Sunteți pe pagina 1din 10

ANEXA ADDENDA

IT COULD HAPPEN TOMORROW


catalog publicat cu ocazia expozi]iei
ROMAN TOLICI. CEL MAI PROBABIL MÂINE
curator: Oana T`nase, 18 septembrie – 30 noiembrie 2008
Muzeul Na]ional de Art` Contemporan` Bucure[ti /
catalogue published with the occasion of the exhibition
ROMAN TOLICI. IT COULD HAPPEN TOMORROW
curator: Oana T`nase, September, 18 – Novembre, 30 2008
National Museum of Contemporary Art Bucharest

editor: Oana T`nase


layout: Corina Duma
coperta / cover: Roman Tolici
traducere / translation : Samuel W. F. Onn
CEL MAI PROBABIL MÂINE

imagini / images: Roman Tolici

septembrie / September 2008


publicat de / published by: Muzeul Na]ional de Art` Contemporan`
Bucure[ti, Palatul Parlamentului, Aripa E4, Str. Izvor 2-4

www.mnac.ro

sponsori / sponsors:
Murfatlar, Anthon Berg, salt & pepper catering

parteneri media / media parteners:


igloo, feeder.ro, rfi, arhitectura, 24fun, republik
Oana T`nase: V`d în demersul “picturii (tale) dup` Oana T`nase: I see your “painting from photography” as a
fotografie” un procedeu de rezolvare a unui colaj mental, ce means for resolving a mental collage that requires the
solicit` artistului negocieri între ceea ce “r`mâne” – pentru artist to negotiate between that which “remains” – since it
c` se afl` deja acolo – [i ceea ce “cade” ori i se “adaug`” – is already there – and that which “is left out” or is added
pentru c` noua construc]ie o cere. Ipostaza în care se afl` to it, as demanded by the new construction. The state in
atunci pictorul ar putea deveni – dac` nu gre[esc – similar` which the painter then finds himself, if I’m not mistaken,
celei a unui “operator de imagine”, pentru a introduce deja can be compared to that of a “director of photography”, if
în conversa]ia noastr` o pozi]ie din echipajul filmului… you’ll allow me to introduce the idea of a position in a film
crew into our discussion.
Roman Tolici: Orice tip de demers are propriul s`u istoric.
În ce m` prive[te, fotografia e o experien]` anterioar`, una Roman Tolici: Every action has its own history. As far as
înregistrat` [i depozitat`. Ea devine un document precis, a I’m concerned, photography is an anterior experience, one
c`rui înc`rc`tura con]ine experien]a mea personal`, that is recorded and stored. It becomes an accurate
“unghiul” meu exclusiv de vedere, participarea mea... bagajul document, the contents of which consist of my personal
meu generos de gânduri. experience, my exclusive “angle”, my participation… my
Este adev`rat c` port mai mereu camera foto cu mine, con- extensive stock of thoughts.
siderând-o un carnet de schi]e, un [evalet pentru plein-air, o It’s true I always carry my camera with me, which I treat
muz` darnic` [i asta [i pentru c` tr`iesc cu convingerea c` as my sketch book, an easel for plein air painting, a gen-
totul – subiect, con]inut, form` – se afl` în imediata erous muse; and this is because I live with the conviction
apropiere. Este adev`rat [i c`, de cele mai multe ori, ap`s pe that everything – subject, content, form – is very close to
declan[ator f`r` a m` gândi c` respectiva fotografie s-ar hand. It’s also true that on most occasions I press the
putea transforma într-o bun` zi în pictur`, iar tot de cele mai trigger without ever thinking that the photo in question
multe ori nici nu se întâmpl` asta. Atunci când parcurg zeci might one day be transformed into painting, and, indeed,
de cli[ee pentru ca unul dintre ele s`-mi releveze poten]iali- most times, that doesn’t even happen. When I’m looking
tatea unei picturi, convingerea de mai sus cap`t` for]`. through dozens of negatives to find one that reveals to
Astfel, însu[i subiectul vânat întâmpl`tor cap`t` o valoare me the potential of a painting, the conviction I mentioned
aproape mistic`, dest`inuindu-mi un întreg univers, o earlier comes into its own. Consequently, the subject itself,
întreag` filosofie, ambele într-atât de stabile, încât pare c` captured by chance, acquires an almost mystic value,
nu-mi mai r`mâne decât s` cizelez, s` ajustez, s` sintetizez revealing to me an entire universe, an entire philosophy
totul în procesul transpunerii pe pânz`. that is so stable that it seems I need only to refine, to
Desigur c` evit cu bun` [tiin]` aglutinarea unor elemente adjust, to synthesise everything in the process of transpos-
“str`ine”, la fel cum, din ra]iuni tehnice, nici nu încerc s` ing to the canvas.
suprapun imagini cacofonice (un copac fotografiat în zori ar Of course, I consciously avoid the agglutination of
fi total str`in lâng` un personaj fotografiat seara). Elimin, în “foreign” elements, just as, for technical reasons, I don’t
schimb, elemente care ar conduce la confuzii, elimin attempt to superimpose discordant images (a tree pho-
surplusul senza]iei. Regândesc, asemenea unui “operator de tographed at dawn would be totally foreign beside a figure
imagine”, compozi]ia [i încadratura. Modific`rile, fie ele pur photographed at night). On the other hand, I eliminate
vizuale ori de con]inut, vorbesc despre mine [i despre elements that would create confusion, I eliminate the
viziunea mea asupra lumii. surplus of sensation. Like a “director of photography”, I
rethink the composition and the framing. The modifica-
OT: “Traduce” oare pictura ceea ce fotografia livreaz` “la tions I make, whether purely visual or content-based, say
rece”? something about me and my view of the world.

