de alterare, precipitaţiile abundente şi ponderea mare a versanţilor înclinaţi au
favorizat formarea unor cuvete lacustre, datorită barajelor produse prin surpări şi alunecări de
teren, precum Lacul Roşu pe cursul superior al Bicazului. Lacul Sfânta Ana este singurul lac
vulcani din Carpați. Lacurile artificialedi teritoriu aduc volumele cele mai mari de apă,
remarcându-se complexele hidroenergetice Porţile de Fier I şi II, urmate lacurile de pe
Bistriţa, (Izvorul Muntelui), Argeş (Vidraru), Lotru (Vidra). Se remarcă și alte lacuri
artificiale cu dimensiuni mult mai mici, formate în saline, cariere sau mine abandonate (Ocna
Şugatag). La nivelul apelor subterane, cele mai bine reprezentate sunt apele freatice care,
beneficiind de aceeaşi alimentare bogată din precipitaţii au o contribuţie importantă şi
permanentă la alimentarea râurilor.

Învelişul vegetal al Carpaţilor este condiționat climatic, fiind distribuit pe două etaje:
cel forestier şi cel alpin, etajul forestier fiind cel mai dezvoltat, atât din punct de vedere al
biodiversităţii, cât şi din punct de vedere al extinderii spaţiale: „acesta se suprapune peste un
spaţiu vast ce începe din Defileul Dunării (sub 100 metri altitudine) şi merge până la valori
situate în jurul a 1800 metri, în acest teritoriu fiind prezente în jur de 60% din pădurile
României”31. Etajul forestier cuprinde mai multe subetaje subindividualizate: la altitudinile
cele mai mici (sub 500 metri), se întinde subetajul stejarului, iar la partea superioară, din
gorun, adăugându-se şi alte specii de foioase precum ulmul, teiul, carpenul etc.; subetajul
fagului urcă din Subcarpaţi şi dealurile mai înalte din Depresiunea Transilvaniei pe munţii
mai scunzi din Banat, Munţii Apuseni (până la 1200 metri); subetajul coniferelor, cuprinzând
bradul, molidul, pinul şi, pe alocuri, zada, urcă până la limita superioară a pădurii. Aceste trei
subetaje „se interferează în zone de tranziţie, şi, pe alocuri, prin văi reci şi umbrite, se produc
chiar inversări între subetajele de vegetaţie, esenţele termofile urcând pe înălţimi însorite, iar
esenţele de climă rece coborând pe văile umbrite” 32. Fauna Carpaților este reprezentată, în
principal de o serie de specii de interes cinegetic, precum cerbul, ursul, mistreţul, râsul,
cocoşul de munte etc, în ape fiind prezent păstrăvul. Etajul forestier este urmat la nivel
altitudinal de etajul alpin, ce corespunde acelor teritorii cu altitudini de peste 1700-1800m,
fiind structurat pe două subetaje: etajul alpin inferior (subalpin), cuprins între 1700-1800m şi
2000-2200 m, reprezentat printr-o vegetaţie arbustivă, formată din tufărişuri dense de jneapăn
şi ienupăr, şi respectiv etajul alpin superior, desfăşurat la altitudini care depăşesc 2000-2200
31
Ibidem
32
Ibidem

20
m, unde vegetaţia naturală este aceea de pajişte alpină. Condiţiile climatice și de vegetație
specifice acestui etaj impun restricții şi în ceea ce priveşte fauna, acesta fiind domeniul caprei
negre şi a acvilei de munte, iar în apele limpezi şi bine oxigenate (inclusiv unele dintre
lacurile glaciare) fiind prezent păstrăvul.

Carpații Românești constituie nu doar cel mai mare masiv muntos, ci și cel mai
sălbatic perimetru montan de pe continent. Potențialul turistic al Carpaților pe teritoriul
României este dat de marea varietate a cadrului natural, dar și de consistența zestrei turistice
antropice specifice patrimoniului așezărilor turistice de seamă ce urmează a fi discutat în
cadrul capitolului umrător. Cumulul acesta de factori conduce „în contextul pieței turistice
libere globaale și al unui cadrul managerial si legislativ bine pus la punct poate duce la o
dezvoltare socio-economica și de mediu mai mult decat armonioasă a spațiului montan
național”33.

2.2. Balcanii (lanturi montane, altitudini medii, maxime, lungime, latime, regim
climatic, asociații vegetale)

Lanțul muntos al Balcanilor, cunoscut drept Munții Stara Planina, însemnând


„Muntele Vechi”, se întinde în continuarea Carpaților, fiind separat de aceștia de fluviul
Dunărea. Acest lanț muntos, cu o suprafață de 11.596 km², se întinde pe o lungime de 560 km
din Estul Serbiei către Est prin Bulgaria Centrală, către Capul Emine la Marea Neagră. Acest
lanț muntos este situat în centrul Bulgariei, și deși din punct de vedere fizic nu este legat de
Munții Carpați, formează o continuare a sistemului carpatic ce începe din extremitatea vestică
a Alpilor Transilvani, în apropierea defileului Porțile de Fier, de la granița dintre Serbia și
România. Altitudinea medie a Balcanilor este de 900 m deasupra nivelului mării, lăţimea
acestora variind de la 19 km la 32 km. În ciuda poziţiei strategice și a apropierii de capitala
Sofia, situată la ma puțin de 100 de km depărtarem Balcanii reprezintp în continuare un lanț
muntos prea puțin explorat. Tot pe teritoriul Bulgariei, în zona sudică se desfășoară Munții
Rodopi, alcătuiți din trei formațiuni muntoase distincte situate foarte aproape unele de
celelalte, anume Munții Rila, Munții Pirin și Munții Rodopi, cei din urmă continuându-și
traseul prin Grecia (doar partea bulgară a lanțului este inclusă în regiunea alpină). Munții
Pirini, cu cei peste 80 de vârfuri acoperite de zăpadă, cu înălțimi peste 2500m, văi și circuri
glaciare, prezintă fără îndoială un caracter alpin. Munții Rodopi însă, deși la fel de înalți,

33
Ibidem

21
prezintă din punct de vedere al regimului climatic și al asociațiilor vegetale, o puternică
influență mediteraneeană (densitate a populației însă deosebit de scăzută)34.

Se crede că termenula fost adus în regiune în secolul al VII-lea de către bulgari, în


limba bulgară, cuvântul „balkan” însemnând „munte” 35. Este posibil ca termenul să fie derivat
din persana veche „bālkāneh” sau „bālākhāna”, însemnând „casă înaltă, deasupra sau
mândră." . În turcă, termenul înseamnă „un lanț de munți împăduriti”. În Antichitate și Evul
Mediu, munții Balcani erau numiți „Haemus Mons”. Istoricii consideră Haemus (greacă
'Aimos) un cuvânt derivat dintr-un cuvânt trac neatestat saimon, însemnând „lanț muntos”.
Numele locului în care complexul muntos se întâlnește cu Marea Neagră, Capul Emine, este
derivat din cuvântul „Aemon”, derivat din grecescul „haima” care înseamnă sânge, bazându-
se astfel pe mitologie greacă: în timpul unei lupte între Zeus și titanul Typhon, Zeus l-a rănit
pe Typhon cu tunetul, iar sângele lui Typhon a căzut pe munți, care au fost apoi numiți după
această bătălie36.

Cea mai înaltă altitudine din Bulgaria (Peninsula Balcanică și Europa de Sud Est) este
vârful Musala, în Munții Rila, în apropiere de Sofia cu o înălțime de 2925m. Culmea Musala
este situată în Munții Rila, pe teritoriul Parcului Național Rila, nu departe de celebra stațiune
de schi Borovets și la aproximativ 80 km de capitala Bulgariei, Sofia. Cele mai înalte vârfuri
ale Munților Balcani sunt localizate în Bulgaria centrală, amintind aici vârful Botev cu 2376m
altitudine, unde se află și Parcul Național Central al Balcanilor. În Bulgaria, Munții Balcanici
pot fi împărțiți în trei secțiuni: Munții Balcanilor de Vest se extind de la granița cu Serbia
până la Pasul Arabakonak cu o lungime totală de 190 de kilometri. Cel mai înalt vârf este
Midžor cu o altitudine de 2.169m, situat la granița dintre Serbia și Bulgaria. Munții Balcanilor
Centrali continuă de la Arabakonak (intrarea în Serbia) la Pasul Vratnik cu o lungime de 207
kilometri, vârful Botev, fiind cel mai înalt din această secțiune. Munții Balcanilor de Est se
extind de la Pasul Vratnik la Capul Emine, cu o lungime de 160 de kilometri, cea mai înaltă
altitudine fiind înregistrată la Balgarka cu 1.181 metri (aici se întâlnesc cele mai joase
altitudini).

34
Natura 2000 în regiunea alpină, Comisia Europeană, Accesat la:
https://ec.europa.eu/environment/nature/info/pubs/docs/biogeos/Alpine/KH7809637ROC_002.pdf
35
Todorova, M., Imagining the Balkans, Accesat la: https://books.google.ro/books?id=-
EuFwLQhvYMC&pg=PA27&redir_esc=y#v=onepage&q&f=false
36
Gods and heroes of the Greeks : the library of Apollodorus by Apollodorus, 1976, Accesat la:
https://archive.org/details/isbn_2900870232069

22
La nivel de relief, de la Nord spre Sud, bazinul Dunării este mărginit de o regiune
deluroasă acoperită parţial cu loess, cu altitudini maxime de 400 de metri. Prebalcanii (cu
altitudini de circa 1500 de metri) sunt urmaţi la sud de Munţii Balcani (Stara Planina), care se
întind de la frontiera estică la cea vestică. Acest lanţ muntos dă numele întregii peninsule
dintre Marea Neagră şi Marea Adriatică. Unele părţi din Balcani s-au transformat în carst, una
din caracteristicile fundamentale fiind repezentat de numărul mare de peşteri. În ciuda
înălţimii lor, acești munți nu au formele abrupte tipice lanţurilor muntoase înalte. În sudul
Balcanilor se găsesc lanţuri muntoase paralele cu aceştia, care se numesc Antibalcani sau
Munţii Centrali (Sredna Gora), cu o înălţime maximă de 1604 m, aferentă vârfului Goliam
Bogdan. Între aceste două lanţuri muntoase se găsesc mai multe depresiuni, capitala Bulgariei,
Sofia, fiind aşezată într-una din aceste depresiuni, la o altitudine de 550 de metri. Altitudinea
scade către Câmpia Tracică Superioară. Această câmpie fertilă se întinde în est până la Marea
Neagră şi este traversată de văile mai multor râuri. Al doilea oraş ca mărime din Bulgaria,
Plovdiv, este situat pe malul râului Mariţa. Câmpiile au un specific propriu datorită
plantaţiilor întinse de floare-soarelui şi culturilor de legume şi tutun.

Principalii factori care influențează clima sunt topografia ţării şi vecinătatea acesteia
cu Marea Neagră. Munţii Balcani, împart astfel ţara în două zone climatice, protejând sudul
Bulgariei de curenţii de aer rece dinspre nord, în timp ce lanţurile muntoase din sudul
Bulgariei protejează interiorul ţării de influenţele climatice din regiunea mediteraneeană. În
nordul Bulgariei influenţele continentale sunt predominante, iar masele de aer rece se adună
deasupra Munţilor Balcani, de aceea grindina şi chiciura provoacă adesea mari pagube
recoltelor. Vara, foehnul (vântul uscat) este un fenomen foarte răspândit. Regiunea dintre
Balcani şi Rodopi are o climă de tranziţie, cu influenţe mediteraneene. Vara se manifestă
fenomenul de secetă, care poate dura uneori până la trei luni.

Stara Planina este remarcabilă pentru flora și fauna sa, floarea de colț ce crește aici, în
regiunea Koziata stena. În aceste două lanțuri muntoase se regăsesc peste 60 de tipuri de
habitat. Regiunea este remarcabilă pentru floră şi faună – există nouă rezervaţii naturale,
dintre care patru sunt declarate rezervaţie a biosferei de către UNESCO. Păduri străvechi de
carpen, fag, molid, brad şi gorun acoperă versanţii din Parcul Naţional Balcanii Centrali,
adăpostind zece specii şi două subspecii de plante endemice. Peisajul este variat: pajişti alpine
frumoase şi înalte pline de flori, cascade care se rostogolesc şi cad pe pereţii aproape verticali
ai munţilor, canioane adânci şi misterioase şi peşteri fascinante. Aici cresc 256 de specii de
ciuperci şi 166 de specii de plante medicinale. Zona de pădure este foarte bine reprezentată,
23
formându-se vaste „centuri neîntrerupte de păduri seculare naturale pe aproape întreg
teritoriul”37. Multe specii de copaci din aceste păduri sunt reprezentative pentru zona
Balcanilor, precum pinul de Balcani (Pinus peuce), bradul bulgar (Abies borisiiregis) și pinul
negru (Pinus heldreichii). În ceea ce privește diversitatea speciilor de plante, peste 1900 de
specii au fost identificate până la momentul prezent doar în Munţii Rodopi, un procent
considerabil fiind costituit din specii endemice, precum crinul de Rodopi (Lilium
rhodopaeum) sau Haberlea rhodopensis. Dată fiind starea lor naturală, toți acești munți
adăpostesc populații numeroase de carnivor de talie mare, cât și numeroase specii rare de
păsări de pradă: „se consideră că în Rodopii de Est există cea mai mare aglomerare de
răpitoare diurne din Europa, aceștia adăpostind populaţii importante de acvile de câmp
(Aquila heliaca), șoimi călători (Falco peregrinus), vulturi pleșuvi suri (Gyps fulvus)și vulturi
egipteni (Neophron percnopterus)”3839. Regăsim în total 224 de specii de păsări.

Bulgaria este acoperita de munti aproximativ 30%, cu relief vatiat ce ofera o


multitudine de optiuni de relaxare, sport si atractii turistice in conditii favorabile atat iarna cat
si vara. Sezonul estival de iarna ce ofera posibilitatea practicarii sporturilor pe zapada dureaza
aproximativ 3 luni pe an dar vara turistii pot face drumetii si catarari in zonele montane. Cele
mai populare zone pentru schiat si turism balnear sunt în Berkovitsa, Ribaritsa, Belogradchik,
Beklemeto, Uzana, Karandila, Chiprovtsi, Varshets, Troyan, Teteven, Apriltsi, Tryavna,
Elena, Kotel, Zheravna, Bozhentsi. Cea mai mare statiune din Rila este Borovets. Totodata,
Bulgaria detine zone unice pentru drumetii schi si turism balnear in Panichishte si Spareva
Banya, Malyovitsa, Semkovo si Goverdartsi. In acelasi timp, turistii ce prefera pelerinajele
pot vizita centrele de apararea ale Ortodoxiei bulgare din Muntii Pirin unde totodata peisajele
frumoase se imbina cu partiile de schi si traseele de alpinism. Aici se afla printre altele si
faimoasa statune Bansko, alaturi de Dobrinshte si Predela, Livadi si Kamenitsa. Statiunea
Bansok a devenit de o buna perioada de timp o statiune de interes european si mondial iar in
ultimii ani a devenit gazda pentru Cupa Mondiala de schi si biatlon. Banso ofera o gama
variata de servicii, de la partii impresionante la hoteluri si si pensiuni de o calitate deosebita.
Muntii Rodopi sunt cunoscuti sub nunele de Casa lui Orfeu si sunt impartiti in versantul vestic
si inferior. Pamporovo este statiunea cea mai mare de aici si este situata intr-o zona cu
vegetatie densa oferind posibiliatea schiului rivalizand cu celelalate statiuni. Alte optiuni in
zona se gasesc la Chepelare, Yundola, Belmeken, Batak și Cherkva Byala. Totodata turistii

37
Natura 2000 în regiunea alpină, op. cit.
38
Minunile natural ale planetei, Accesat la: https://minunileplanetei.com/europa/muntii-balcani/
39
Natura 2000 în regiunea alpină, op. cit.

