Lab nr.

1
1. Ce numim solid rigid ?

Solid rigid reprezintă o idealizare a celei de solid, considerându-se cazul ipotetic în

care acesta este nedeformabil, adică distanța dintre oricare două puncte ale sale nu
se modifică indiferent de forțele exterioare ce acționează asupra corpului.

2. Ce numim moment al forţei în raport cu un punct şi-n raport cu

o axă de rotaţie ? În ce unităţi se exprimă ?

Momentul unei forte F  în raport cu un punct O se exprimă analitic în raport cu sistemul de referință
cartezian triortogonal drept OXZY prin relația:

3. Ce numim moment de inerţie al unui punct material şi al unui

sistem de puncte materiale în raport cu o axă de rotaţie ? În ce
unităţi se exprimă ?

Momentul de inerție este o mărime fizică tensorială care exprimă măsura prin care
un corp se opune modificării stării sale de repaus relativ sau de mișcare de rotație
uniformă la acțiunea unui moment al forței. Conform analizei dimensionale, formula
dimensională pentru momentul de inerție se scrie sub forma:

Adică dimensiunea fizică a momentului de inerție este masă ori lungime la pătrat.
În Sistemul Internațional de Măsuri masa se măsoară în kilogram și lungimea în
metru, rezultă că unitatea de măsură pentru momentul de inerție este:
În SI, momentul de inerție se măsoară deci în kilogram ori metru la pătrat .
Moment de inerție de un kilogram metru la pătrat are un punct material cu masa de
un kilogram aflat la o distanță de un metru față de centrul de rotație (sau axa de
rotație).

4. Ce numim moment al impulsului unui punct material şi al unui

sistem de puncte materiale în raport cu un punct şi-n raport cu
o axă de rotaţie ? În ce unităţi se exprimă ?

Momentul impulsului unui corp în rotație este o mărime fizică care exprimă
cantitativ (masa) și calitativ (viteza), „cantitatea transportată”. In fizica in general,
este mărimea de conservare la o transformare de simetrie rotativă.

5. Formulaţi teorema Steiner. Explicaţi limita ei de aplicare.

Teorema lui Steiner este utilizată în mecanică și permite calculul momentului de

inerție al unui solid rigid fața de o axă, cunoscând momentul de inerție față de o
axă paralelă cu prima și care trece prin centrul de masă al corpului.

6. Formulaţi legea conservării momentului impulsului.

Dacă sistemul mecanic este izolat, adică asupra punctului material nu acționează
nicio forță sau rezultanta tuturor forțelor aplicate este egal cu zero, atunci din
expresia teoremei impulsului rezultă că derivata impulsului se anulează:

 De unde, în mod firesc rezultă egalitatea:

7. Ce forţă creează momentul de rotaţie al crucii de tije din

lucrare?

Momentul de roatație al crucii de tije din lucrarea crează forța centrifugă.

8. Cum se poate determina acceleraţia lineară a corpului în
momentul contactului cu clapeta inferioară?

Țininând cont de faptul că vectorul viteză este la rândul său derivata de ordinul
întâi a vectorului de poziție în raport cu timpul obținem formula:

Vectorul accelerație liniară, din punct de vedere matematic, este o funcție

vectorială de o variabilă reală independent. Relația funcțională dintre vectorii
accelerație, viteză și de poziție se scrie sub forma:

9. Cum se poate verifica pe cale experimentală legea

fundamentală a dinamicii mişcării de rotaţie ?

Aparatul primului experiment al lui Loránd Eötvös a constat din două mase atașate
la capetele unei tije, atârnată de un fir. O oglindă atașată tijei, sau fibrei, reflecta
lumina într-un telescop mic. Cele mai mici schimbări în rotația tijei determina raza
de lumină să fie deviate, care apoi ar putea cauza o schimbare perceptibilă la
telescop.

Două forțe primare (în afara tensiunii neglijabile a firului), văzute din cadrul
referențial al Pământului (laboratorului) acționează aici: gravitația și forța
centrifugă, cauzată de mișcarea de rotația a Pământului (cadru de referință ne-
inerțial). Gravitația a fost calculată folosind legea atracției universale a lui Newton,
care depinde de masa gravitațională. Forța centrifugă a fost calculată din legile lui
Newton ale mișcării, depinzând de masa inerțială.

Experimentul a fost aranjat astfel încât dacă cele două tipuri de masă ar fi diferite,
cele două forțe ar acționa în mod diferit asupra corpurilor, iar tija s-ar fi rotit în
timp. Asupra unei mase care atârna de un fir staționar în cadrul terestru, tensiunea
firului împreună cu forța centrifugă (mai mică) și greutatea se anulau reciproc, în
timp ce, văzut dintr-un cadru ne-rotator, suma tensiunii și greutății acționau ca o
forță centripetă pentru a roti obiectul atârnat de-a lung cu pământul.

Pentru ca tija să fie în repaus în cadrul laboratorului, forțele de reacție pe tijă a

tensiunilor care acționează asupra fiecărui corp trebuie să creeze un moment al
forțelor nul (singurul grad de libertate este cel al rotației în plan orizontal).
Presupunând că sistemul a fost constant în stare de repaus - aceasta însemnând
echilibru mecanic (forțele și momentele rezultate nule) - cu cele două corpuri
agățate de asemenea în repaus, dar cu forțe centrifuge diferite asupra lor și creând
prin urmare momente diferite pe tijă prin forțele de reacțiune a tensiunilor, tija s-ar
roti în mod spontan, în contradicție cu presupunerea noastră că sistemul este în
repaus. Deci, sistemul nu poate exista în această stare; orice diferență între forțele
centrifuge asupra celor două corpuri va stabili tija în rotație.

10. În care măsurări din experienţele efectuate s-au admis cele mai
mari erori ? Cum se pot reduce aceste erori ?

În experimentele effectuate nu s-au admis erori majore insă în orice experiment

erorile pot fi reduse prin îndeplinirea etapelor experimentului într-o ordine bine
pusă la punct încât persistența erorilor să fie minimală.