RT: Nu-i a[a c` ar fi absurd ca, avându-le pe ambele sub OT: Does painting somehow “translate” that which
ochi, s` încerci s` conte[ti câ[tigul de cauz` al fotografiei photography renders objectively?
fa]` de pictur`, cel pu]in în privin]a fidelit`]ii? Pentru mine,
efortul se justific` nu prin rezultatul “copierii” în pictur` a RT: Wouldn’t it be absurd, when you have both forms in
imaginii fotografiate, ci pentru c` încerc astfel s` în]eleg front of you, to try and argue the advantages of photogra-
imaginea în sine. Spre deosebire de al]ii, retroproiectorul phy over painting, at least in terms of faithfulness? For me,
este exclus din atelier, eu “refac” imaginea doar prin contact the effort of doing what I do is justified not by the result
vizual. Iar procedeul acesta implic` o construc]ie “de la zero” of the “copying” to painting of photographed images, but
a fiec`rui obiect, procedeu ce m` conduce la o în]elegere [i rather because this is how I try to understand the image
con[tientizare a formei, la o medita]ie asupra con]inutului. itself. Unlike for others, the overhead projector is forbid-
Traduc astfel, într-adev`r, în propriul meu limbaj, ceea ce den in my studio, I “remake” the image only by means of
mi-a livrat lumea prin fotografie, transformând-o în mesaj visual contact. And this procedure implies the construction
iconic. Pictura, în cazul de fa]`, l`rge[te spa]iul de percep]ie of each object “from scratch”, a procedure that leads me
a unui obiect, dezv`luindu-l într-o lumin` nemaiv`zut`, de un to understand and be aware of form, to meditate on the
magnetism incontestabil. Nu m` mir` faptul c`, la mai bine content. This allows me to translate into my own language
de o sut` de ani de la apari]ia fotografiei, pe pere]ii that which the world has brought to me through photog-
templelor / ai locurilor de cult nu au ap`rut totu[i fotografii în raphy, transforming it into an iconic message.
loc de picturi. Cred cu t`rie c` pictura, în rând cu celelalte Painting, in the case in point, augments the space of per-
arte nesupuse imperativului reproductibilit`]ii, împ`rt`[e[te ception for an object, showing it in a never-before-seen
acela[i principiu ca [i crea]ia de tip divin, în accep]iunea light of an incontestable magnetism. It doesn’t surprise me
mo[tenirii noastre culturale. O imagine pictat` completeaz` that, more than a hundred years since the advent of
spa]ii lips` din percep]ia noastr` asupra lumii [i asupra nou` photography, on the walls of temples and religious sites
în[ine. we still don’t see photographs instead of paintings.
I strongly believe that paining, alongside the other art
OT: Î]i propun s` arunc`m o privire retroactiv`, c`tre anii ’60, forms not subject to the imperative of reproduction,
unde, potrivit lui Chuck Close, “a picta dup` fotografie” abides by the same principle as divine creation as
era comentat, în cheie etic`, drept lucrare a Antichristului, understood by our cultural inheritance. A painted image
în timp ce, dac` lucrai dup` realitate erai mai aproape de fills in the blanks in our perception about the world and
Dumnezeu: “Mi se întâmpla ca, în timpul vreunei conferin]e, about ourselves.
lumea s` arunce cu sticle în mine”, î[i aminte[te Chuck
Close. OT: I’d like you to cast your mind back to the 1960s
when, according to Chuck Close, “painting from photogra-
RT: Simple prejudec`]i, prejudec`]i ce au func]ionat dealtfel phy” was labelled from an ethical perspective as the work
în toate timpurile ca frâne, oarecum necesare, c`ci e mult of the Antichrist, while if you worked from reality you were
mai palpitant [i ofertant s` mergi contra curentului, closer to God: “It happened to me at conferences that
prejudec`]i pe care ast`zi nu le mai putem invoca… people would throw bottles at me,” Chuck Close said.
Indiferent de timp, îns`, ele anun]` un pericol: dac` nu
vorbim de Dumnezeu, atunci vorbim de Diavol. Am speran]a RT: Simple prejudices, prejudices that in fact in all periods
c` ast`zi omenirea tinde s` scape de astfel de abord`ri have acted as brakes, albeit somewhat necessary brakes,
tran[ante. Tinde s` perceap` p`rerile contradictorii ca since it’s much more exciting and full of possibilities to go
disput` filosofic` [i nu ca lupt` dintre bine [i r`u. against the stream; prejudices we can no longer invoke
today… irrespective of time, however, they forewarn us of
OT: Nu întâmpl`tor Lupta dintre bine [i bine d` chiar titlul a danger: if we’re not talking about God then we’re talking
uneia dintre seriile tale de desene, exemplar` pentru codifi- bout the Devil. I hope that humankind today is moving
carea rela]iei dintre realitate [i construc]ie artificial`. Am to rid itself of this kind of clear-cut approach. It’s starting
putea citi aici – [i nu numai aici – un comentariu critic pe to see contradictory opinion in terms of a philosophical
marginea tuturor cli[eelor care ne îngr`desc percep]ia dispute and not as battle between good and evil.
asupra lumii în general.
OT: It’s no accident that The Battle between Good and
RT: Se întâmpl` adeseori s` am impresia c` realitatea în sine Good actually lends its name to some of your series of
este un cli[eu vizual. Ne g`sim tot mai des prad` a unei drawings, which are examples of the codification of the
imagini urm`rite filmic, în timp real, ce con]ine un simplu relationship between reality and artificial construction.
r`s`rit de soare deasupra m`rii [i un cuplu de îndr`gosti]i ce We might read this – though not only in this case – as a
trece întâmpl`tor prin fa]a noastr`: pur cli[eu vizual, la urma critique of all clichés that limit our perception of the world
urmelor, parte a unei realit`]i cu care suntem într-atât de in general.
familiari încât ne devine banal`. Poate c` ne-am pierdut deja
antrenamentul de a analiza individual fiecare element, de a RT: Often I have the impression that reality itself is a visu-
ob]ine în final o ecua]ie complex` de coduri vizuale, ce ne-ar al cliché. We are increasingly falling prey to an image
putea dezv`lui un univers mult mai înc`rcat de sensuri, viewed filmically, in real time, containing a simple sunrise
mister [i, de ce nu, frumuse]e. Cred c` rela]ia noastr` cu over the sea and some lovers passing casually before our
lumea se îmbog`]e[te numai atunci când o privim cu aten]ie. eyes – pure visual cliché, after all, a part of a reality we’re
Scopul picturii mele este [i acela de a-l face pe privitor s` so familiar with that it becomes commonplace. Maybe
z`boveasc` ceva mai mult asupra unei astfel de imagini: we’ve already lost our ability to analyse each element
no]iuni dintre cele mai diverse ne sunt furnizate prin individually, to arrive as a result at a complex equation of
intermediul unor coduri vizuale care nu oblig` ci, mai visual codes that might reveal to us a universe far more
degrab`, incit`; dac` sunt construc]ii, atunci ele ofer` nu atât laden with meaning, mystery and (why not also?) beauty.
r`spunsuri, cât întreb`ri. Este, pân` la urm`, încercarea I believe that our relationship with the world becomes
de a identifica bucurii subtile, neb`nuite, ce încarc` de sens richer only when we inspect it carefully. The aim of my
îns`[i existen]a noastr`, asupra c`reia avem oricum atât de painting is to cause the viewer to dwell a little longer on
multe îndoieli. this kind of image: the most diverse ideas are brought to
us by means of visual codes that do not oblige but rather
OT: În continuarea ideii tale, unii ar putea identifica, de la o incite; if they are constructions then they don’t just
serie la alta a lucr`rilor tale, “particip`ri” private ori colective, provide answers but also questions. At the end of the day,
tot la fel cum, de la o serie la alta, momente [i personaje this is an attempt to identify subtle, unexpected pleasures
reale, ale vie]ii personale, las` locul unei imagerii împrumu- that give meaning to our existence itself – something
tate din exterior. about which we anyway have so many doubts.