24
pot descoperi o arhitectura unica muntilor Rodopi vizitand satele Momchilovtsi, Gela, Dolen,
Leshten, Kovachevitsa, Laka Shiroka. In acesti munti se pot gasi spatii de cazare confortabile
si la un pret accesibil pentru turisti. In apropierea capitalei Sofia se regaseste muntele Vitosha
avand o zona foarte bine vunoscuta pentru traseele unice si al ecoturismului montan. Aici se
regaseste cel mai vechi parc natural din Balcani, Rezervatia Naturala Votosha. Aici se poate
practica si schiul in statiunile Aleko si Konyarnika.

25
3. Amenajările turistice specifice sporturilor de iarnă în România și
Bulgaria

Un alt concept specific turismului, alături de potențialul turismului, îl reprezintă


amenajarea turistică. Amenajarea turistică poate fi definită drept „un proces dinamic și
complex de organizare a spațului turistic”40, prin proiectarea de noi dotări turistice, prin
recondiționarea celor existente și redimensionarea acestora în raport cu cererea turistică. Tot
amenajarea turistică este responsabilă și pentru rentabilizarea economică a activității turistice,
date fiind relațiile între mediul ambiant și comunitățile umane, cât și factorii care au un
impact asupra acestor relații. Mai mult decât atât, relieful joacă un rol esențial în amenajarea
turistică, devenim element fundamental în conturarea decorului fiecărui sit turistic: „relieful
prezintă avantajul că atracţiile pe care le generează nu necesită amenajări costisitoare şi, de
regulă, nu sunt periclitate de frecvenţa turistică excesivă, acestea fiind doar admirate,
contemplate şi nu efectiv consumate”41.

Dezvoltarea economică, manifestată prin diversificarea mijloacelor de transport a


influențat fundamental și amenajarea spațiilor turistice auxiliare din zonele de camping,
parcări, gări, aeroporturi, porturi, urmând a-și adapta structurile și serviciile în funcție de
exigențele turistice. Stațiunea turistică, concept fundamental cercetării din domeniul turistic,
reprezintă „olocalitate şi/sau areal care prezintă un ansamblu de elemente de atracţie turistică
şi care este dotată cu mijloace de cazare, alimentaţie şi agrement, precum şi cu alte facilităţi
turistice puse în serviciul turiştilor pentru o anumită perioadă de timp” 42. Un exemplu în acest
sens poate fi reprezentat astfel: stațiunea balneară este de fapt localitatea (și arealul) situată pe
țărmul unei ape (mare, lac), ce dispune de acele substanțe eficiente din punct de vedere
terapeutic (resurse) și de instalații specifice pentru băi curative, tratament (infrastrctură),
marcând o organizare ce permite acordarea asistenței medicale specifice. În literatura de
specialitate, staţiunea turistică este definită drept „un spaţiu caracterizat de predominanţa
activităţilor turistice şi de agrement (monofuncţionalitate) – creatoare ex nihilo a acestui loc,
de caracterul sezonier al respectivelor activităţi, de o capacitate de cazare a populaţiei non-
permanente rezultante, precum şi de prezenţa unei populaţii permanente” 43. O staţiune

40
Sochircă, V., Iațu, C., Considerații conceptuale și metode geografice de analiză a fenomenului touristic,
Revista Științifică a Universității de Stat din Moldova, 2013, nr. 6(66) 134, Accesat la: http://studiamsu.eu/wp-
content/uploads/22.-p.134-140.pdf
41
Ibidem
42
Ibidem
43
Ibidem

26
turistică întotodeauna va dispune de o resursă turistică, precum litoral, munte, oraş, sat etc. şi
va fi accesibilă turiștilor prin prisma faptului că este deservită de o reţea de transport rutier,
feroviar, aerian, maritim. Totodată, o staţiune turistică va include structuri de cazare, precum
hoteluri sau locuri de campare etc., magazine, restaurante şi facilităţi turistice, precum pârtiile
de schi în staţiunile de sporturi de iarnă. Aspectele care individualizează o staţiune turistică
sunt: „existenţa unei infrastructuri generale, precum şi a uneia specific turistice; dotări,
utilităţi, instalaţii, echipamente, facilităţi; servicii şi produse specific turistice; ospitalitate;
accesibilitate; calitatea serviciilor; posibilitatea practicării unor activităţi turistice; amenajări
turistice”44.

În spațiul montan, potențialul atractiv peisagistic al reliefului de munte este dedublat


de componenta climatică, adică existența precipitațiilor solide sub formă de zăpadă, cu o
durată crescândă, diretc proporțională cu creșterea altitudinii, regulă pe care o urmează și
stratul de zăpadă. Durata de menținere a zăpezii a determinat așadar, pe la jumătatea secolului
XX, „constituirea celei mai importante condiții în amenajarea complexelor turistice montane
la nivel global, inducând un adevărat boom turistic (se afirma ingineria amenajărilor pârtiilor
de schi și a altor sporturi de iarnă), consacrând turismul de iarnă”. 45 După cum am demonstrat
în capitolul anterior, potențialul turistic în teritoriu joacă un rol deosebit de important prin
componentele sale. În consecință, componenta hidrografică va juca un rol deosebit de
important în dezvoltarea amenajărilor turistice, întrucât este necesară pentru consumul
alimentare, circuitul apă rece-apă caldă, necesități menajare, dar și pentru întreținerea
artificială a zăpezii pe pârtii, tunurile de zăpadă fiind mari consumatori de apă. Astfel, unde
condițiile au fost favorabile, cursurile de apă au permis amenajarea unor lacuri de acumulare
și a unor baraje hidroenergetice pentru a satisface necesitățile stațiunilor montane. Învelișul
vegetal, prin suprafețele sale forestiere, cât și fauna adiacentă constituie elemente cheie în
dezvoltarea turismului de relaxare asociat turismului montan.

Amenajările turistice de altfel se dezvoltă de altfel în strânsă legătură cu componenta


antropică, mai ales în condițiile în care așezările rurale montante au constituit mereu nuclee
pentru stațiunile de mare capacitate, atât în cazul teritoriilor adiacente Munților Carpați, cât și
pe teritoriul Balcanilor46.

44
Ibidem
45
Tipuri și modele de amenajare turistică, Accesat la: https://www.scrigroup.com/afaceri/turism/TIPURI-SI-
MODELE-DE-AMENAJARE-62335.php
46
Ibidem

27
În cazul Munților Carpați, caracteristicile de bază, precum altitudinile mijlocii,
fragmentarea relativă accentuată și existența pasurilor și a trecătorilor situate la înălțimi
accesibile, au fost deosebit de favorabile pentru constituirea unor așezări, dar și pentru
dezvoltarea de activități specifice în spațiile respective. Cele mai vechi urme de așezăminte de
pe teritoriul Carpaților românești datează încă din paleolitic, fiind identificate în mare parte în
domeniul cavernicol, dar și pe terasele mijlocii din zona Ceahlăului. Neoliticul, presupunând
trecerea de la viața nomadă la cea sedentară, determină așezarea populației în zonele montane
joase, trecându-se la păstoritul agricol. În perioada geto-dacă a avut loc o amplificare a
procesului de popularizare a ariei montane, fiind consacrată importanța munților în viața
populației autohtone. În zona Carpaților se dezvoltă și centrul politico-militar al statutului dac,
Sarmizegetusa Regia, cu multe alte așezări îmbrăcând coroana carpatică: „Porolissum,
Germisara (din Munţii Apuseni), Tilişca (Munţii Cibinului), Cumidava (Ţara Bârsei), cetatea
de la Bobaiţa (Podişul Mehedinţi) ş.a.”47. Expansiunea romană a adus cu sine dezvoltarea
economică și culturală excepțională a întregii arii montane, cu numeroase așezări dobândind
statutul de orașe, precum zona Țării Hațegului unde a fost construită colonia Ulpia Traiana,
unul dintre cele mai importante orașe romane din Dacia. Ulterior, limitele administrative ale
statelor feudale românești nu au reprezentat și bariere economice sau sociale, favorizând
circulația populației și a produselor, în acest sens Carpații îndeplinid rolul de liant între
diferite refiuni complementare din punct de vedere economic. Epoca modernă, în aceeași
măsură ca și cea contemporană, au presupus exploatarea resurselor naturale existente,
valorificarea potențialului economic al teritoriului și implicit dezvoltarea căilor de
comunicații, astfel că turismul susține sedentarizarea personalului de serviciu în acele teritorii
care s-au dezvoltat ca stațiuni montane. La începutul Noului Mileniu, „Carpaţii Româneşti se
caracterizau printr-un grad ridicat de locuire umană, numărul aşezărilor urbane fiind de 61, cu
48
o populaţie de circa 1 400 000 locuitori.” Între cele mai dezvoltate orașe carpatice, se
remarcă : Braşov, Reşiţa Deva, Hunedoara, Sfântu Gheorghe, Sighetu Marmaţiei, Miercurea
Ciuc şi Petroşani. Numărul aşezărilor rurale din Carpaţi de altfel, este mult ridicat, în jur de
2500, dimensiunea acestora mergând de la prezenţa satelor foarte mari (peste 5000 locuitori)
până la unele ce coboară sub 100 de locuitori. Între acestea se înscrie şi localitatea situată la
altitudinea cea mai ridicată de pe teritoriul României, respectiv Petreasa, în Munţii Bihorului,
cu ultimele gospodării situate la 1400 metri.

47
Enciclopedia României, op.cit.
48
Ibidem

28
Munții Balcani totodată au avut un rol semnificativ în istoria statutului bulgar, încă de
la fondarea sa în secolul VII. Munții Balcani au reprezentat o fortăreață naturală a Imperiului
Bulgar, formând o barieră eficientă pentru Moesia, unde erau situate majoritatea capitalelor
medievale. Totodată spațiul Munților Balcani a constituit teritoriul pentru numeroase bătălii,
bizantinii temându-se de relieful acestora. Prin urmare, au luat naștere aici numeroase așezări
urbane locale.

Amenajările turismului montan este determinat de altfel de o serie de factori. În primul


rând muntele a devenit o provocare pentru oameni, și dorința de a-l cuceri și-au construit aici
așezări umane. De altfel, dedublată de dorința de cunoaștere și contemplare, muntele a
determinat apariția de noi și noi activități care le suplimentau pe cele artistice, precum
escalada, alpinismul, excursiile montane: „însăși noțiunea de alpinism indică originea acestei
preocupări în spațiul munților”, muntele devenind un veritabil partener de încercare a forțelor
umane. Termalismul, adică existența în spațiul montan a apelor termale naturale a determinat
apariția primelor baze turistice montane din zona României, fiind determinate de prezența
apelor termale: Băile Herculane – Munții Mehedinți, Băile Geoagiu – Munții Metaliferi etc;
fenomenul termalismului a diversificat de fapt rolul agremental al turismului montan, stațiuni
în cauză având dotări pentru balneație și tratamente. Climatismul totodată a luat naștere în
baza constatării că anumite condiții climatice sunt favorabile atenuării stării unor boli. Secolul
trecut, afectat de tuberculoză, a impus valorificarea mediului climatic favorabil prin cure de
aer alpin. Primele stațiuni apărute în zona de munte în Elveția și Austria au valorificat
termalismul și climatismul, recunoscute internațional fiin Davos și St. Moritz. Fără îndoială că
practicarea sporturilor de iarnă a reprezentat un factor fundamental în dezvoltarea
amenajărilor turistice montane: „practicarea sporturilor de iarnă a devenit o preocupare cu
manifestare progresivă, cu impact după perioada interbelocă și cu amplificare după anii 1950.
Perioada cuprinsă între anii 1945 și 1975 este cunoscută drept lest rente ans d’or49. Acești
factori au determinat de-a lungul timpului „forma cea mai complexă de amenajare turistică,
stațiunile din spațiul montan situate la altitudini diferite, de la sub 1000m până la cele de până
la 2500 m (stațiuni de generația a III-a), având dotări complexe, mărimi diferite (ca locuri de
cazare), de la câteva sute la câteva zeci de mii de locuri și, ca urmare a evoluției în timp
căpătând și funcții complexe”50.

49
Cei 30 de ani de aur
50
Tipuri și modele de amenjare turistică, op. cit.

29
În cele ce urmează vom discuta exclusiv despre catalogarea sporturilor de iarnă și
despre influența lor directă asupra evoluției amenajărilor turistice montane, atât pe teritoriul
României, cât și pe cel al Bulgariei.

3.1. Clasificarea sporturilor de iarnă

Sporturile de iarna sunt activitati competitive sau non competitive, recreative ce se


desfasoara pe zapada sau gheata. Majoritatea sporturilor de iarna sunt variatii ale schiului,
patinajului si saniei. Traditional, aceste sporturi erau practicate doar in zonele reci in timpul
iernii dar cu aparitia zapezii si a ghetii artificiale acestea se pot desfasura oriunde.

Unele dintre cele mai populare sporturi de iarna individuale sunt schiul alpin,
snowboardingul, maratonul pe schiuri, biatlonul, sariturile cu schiurile. patinajul artisic si
bobul in timp ce sporturile de iarna pe echipe sunt reprezentate prin hochei pe ghiata si
curling. Bazat pe numarul e practicanti, hocheiul pe gheata este cel mai popular sport de iarna
urmat de schi alpin si patinaj artistic.

Schiul alpin este sport ce consta in coborarea unor pante inzapezite prin trecerea unor
puncte de trecere numite “porti” folosind schiuri cu legaturi fixe pe calcai. Schiul alpin a
evoluat in timp de la schiul fond prin dezvoltarea infrastructurilor de transport pe cablu in
statiunile montane. Folosind aceste facilitati, schiorii pot urca pe crestele montane de unde pot
cobora pana la baza partiei. Sportul este popular peste tot in lume dar a devenit faimos in
Europa de vest si SUA. Schiul alpin este unul dintre primele sporturi ce au fost practicate la in
cadrul Olimpiadei de iarna ce se desfasoara odata la 4 ani. Insa in fiecare an schiorii
profesionisti concureaza pentru Marele Glob de Cristal in Cupa Mondiala la 5 discipline
diferite: slalom, slalom urias, superG, coborare si combinata Nordica. Schiorii folosesc schiuri
si legaturi diferite in functie de proba la care concureaza. De exemplu schiorii ce concureaza
la probele tehnice cum sunt slalomul sau combinata Nordica vor folosi schiuri mai scurte
pentru un mai bun echilibru si o prezie mai mare de tip “rocker” sau “camber” in timp ce
pentru probele de viteza cum sunt superG si coborarea se vor folosi schiuri lungi si subtiri
pentru o viteza mai mare de tip “all-mountain” sau “freeride”.

