UNIVERSITATEA “STEFAN CEL MARE “

SUCEAVA
FACULTATEA DE INGINERIE ALIMENTARA
2010

Impactul productiei de carne asupra

mediului

Coordonator proiect: Masterand:

Lector dr.C.Damian Butnariu C. Elena
MMCPAM AnII
 Impactul productiei de carne asupra mediului

În ultimii ani productia de carne a crescut datorită cererilor mari pe piată, pentru a face fată

cerintelor producătorii sau extins si in cresterea si dezvoltarea fermelor.Totodată dezvoltarea si marirea

numărului de efective din ferme duce la un grad de poluare mai ridicat si mai nociv asupra mediului.

Poluarea reprezintă contaminarea mediului înconjurător cu materiale care interferează cu sănătatea

umană, calitatea vieţii sau funcţia naturală a ecosistemelor (organismele vii şi mediul în care trăiesc). Chiar dacă

uneori poluarea mediului înconjurător este un rezultat al cauzelor naturale cum ar fi erupţiile vulcanice, cea mai

mare parte a substanţelor poluante provine din activităţile umane.

Emisiile de gaze de seră din zootehnie sunt printre cei mai serioşi şi semnificativi contribuitori la

încălzirea globală. Agricultura cu animale este responsabilă pentru 14-18% din emisiile globale de gaze de seră,

mai mult decât emisiile tuturor vehiculelor şi a celorlalte forme de transport motorizat.

Alte dovezi despre impactul producţiei de carne asupra schimbării climei includ:

• producţia de carne duce la emisiile de oxid de azot şi metan, care sunt gaze de seră mult mai

puternice decât dioxidul de carbon.

• producţia globală de carne a crescut peste dublu din 1970, şi se prevede să se dubleze din

nou până în 2050.

• păşunatul şi necesarul de hrană pentru producţia de carne la scară mare duce la

despăduriri.

• industria zootehnică foloseşte disproporţionat terenul, apa proaspătă şi energia, şi este o

cauză majoră a poluării în întreaga lume.

 • sectorul zootehnic este unul din primii doi sau trei contribuitori semnificativi la

problemele serioase ale mediului, de la nivel local, la nivel global

Industria carnii este de asemenea unul dintre principalii responsabili pentru emisiile de gaze cu efect

de sera, cauzand 18% din emisiile de gaze ale lumii. Un consum de carne mai mic cu 30% ar reduce numarul

deceselor premature din cauza bolilor de inima cu pana la 17%, echivalentul a 18.000 de decese pe an.

Poluarea în industria alimentară.

Poluarea este fenomenul prin care aerul se incarca cu substante straine daunatoare vietii . Acestea isi

modifica compozitia sa naturala, atunci cand este patruns de elemente straine ce au efect daunator asupra

plantelor si animalelor.

Microorganismele sunt raspandite pretutindeni in natura unde joaca un rol biologic essential in desfasurarea

a numeroase fenomene. Astfel microorganismele sunt cele care realizeaza amelioararea fertilitatii solului ca si

in transformarea solului, ca si transformarea materialelor organice vegetale sau animale prin procese de

putrefractie sau de fermentatie.

Numeroasa specii de microorganisme sunt utilizate in diverse procese industriale ca cele de fabricare a

vinului si a berii, a antibioticelor, a unor produse alimentare s.a. Dar existenta in natura a microorganismelor

este de cele mai multe ori nedorita.Unele desi nu se pot dezvolta in alimente, pot supravietui un timp si sunt

doar transmise pe aceasta cale; altele gasind conditii favorabile de dezvoltare, chiar si in cazul unui numar

initial redus, se inmultesc si provoaca degradarea produsului in care au proliferat.

Pentru acest motiv, fenomenul alterarii alimentelor constitue principala cauza a unor pagube determinate de

dezvoltarea microorganismelor. Alimentele pot fi insa contaminate si cu germeni patogeni si in aceasta situatie

ele devin agentii transmitatori sau cauzator a unor boli.

In functie de intenstatea actiunii, agenti fizico-chimici ( temperature, tensiune de oxgen, umiditate, presiune

osmotica, concentratie de ioni de hidrogen (pH)etc.), pot avea asupra metabolismului bacteriei efecte favorabile
sau daunatoare.In afara unor limite maxima si minima, intre care dezvoltarea este posibila, actiunea unui agent

fizico-chimic este nociva. Intre aceste limite exista o zona optima in care efectele favorabile sunt maxime,

asigurand dezvoltarea si viata normala a celulelor bacteriene. Actiunea nociva are ca rezultat oprirea dezvoltarii

bacteriilor, care pot fi reversibila (inhibare) sau ireversibila (omorare), dupa cum componentele celulare

indispensabile au suferit sau nu modificari incompatibile cu viata.