RT: Beneficiem ast`zi de un bagaj de (re)surse imagistice OT: Continuing with this idea, from one series of your
f`r` precedent; [i doar dac` lu`m în considerare internetul, works to another, some might identify private or collective
acesta constituie o bibliotec` uria[`, pe lâng` care legen- “participations” – just as, from one series to the next, real
darele biblioteci din vechime pot p`rea simple biblioteci de moments and people from private life leave room for
]ar`. Suntem martorii unei mega-explozii mediatice, imaginea imagery borrowed from without.
având, în detrimentul informa]iei textuale, rol major. Poate de
aceea am [i ajuns oarecum obi[nui]i cu starea de mirare, RT: We have at our disposal today an unprecedented
mirare instrumentat` ca arm` irezistibil` de control a amount of (re)sources of images; just taking the internet,
maselor. Singura op]iune ne r`mâne trierea. A[a [i cu surse- this represents a giant library in comparison with which
le picturii figurative: ne par nem`rginite, iar selec]ia intervine the legendary libraries of Ancient times might seem like
potrivit for]ei lor de fascina]ie. Nu urm`resc nicidecum un basic country libraries. We are witnesses of a massive
istoric personal, de[i în lucr`rile mele poate fi detectat` o explosion in media in which images, to the detriment of
asemenea direc]ie, ci un istoric colectiv, a c`rui substan]` textural information, are playing a major role. Maybe this is
încerc s` o în]eleg [i s` o dezv`lui [i celorlal]i. Dac` m` why we’ve somehow become accustomed to a state of
pomenesc fascinat în fa]a unei imagini, este pentru c` o trec amazement, amazement utilised like an irresistible
printr-un filtru personal, descoperindu-i calit`]i ascunse weapon for controlling the masses. The only choice left
privirii fugitive ori ignorante. Aceasta este fascina]ia pe care to us is selection. It’s the same with sources of figurative
doresc s-o transmit poten]ialului spectator al artei mele. painting: they seem unlimited to us, and selection
matches their power of fascination. I’m not in any way
OT: Cum s-ar explica atunci distan]a emo]ional` fa]` de following a personal history (albeit this direction can be
subiectul ales spre reprezentare? Întreb acest lucru pentru detected in my works), but rather a collective history, one
whose substance I am trying to understand and reveal to
the others. If I find myself fascinated by an image it is
because I’m passing it through a personal filter, revealing
qualities hidden to an ignorant or fleeting gaze. It is this
fascination I wish to transmit to the potential spectator of
my art.