Schiul maraton sau shciul fond reprezinta cea mai veche forma de schi in care schiorul
nu se bazeaza decat pe propria forta pentru a putea trece peste terenul acoperit de zapada. In
timp ce majoritatea sporturilor de iarna sunt strict competitionale sau recreative, schiul fond
este inca folosit in unele zone ale lumii ca metoda de transport. Schiul fond este activitatea de

30
iarna din care au derivat schiul alpin si sariturile cu schiurile. Pentru a practica acest sport
schiorii se antreneaza intens pe parcursul anului pentru a putea concura in timpul iernii pentru
Marele golb de Cristal la cele 2 stiluri existente: Stilul classic in care schiorul se poate deplasa
doar in linie dreapta pe urme artificiale sau stilul liber unde schiorul se poate deplasa oricum
folosinduse si de betele ajutatoare. Schiorii de fond participa la diferite competitii cum ar fi
sprintul de 2 km stafeta pe echipe de 4*5 kilometri cursele libere de 10 kilometri clasic sau
liber, iar cea mai grea dintre probe ce se desfasoara doar la olimpiada, cursa de 40 de km
feminin sau 50 de km masculine, catalogata una dintre cele mai dure probe din sport.

Biatlonul reprezinta unul dintre cele mai urmarite sporturi de iarna. Aceasta proba olimpica
este formata din 2 parti, schiul fond si trasul la tinta cu o arma cu gloante. Sportivii participa
la probe cu lungimi diferite intercalate cu cate o trecere prin poligonul de tragere unde trebuie
sa atinga 5 tinte. Daca rateaza acestia sunt penalizati fie cu un tur suplimentar de 150 de m, un
minut suplimentar adaugat la timpul final sau folosirea unui cartus suplimentar ce trebuie
introdus manual. Probele la care se concureaza pentru Marele glob de cristal sau olimpiada
sunt:

 Individual, o proba de 20 de kilometri de ski cu cate 2 trageri din pozitia “picioare” si 2


din pozitia “culcat”. Participantii pornesc la 30 de secunde diferenta iar castigatorul este
schiorul ce are cel mai bun timp la momentul trecerii liniei de sosire

 Sprint, este o proba de 10 kilometri cu 2 treceri prin poligon, alternand cele 2 pozitii de
tragere. Asemenea probei individuale concurentii pornesc la interval de 30 de secunde.

 Start in masa este proba clasica de biatlon in care 60 de concurenti pornesc in acelasi
timp. Proba are 20 de kilometri cu 4 treceri prin poligon. Castiga proba concurentul care
trece primul linia de sosire iar in proba de Urmarire se califica doar primii 30 clasati.

 Proba de urmarire este proba imediat urmatoare a startului in masa. La finalul probei de
start in masa fiecare minut de diferenta intre sportivi va reprezenta un ecart de 10 secunde
pentru proba de urmarie. Proba poate avea intre 15 si 20 de kilometri cu 4 treceri prin
poligon. Castiga cel care trece primul linia de sosire

Pe langa probele individuale in biatlon se desfasoara si probe de Stafeta si Stafeta mixt


ace urmaresc aceleasi reguli.

31
Sariturile cu schiurile este cel mai urmarit sport de iarna la nimel global datorita
spectaculozitatii si gradului sau ridicat de risc. Aici sportivii sunt nevoiti sa coboare pe o
rampa dupa care se pierde contactul cu aceasta sit imp de cateva secunde 5-7 incearca sa
ajunga cat mai departe inainte de aterizare. Juriul aprecieaza atat lungimea zborului cat si
tinuta in timpul zborului, aterizarea si eleganta schiorului. Prima saritura inregistrata a fost in
1860 de catre norvegianul Sondre Norheim care a sarit o distanta de 30 de metri in timp ce
actualul record mondial a fost stabilit de austriacul Stefan Kraft ce a sarit in 2017 254,5 metri
pe trambulina de zbor cu schiurile de la Vikersund, Norvegia. Aemenea celorlate sporturi de
iarna, participantii se lupta pentru Marele glob de cristal si pentru medalii in timpul Jocurilor
Olimpice pe diferite trambuline.Trambulina mica de 90 de m, Trambulina mare 105-120 de m
iar din 2 in 2 ani are loc cupa mondiala de zbor cu schiurile pe Trambuline de zbor (6 in lume)
cu dimensiuni intre 160 -195 m. Castigatorul este desemnat dupa acumularea punctajelor
obtinute la finalul a 2 manse de concurs.

Patinajul artistic este considerat cel mai gratios sport de iarna si consta in executarea
unor elemente specifice precum sarituri si piruete pe un patinuar. La nivel olimpic acest sport
este comparat cu gimnastica acrobatica si consta in 4 probe. Individual masculin si feminin,
perechi si dans pe gheata. In competitiile din calendarul olimpic patinatorii executa 2
programe, scurt si liber care, in functie de desciplina includ elemente precum piruete, sarituri,
pasi, ridicari, secvente si sarituri aruncate.

Programul scurt este compus din 8 elemente obligaotrii, 3 sarituri, 3 piruete si 2


secvente de pasi. Patinatorul isi alege o piese instumentala ce nu poate depasi 3 minute iar
fiecare ratare a elementelor obligatorii se sfarseste cu o penalizare. Programul liber nu are
elemente obligaotrii iar concurentul isi alege o meodie o tema si o coregrafie ce trebuie
transmisa si urmata de maxim 4 minute. In dansul pe gheata importante sunt interpretarea
muzicii, ritmul, precizia pasilor si ramanerea permanenta in contact cu partenerului. Acesta se
desfasoara in 3 programe spre deosebire de concursul individual. Dansul obligatoriu in care
toate perechile participante executa acelasi dans ce conteaza 20 % din scor, dansul original in
care partenerilor li se impune un anumit ritm (salsa, tango etc) iar ei isi fac coregrafia
valorand 30 % din scor si programul liber in care partenerii isi aleg fondul muzical si
coregrafia valorand 50 % din scor. Patinele profesionistilor sunt facute la comanda fiecare
patinator avand preferinte diferite insa toate trebuie sa aiba in partea de jos doua muchii
distincte, una pe interior iar alta p exterior si o serie de zimti in varf pentru a putea executa
miscarile specifice. Spre deosebire de celelalte sporturi de iarna, acest sport nu are o cupa
32
mondiala ci diferite Grand Prixuri ce se desfasoara din septembrie pana in mai. In general
acest sport este asociat si cu show businessul deoarece toate galele se incheie cu spectacole
demonstative in care patinatorii de top efectueaza programe non-competitive.

Bobul este sportul de iarna ce implica coborarea unei partii inguste si inclinate de
gheata folosind un mijloc din fibra de carbon pe patine ce poate atinge viteze de pana la 140
de km/ora. La nivel competitional cursele de bob se desfasoara in 2 etape contra timp. Pilotul
impinge bobul pe o distanta de 50 de metri dupa care se urca in acesta si folosind carma si
aerodinamica lui, vireaza in turnantele pistei pentru a scoate timpi cat mai buni. Presiunea
aplicata pilotului pe anumite trasee este echivalenta cu presiunea pilotilor de avioane super
sonice la decolare si poate atinge chiar si 8G. Din nefericire bobul este totodata si unul dintre
cele mai periculoase sporturi din lume si nu mai putini de 35 de sportivi si-au pierdut viata de-
a lungul istoriei.

Hocheiul pe ghiata este cel mai vizionat sport pe echipe din calendarul Olimpiadei de
Iarna. Acest sport se joaca in echipe de cate sase jucatori folosind crose si un puc. Desi sportul
este originar din Olanda, atestat la sfarsitul secolului XVII, acesta a prins contur in Montreal
in anul 1870 dupa ce primele reguli au fost introduse de catre un grup de studenti iar in 1903
s-a format prima liga profesionista. 7 ani mai tarziu se infiinteaza National Hockey League
(NHL), cea mai prestigioasa competitie de hochei din lume. Hocheiul pe gheata este cel mai
rapid sport de echipe ce necesita tehnica, echilibru si forta fizica. Pentru a putea manevra
pucul, jucatorii utilizeaza o crosa de lemn, scopul jocului fiind de inscrie cat mai multe goluri
si sa primeasca cat mai putine. Fiecare meci este format din 3 reprize a cate 20 de minute cu
frecvente schimbari de jucatori si cu pauze de 15 minute.

Curlingul este un sport de iarna de echipa relativ nou. Desi exista scrieri cum ca acest
sport s-ar fi jucat inca din 1500, acesta a fost introdus in calendarul olimpic in 1998. Jocul
este practicat pe o suprafata de gheata si este format din 2 echipe a cate 4 jucatori care
lanseaza pe gheata pietre de granit spre directia unei tinte numite casa. Suprafata de gheata are
o lungime de 46 de m si o latime de 5 metri. Casa reprezinta mijlocul a 3 cerucri
concentrice( albastru, alb,rosu) iar piatra care este cel mai aproape de centru castiga runda.
Piatra de curling are intre 17 si 20 de kilograme si o cirunferinta de 900 de mm. Aceste pietre
sunt produse dintr-un granit ce se poate gasi doar in Tara Galilor su in Scotia. Pentru a ajuta
lansatorul sa plaseze piatra cat mai aproape de centrul tintei, un carmaci sta la capatul tintei
pentru a ghida lansarea iar 2 skipperi curata pista la comanda lansatorului folosind maturi

33
speciale. Fiecare meci are 10 runde in care fiecare echipa trebuie sa lanseze 8 pietre pe runda.
Daca la finalul celor 10 runde este egalitate, se mai joaca in 2 runde de departajare. Daca si
dupa cele 2 runde este egalitate, o a 13a runda se joaca prin tragerea la sorti a celui care
incepe.

În cele ce urmează vom discuta despre evoluția amenajărilor turistice în teritoriul


european, specifice practicării sportului de iarnă aferent schiului alpin.

3.2. Amenajările turistice specifice schiului alpin

Prima ascensiune pe Mont Blanc, în Alpi a fost realizată de J. Balmat în anul 1786. În
aceași perioadă a secolului XVIII, britanicii se implică în impunerea și dezvoltarea turismului
montan-alpin, prin crearea Clubului Alpin Britanic în 1854. Două decenii mai târziu, francezii
își înființează propriul Club specific acestor activități, anume Clubul Alpin Francez, înființat
în 1874. Primii turiști montani care au escaladat vârfurile Chamonix, Interlaken și Zermatt au
fost astfel britanicii. Li se alătură mai apoi turiștii aristocrați germani sau ruși, amatori de cure
de zăpadă și soare la St. Moritz sau doreau să realizeze tratamentul unor afecțiuni respiratorii
bacilare, precum tuberculoza, în sanatoriile specializate de la Davos.

Diversificarea amenajărilor turistice din teritoriile alpine menționate s-a realizat o dată
cu transformarea motivațiilor și implicit a activităților aferente, precum promenade, patinaj și
mai ales schi; se dezvoltă totodoată și stațiuni în zona de lacuri glaciare în Italia și Elveția
(Lugano, Stresa sau Locarno), favorizate de anotimurile de tranziție. Fără îndoială că explozia
turismului montan se datorează schiului alpin, care va crea o veritabilă „industrie a zăpezii”
prin „mitul aurului alb”51. Inițial practicat în Scandinavia, sportul de iarnă aferent schiului a
fost introdus în Franța, de către Henry Duhamel, cel care a introdus schiul în garnizoana de la
Briançon (în apropierea orașului Chamrousse), extinzând astfel acesastă practică în Alpii
Francezi și ulterior în întreaga regiune alpină. La începutul secolului XX se regăsesc doar
câteva mici grupuri de inițiați în zona Chamonix, neexistând încă la momentul respectiv
amenajări turistice cu „baze de sejur și plecare în zona montană” 52; puținele hoteluri existente,
izolate de altfel erau închise pe timp de iarnă, acestui aspect adăugându-i-se și problema
accesului și a mijloacelor de transport mecanic. În perioada de după cel de-al doilea război
mondial, schiul se va răspândi și în Alpii francezi la altitudini de până la 1000m, masivele

51
Cianga, N., Amenajare turistică, Accesat la:
https://www.academia.edu/28290726/Amenajare_turistica_Cianga_Nicolae_modulul_I_II
52
Ibidem

34
montane din zonă devenind destinații predilecte pentru astfel de activități: Les Carroz-Flaine,
peflancul de nord al lui Mont Corbier, respectiv în arealul les Trois Vallées, pe platoul montan
Avoriaz.

Din punct de vedere al amenajărilor turistice, aceste prime centre turistice care
favorizau practicarea sporturilor de iarnă, s-au suprapus pe satele existente la o altitudine
medie. Existența acestor amenajări a favorizat formarea unor mici stațiuni, fiind completate
activitățile turistice estivale de atracția turiștilor pentru sporturile practicabile în sezonul de
iarnă. Apar în consecință primele hoteluri și se investește în mijloace de acces mecanice care
să asigure accesul la domeniile schiabile.

Un exemplu semnificativ îl constituie stațiunea Megève (Franța), pe teritoriul cărei în


anul 1912 existau patru hoteluri la atitudini de peste 1000m. Istoria arată că Baronul
Rothchild, întrucât nu a putut călători către zonele montane ale Austriei în perioada montană,
și-a canalizat energia și resursele în această zonă, prin realizarea unor amenajări favorabile
schiului alpin, desfășurându-se totodată și o serie de campionate în perioada 1919 - 1921.
Prim cursă de coborâre a avut loc în anul 1911 (Kandahar), primul slalom în anul 1922, prima
cursă combinată în 1924 și primul campionat mondial în 1931, cele din urmă fiind organizate
în Oberland, Elveția, stațiune patronată de britanicul Arnold Lunn. Prima Olimpiadă de iarnă,
organizată în anul 1924 la Chamonix, a presupus și realizarea primei amenajări „complexe
caracteristice unei staţiuni montane în acceptul actual al noţiunii”; în anul 1928 au loc primele
competiții internaționale de schi alpin, iar în anul 1936, în cadrul Jocurilor Olimpice de la
Garmisch Partenkirchen, schiul alpin apare ca probă olimpică.

Un aspect deosebit în evoluția amenajărilor turistice specifice schiului alpin, îl


constituie expansiunea în altitudine a acestui sport, fapt care a determinat și extinderea în
teritoriu a amenajărilor în afara perimetrului stațiunilor. Au fost inițiate astfel, în perioada
interbelică, investiții majore în mijloace de transport mecanic pe cablu către pârtiile de schi
deservite, favorizând diversificarea acestor amenajări. Primele astfel de instalații mecanice
aferente transportului pe cablu, adică telescaun sau teleschi, au apărut în stațiunile Brenil
(Franţa), Sestriere şi Cortina d’Ampezzo (Italia), Kitzbühel şi Sankt Anton (Austria). Pentru
stațiunile elvețiene (Mürren, Wengen, Zermatt, Saint Moritz) s-a optat pentru căi ferate cu
cremalieră sau chiar telecabine, fiind utilizate în stadiul inițial pentru accesul către zona
montană aferent sezonului estival. Rămân o serie de stațiuni fără mijloace de transport
mecanic, precum Val dal d’Isère, Pralognan, Abondance, Valloire, Tignes. După anii 1930, se

35
dezvoltă stațiunile montane la o altitudine mai mare, permițând prelungirea sezonului de schi
pentru că ofereau pârtii mult mai lungi; acesta este cazul stațiunilor Auron, Val d’Isère, Alpe
d’Huez, stațiuni ce devin funcționale în perioada 1935 - 1937, situându-se la altitudini de
peste 1600m. Acest proces de amenajare și dezvoltare a acestor stațiuni în Franța, și a celor
din aceeași generație a țărilor alpine, s-a concretizat prin creștere incoerentă, cu o fizionomie
eterogenă datorată creșterilor continue a capacității de primire. Amenajările turistice specifice
schiului alpin dezvoltate în prima jumătate a secolului trecut „se caracterizează prin
polivalenţă în sensul existenţei şi amenajărilor care permiteau practicarea turismului în
sezonul estival: Chamonix, Saint Gervais, care avea şiun profil funcţional balnear datorită
apelor termale, Morzine, La Clusaz, Pralognan”.

Creșterea accesibilității și implicit și a cererii pentru formele de turism montan


practicate a condus la o așa zisă dilatare a sezonului de practicare a schiului și implicit și o
expansiune în înălțimea amenajărilor. În prima jumătate a secolului trecut au dominat
stațiunile de altitudine mică - sub 1000m și cu activități complexe, ce au fost considerate
stațiuni de generația I. După mijlocul secolului trecut s-au format stațiuni de generația a II-a,
amplasat tot la altitudini de până la 1000m, dar în areale virgine, către limita superioară a
pădurilor. S-a urmărit prin dezvoltarea acestor stațiuni o amenajare rațională a perimetrului,
caracterizată de „zonare funcţională precisă, acces direct la unităţile decazare de la domeniile
schiabile, excluderea drumurilor şi parcărilor auto din perimetrul de practicare a sporturilor”.
Cea de-a treia generație a stațiunilor de schi, edificate după 1960, a presupus dezvoltarea unor
veritabile uzine de schi ale Europei, stațiuni care integrează sporturile de iarnă și se constituie
ca ansambluri complexe cu zeci de mii de locuri de cazare, la altitudini de peste 2000m. De
cele mai mult ori, aceste generații de amenajări turistice se succed în altitudine și crează
„ansambluri peisagistic-funcţionale antropice de o mare diversitate”. Prin complexele pe care
le formează, oferă o gamă diversă de activități complementare care se pot desfășura de la bază
și până la limit zăpezilor ăerene: un astfel de complex îl constituie Grand Plagne, funcțional
încă din ani 1988, cu un total de 33.000 louri de cazare repartizate în nouă stațiuni situate la
altitudini între 1200-2100 m altitudine, cu acces favorizat prin mijloace de transport pe cablu.
Un alt exemplu și mai impresionant îl constituie gruparea Trois Vallées, „unul din cele mai
extinse domenii schiabile din lume, cuprinzând staţiunile Les Menuires, Val Thorens şi
Meribel, grupând în jur de 60 000 locuri de cazare şi 150 mijloace de transport pecablu”.
Acest domeniu se reunește prin mijloace de transport mecanic cu ansamblul „Porțile
Soarelui”, compus din 12 stațiuni de renume internaționale, desfășurat atât în Franța, cât și în

36
Elveția, totalizând astfel peste 650 km de piste și 220 mijloace de transport pe cablu,
constituind așadar cel mai întins ansamblu de schi din lume53.Această politică de amenajare se
regăseşte, desigur, la scară mai redusă şi în celelalte ţări alpine.

Pentru amenajărrile turistice montane, în funcție de ponderea activităților și profilarea


amenajărilor între cele două sezoane extreme vară - irană, se poate discuta despre o altă
categorizare:

- stațiuni pentru sporturi de iarnp, marile centre de alpinism în care practicarea


schiului se realizează pe versanții cu expoziției favorabilă și pante accentuate (un etalon în
acest sens estestațiunea Chamonix din Franța);

- stațiuni care prezintă un echilibru al activităților estivale și al amenajărilor pentru


practicarea sporturilor de iarnă;

- stațiuni în care activitățile și amenajările pentru practicarea sporturilor de iarnă


predomină asupra celor estivale.

Cu privire la componentele de dotare din cadrul siturilor turistie amenajate complex,


se remarcă impunerea categoriei de cazare de tip hotel, care prin asociere a format rețele și
grupări hoteliere, culminând cu lanțuri hoteliere internaționale, formate din sute de unități
care grupează de la zeci până la sute de mii de camere, răspândite în numeroase țări cu tradiție
în turism. Inițiatorul acestui tip de organizare turistică îl reprezintă Cezar Ritz, care a pornit de
la hotelul ce îi poartă numele, hotel amplasat în Place Vendöme de la Paris, extins apoi în
arealul francez pentru a pătrunde pe piața hotelieră și spaniolă,inițiativă urmată îndeaproape
de grupurile hoteliere dezvoltate de elvețienii Meyer și Emery.

În regiunile montane, mai ales în zonele care aparțin de regiunea montană alpină, se
remarcă o așa-zisă proliferare numerică a stațiunilor de dimensiuni, care variază între câteva
sute de locuri și până la câteva zeci de mii de locuri, distingându-se în aceste cazuri pe lângă
sit-urile stațiunilor propriu-zise și domeniile schiabile extinse extramuntos, care cuprind
câteva zeci de sute de km de pârtii de schi, amenajate adeseori prin intervenții brutale asupra
substratului pentru corectarea pantelor și eliminarea unor obstacole. Pentru accesul în zona
montană și îndeosebi către domeniul schiabil - pârtii, a fost creat un veritabil sistem de

53
Ibidem

37
mijloace de transport pe cablu, adesea organizate în trepte, cuprinzând telecabine, telescaune,
teleschi, ce permit accesul de la o regiune montană la alta54.

Toate grupările, asociațiile și societățile turistice ce au funcționat până în anul 1936,


când a fost înființat Oficiul Național de Turism, au avut o contribuție remarcabilă asupra
echipării turistice a Carpaților românești. Aceste societăți sunt de altfel responsabile și pentru
propagarea și dezvoltarea turismului de munte local, fiind create obiective de bază materială.
S-au bucurat de o atenție deosebită masivele muntoase Bucegi, Piatra Craiului, Ciucaş,
Postăvarul,Făgăraş, Ceahlău, Parâng şi Cindrel. Oficiul Național de Turism a avut o
contribuție remarcabilă în ceea ce privește dezvoltarea primelor stațiuni de munte din Carpați:
Păltiniș, Sinaia, Predeal, Bușteni. În perioada postbelică, alături de stațiunile existente ce
dobândiseră deja o lungă tradiție, se impun amenajări turistice noi, precum Poiana Brașov,
Borșa, Semenic, Stâna de Vale, Durău. Eforturile în acest sens se vor centra asupra dezvoltării
intensive a turismului de munte, aferent schiului alpin cu scopul creșterii competitivității pe
piața internațională. S-au dezvoltat cu precădere dotările pentru practicarea sporturilor de
iarnă în zona Valea Prahovei - Brașov, stațiunile Poiana Brașov, Sinaia și Predeal fiind intens
echipate cu pârtii pentru schi alpin și shci fond, pârtii bob, săniuș, patinoare, mijloace de
transport pe cablu. În România, condițiile naturale deosebite și potențialul turistic deosebit au
determinat dezvoltarea la rang internațional cu precădere a trei stațiuni fundamentale Poiana
Brașov, Sinaia, Predeal, ce „concentrează pe un areal de circa 150km 2, 63% din capacitățile
de cazare existente în stațiunile montane românești, 70% din totalul pârtiilor amenajate și a
instalațiilor mecanice de urcat și 40% din circulația turistică din zona montană, respectiv 52%
din sosirile turiștilor străini”55. Totodată, acest complex de stațiuni dispune de o ofertă
satisfăcătoare cerințelor turismului internațional în ceea ce privește practicarea sporturilor de
iarnă. Se remarcă însă și o serie de deficiențe privind diversificarea relativ redusă a unităților
de cazare și de alimentație publică, insuficiența dotărilor de agrement, culturale, sportive,
lipsa competitivității în ceea ce privește domeniul schiabil, de altfel deosebit de valoros ca
lungime, lățime și varietate a pârtiilor, insuficiența capacității instalațiilor mecanice sau
întreținerea defectuoasă a pârtiilor de schi.

Turismul montan pentru practicarea sporturilor de iarnă se realizează și în numeroase


alte stațiuni din țară, unde de-a lungul timpului a fost amenajată și o bază materială adecvată
de amploare mai mică.

54
Ibidem
55
Ibidem

38
3.2.1. Istoricul pârtiilor de schi din România și Bulgaria

Inainte ca skiul sa devine un sinonim al sportului de iarna, al jocurilor olimpice sau al


sporturilor extreme, acesta u era decat un mijloc de deplasare. Primul skior a fost reprezentat
de catre zeita Nordica a frumusetii si dragostei Skade. Se povesteste ca aceasta si-a pus in
picioare talpici de lemn pentru a vanda un ren in zapada.

Istoria schiului romanesc este ramificat in 2 parti: Bucurestiul si Restul Vechiului


Regat. In transilvania pionierii sporturilor de iarna au fost strans legati de Siebenbuergische
Karpaten Veren, o organizatie a minoritatilor germanice din 1880 in Sibiu. S.K.V. era urmasa
Siebenburgische Alpenverein, create in 1873 in Austria si Germania. Societatea dorea sa
exploreze muntii Carpati, acestia datoranduise si primele trasee de turism montan din
Romania.

Despre sporturi de iarna putem insa vorbi doar din secolul XiX. Burghezia a inceput sa
se indragosteasca de vacantele la munte iar skiul a devenit o moda printer acestia. Tot in
secolul XIX au inceput si primele concursuri de ski. Familiei Regale ii placea in mod special
patinajul, schiul,bobul si hocheiul pe gheata. Printul mostenitor Carol a fost patronal
Federatiei Societatilor Sportive din Romania, fondata in 1912, care au inclus si dezvoltarea
sporturilor de iarna. Carol al II-lea era un schior iscusit, iar Mihai, fiul acestuia ii calca pe
urme.

In anul 1909 primul concurs de ski alpin s-a desfasurat langa Brasov iar in 1911 are
loc prima cursa de coborare pe Postavaru. In acelasi an la Sinaia se desfasoara „Marele
premiul al schiorilor” pe distanta de 400 de m. Pasiunea Familiei Regale pentru sporturilor de
iarna a fost remarcata si prin gazduirea primei curse de skeleton (sanie) chiar in curtea
Castelului Peles. In 1920 prima societate de ski din Romania este infiintata la Brasov si este
condusa de schiorul Carol Ganzert. Ulterior alti schiori se atesta la Cluj, Bihor, Turda si
Feleac. In acea perioada S.K.V. a descoperit zona perfecta langa Brasov pentru a amenaja
partii de ski, in localitatea Poiana Soarelui, Poiana Brasov de azi, oras ce reprezentata un
refugiu al tinerilor din perioada intebelica. In aceasta perioada Capitanul Palageanu si Th.
Rosetti-Solescu erau promovau intens sporturile de iarna organizand competitii la Targu
Neamt, Tihuta si Postavaru. Acestia au fost antrenorii pentru recent infiintatii “vantori de
munte” si au publicat si primul manual de schi in romana in 1920.

39
Sinaia ramane insa o statiune exclusivista in care doar bucuresteni aveau acces.
Aceasta a fost denumita capital sporturilor de iarna iar scriitorii, actorii, industriasii si
ministrii isi petrececeau vacantele de iarna in aceasta statiune.

In anul 1933 langa cimitirul Bellu din Bucuresti se infiinteaza o partie de ski unde se
ofereau cursuri gratuite pentru cei ce nu stapaneau inca acest sport. In 1940 Principee Nicolae
alcatuieste un nou manual de ski intitulat „Tehnica alpina pentru toti” iar in 1949 Romania
devine prima gazda a Jocurilor balcanice de schi pe echipe iar tara noastra s-a clasat pe locul
I56.

Sinaia

Vechea Poiană ce se întindea de-a lungul Văii Prahovei, de la râul Izvor și până la
Predeal, purta în trecut denumirea de Plaiul Prahovei. În secolul XVII, spătarul Mihail
Cantacuzino, din familia boierilor Cantacuzino, rămas impresionat de pelerinajul pe care l-a
efectuat în Muntele Sinai, unde a vizitat o veche mănăstire ortodoxă, a decis să construiască o
mănăstire în munții românești, o mânăstire care să poarte același nume de Sinai. Poposit în
zona Prahovei și fermecat de frumusețea locurilor, a decis construcția noii mănăstiri, a cărei
construcții a durat 5 ani (1690 – 1695). Scopul așezământului a fost dublu: „sa fie o fortareata
de aparare si de protectie pentru drumul comercial existent de-a lungul Vaii Prahovei, drum
care facea legatura intre doua mari orase ale epocii, Bucuresti si Brasov, iar, in al doilea rand,
de a asigura un adapost numerosilor pustnici existenti in muntii Bucegi”. Drumul Văii
Prahovei este construit în timpul războiului ruso-turc-austriac din secolul XVIII pentru a
facilita traseul carelor și a trăsurilor. Spre sfârșiul secolului, ia ființă un serviciu de poștă pe
drumul Văii Prahova, cu un local și la Predeal pentru schimbul cailor și odihna drumeților.
Problemele istorice au desterminat ca o parte din locuitorii Bucureștiului să se stabilească în
așezările de astăzi aferente stațiunii Sinaia și Bușteni, astfel în 1864, la porunca lui Bibescu
Vodă se începe construcția șosele Câmpina – Predeal, doi ani mai târziu fiind inaugurate și
călătoriile cu diligența pe ruta Brașov – București. În august 1866, la câteva luni de la urcarea
pe tron, domnitorul Carol I face prima sa vizită la Mănăstirea Sinaia, fiind impresionat de
frumusețea locurilor, decide să-și construiască aici reședința de vară. Anii 1875 – 1879
presupun și prelungirea căii ferate București – Ploiești, inițial până la Câmpina și ulterior până
la Comarnic, respectiv Sinaia; în 1882 calea ferată ajunge până la Predeal. Atât Castelul cât și

56
Istoria schiului. De la legende până azi, Accesat la: http://ski-si-snowboard.ro/editoriale/istoria-schiului-de-la-
legende-pana-azi-1700

40
drumul de fier impulsionează dezvoltarea așezării, care în 1880 devine comună urbană.
Practic, construcția castelului Peleș înseamnă practic startul unei noi stațiuni turistice. Apar
aici primele case de sănătate (Vila Dimitrie Ghica), sub coordonarea Eforiei Spitalelor Civile,
societate fondată de familiile boierilor Cantacuzino și Ghica la București, având scopul de a
construi spitale cu asistență medicală gratuită. Hotelul Sinaia este primul hotel din stațiune
fiind ridicat sub dealul Mănăstirii din inițiativa Eforiei pentru a-i găzdui pe acei călători
dorinici să-și facă cura de aer curat și apă de izvor: „construcţia începe în 1870 fiind destinată
în special îngrijirii persoanelor care nu îşi permiteau să meargă la cură în străinătate. Hotelul
este finalizat în 1871 şi a fost denumit ”Sinaia”, precedând astfel numele viitoarei localităţi”.
Primul hotelier a fost austriacul Josef Ungarth, valetul prințului Dimitrie Ghica, cel care a
inițiat și supravegheat lucrările de construcție, despre care Carol I scria: ”jos la baza înălţimii
deasupra căreia se află Mănăstirea, s-a clădit un oţel în stil elveţian, care acum este plin de
vizitatori”. Hotelul arde în 1911 și este complet distrus.