OT: How, then, can the emotional distance to the subject


chosen for representation be explained? I ask this
because I detect an apparent emotional detachment that
somehow shields the image from any attempt at a strictly
personal reading.

RT: I am only a transmitter of forms. Based on a narcissis-


tic impulse, we are all tempted to formulate questions and
c` detectez o aparent` r`ceal` afectiv` ce pune cumva la to seek answers only to problems that affect us directly
ad`post imaginea de orice încercare de citire în cheie strict first and foremost, and only later do we expand their
personal`. scope and generalise them. In a nutshell, we are, for
example, interested in the problem of life and death from
RT: Sunt doar un vehiculator al formelor. Sub semnul unui a human perspective to a far greater extent than the same
impuls narcisiac, to]i suntem tenta]i s` formul`m întreb`ri [i problems seen from the perspective of a fly. In the end, it
s` afl`m r`spunsuri doar problemelor ce ne vizeaz` în primul all comes down to proposing to others a truth that is valid
rând în mod direct, pentru ca abia apoi s` le extindem aria for you, and this proposal can not be made unless you
spre a le generaliza. Pe scurt, ne intereseaz`, de exemplu, distance yourself emotionally from its bearer subject.
problema vie]ii [i a mor]ii din perspectiva uman` într-o Having said all this, I don’t exclude a nostalgic element,
m`sur` net superioar` fa]` de acelea[i probleme din something you also point out in one of our conversations
perspectiva unei mu[te. Totul este, pân` la urm`, doar on the relationship between photography and painting.
propunerea unui adev`r valabil pentru tine c`tre ceilal]i, iar It is, however, only the sign of a contemplative way of
aceast` propunere nu o po]i anun]a decât dac` te distan]ezi viewing the world and less so the proof of the transcrip-
emo]ional de subiectul lui portant. tion of photography – as a receptacle of memory – into
Nu exclud, cu toate acestea, o amprent` nostalgic`, pe care painting. Photography itself is a nostalgic product, all the
[i tu o indicai într-una din conversa]iile noastre anterioare more so the more the moment of its reception distances
referitoare la rela]ia dintre fotografie [i pictur`. Este îns` doar itself from that of its production, and to an extent contem-
semnul unui mod contemplativ de a privi lumea [i mai pu]in plation is somehow a component part of the endeavours
dovada unei transcrieri a fotografiei – ca receptacol al of any plastic artist.
memoriei – în pictur`. Fotografia îns`[i este un produs In order also to reiterate and nuance the complicitous
nostalgic, pe m`sur` ce timpul recept`rii ei se distan]eaz` de relationship my painting maintains with the source pho-
cel al produc]iei, iar contempla]ia este întrucâtva tography, we can take the example of the Park series
constituent` demersului oric`rui plastician. (2007). I’ve often been asked how exactly the connection
Pentru a relua [i nuan]a rela]ia complicitar` pe care pictura between landscape and nation – key terms in this series
mea o între]ine cu fotografia surs`, ar fi interesant chiar of paintings – was constructed. Well, in Park, I had what
exemplul seriei Park (2007). Am fost adeseori întrebat cum we often call a revelation. I discovered the code behind
anume s-a construit leg`tura dintre peisaj [i na]iune – the relationship between a “built” landscape and “given”
termeni cheie ai acestei serii de picturi. Ei bine, în Park am nation just like all things get discovered – by chance.
avut parte de ceea ce numim adesea revela]ie. Codul rela]iei The scene was captured on 4th July, by looking from the
dintre un peisaj “construit” [i o na]iune “dat`” l-am window of my home on the fifth floor: people were
descoperit, a[a cum se descoper` toate lucrurile, playing table tennis, talking and drinking beer. Nothing
întâmpl`tor. Scena a fost surprins` exact într-o zi de 4 iulie, unusual at first sight, only an impulse to celebrate the
privind de pe fereastra locuin]ei mele de la etajul 5: oameni national day of a country that is not your own but which
jucând tenis de mas`, vorbind [i bând bere. Nimic neobi[nuit you dream of, to come closer somehow to the principles
la prima vedere, ci doar un impuls de a s`rb`tori ziua of freedom, including its flag. In brief, before my eyes was
na]ional` a unei ]`ri care nu este a ta dar la care visezi, an image in which all that was not American could
de a-]i apropria într-un fel principiile unei libert`]i, cu tot cu become American, an everyday scene transformed
drapelul ei. Pe scurt, aveam în fa]a ochilor o imagine în care
tot ce nu e american poate deveni american, o scen` banal`
ce se transform` în oglinda unui eveniment.
Au urmat, în seria Park [i Fran]a, [i China, [i Olanda… c`ci
odat` descoperit` aceast` posibilitate, am început s` privesc
cu al]i ochi alte scene [i peisaje ce-mi r`s`reau în cale ori
chiar fotografii din urm`. Interesul meu a privit nu atât
“portretizarea” unei ]`ri, cât percep]ia noastr` auspra ei…
conforma]ii peisagistice, atitudini umane, st`ri atmosferice.