Afluxul de turiști veniți la Sinaia cu „trenurile de plăcere” determină construcția și


darea în folosință a Stabilimentului Băilor de Hidroterapie cu instalații complete pentru
tratament: masaj, băi cu aburi, dușuri alternative, electroterapie. Numeroase personalități își
construiesc vile ăn Sinaia printre care printii Dimitrie Ghica si Barbu Stirbey, generalul
Florescu sau politicianul Lascar Catargiu. Apar hoteluri luxoase, un vestit cazino, astfel că
doar în câteva decenii Sinaia devine o cunoscută stațiune europeană, percepută de numeroși
ca fiind „Micul Versailles”. La sfârșitul secolului XX, Sinaia devine un centru turistic
național și european, manifestându-se prin întemeierea în anul 1903 a primei mari Societăți a
Turiștilor Români. Tot de aceste începuturi ale turismului se leagă și construcția hotelurilor
Caraiman (1881) sau Palas (1911). Sus pe munte apar și primele cabane turistice, primele
fiind Vârful cu For, refugiul Omu sau casa Schiell. Sinaia devenise o stațiune de lux pentru
vacanțe ce punea la dispoziția turiștilor în prima jumătate a secolului trecut 10 hoteluri, 55 de
vile mari, 50 de vile mijlocii și 60 de case țărănești, două cazinouri, băi de hidroterapie, o
grădină zoologică, trăsuri pentru plimbări, centre cu cai de călărie și școală de călărie, berării,
cofetării și magazine, cât și un parc de promenadă. Toate aceste aspecte i-au adus denumirea
de Perla Carpaților57.

În perioada comunismului, Sinaia este dotată cu instalații moderne de transport pe


cablu în vederea practicării turismului și implicit a sporturilor de iarnă: telecabină cu două

57
Hartă și Istoric Sinaia, Accesat la: http://www.montexpert.ro/istoric-valea-prahovei.php?localitate=sinaia

41
tronsoane între Sinaia – Cota 1400 – Cota 2000, un telescaun cu două persoane pe Valea
Dorului și 4 teleschiuri pe vârfurile din împrejurimi; ulterior transportul pe cablu a fost
îmbunătăți prin montarea unui telesacun modern de patru persoane, o instalație mult mai
rapidă și preferată de altfel de schiori. În anul 2007 s-a montat o telegondolă modernă în
paralel cu tronsonul inferior al cabinei, până la Cota 1400 și un telescaun modern debraiabil în
Valea Dorului. Tronsonul 1400 – 2000 al Gondolei Sinaia unește cele două zone schiabile a
stațiunii Sinaia, cea de joasă altitudine și cea aflată la înălțime. Cotată ca cea mai modernă
instalație de transport pe cablu din România, această gondolă a stabilit o serie de recorduri
naționale: „instalaţia ajunge la cea mai mare altitudine din România, 2.050 m, iar în zona
Valea cu Brazi ajunge la cea mai mare înălţime faţă de sol înregistrată de o astfel de instalaţie,
120 m; mai mult, noua gondolă este construită pe cel mai abrupt segment de transport pe
cablu, minus 45 de grade la primii trei piloni” 58. Cu un cost total al investiției de 9 milioane de
euro, gondola din Sinaia reprezintă cea mai spectaculoasă instalație de transport pe cablu din
România. În anul 2011, a fost extins domeniul schiabil prin deschiderea celui mai modern
telescaun din Bucegi, în Valea Soarelui. Reprezentanții administrației publice specificau la
momentul respectiv că: „investiţia are un impact major pentru zona Valea Prahovei, ca
destinaţie turistică de schi pentru pasionaţii sporturilor de iarnă. Cu această ocazie vom lansa
şi skipass-ului unic, care, la preţul de 140 de lei, le oferă acces turiştilor la 25 de km de pârtii
şi la cele mai performante trei instalaţii din România: tronsoanele 1000-1400 şi 1400-2000 ale
Gondolei Sinaia şi Telescaunul Soarelui“59.

Domeniul schiabil din Sinaia constituie așadar probabil cea mai populară zonă de schi
din România, având statutul de stațiune turistică și balneo-climaterică de interes național.
Domeniul schiabil din Sinaia se regăsește pe Valea Prahovei, în Munții Bucegi, înglobând
22km de pârtii care se desfășoară pe mai multe zone: Valea Dorului, Valea cu Brazi, Valea lui
Carp, Valea Soarelui, având o altitudine a domeniului schiabil ce pornește de la cota 860m
până la cota 2000m. Întrucât în ultimii ani precipitațiile sub formă de zăpadă au fost relativ
puține la altitudine mică, cea mai bună zonă de schi pornește de la cota 2000m și coboară spre
Valea Dorului – Valea Soarelui. În prezent Sinaia este și un important centru turistic și de
desfășurare a unor conferințe internaționale și naționale. Există și numeroase amenajări
speciale destinate practicării sporturilor de iarnă: pista cu bob cu o lungime de 1500m (13
58
Vrânceanu, O., Instalația pe cablu care face legătura cu Cota 2000…, Accesat la:
https://www.bizbrasov.ro/2016/02/12/instalatia-pe-cablu-care-face-legatura-cu-cota-2000-a-fost-receptionata-de-
primaria-sinaia/
59
Vrânceanu, O., op. cit.

42
viraje cu 132m diferența de nivel) pârtii de schi de diferite grade de dificultate, pârtii pentru
săniuș. Din punct de vedere istoric, Munții Bucegi şi Valea Prahovei, au constituit prima
regiune turistică a ţării şi leagănul turismului românesc. Acest fapt se datorează peisajului
extrem de atrăgător, dar şi a căilor de acces uşoare. Accesul spre stațiunea Sinaia se poate face
cu mașina – DN1 (124km din București sau 47km din Brașov) sau cu trenul pe ruta București
– Brașov.

Poiana Brașov

Poiana este atestată documentar încă din anul 1427 prin prisma activităților de oierit
care aveau loc în acest teritoriu. Ulterior, zona a început să fie frecventată și pentru drumeții,
respectiv practicarea sporturilor de iarnă60. Situată la poalele Masivului Postăvaru, Poiana
Brașov este adesea privită ca una din atracțiile de renume internațional, o stațiune turistică
modernă. Încă din cele mai vechi timpuri, Poiana Brașov a atras atât pasionați de drumeții
montane cât și împătimiți ai sporturilor de iarnă.

În 1857, doi liceeni de la cursul superior (Eduard Gusbeth și Eduard Copony) au reușit
să urce pe muntele Postăvar iarna, un fapt excepțional la momentul respectiv, discutat pe o
durată îndelungată, la fel cum au fost și urcările pe timp de iarnă de pe Piatra Craiului (1883),
din Bucehi (1884) și Piatra Mare (1890). Au fost marcate atunci două drumuri pe Postăvarul:
„Drumul roșu”, care pornește de la actuala „Capra Neagră” și „Drumul albastru”, ce pornește
de pe Tampa peste Creasta Krukur. Acestora li s-a adăugat în 1883 și prima cabană pe
Postăvarul, construită în perioada 1881 – 1883, denumită inițial Schulerhutte. Rămășițe ale
acestei așezări mai pot fi văzute și astăzi incorporate în actuala cabană, reprezentând cel mai
vechi adăpost montan în funcțiune din țară. La momentul respectiv nu exista în zonă nici o
casă locuită permanent, peisajul fiind animat prin turismul aferent schiului alpin. În august
1924 a fost dată în funcțiune actuala cabană „Ruia”, considerat primul hotel din Poiană, iar
ulterior au apărut și mai multe clădiri și case mai mici. Două pârtii erau disponibile: „așa
numita pârtie de pe valea cu stâlpii de telefon (astăzi Pârtia Sulinar) pentru schiorii avansați și
o pârtie familială peste Crucur și Drester spre Poiană, prelungită apoi cu Drumul lui Gust,
până în oraș”. În anul 1906, Poiana Brașov este declarată prima stațiune turistică de schi, tot
aici având loc și primul concurs de schi din România. În anul 1951, cu ocazia desfășurării
Jocurilor Internaționale de Iarnă a Studenților, în localitate s-a dat în folosință un hotel
modern și primul teleferic ce unea Poiana Brașov de Postăvarul, cu o lungime de 2150 metri.

60
Istoria stațiunii Poiana Brașov, Accesat la: https://www.rizzohotel.ro/istoria-statiunii-poiana-brasov/

43
Anii ce urmează a determina ca stațiunea Brașov să cunoască o dezvoltare rapidă, aparând
locații noi și moderne și crescând gradul de confort și satisfacție a turiștilor care optează
pentru această locație în toate anotimpurile: „au fost construite hoteluri și pensiuni, cabane
turistice, o biserică, patinoar, grădină zoologică, piscină, terenuri de sport, săli de gimnastică,
pârtii dotate cu instalații de zăpadă artificială și nocturnă, teleschi, telescaun, teleferic”61.

Poiana Brașov dispune de 9 pârtii de ski, fiind dotată cu două linii de telecabină și una
de telegondolă care asigură accesul turiștilor spre culmile Postăvarului, la care se adaugă,
sezonier, mai multe linii de teleski.

Predeal

Predealul reprezintă orașul din România situat la cea mai mare altitudine (1030 –
1110m), situat la poalele Bucegilor, despre care multe legende susțin că reprezinte muntele
sacru al dacilor, Kogaionul. În secolul XIX-lea, Predealul reprezenta o localitate de frontieră
cu Imperiul Austro-Ungar, dezvoltarea acesui oraș fiin strâns legată de istoria căii ferate care
strîbate teritoriul, așezarea formându-se grație linii ferate și a gării de la granița dintre
România și Austro-Ungaria. În Predeal a fost stabilit la momentul respectiv primul stâlp de
electrificare pentru calea ferată din România. În prezent, Predealul este cunoscut îndeosebi
pentru sporturile de iarnă, oferind posibilitatea de a schia pe cele 8 pârtii de schi alpin cu
grade diferite de dificultate; în sezonul estival, munții din jurul orașului oferă posibilitatea
drumețiilor de neuitat și a traseelor de diferite grade de dificultate.

Prima atestare a Predealului este din anul 1674, când Hrisovul lui Ducă-Vodă
amintește de Drumul Prahovei ca de „o potecă și scală de negustori”. Acest drum este
modernizat în anii ce urmează (Drumul Câmpina – Predeal, actualul DN1) sporind numărul
caselor și a gospodăriilor din Predeal. În mai 1874 era semnată la București convenția dintre
statul român și statul austro-ungar pentru construirea liniei ferate Ploiești-Brașov, cu joncțiune
la punctul Predeal. În 1879, se deschide circulația pe calea ferată, fapt ce determină creșterea
sensibilă a populației prin nașterea unui cartier în zona gării. Pe 7 mai 1885 Predealul, Azuga,
Buştenii şi Poiana Ţapului s-au desprins de comuna Podul Neagului-Comarnic şi au format o
singură comună sub numele de Predeal. În anul 1908 Buştenii şi Poiana Ţapului s-au desprins

61
Istoria cabanei Postăvaru, Accesat la: https://cabanapostavaru.ro/istorie-cabana-postavaru/

44
de Predeal, iar la 20 mai 1912 s-a desprins şi Azuga, Predealul devenind comună autonomă.
În anul 1930 Predealul număra 596 locuitori62.

Pe harta sportivă a României, Predealul constituie leagănul istoric al schiului


românesc. Practica acestui sport de iarnă a avut în decursul timpului și continuă să aibă o
influență pozitivă deosebită asupra dezvoltării stațiunii, schiorii predeleni de astăzi fiind
moștenitorii unei frumoase tradiții ce durează de decenii. Primele atestate istorice confirmă că
în zona Predealului exista la Brașov în ani 1880 o societate pentru schiorii din zonă, astfel că
în 1892 un grup de schiori conduși de Carol Ganzert parcurg Clăbucetul. Începând cu anii
1900, practicarea schiului în Predeal se dezvoltă din două direcții: dinspre Brașov, de unde
sașii și secuii vin la Predeal pentru a schia pe Clăbucet și Poiana Secuilor și dinspre București,
de unde populația capitalei ce frecventa stațiunile din Elveția, vine la Predeal pentru a schia.
În anul 1903 se organizează astfel un concurs de schi la cabana Susai, iar în 1905 are loc un
concurs de schi la „Piatra Mare”. În anul 1916 schiul este stestat ca mijloc utilitar în
desfășurarea unor aplicații de luptă către unitățile de vânători de munte. În 1920 are loc
primul curs de învățare organizată a schiului, iar în 1924 se trece la organizarea la nivel
național al schiului, constituindu-se „Comisia Centrală de Schi”, ce susține practicarea
schiului și de către femei; se înființează în anul 1926 „Clubul Sportiv Predeal”, în 1929 având
loc primul campionat interuniversitar, schiul militar fiind foarte bine reprezentat. În perioada
1931 – 1934 la Predeal se desfășoară toate campionatele naționale și finalele militare ale
schiului aplicativ, desfășurându-se un mare concurs de fond și mare fond, pe traseul Diham –
Trei Brazi – Poiana Secuilor – Cioplea. În 1933 se dezvoltă baza materială a schiului, se
deschid noi pârtii și este inaugurată trambulina de la Cioplea. În același an, Academia
Națională pentru Educație Fizică și Sport din București organizează la Predeal și primele
cursuri de formare a instructorilor de schi. În anul 1934 este înființată Asociația Sportivă
„Amicii Predealului”, ce joacă un rol deosebit de important în impulsionarea schiului pe
Valea Prahovei. Este înființat în perioada respectivă un birou de informații în Gara Predeal ce
oferă amatorilor de schi date despre starea drumurilor, despre pârtii și nivelul zăpezii, despre
echipamentul de schi, fiind responsabil pentru organizarea anuală a școlii de schi și pentru
instalarea pe Cioplea a primului teleschi din țară. Mai mult decât atât, în perioada interbelică,
membrii familiei regale erau prezenți la competițiile de schi din Predeal contribuind cu trofee
și sume de bani la organizarea diferitelor competiții. În 1942, în ciuda condițiilor impuse de
cel de-al doilea război mondial, se organizează campionatul național de schi, urmând ca mai
62
http://tarabarsei-eu.ro/predeal.php

45
bine de 20 de ani mai târziu să se organizeze pe pârtia Subteleferic un concurs internațional de
schi alpin, cu participarea lui Leo Lacroix, Michel Arpin, Pierre Stamos, Cornel Tabaras,
Ghon Kurt, Gheorghe Balan, Dan Cristea, Dorin Munteanu, Virgil Brenci, Gheorghe Vulpe.
Un deceniu mai târziu, în anul 1974 are loc un concurs internațional de slalom special de
juniori, Ioan Cavas învingându-l pe viitorul campion mondial de juniori Peter Popangelov. În
2001, o dată cu deschiderea noului mileniu, este inaugurată și pârtia Cocoșul, iar un an mai
târziu este inaugurată și prima instalație de producere a zăpezii artificiale, la inițiativa
primarului orașului Predeal. În anul 2003 se desfășoară pe pârtia Clăbucet „Cupa Balcanică”,
la slalom special, iar în 2005 se desfășoară cea de-a 47-a ediție a Campionatului Mondial
Militar de Schi63.