OT: S` în]eleg c` Park-ul con]ine [i o privire ironic` adresat`


larghe]ei cu care-i etichet`m pe ceilal]i?

RT: Nu este doar un demers critic: dealtfel, însu[i titlul –


Park – las` s` se ghiceasc` o privire ceva mai relaxat`, de[i
nuan]ele sunt multiple; exist` aici – la fel ca în oricare alt
parc – reevalu`ri, r`t`ciri, nostalgii. E un spa]iu complex în
primul rând pentru c` nu este al t`u [i nimic din el nu-]i
poate deveni cu adev`rat familiar aici.

OT: Este ca [i cum ai trata imagina]ia îns`[i drept o “gr`din`


public`”?

RT: Într-un fel, da! Au ru[ii un proverb care spune c` e bine


acolo unde nu suntem noi; m` vei întreba atunci de ce [i
România, [i Moldova fac parte din aceast` serie: sunt îns`
singurele spa]ii “ap`s`toare”, sc`ldate în umbr`, [i asta
pentru c`, apar]inând amândurora – nici nu visez la ele. through the mirror of an event. The Park series continued
Altfel, perspectiva este destul de optimist`, ferit` de resenti- with France, China and Holland… because once I discov-
mente. Am pornit de la o selec]ie subiectiv` a tr`s`turilor ce ered this possibility I began viewing other scenes and
pot face recognoscibil` o ]ar`, iar proiectul este o provocare landscapes I came across, and even old photographs, with
adresat` spectatorului de a parcurge acest drum… different eyes. My interest lay less with the “portraying” of
a country and more with our perception of it… landscape
OT: … de a recompune regulile unui joc ce transform` constitutions, human attitudes, atmospheric states.
aceste imagini în “pseudo-cartoline na]ionale” – îmi pare mie.
OT: Am I to understand that Park also contains an ironic
RT: Nu [tiu, mizez pe disponibilitatea lui de a vedea, de glance towards the ease with which we label others?
exemplu în China cum golul con]ine plin! De[i e un spa]iu
pustiu, în interiorul lui se afl` o aglomerare de mul]imi: parcul RT: It’s not a critical endeavour, in fact the title itself –
pentru copii, blocurile cu multe ferestre, apoi multe frunze, Park – hints at a more relaxed view: although there are
multe fire de nisip… Spania devine în Park un spa]iu al multiple nuances, there also exist – as in any other park –
confrunt`rilor sangvinice, în care lupta cu morile de vânt ia re-evaluations, wanderings, nostalgia. It is a complex
chipul unui dans ame]itor [i irezistibil. Fran]a e singurul caz space primarily because it is not your own and nothing in
pentru care am folosit ca imagine-trambulin` o fotografie it can become truly familiar to you here.
“din Fran]a”: treptele duc c`tre Palatul Versailles, eliminat aici
pentru a indica decapitarea monarhiei. În Germania, sim]ul OT: Is it as if you were treating imagination itself like a
disciplinei subordoneaz` natura, iar caii pot l`sa loc chiar public garden?
unei interpret`ri potrivit teoriei rasei superioare. Iar
nem`rginirea este termen cheie în percep]ia noastr` asupra RT: In a way, yes! The Russians have a saying that goes
Rusiei: perspectiva indic` ambi]ia pentru suprema]ia – de ce “It is good, there where we are not”; You’ll probably be
nu! – cosmic`, deschiderea c`tre mare trimi]ând la “fereastra wondering then why Romania and the Republic of
spre Europa” promovat` de la Petru cel Mare [i pân` ast`zi. Moldova are part of the series? Well, these are the only
“oppressive” spaces, drowned in shade, and that’s
because, belonging to both of them, I don’t even dream
about them. Otherwise, the perspective is relatively opti-
mistic, free of resentment. I started with a subjective
selection of features that make a country recognisable,
and the project is a challenge to the spectator to take this
road…

OT: … to redefine the rules of a game that transforms


these images into “national pseudo-postcards” – that’s
how it seems to me.

RT: I don’t know. I rely on their readiness to see that, as in


the case of China, the void is full! Although a empty
Doar pentru Olanda am invocat în construc]ia imaginii un space, it contains an agglomeration of multitudes: the
reper cultural: perspectiva asupra patinatorilor prin[i ca children’s park, blocks of flats with many windows, then
într-un vals n-ar fi Olanda f`r` a-l “cita” pe Brueghel. many leaves, many grains of sand… Spain, as a part of
Park, becomes a space of sanguine confrontations where
OT: Imaginea ]`rilor despre care vorbe[ti se construie[te ca the battle with windmills takes on the appearance of a
un puzzle, un cumul de înregistr`ri ale unor momente dizzying and seductive dance. France is the only case
disparate din punct de vedere istoric (laolalt` cu felul în care where I used an actual photograph “from France” as an
ele au fost transbordate interpretativ în lumea contempo- springboard-image: the steps lead to the Palace of
ran`) ce modeleaz` percep]ia noastr`, iar spa]iul tuturor Versailles, which has been eliminated to indicate the
ipotezelor cap`t` brusc coeren]`. Unii s-ar putea întreba decapitation of the monarchy. In Germany, nature is
cum plasezi ziua de 9 mai în seria Park? subordinated to a sense of discipline, and the horses invite
interpretation on the theory of racial superiority. Vastness
RT: V`d în Uniunea European` un parc al tuturor vârstelor, is the key term in our perception of Russia: the
un teren de joac` [i odihn`, o experien]` înc`rcat` de perspective implies the ambition for “cosmic” supremacy,
speran]a unei familii unite [i sigure, un balans optimist al the opening to the sea refers to the “window to Europe”
for]ei diferen]elor care creeaz` echilibru [i progres. promoted by Peter the Great and which continues today.
It is only with Holland that in constructing the image
OT: Cum s-a produs atunci deplasarea de la “portretul I make recourse to a cultural reference: the view of the
cumulativ”, al unei na]iuni, c`tre “portretul f`r` masc`”, din skaters captured as if in a waltz would not be Holland
recenta serie Barber’s Shop, unde, de-a lungul a 40 de without “quoting” Brueghel.
desene, decapezi cu bun` [tiin]` personaje care au “mutat”
istoria din loc, fie ea politic` ori cultural`? Spune-mi, te rog, OT: The image of the countries you speak of is construct-
cum s-a n`scut ideea? Este oare vorba de o r`fuial` cu ed like a jigsaw puzzle – an accumulation of recordings of
“eroii” ori o simpl` încercare de a te împrieteni cu ei, prin a historically different moments, together with the way their
le da chip în ciuda faptului c` date fizionomice lipsesc într-o interpretation has been transported to the contemporary
bun` m`sur`? Ar fi prea for]at a spune c`-i supui unui pro- world), which shape our perception – while the space of
ces de castrare în termeni vizuali, pentru a le detrona cel all the hypotheses suddenly acquires coherence. Some
pu]in autoritatea mediatic`? might wonder how you place 9th May in the Park series.