Domeniile schiabile ale Bulgariei au fost puternic modernizate în ultimele două


decenii, pârtiile oferind posibilități de desfășurare atât pentru începători, cât și pentru cei cu
experiență. In Bulgaria se regasesc 210 km de partii schiabile iar 90% dintre bulgari prefera
turismul intern . Acestia mentioneaza ca turismul montan local este la fel de bun ca cel din
Franta. In Bulagaria exista 40 de grupe montane cu potential si exploatate turistic iar izvoarele
lor termale sunt un factor principal al turismului de iarna. Conform UNESCo doar Italia si
Grecia detin mai multe monumente istorice decat Bulgaria 25.Cele mai cunoscute domenii
schiabile sunt cele de la Bansko, cu un total de 75km de pârtii și Borovets, cu un total de 52
km de pârtii, cărora li se adaugă cel de la Pamporovo. Domeniul modernizat de la Bansko a
devenit în timp unul dintre cele mai importante centre ale sportului de iarnă din Europa de
Est64.

Bansko

Stațiunea Bansko, cel mai important resort de schi din Bulgaria este situată la poalele
Munților Pirin, în zona de Est unde se regăsesc cele mai înalte vârfuri, în apropierea râului
Glazane și la doar 160 km de Sofia. Orașul Bansko este situat la o altitudine de 925m, în timp
ce pârtiile aferent se situează la o altitudine de 2000-2600m. Denumirea Bansko derivă din
cuvântul bulgar „ban” care înseamnă „maestru”, aspect ce amintește de faptul că Bansko este
stațiunea favorită în materie de schi și snowboard, mai ales datorită condițiilor excepționale
de pe pârtii, dar și datorită faptului că orașul îmbină perfect istoria și modernitatea. Datorită
companiei Yulen care a investit milioane de euro pentru a-i dezvolta și îmbunătăți pârtiile de

63
Istoria schiului predelean, Accesat la: http://www.predeal.ro/ro/istoria-schiului-predelean.html
64
Bulgaria Regiuni de schi, Accesat la: https://www.snowtrex.ro/bulgaria/regiuni_de_schi.html

46
schi, Bansko a devenit o stațiune montană de iarnă cu adevărat uimitoare, comparabilă cu
stațiunile celebre din Munții Alpi65. Stațiunea în sine nu are o vechime mai mare de un
deceniu, însă prezintă două centre mari de schi, anume Chalin Valog (1100 – 1600m) și
Shiligarnika (1700-2500m), ambele ușir accesibile și situate la aproximativ 25 de minute de
mers cu telegondola care pornește chiar din centrul orașului Bansko. Lungimea totală a
pârtiilor este de 70km, fiind împărțită proporțional: 30% pârtii pentru începători, 45% pârtii
pentru avansați și 25% pârtii pentru experți. Condițiile de zăpadă, dar și existența tunurilor
permit ca sezonul de schi să dureze din luna decembrie până în luna mai. Mai mult decât atât,
iubitorii de snowboard se pot bucura de primul fun park din Balcani, unde se întâlnesc toți
amatorii sporturilor extreme. Pentru ei, dar si schiori se organizeaza zilnic intreceri pe noua
partie de la Shiligarnika. Din punct de vedere al transportului, în Bansko întâlnim o
telegondolă cu 8 locuri, telescaune cu 3 locuri și 7 teleshciuri, respectiv 10 instalații pentru
copii. Tot aici întâlnim și pârtii pentru slalom, pârtii pentru slalom uriaș și pârtii pentru schi
fond cu o lungime de 5 km. Imbinarea perfecta dintre o statiune dezvoltata si un oras cu o
istorie vie, face din Bansko un loc elegant pentru a petrece un sejur placut la schi66.

Există mai multe legende cu privire la fondarea orașului istoric Bansko. O legendă
susține că ar fi fost de armata oarbă a țarului Samuil, o alta că ar fi fost fondată de un pictor
italian; o alta susține că ar fi fost întemeiat de un trib slab numit tribul Perunilor, care a locuit
în zona Pirin și s-ar fi închinat la zeul Perun, zeul Cerului în mitologia slavă. Se pare că
această așezare ar fi existat încă din timpul Imperiului Roman, urmând ca Bansko – parte al
Imperiului Roman Bizantin să fie adăugat teritoriului bulgar și disputat de cele două puteri
până la cucerirea otomană din secolul XIV. La mijlocul secolului XIX ia naștere
municipalitate Bansko, fiind considerată o așezare cu aproximativ 800 de locuințe și aproape
3000 de locuitori. Există în prezent peste 120 de monumente culturale și istorice care
marchează istoria locuilui, fiind o zonă cunoscută și pentru apele sale minerale.

Borovets

Stațiunea Borovets este cea mai veche stațiune de schi din Bulgaria, având o istorie ce
începe de la finele secolului XIX (1896), fiind dezvoltată ca teritoriu de vânătoare pentru regi.
În prezent, stațiunea Borovets este considerată una dintre cele mai mari și mai moderne

65
La skiîn Bansko, Accesat la: https://blog.dertour.ro/recomandari/la-schi-in-bansko-cea-mai-frumoasa-statiune-
montana-din-bulgaria/
66
Bulgaria, Basnko, Accesat la: https://www.skimania.ro/schi-Bulgaria-statiune-Bansko-246.html

47
stațiuni din Bulgaria. Este situată la Est de Rila, la poalele Muntelui Mousala, ușor accesibilă
fiind situată la doar 72 km distanță de capitala Sofia. Este situată la o altitudine de 1390m
deasupra nivelului mării, fiind destinația ideală pentru recreere și relaxare. Climatul este
apreciat a fi unul deosebit de sănătos, sezonul de iarnă având o durată de la mijlocul lunii
decembrie și până în luna aprilie. Schiorii se bucură de 45km de pârtie, aceasta fiind grupată
în 3 regiuni: Sitnqkovo – Martinovi Baraki, Markudjik si Qstrebec. Cele mai bune pârtii sunt
situate în zona din urmă, aici organizându-se majoritatea competițiile de iarnă, zona fiind
totodată de două ori gazda Cupei Mondiale de Schi Alpin. Tot la Borovets se găsește și cea
mai bună pistă de biatlon din Europa. Pârtiile din acest teritoriu satisfac toate doleanțele
turiștilor, existând pârtii pentru toate gusturile și nivelele: începători, intermediari și avansați,
existând marcaje în diferite limbi de circulație internațională. Precum în orice stațiune de schi
din Albi, condițiile de la Borovets sunt deosebit de bune, oferind posibilitatea pentru schi, schi
nocturn, snowboard, schi fond sau biatlon. Atat partiile de schi cat si traseul de biatlon sunt
situate le 2 km de statiune, fiind bine organizate cu instalatii pe cablu moderne. Pentru
conditii nefavorabile sunt amplasate 14 tunuti de zapada. Totodata scolile de schi din
Borovets sunt considerate ca fiind cele mai bune din Bulgaria deoarece majoritatea
instructorilor sunt fosti schiori profesionisti, vorbitori de limbi internationale. De asemenea
Borovets este cunoscut si pentru practicarea snowboardului. Centrul de schi de la Markudjik
este ideal pentru iubitorii de free style datorita stratului de zapada ce depaseste 2 metri in toiul
iernii28,

Pamporovo

Această stațiune se află în sudul Munților Rodopi, la 1620m deasupra nivelului mării,
vârful Snejanka, cel mai înalt din zonă (1928m) regăsindu-se la doar câteva sute de metri
deasupra stațiunii. Orașul Pamporovo, situat la aproximativ 260km de Sofia, se află pe un
teritoriu ce în anii 1930 aparținea unui proprietar agricol pe nume Raicio, folosind aceste
pământuri în alimentarea cirezilor și a turmelor de or pe care le deținea. Fânul cosit din acest
teritoriu era transportat către cea mai apropiată gară, denumită de localnici pampor, denumire
atribuită și proprietarului supra numit Raico-pamporu. Locul a devenit ulterior cunoscu drept
Pamporovo, adică teritoriul celui cu trenul. După cel de-al doilea război mondial, acest
teritoriu a fost abandonat, însă a fost redescoperit în anii 1958-1960 de un grup de tineri
geologi. Primele vile au început să fie construite în 1961l stațiunea fiind denumită Vasil
Kolarov. O dată constatat faptul că zăpad avea o durată de 5 luni pe an, statțiunea a fost
reamenajată pentru a favoriza sporturile de iarnă, fiind ulterior redenumită Pamporovo și
48
înscrisă în lista Federației Internaționale de Schi. În anul 1972 s-a organizat în Pamporovo
prima Balcaniadă de schi. Dezvoltarea stațiunii a continuat fiind construit teleschiul și
heliportul turistic, alături de numeroase alte unități de cazare. Stațiunea dispune în prezent de
de 55 de km de pârtii de schi alpin și 38 km de piste de schi fond deservite de 18 lifturi cu o
capacitate totală de 13.000 de persoane pe oră. Au fost amenajate pârtii noi și există acum un
alt telescaun în funcțiune care deservește noile pârtii de schi Stoykite și un T-bar înlocuit cu
un telescaun fix de patru persoane. Se urmărește dezvoltarea stațiunii către Muntele Perelik,
prin extinderea zonei de schi. De altfel, în anul 2010 a fost deschis un punct de trecere a
frontierei suplimentar între Bulgaria și Grecia, la doar jumătate de oră de mers cu mașina de
Pamporovo, atrăgând atenția opiniei publice asupra faptului că Pamporovo este singura
stațiune din Europa care permite trecerea de la practicarea sporturilor de iarnă la cele de vară
într-un timp atât de scurt.67

3.2.2. Modele de amenajare a pârtiilor de schi alpin din România și Bulgaria

Amenajarea domeniului schiabil este parte integrată a procesului de amenajare a


spațiului montan, un punct cheie în realizarea unei stațiuni turistice pentru sporturile de iarnă.
O serie de parameti sunt considerați în ceea ce privește amenajarea domeniului schiabil:
numărul pârtiilor de schi, lungimea pârtiilor de schi (în total și pe categorii), transportul
turiștilor către pârtiile de schi prin intermediul instalațiilor de transport pe cablu (telescaun,
teleferic, telecabină, teleschi), precum și ale echipamente auxiliare (tunuri pentru zăpadă
artificială)68.

În amenajarea pârtiilor se ține cont totodată și de configurația reliefului, liniile


directoare fiind date de condițiile naturale, dar și de nivelul economic al regiunii. Pârtiile se
pot diferenția așadar în funcție de concentrarea dotărilor, distribuire lor realizându-se în jurul
masivelor, în interiorul acestora sau de-a lungul văilor. O diferențiere se realizează și în
funcție de amplasarea stațiunii față de masiv, fiind așezate la periferie, liniar, urmând
culoarele naturale sau în zona terminală, la înălțime sau la baza de dincolo de limitele
așezărilor umane69. Majoritatea domeniilor schiabile în România nu au fost amenajate după
aceste principii, astfel că sunt criticate adesea ca fiind supraaglomerate din punct de vedere al
cazării și transportului pe cablu, eficiența actului recreativ fiind deficitară.

67
Ibidem
68
Gheorghilas, E., Amenajări turistice, Accesat la:
https://www.academia.edu/29810179/Amenajari_turistice_Erdeli_Gheorghilas
69
Gingulescu, D.M., Potențialul schiabil al României, Universitatea Babes Bolyai, Cluj Napoca, 2010

49
O altă formă de clasificare a pârtiilor este dat de gradul de dificultate. În România, în
stațiunile de schi, dificultatea pârtiilor este reglementată, clasificarea pe grade de dificultate
fiind următoarea70:

Culori Dificultate Descriere

Pârtia de schi cu înclinare medie a pantei de maximum 10%,


Verde Pârtie foarte ușoară lățimea de minim 30 m și o diferență de nivel de maxim 50
m.

Pârtia de schi cu înclinare medie a pantei de maximum 20%,


Albastru Pârtie ușoară lățimea de minim 30 m și o diferență de nivel de maxim 200
m.

Pârtia de schi cu înclinare medie a pantei de maximum 30%,


Roșu Pârtie medie lățimea de minim 20 m și o diferență de nivel de maxim 500
m.

Pârtia de schi cu înclinare medie a pantei de maximum 40%,


Negru Pârtie dificilă lățimea de minim 20 m și o diferență de nivel de maxim 50
m.

Această clasificare este întâlnită și pe pârtiile de schi din Bulgaria71.

În genere, dimensiunile domeniului schiabil sunt următoare:

- lungimea pârtiilor de schi omologate - este deosebit de importantă în stabilirea


statutului unei stațiuni de sporturi de iarnă de nivel național și internațional, fiind exprimată în
metri liniari și reprezentând un indicator de corelație cu mărimea stațiunii;

- lățimea pârtiilor - lățimea convențională a unei pârtii este considerată a avea 30m;

- diferența de nivel - reprezintă lungimea pantei pe care o parcurge un schior de la


plecare și până la sosire;

- panta pârtiei - se exprimă în procente de 100/1000m, redând dificultatea acesteia în


practicarea schiului72.

70
Gheorghilas, E., op. cit.
71
La ski în Bulgaria, Accesat la: https://www.turistik.ro/info/la-schi-in-bulgaria-01107
72
Gheorghilas, E., op. cit.

50
Pe lângă clasificarea în funcție de gradul de dificultate, domeniile schiabile se pot
clasifica și în funcție de locul de amplasare respectiv de raporturile existente în principalele
lor elemente, fiind conturate următoarele modele73:

- Modelul 1. Acest model este specific dimensiunilor mici, când este cazul unui
versant mărginit în partea de jos de o șosea sau de o stațiune turistică mică, transportul pe
cablu fiind pe același traseu cu pârtia (Figura 1).

- Modelul 2 este utilizat când sunt amenajate pârtii paralele ce funcționează separat,
de-a lungul acestei căi de comunicații (Figura 2).

73
Gingulescu, D.M., op. cit.

51
- Modelul 3 este utilizat când se are în vedere amenajarea a două sau mai multe pârtii
provenite din mai multe sectoare, dipsuse una în prelungirea celeilalte. În acest context,
transportul pe cablu este asigurat de două instalații diferite, o pârtie fiind deservită de un
telesacun și una de teleschi; este posibil ca pe ambele pârtii să fie utilizat și un singur
transport pe cablu (Figura 3).

- Modelul 4. Acesta este specific unui domeniu în care mai multe văi și versanți au
pante ce converg într-o singură depresiunile, pârtiile având grade diferite de dificultate.
Deservirea turiștilor se realizează într-un centru dotat cu o infrastrcutură bine pusă la punct
(Figura 4).

52
- Modelul 5. Acesta este specific unui domeniu în care mai multe văi și versanți au
pante ce converg într-o singură depresiunile, pârtiile având grade diferite de dificultate.
Deservirea turiștilor se realizează într-un centru dotat cu o infrastructură bine pusă la punct
(Figura 5).

- Modelul 6. Acest model seamănă cu modelul 5, însă amenajarea pârtiilor este mai
elaborată (Figura 6).

- Modelul 7. În acest
caz versanții
sunt așezați de
o parte și de alta a
drumurilor
de acces către
acestea.