RT: Barber’s Shop s-a n`scut din întrebarea “ce-i face pe RT: In the European Union I see a park for all ages, an
oamenii remarcabili s` fie memorabili?”. Prima imagine care area of play and relaxation, an experience full of the hope
m-a determinat s`-mi pun cu adev`rat aceast` întrebare a of a united and secure family, an optimistic balance of the
fost Adolf Hitler, a c`rui musta]` inconfundabil` func]ioneaz` forces of different characteristics which create equilibrium
ca un stigmat în memoria colectiv`. În astfel de cazuri, barba and progress.
ori musta]a ascunde nu doar tr`s`turi majore ale fizionomiei
ci au chiar rolul unei m`[ti: m` întreb, ca mul]i al]ii, cum OT: What engendered the shift from the “cumulative
Bin Laden s-ar putea plimba portrait” of a nation towards the “unmasked portrait” of
nestingherit pe str`zile oric`rei the Barber’s Shop, where, throughout the 40 drawings,
metropole f`r` a atrage aten]ia, you intentionally “scrub” the people who have “displaced”
dac` ar fi ras. history, be that politically or culturally? Please tell me how
De-a lungul istoriei, barba [i this idea was born? Is it perhaps a matter of a settling of
musta]a au avut atât conota]ii accounts with “heroes” or merely an attempt to make
pozitive, cât [i negative: grecii friends with them by revealing their faces, despite the fact
venerau barba ca pe un semn al that the physiognomic data required are largely unavail-
b`rb`]iei, romanii o blamau ca pe able? Would it be too far-fetched to say you subject them
un semn al barbariei, cre[tinii [i to a process of visual castration in order to undermine
musulmanii au reabilitat-o ca pe un their authority, at least their media-generated authority?
semn al înc`rc`turii spirituale.
A[adar, ambele constituie însemne RT: Barber’s Shop grew out of the question “What makes
simbolice cu statut magic, pe care o persoan` decide s` le remarkable people memorable?” The first image that
poarte, con[tient` fiind sau nu de for]a acestui statut. really made me ask this question was that of Adolf Hitler,
Barber’s Shop este un “top 40” realizat de mine whose unmistakeable moustache acts like a stigma in
(asumându-mi subiectivitatea alegerii [i f`r` a pretinde o collective memory. In cases like this, a beard or mous-
ordine interioar`), al celor mai puternice personalit`]i care au tache doesn’t only hide major facial features; they even
influen]at modernitatea: nu cred în pura întâmplare a op]iunii fulfil the role of a mask: like many others, I wonder how
acestor figuri pentru a purta barb`, cred c` to]i au Bin Laden would be able to walk around freely on the
con[tientizat pe parcursul vie]ii surplusul de for]` dat de streets of any city without attracting attention if he were
podoaba facial` întregului demers prin care s-au f`cut shaven.
remarca]i. Portretele sunt desenate ca busturi monumentale, Throughout history, beards and moustaches have enjoyed
singurul indiciu fiind prenumele personajului: ce-i une[te pe both positive and negative connotations: the Greeks
to]i este func]ia unui tipar în memoria colectiv`, este influen]a venerated beards as a sign of manhood; the Romans saw
lor modificatoare asupra umanit`]ii. În procesul de lucru them as a sign of barbarianism; Christians and Muslims
asupra seriei am tr`it o curiozitate real` de a le descoperi – rehabilitated them as signs of
din postura de “b`rbier” – “adev`rata fa]`”. spiritual wealth. Thus, both
Prin documentare, am descoperit fotografii din tinere]ea constitute symbolic insignia with
“spân`” a unor personalit`]i, imagini care m-au ajutat s` a magical status that a person
reconstitui tr`s`turile fe]ei, c`rora le-am ad`ugat apoi “ani”. chooses to wear, whether
De multe ori porneam de la o informa]ie minim`: desenul conscious or not of the power
gurii. Parte dintre personaje au r`mas recognoscibile chiar [i of that status.
dup` eliminarea b`rbii, prin urmare seria acestor desene Barber’s Shop is a “Top 40”
urm`re[te deopotriv` o demascare [i reversul ei, iar unul created by me (assuming the
dintre rezultate este chiar revelarea laturii umane, c`ci subjectivity of my selection and
dincolo de mit cei 40 au fost oameni ca noi. without pretensions to an interi-
or ranking) of the most impor-
OT: Relu`m un fir al discu]iei anun]at înc` de la \nceputul tant people to have influenced
conversa]iei noastre [i anume structura cinematic` a unora modernity: I don’t believe it was
dintre picturile tale. Practic, Action – titlu al seriei in progress by pure chance that these fig-
invitat` în expozi]ia de la MNAC – este un termen împrumu- ures chose to wear beards; I
tat chiar din lumea filmului… believe they all became
conscious during their lives of the additional strength their
RT: A[ putea spune c` seria are r`d`cini adânci, dat fiind facial decoration gave them in the endeavours through
faptul c` tat`l meu a fost proiec]ionist de cinema: magia which they became famous. The portraits are made like
filmului mi s-a dezv`luit la o vârst` foarte fraged`, când am monumental busts, the only clue being the first name of
descoperit rolele de pelicul`. Eram fascinat pentru c` the person: what unites them all is the role of patterns in
în]elegeam nu doar c` imaginile care se mi[cau erau de fapt collective memory, their influence on humanity. While
statice, ci [i c` între ele p`rea s` nu fie nicio diferen]`! În working on the series I felt a real curiosity to discover –
acel moment aveam impresia c` [tiu un secret! Ceva mai from my position as “barber” – “their true faces”. When
târziu, când pentru admiterea la liceul de art` am avut conducting research I discovered photographs from the
posibilitatea s` aleg între pictur` [i anima]ie, am ales f`r` beardless youths of different people, images which helped
re]inere anima]ia. În timp, am realizat c` dincolo de me reconstruct the features of the faces to which I then
caracterul aparent facil al rezultatului se ascunde un studiu added some years of age. Many times I would begin with
aprofundat. Nu [tiu s` fi sim]it vreodat` o bucurie mai mare only a basic piece of information: the mouth. Some of the
decât atunci când mi-am v`zut pentru prima oar` desenele people remained recognisable even after eliminating their
prinzând via]`! Am abandonat anima]ia, dar “lec]ia” ei s-a beards, and consequently this series of drawings aims
reflectat în tot demersul meu ulterior. both at de-masking and its reverse, and one of its results
Seria Action atac` imaginea static` drept secven]` a unei is showing their human side, for, beyond the myth, these
ac]iuni, urm`rindu-i instabilitatea [i suple]ea. Nu este atât o 40 people were just like you and me.
cercetare a mi[c`rii în sine cât a ac]iunii [i a consecin]elor ei.
Clipa disecat` ne poate dezv`lui o poveste con]in`toare de OT: Coming back to a strand of conversation already
adev`ruri simple [i totodat` complexe. Este a[adar vorba de mentioned yesterday, that is the cinematographic struc-
o abordare cinematografic` a picturii. ture of some of your paintings… Basically, Action – the
title of the “work in progress” exhibition at the MNAC –
OT: Spectatorul câ[tig` impresia unei picturi construite din is a term borrowed directly from the world of film….
cadre, cadre ale unui film ce înregistreaz` via]a: momente
RT: Let’s say this series has deep roots, given the fact that
my father was a cinema projectionist: the magic of film
was revealed to me at a very tender age, when I first
came across roles of film. I was fascinated because
I understood not only that the moving images were in fact
static, but also because there didn’t seem to be any
difference between them! At that moment I felt I had
uncovered a secret! Somewhat later, when applying to the
school of art, I had the chance to choose between
painting and animation, and without reservation I chose
animation. In time I realised that, behind the apparent
simplicity of the result, there exists an elaborate study.
I don’t remember any other experience of joy as great as
when I watched my drawings come to life for the first
time! I since gave up animation, but its “teaching” could
be felt in all my later work.
The Action series treats the static image like the sequence
of an action, tracing its instability and flexibility. It is less a
study of movement in itself and more one of an action
and its consequences. The dissected moment can reveal
to us a continuing story of simple but simultaneously
complex truths. This makes it a cinematographic approach
to painting.
singulare, memorate poate u[or alterat [i de aceea în
continu` transformare, sunt surprinse în flux. OT: The viewer gains the impression of a painting built
from frames, the frames of a film that records life: unique
RT: Îmi place exemplul s`ge]ii care în timpul traiectoriei ei de moments – memorised, possibly slightly altered and thus
la a la b parcurge un infinit de puncte intermediare determi- in continual transformation – are captured in a state of
nate, deci statice: ochiul func]ioneaz` ca o camer` de filmat flux.
iar, dac` ar avea posibilitatea de a parcurge cu suficient`
vitez` imaginile pictate succesiv, ar vedea la propriu o RT: I like the example of the arrow which during its
pictur` în ac]iune, un continuu “film mut”, care nu ia sfâr[it trajectory from A to B passes through an infinite number
nici atunci când cade curentul. De aici [i titlul acestei serii – of intermediary, determined, that is, static, points: the eye
Action, un semnal al regizorului. Fiecare lucrare în parte s-ar functions as a film camera, and if it has the possibility to
fi putut numi Action 1, 2, 3… fiind atât poveste cine- pass through the successively painted images with
matografic` independent`, cât [i parte a unui puzzle care sufficient speed, it will actually see a picture in motion, a
con]ine în esen]` o poveste complex` de tipul filmului de perpetual silent film that does not even end when the
lung metraj. power goes off. This also gave the series its name, Action,
a signal made by the director. Every individual work could
OT: O mic` observa]ie ar fi poate util` aici: intuiesc în be called Action 1, 2, 3… being both an independent
interiorul acestei serii înc` în lucru dou` direc]ii distincte cinematographic story and part of a jigsaw puzzle that in
potrivit unghiului regizoral ales… its essence contains a complex feature film-type story.