53
- Modelul 8 este specific unei amenajări de mari dimensiuni, care cuprinde tot ceea ce
există în zonă, fiind în fapt o combinație a modelelor anterioare. Infrastructura specifică
acestui moel este complexă și este adesea folosită în majoritatea domeniilor schiabile din
Europa cu o veche tradiție în sporturile de iarnă.

Modelele prezentate mai sus, pot suferi însă numeroase modificări care sunt
dependente de configurația reliefului. Aceste modele europene s-au impus și în România, iar
domeniile schiabile existente s-au dezvoltat în jurul stațiunilor montane deja existente.

În Carpații românești, domeniul schiabil are o răspândire relativ restrânsă prin


raportarea la supravața convențională totală de circa 70.000 km 2. Domeniul schiabil se
desfășoară în principal în masivele montane Postăvaru, Bucegi, Gârbova, unde echiparea
tehnică este cea mai complexă, deținând 80% din capacitatea de cazare și aproximativ 90%
din totalul mijloacelor de transport cu cablu și pârtii amenajate. Restul domeniului schiabil
amenajat se află în masivele Semenic,Cindrel, Ţarcu-Muntele Mic, Parâng, Rodnei, Gutâi,
Ceahlău, Gilău-Muntele Mare şi Bihor, reprezentând o mică parte din potenţialul real al
acestor masive muntoase. Mai mult decât aât, în spațiul montan românesc amenajat pentru
sporturi de iarnă se constată prezența unui număr mai redus de telecabine, în comparație cu
numărul ridicat de instalații ușoare, în proporție de 86% din total; totodată în masivele
montane amenajate sunt funcționale 65 instalații de transport pe cablu: 8 telecabine, 17
telescaune, 39 teleschiuri și o telegondolă.

Din punct de vedere al capacității optime de primire a pârtiei (nr. de persoane/oră) se


constată o proporționalitate directă între numărul total de pârtii și cel al turiștilor care le
frecventează. Stațiunile care se detașează sunt Sinaia (7740 persoane/oră), Poiana Brașov

54
(5280 persoane/oră) și Predeal (4140 persoane/oră), dispunând de cel mai bine amenajate și
organizate pârtii de schi.

Sinaia

Domeniul schiabil (Anexa 1) din Sinaia este reprezentat prin 16 pârtii de schi
omologate (25km de pârtie), deservite de telecabină, 2 telescaune, teleschiuri și babyski Pârtia
Nouă, telegondolă și o pârtie de bob cu lungime de 1500m (13 viraje, diferență de nivel de
300m), numeroase pârtii de săniuș. Fără îndoială că aici regăsim cel mai complex și complet
domeniu schiabil din țară, principalul avantaj constând în diferența e nivel. Sianaia este
„singura stațiune de iarnă din România care are pârtii dispuse pe aproape 1000 de metri
altitudine, începând cu Pârtia Nouă, a cărei sosire se află la stația de pornire a Gondolei și
terminând cu pârtiile de altitudine din Valea Soarelui și Valea Dorului” 74. Stațiunea Sinaia
este stațiunea cu cea mai mare durată a sezonului de iarnă75.

Domeniul schiabil de la Sinaia se potriveste cu modelul 5 deoarece toate partiile ajung


la cota 1400 de unde se poate pleca pe diferitele partii.

Grad de
Pârtie Localizare Lungime
dificultate

Scăzut Pârie Gondolă 150m

Pârtie Laptici 1 de la Cota 2000 la Cabana Soarelui 1900m

de la Cota 2000 la Cabana Valea


Partie Valea Soarelui 2 1200 m
Soarelui

Pârtie începători 200m

Mediu Partie Valea cu Brazi de la Cota 1500 la Cota 1400 400m

Partie Laptici 2 de la Cota 2000 la Cabana Soarelui 1800m

de la Varful cu Dor la Cabana Valea


Partie Scandurari 505m
Dorului), lungime 505 metri

Partie Valea Soarelui 1 de la Cota 2000 la Cabana Valea Dorului 1190m

Partie Valea Dorului


de la Cota 2000 la Cabana Valea Dorului 895m
Varianta

Partie Valea Dorului 2 de la Cota 2000 la Cabana Valea Dorului 804m

74
Domeniul schiabil Sinaia, Accesat la: https://palacesinaia.ro/palace/domeniul-schiabil-sinaia/
75
Domeniul schiabil Sinaia, op. cit.

55
Partie Valea Dorului 1 de la Cota 2000 la Cabana Valea Dorului 775 m

Ridicat Partie Carp de la Cota 2000 la Cota 1400 1382 m

Partie Tarle de la Cabana Tarle la Cota 1400 950 m

Partie Papagal de la Cota 2000 la Cota 1400 900 m

Predeal

În Predeal, domeniul schiabil pronește din stațiunea situată la peste 1000m altitudine.
Șoseaua traversează stațiunea, având unități de cazare de o parte și de alta, cu ponderea mai
mare pe partea dinspre Est unde se află și linia de cale ferată. Aici dotările domeniului
schiabil prezintă 14 pârtii de schi de diferite grade de dificultate, schiorii fiind deserviți de
mijloace de transport pe cablu: telescaun, teleschi. Agrementul este completat de o pârtie
pentru săniuş, un patinoar descoperit.

Grad de
dificultat Pârtie Lungime Diferență de nivel Înclinare
e

Scăzut Clăbucet sosire 800m 160m 18%

Subteleferic Copii 200 m 20m

Subteleferic Incepatori 400 m 80m

Partia Polistoaca 2500 m 90m

Trei Brazi 300m 50m

Cioplea 200 m 20m

Orizont 100m 30m

Mediu Clabucet Plecare 2100m 390m 20%

Clăbucet varianta 790m 160m 20%

Cocosul 2250m 394m 18%

Paraul Rece 520m 160m 21%

Garbova 900 m 180m

Ridicat Subteleferic 1200m 350m 31%

56
Subteleferic Varianta 600 m 110 m

Pentru a ajunge la zona de pârtie Subteleferic, schiorii coboară mai întâi pe Clăbucet și
apoi vireză la dreapta. Partea de jos a Pârtiei Clăbucet se bifurcă în două variante: Clăbucet
Variantă (în stânga) și Clăbucet Sosire (dreapta); cea din urmă este mai populară fiind legată
de opțiunea transportului cu telescaunul. Instalații nocturne se regăsesc pe Clăbucet Sosire și
pe Clăbucet Școală, iar tunuri de zăpadă se regăesesc pe Pârtiile Clăbucet Sosire, Clăbucet
Școală, Clăbucet Variantă76. Domeniul schabil de la Predeal cade sub incidenta modelului 2

Poiana Brașov

Această stațiune diferă de celelalte stațiuni prin prisma faptului că este situată în
vecinătatea unui mare oraș pe care-l deservește din punct de vedere turistic, fiind conectată
atât prin cale rutieră, cât și prin transport pe cablu. Stațiunea Poiana Brașov dispune de
amenajări pentru practicarea sporturilor de iarnă prin prezența celor 7 pârtii de schi, deservite
de instalații de transport pe cablu: telecabină, teleschiuri, telegondolă. Stațiunea dispune de o
școală de schi, trasee marcate de schi fond, pârtii de săniuș și un patinoar în aer liber. Pârtia
Bradul este singura deservită de instalație ncoturnă77. Domeniul de la poiana brasov cade sub
incidenta modelului 3.

Grad de
Pârtie Lungime Diferență de nivel
dificultate

Scăzut Drumul Roșu 4600m 715

Bradul 465 m 71

Stadion 325 m 30

Mediu Sulinar 2500m 635

Kanzel 450m 109

Ridicat Lupului 2860m 728

Subteleferic + Ruia 540m și 495m 650

76
Pârtiile de schi din stațiunea Predeal, Accesat la: https://blog.travelminit.ro/partiile-de-schi-din-statiunea-
predeal/
77
Pârtii de ski, Accesat la: https://www.discoverpoiana.ro/ro/partii-schi-snowboard/

57
Domeniul schiabil Bulgaria

Bansko

Cunoscută internațional ca „Bansko Ski Area”, această stațiune este una dintre cele
mai cunoscute și mai moderne domenii schiabile din Europa de Est, având 16 instalații pe
cablu care deservesc pârtii variate cu o lungime combinată de 48km până la o altitudine de
2560m. Domeniul este împărțit în trei sub-domenii conectate prin pârtii. La stația Shiligarnika
se ajunge de pe vârf foarte ușor, de unde schiorii pot fie urca din nou cu telescaunele, fie pot
lua ruta de schi către stația de mijloc „Chalin valog”; cea de-a treia stație „Bunderishka
Poliana” poate fi atinsă printr-o lungă coborâre la vale direct de la Shiligarnika, măsurând cca.
7,5km, beneficiind și de instalație nocturnă78. Domeniul de la Bansko este realizat dupa
modlul 7

Grad de
Pârtie Lungime Diferență de nivel
dificultate

Scăzut Shiligarnika 2047m 487m

Plato-north 1730m

Chalin Valog-west 1429m 310m

Mediu Todorka 1690m 470m

Old Piste 970m 205m

Chalin Valog-east 775m 75m

Ridicat Tomba 2567m 925mm

Borovets

Lungimea totală a pârtiilor din Borovets este de 58km, cea mai înaltă pârtie de schi
ajungând la o altitudine de 2560m, cel mai lung traseu de schi având lungimea de 12 km.
Domeniul schiabil este deservit de o telecabină cu capacitate de 6 persoane, 1 telescaun, 2
teleschiuri, teleschiuri pentru copii, pârtiile fiind împărțite pe diferite grade de dificultate:
începător, mediu sau avansat. Tot în Borovets există 3 centre de schi: Centrul de schi Central -
începând de la 1337m altitudine până la 1780m, Yastrebetz - de la 1340m până la 2369m,

78
Bansko Domeniul Schiabil, Accesat la: https://www.snowtrex.ro/bulgaria/bansko/domeniu-schiabil.html

58
Markudjik - de la 2340 m pana la 2550 m. Cele 4 pârtii de schi Sitnyakovo sunt cele mai
lungi, iar cea mai cotată ca partie de ski pentru schiori medii este cea mai lungă dintre toate.
De la telegondola cu care schiorii ajung în vârf, pot încerca cea mai lungă coborâre în
Bulgaria, sau pot schia pe pantele sub vârful Moussala. Avansaţi şi experţi se pot bucura de
pârtiileMarkujik 2 şi 3 sau pot încerca cea mai dificilă pârtie din zonă, Yastrebets. Aici turiștii
se pot bucura de zăpadă de la începutul lunii Decembrie, până la mijlocul lunii aprilie 79.
Domeniul de la Borovest este construi dupa modelul 3

Grad de
Pârtie Lungime Diferență de nivel
dificultate

Markujik 0 - beginners
Scăzut 600
piste

Mediu Sitnyakovo 1a 5800 400

Sitnyakovo 1b 4000 230

Sitnyakovo 2 4000 250

Yastrebets 1 3200 860

Yastrebets 2 3000 650

Yastrebets 3 2350 617

Martinovi Baraki 3 1260 320

Markujik 3 1240 390

Markujik 1 1220 220

Martinovi Baraki 1 2

Martinovi Baraki 2 1160 280

Sitnyakovo 3 1000 220

Ridicat Markujik 2A 1300 280

Martinovi Baraki 4 1240 302

Yastrebets 0 800

Pamporovo

79
Borovets Domeniul Schiabil, Accesat la: https://www.snowtrex.ro/bulgaria/borovets/domeniu-schiabil.html

59
Domeniul schiabil din Pamporovo este deservit de 5 telescaune și 9 teleferice. În
această stațiune întâlnim și trei pârtii de cross-country, având o lungime totală de 40km. Mai
mult decât atât, stațiunea Pamporovo este o stațiune de schi potrivită pentru începători.
Lungimea totală de pârtie cu dificultate medie este de aproximativ 20km, schorii mergând cu
telescaunul de la stația Malina, până la partea de sus a vârfului Snejanka. Pentru schiorii
avansați, majritatea pârtiilor încep din vârful muntelui, unde se află și Turnul de televiziune 80.
Domeniul de la Pamporovo este construit dupa modlul 1.

Grad de
Pârtie Lungime Diferență de nivel
dificultate

Scăzut

Snejanka 6 -
Mediu 5150 476
Turisticheska

Snejanka 1 - The Small


990 155
Wall

Ridicat Snejanka 1060 130

3.2.3. Modele de amenajare a staţiunilor montane din România (Poiana Brasov,Predeal,


Sinaia) și Bulgaria (Bansko, Borovets, Pamporovo)

În ceea ce privește elaborarea unor strategii de amenajare a stațiunilor montane cu


scopul dezvoltării turistice, se va avea în vedere realitatea teritorială a zonei respective.
Literatura de specialitate evidențiază trei forme de amenajare din punct de vedere a localizării
stațiunilor montane:

- localizarea periferică, adică la periferia orașelor , dar în apropiere de masivele


montane ce asigură condiții prielnice pentru practicarea sporturilor de iarnă;

- localizarea liniară, urmează culoarele naturale de penetrație în munte, astfel că se


formează stațiuni cu axe rutiere;

- localizarea terminală, este cea care se dezvoltă în zonele alpine.

80
Pamporovo Domeniu Schiabil, Accesat la: https://www.snowtrex.ro/bulgaria/pamporovo/domeniu-
schiabil.html

60
Totodată, cu pivire la amenajarea stațiunilor turistice se poate discuta despre mai
multe concepții, în funcție de teritoriul național al unor state europene.

Concepția franceză sau modelul francez de amenajare turistică alpină se remarcă prin
dezvoltarea unor serii de stațiuni noi create peste limita locuințelor permanente în spațiile care
asigură posibilitatea de practicare a sporturilor de iarnă (altitudine de peste 1800m). Specifică
modelului francez a fost așa numita colonizare a spațiului monatn cu elemente de civilizație
umană, o politică intitulată „planul zăpezii” care a atras numeroase critici. Prin această
politică, stațiunile vizate deveneau instalații destinate satisfacerii în principal al unei clientele
de lux internaționale, o viziune opusă tendinței de democratizare a turismului montan. Prin
formele de agresiune multiple supra domeniului montan, apare riscul unor catastrofe naturale,
precum avalanșele. De altfel, aceste stațiuni se confruntă cu lipsa de funcționare în dublu
sezon, datorită altitudinii prea mari care nu permite desfășurarea turismului estival. Cele mai
importante planuri de amenajare turistică a Alpilor Francezi s-au materializat în apariţia
staţiunilor climaterice, orientate pentru sporturi de iarnă. În topul staţiunilor după numărul de
pârtii de schi alpin se află: La Plagne (107 pârtii), urmată de Alpe d’Huez (102), Les Arcs
(97), Meribel şi Courchevel (fiecare cu câte 91),Flaine şi Morzine – Avoriaz (fiecare cu câte
80), Les Deux Alpes şi La Clusaz (cu câte 75),Val d’Isère (67) etc. De asemenea, după
numărul total al instalaţiilor de transport pe cablu, remarcăm domeniile schiabile: Les Trois
Valees (455), Chamonix (307), Mégève (180) etc. Multe dintre aceste staţiuni se remarcă
printr-o mare capacitate de cazare, cum ar fi, de exemplu: Meribel (39 330 locuri de cazare în
1997), Chamonix (37 000), Courchevel (32500), sau La Plagne şi Alpe d’Huez (fiecare cu
câte 30 000). În esență, modelul francez se bazează pe un nucleu de primire, de cazare și
comercial, legat prin galerii pietonale acoperite, cu parcări la intrarea în stațiune pentru a
permite accesul pietonal spre centrul stațiunii; domeniul de schi ce pleacă de la stațiune, urcă
pe versanți prin pădure, până dincolo de aceasta.