RT: Deocamdat` excep]ie face lucrarea Un foc, unde OT: A small observation springs to mind: I sense in this
perspectiva se modific` tocmai datorit` travellingului: este o series still in progress two different approaches, each one
situa]ie-limit`, c`ci evenimentul este ireversibil. Restul tailored to the chosen directorial angle…
pieselor abordeaz` unghiul privitorului static, care urm`re[te
ac]iunea, alte deplas`ri nefiind justificate decât în cheie RT: For the time being the exception is the work A Fire,
estetic`, ceea ce ar fi condus la artificii deconcertante. where the perspective changes precisely because of the
În orice caz, aceste lucr`ri iau în vizor timpul: Action se dolly: It is a crucial situation, since the event is irreversible.
opre[te asupra unor secven]e de timp foarte scurte, la The rest of the pieces address the perspective of the
nivelul secundelor, sec]ionate în capete de mi[care pe care static viewer, who is following the action, while other
movements, which would lead to disconcerting effects,
are not justified beyond the aesthetic scheme. In any case,
these works are focussed on time: Action deals with very
short sequence of time, in the order of seconds, split into
periods of motion I considered essential to understanding
the story. The works take their name from the object or
the action in question precisely in order to induce the
uniqueness of the moment undergoing division.
For instance, A Sound represents the border between
silence and noise, a secret hidden in the setting sun,
the bringer of night, a warning of danger lurking in the
landscape…
A Platform is about the simple departure of a train from
the station (a nod to one of the first subjects filmed by
the Lumier brothers, the arrival of the train in the La Ciotat
station); the moment is heavily emotionally charged, cap-
turing the joys and sadness associated with this action…
And the journey, its meaning and the intersection of paths
take on different appearances in A Journey, A Smoke,
A Winter: the relocation does not seem to leave room for
the intermediary moments, time is compressed, the
purpose dilates and becomes evanescent, wandering
makes an appearance too… all this combines to build a
requiem for the human soul.
le-am considerat esen]iale pentru în]elegerea pove[tii.
Lucr`rile iau titlul obiectului considerat sau al ac]iunii, tocmai
pentru a induce unicitatea momentului în divizare.
Uite: Un sunet reprezint` hotarul dintre lini[te [i zgomot,
o tain` ascuns` în asfin]itul aduc`tor de noapte, o avertizare
a pericolului ce pânde[te în peisaj...
Un peron prive[te simpla plecare a unui tren din gar`
(trimitere c`tre unul dintre primele subiecte filmate de fra]ii
Lumiere - sosirea trenului în gar` La Ciotat); momentul este
unul extrem de înc`rcat emo]ional, prinse fiind aici bucuriile
[i triste]ile ce implic` aceast` ac]iune… Iar c`l`toria, sensul
ei [i, implicit, intersec]ia drumurilor ia chipuri diferite în
Un drum, Un fum, O iarn`: relocarea pare c` nu las` loc
momentelor intermediare s` fie consumate, timpul se
comprim`, scopul se dilat` devenind evanescent, r`t`cirea
intervine [i ea… toate acestea construiesc un requiem al
sufletului uman.