Concepția austriacă de amenajare turistică montană are la bază principii diferite față
de cele franceze, axându-se alături de elementul comercial și pe cel uman, al omului - locuitor
al muntelui, situat în centrul doctrinei de amenajare. Se poate discuta despre un turism
esențial sătesc, ce a pornit de la vechile noduri populate. Se caracterizează prin următorarele:
„turismul se integrează în armonie cu economia tradiţională pe care statul o protejează;
echipamentele se multiplică datorită iniţiativelor publice sau private, dar rămân subcontrolul
colectivităţii locale; turismul face să beneficieze de veniturile sale (în particular, graţie
mijloacelor de cazare originale şi diversificate) marea majoritate a populaţiei locale; turismul
61
are în vedere păstrarea nealterată a mediului natural şi cultural”. Ţinând pasul cu creşterea
cererii, capacitatea hotelieră a ţăriia crescut considerabil, în prezent ţara oferind 1 milion de
paturi în sezonul de iarnă şi 1,3milioane vara. Ocuparea medie, în orice mijloc de cazare, se
apreciază în diferitele medii oficiale, ca fiind pe ţară între 20% şi 30%.

Modelul elvețian are în vedere peisajul alpin, datorat altitudinilor mari, care prin
formele specifice vine cu un mare potențial de atractivitate turistică. Prin altitudinile mari,
sectoarele montane prezintă zăpezi permanente, favorizând practicarea schiului chiar și în
sezonul estival, pe ghețari. Totodată, existența a numeroase văi glaciare în forma literei „U”,
dintre care unele foarte largi, au favorizat penetrarea anumitor masive (Valea Rhonului)
permiţând amenajarea turistică a spaţiului montan. Pe primul loc ca număr total al pârtiilor de
schi se situează staţiunea Davos (88 pârtii),calungime a pârtiilor de schi alpin – Saint Moritz
(350 km) urmată de Davos (300 km) şiGrindenwald (165 km), iar ca lungime a pârtiilor de
schi fond – Saint Moritz (150 km), secondată de Davos (75 km). În ceea ce priveşte numărul
total al instalaţiilor de transport pecablu evidenţiem domeniul schiabil Portes du Soleil, ce
deserveşte staţiuni din Elveţia şiFranţa (263), şi Verbier (189).

Modelul italian privind amenajările turistice montane s-a dezvoltat mai târziu, neavând
aceeași amploare ca în Franța. Beneficiile modelului italian sunt date de accesibilitatea
numeroaselor căi rutiere ce fac legătura prin Alpi cu statele vecine. După numărul de pârtii de
schi se detaşează staţiunea Valgardena (80) urmată de Cortina D’Ampezzo şi Madonna di
Campiglio (fiecare cu câte 62). În ceea ce priveştelungimea pârtiilor de schi alpin, supremaţia
este deţinută de staţiunea Cervinia (180 km întotal) iar pentru schi – fond, staţiunile Cortina
D’Ampezzo (74 km) şi Valgardena (70 km).După numărul total al instalaţiilor de transport pe
cablu se detaşează domeniile schiabile: AltaBadia (560), Cortina D’Ampezzo (520), Monte
Rosa (256), Courmayeur (213) ş.a.

În zona Ceheiei și a Slovaciei, state care dispun de condiții de relief și climatice


similare României, a fost dezvoltat un proiect de clasificare a bazelor montane de schi: „I -
baze de schi de importanţă internaţională; - II - baze de schi de importanţă naţională; - III -
baze de schi de importanţă zonală şi locală”. În acest sens, capacitatea de cazare a acestor
stațiuni montane este corelată cu suprafața domeniului schiabil dar și cu numprul vizitatorilor
în tranzit: „limita inferioară a numărului de paturi pentru ostaţiune de categoria I este de 2000
paturi, cel optim de 6000, iar cel maxim de 10000 paturi; raportul optim între numărul
turiştilor cazaţi în staţiune (bază) şi cei care vin în tranzit, în 24de ore, este de 70 la 30; în

62
bazele montane schiabile, gradul încărcării suprafeţei variază între 7-10 persoane pe unhectar.
Suprafeţele, exclusiv de schi, pe 1schior sunt cuprinse între 250-2000 mp.” Pentru bazele de
categoria I și II se recomandă construirea a cel puțin un mijloc de urcare cu funcția de
transport spre cote înalte, mai ales în cursul lunilor când stratul de zăpadă este insuficient
pentru schi, în timp ce la mari înălțimi zăpada este suficientă. Acest aspect permite
prelungirea sezonului alb, în timp ce în sezonul de vară aceste mijloace de urcare deservesc
tuturor turiștilor. Acoperirea artificială cu zăpadă, cu ajutorul tunurilor specifice constituie un
element obligatoriu al bazelor de schi, extinzând durata sezonului. Introducerea tunurilor de
zăpadă se face treptat, mai ales la bazele decategoria I. Traseele montane de schi sunt dublate
de alte obiective pentru sport și odihnă, precum traseele pentru săniuțe sau patinoare naturale.
Obiectivele mai complexe adaugă și saunele, bazinele acoperite de înot din hoteluri. Stațiunile
mai mari, pe distanțe de până la 25 km au pevăzute poștă, punct medical, farmacie, stație de
benzină, service auto.

Amenajări turistice pe Valea Prahovei

Valea Prahovei, supranumită și „Valea de Aur” a turismului românesc, este un spațiu


cu numeroase resurse turistice naturale și antropice, resurse care au fost puse în valoare prin
amenajări specifice, precum Sinaia, Predeal și Poiana Brașov. Stațiunea Sinaia corespunde de
fapt perioadei generației a treia a stațiunilor din Franța, cu amenajarea spațiilor de cazare și de
alimentație publică în interiorul domeniului schiabil, spre deosebire de celelalte stațiuni de pe
Valea Prahovei, precum Predeal, care au fost inițial stațiuni de vilegiatură, îmbunătățindu-și
serviciile ulterior. Poiana Brașov s-a format prin prisma faptului că este situată în vecinătatea
orașului Brașov, pe care îl deservește din punct de vedere turistic.

Sinaia este o amenajare turistică situată poziționată centrl, pe Valea superioară a râului
Prahova. Localitatea se dispune sub forma unui larg amfitatru la poalele Bucegilor,
întinzându-se în partea de Nord, pâna la locul numit Gura Pădurii, iar spre SSud până dincolo
de Valea Izvorului Dorului, unde în deceniul al nouălea al acestui secol s-a ridicat cartierul
Platoul Izvor. Pe lângă dotările privind sporturile de iarnă, stațiunea Sinaia permite
practicarea și a altor forme de turism cunoscut, îndeosebi prin prisma faptului că în perimetrul
stațiunii sunt prezente izvoare minerale sulfuroase, bicarbonate, calcice, magneziene,
oligominerale. Stațiunea Sinaia dispune de un cazinou, de terenuri de tenis și piscine
acoperite, săli de întreținere și conferințe, piscine acoperite, ce completează oferta de
agrement.

63
Predeal oferă o gamă largă de oportunități pentru practicarea sporturilor de iarnă, iar
pentru sezonul estival oferă turiștilor piscină acoperită, centre de închiriere a materialului
sportiv și numeroase posibilități pentru drumeție montană; lângă Cabana Trei Brazi întâlnim
Fun Park-ul care oferă instalații de bungee-jumping și tiroliană pe Cheile Râșnoavei. Prin
turism, stațiunea Predeal angrenează grație resurselor existente, majoritatea sectoarelor
dezvoltate la nivel local. Totodată, stațiunea Predeal beneficiază de caracteristicile climatice
favorabile practicării turismului balneoclimateric, înrucât pe teritoriul localității întâlnim o
serie de izvoare minerale; valorificarea potențialului balnear este însă minim.

Poiana Brașov, ca stațiune turistică oferă turiștilor oportunități variate în ceea ce


privește posibilitățile de agrement, aici funcționând o serie de piscine acoperite, restaurante cu
specific și programe artistice, numeroase trasee fiind efectuate în munții din vecinătăți.

Amenajări turistice în Bulgaria

Modelul bulgar presupune o lansare puternică a celor trei cele mai improtante stațiuni
pe piața turismului internațional. Echiparea acestor stațiuni s-a realizat la nivelul celor din
Alpi, realizarea fiind efectuată în colaborare cu firme franceze sau austriece de profil. Pentru
creșterea notorietății acestor stațiuni, Bulgaria s-a oferit să găzduiască etape și concursuri de
schi din Cupa Europei, respectiv din Cupa Mondială.

Deși Bansko a început să se dezvolte ca stațiune de schi în urmă cu aproximtiv 30 de


ani, investițiile străine au început să curgă după anii 2000, grație facilităților fiscale oferite de
guvernul bulgar. Amenajarea la nivel internațional a pârtiilor, s-au investit sume uriașe în
construcțua de unități de cazare, piața imobiliarelor înflorind rapid. Turismul reprezintă așadar
60% din economia Municipiului Bansko, care este împărțit în 5 zone: cartierul vechi
considerat o capodoperă arhitecturală a Renașterii, zona tranzitorie, zona de hoteluri, zona de
case și respectiv de terenuri agricole. Municipiul Bansko este conectat la complexul de schi în
partea de sus a muntelui printr-o șosea de 16km, atât pârtiile cât și lifturile fiind menținute în
condiții optime, conform cu cerințele internaționale; lungimea totală a funicularelor și
lifturilor ajunge la 26km. Fără îndoială Bansko reprezintă o destinație turistică de top pentru
sezonul de iarnă, care durează din decembrie și până la finele lunii aprilie.

Borovets este cea mai mare și una dintre cele mai moderne stațiuni de schi din
Bulgaria, oferind hoteluri luxoase, restaurante, baruri, magazine. Borovets s-a dezvoltat ca o
stațiune de tipul celor din Alpi care asigură condiții deosebite pentru practicarea sporturilor de

64
iarnă: schi, chi nocturn, snowboard, cross-country, sărituri, biatlon, ski-doo. Această stațiune
găzduiește Cupa Mondială de Schi alpin s-a desfășurat de două ori; traseul de biatlon fiind
unul dintre cele mai bune din Europa. Datorită distanței deosebit de mici între stațiunea
Borovets și Sofia, ski passuri pot fi achiziționate direct din Sofia.

Pamporovo este o staţiunea modernă, situată în inima munţilor Rodopi, la baza


muntelui lui Orfeu. Fiind cea mai sudică stațiune montană din Europa este considerată și cea
mai însorită staţiune montană din Bulgaria, cu o excelentă zăpadă pe durata intregului sezon.
Profilul blând al muntelui face ca pârtiile sale să fie ideale pentru începători.

3.3. Amenajări turistice specifice celorlalte sporturi de iarnă din România și


Bulgaria

Istoria demonstrează că cei care practică sporturi de iarnă sunt aristocrați, fiind un
sport importat de familia regală. Până în secolul XIX, conceptul de sporturi de iarnă a început
să prindă contur, schiul constituia un obicei al vacanțelor asemănător patinajului. Potențialul
Munților Carpați a determinat ca sporturile de iarnă să devină din ce în ce mai populare.

Astfel în stațiunile montane din România, practica schiului a fost dublată de practica
schiului de fond.

Schi fond

Snow Tubing

Snow Boarding

65
Bibliografie

Cândea, M., Erdeli, G., Simon, T., Peptenatu, D., „Potenţialul turistic al României şi
amenajarea turistică a spaţiului“, Editura Universitară, Bucureşti, 2003
Cianga, N., Amenajare turistică, Accesat la:
https://www.academia.edu/28290726/Amenajare_turistica_Cianga_Nicolae_modulul_I_II
Dinu, M., Geografia turismului, Editura Didactica si pedagocica, Bucuresti, 2002
Minciu, R., Economia Turismului, Editura Uranus, București, 2000
Susanu, I.O., Marketing turistic, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2007
Tribe, J., The Economics of Recreation, Leisure and Tourism, 5th edition, Ed. Routledge,
New York, 2016
Turcu, D., Weisz, J., Economia Turismului, Ed. Eurostampa,Timișoara 2008

Surse web
Anghelache, C., Anghel, M.G., Perspectiva evoluției turismului în anul 2018, Academia de
Studii Econmice din București, Accesat la: http://www.revistadestatistica.ro/supliment/wp-
content/uploads/2018/05/A10_rrss05_2018_ro.pdf
Enciclopedia României, Munții Carpați, Accesat la: http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Mun
%C5%A3ii_Carpa%C5%A3i
Forme de turism, Clasificare, Accesat la:
https://www.academia.edu/7677255/3._Forme_de_turism_at_BULLET_clasificare_dup
%C4%83_criterii
Gods and heroes of the Greeks : the library of Apollodorus by Apollodorus, 1976, Accesat la:
https://archive.org/details/isbn_2900870232069
Hartă și Istoric Sinaia, Accesat la: http://www.montexpert.ro/istoric-valea-prahovei.php?
localitate=sinaia
Istoria schiului. De la legende până azi, Accesat la: http://ski-si-
snowboard.ro/editoriale/istoria-schiului-de-la-legende-pana-azi-1700
Minunile natural ale planetei, Accesat la: https://minunileplanetei.com/europa/muntii-balcani/

66
Natura 2000 în regiunea alpină, Comisia Europeană, Accesat la:
https://ec.europa.eu/environment/nature/info/pubs/docs/biogeos/Alpine/KH7809637ROC_002
.pdf

Pamporovo Domeniu Schiabil, Accesat la:


https://www.snowtrex.ro/bulgaria/pamporovo/domeniu-schiabil.html
Sochircă, V., Iațu, C., Considerații conceptuale și metode geografice de analiză a
fenomenului touristic, Revista Științifică a Universității de Stat din Moldova, 2013, nr. 6(66)
134, Accesat la: http://studiamsu.eu/wp-content/uploads/22.-p.134-140.pdf
South East Tourism, Accesat la: https://investingintourism.com/southeast-europe-tourism/
Strategia de Dezvoltare Teritorială a României, Accesat la:
http://sdtr.ro/upload/STUDII/7.%20Raport_Activitatile%20si%20infrastructura
%20turistica_.pdf
Tipuri și modele de amenajare turistică, Accesat la:
https://www.scrigroup.com/afaceri/turism/TIPURI-SI-MODELE-DE-AMENAJARE-
62335.php
Todorova, M., Imagining the Balkans, Accesat la: https://books.google.ro/books?id=-
EuFwLQhvYMC&pg=PA27&redir_esc=y#v=onepage&q&f=false
Turismul montan, aspect generale, Accesat la:
https://www.qreferat.com/referate/turism/Turismul-montan-aspecte-genera318.php
Ungureanu, A., The importance of Romanian Mountain Tourism for the National Economy,
Economics of Agriculture 3/2015
Unitățile de relief ale Europei, Accesat la:
https://sites.google.com/site/xiifilologie/home/unitatile-de-relief-ale-europei

67