In industria alimentara se utilizeaza, prin dirijare corespunzatoare, atat efectele favorabile cat si cele nocive

ale agentiilor fizico-chimici, dupa cum microorganismele sunt folosite in scopul tehnologiei sau sunt

daunatoare, ar dezvoltarea lor trebuie oprita.

Alimentele in momentul punerii in consum, atat cele obtinute direct din natura prn recoltare, cat s cele care

au fost supuse unui process de prelucrare industriala sau culinara, trebuie sa contina un numar cat mai redus de

microorganisme pentru a-si pastra cat mai indelungat calitatile organoleptice si nutritive si pentru a nu prezenta

risc de imbolnavire pentru consumator.

Materile prime alimentare, vegetale si animale, poseda din sursele naturale (plante, animale, ape uzate, sol,

apa, aer) un grad initial de contaminare microbiana, care pana in momentul consumatorului, indifferent daca

mai trece sau nu prin alte prelucrari, sufera diverse variatii de amplificare sau de micsorare, in functie de

caracterul favorabil sau nefavorabil pentru dezvoltarea si supravieturea microbiana a operatiilor, contactelor si

manipularilor la care sunt supuse.

Prin alimente se pot raspandi o serie de paraziti care pot fi de exemplu in carne ca: trichnella si cisticercii

sau dibotriocephalul din carnea de peste si icre. Infectarea cu paraziti se poate produce si prin legume si fructe

nespalate, manipulate de personae purtatoare de paraziti, sub diverse forme.

Poluarea cu substante toxice. Sursele poluarii sunt multiple. Dintre aceastea cele mai raspandite sunt

pesticidele, care pot ajunge in alimente fie direct prin poluarea unor alimente de origine vegetala, fie indirect

prin produse rezultate de la animale care au consumat furaje contaminate. La acestea se mai adauga o sere de
substante adjuvante folosite la prepararea conservarea sau stabilizarea produselor alimentare, care in cantitati

peste limite admise sunt toxice.

Alterarea alimentelor este un process fizico-chimic complex care modifica in special mirosul , gustul si

aspectul. Cauza principala a alterarii o constituie nerespectarea conditiilor de igiena, incat in produse se

dezvolta microorganisme-bacterii, mucegaiuri sau drojdii- care descompun produsele. Alerarea ea un character

diferit dupa substanta proponderata din aliment.

Poluarea agricola se realizeaza prin pesticide, ingrasaminte chimice si dejectii zootehnice.

Poluarea apei
Apa este un factor important în echilibrele ecologice, iar poluarea acesteia este o

problemă actuală cu consecinţe mai mult sau mai puţin grave asupra populaţiei. Prin

poluarea apei, se înţelege alterarea caracteristicilor fizice, chimice şi biologice

ale apei, produsă direct sau indirect de activităţile umane şi care face ca apele

să devină improprii utilizării normale în scopurile în care această utilizare era

posibilă înainte de a interveni alterarea. Efectele poluării resurselor de apă sunt

complexe şi variate, în funcţie de natura şi concentraţia substanţelor impurificatoare.

Rezolvarea acestor probleme ridicate de poluarea apei se realizează prin tratare, prin

care se asigură condiţiile necesare pentru consum.

Poluarea apelor poate fi naturală sau artificială. Poluarea naturală se datorează

surselor de poluare naturale şi se produce în urma interacţiei apei cu atmosfera, când

are loc o dizolvare a gazelor existente în aceasta, cu litosfera, când se produce

dizolvarea rocilor solubile şi cu organismele vii din apă. Poluarea artificială se datorează

surselor de ape uzate de orice fel, apelor meteorice, nămolurilor, reziduurilor, navigaţiei

etc.
 Se poate vorbi şi despre poluare controlată şi necontrolată. Poluarea controlată

(organizată) se referă la poluarea datorată apelor uzate transportate prin reţeaua de

canalizare şi evacuate în anumite puncte stabilite prin proiecte. Poluarea necontrolată

(neorganizată) provine din surse de poluare care ajung în emisari pe cale naturală, de

cele mai multe ori prin intermediul apelor de ploaie.

Poluarea normală şi accidentală reprezintă categorii de impurificare folosite pentru

a defini grupuri de surse de ape uzate. Poluarea normală provine din surse de poluare

cunoscute, colectate şi transportate prin reţeaua de canalizare la staţia de epurare sau

direct în receptor. Poluarea accidentală apare, de exemplu, ca urmare a dereglării unor

procese industriale, când cantităţi mari (anormale) de substanţe nocive ajung în reţeaua

de canalizare sau, ca urmare a defectării unor obiective din staţia de preepurare sau

epurare.

Poluarea solului

In tara noastra, solul este supus la o serie de impacturi cum ar fi eroziunea si scurgerile de sol, alunecarile

de teren, acidificarea, dezechili- bre ionie deci de nutritie, saraturarea si degradarea alcalina, compactarea

orizonturilor superioare, acoperire cu deponii, poluarea chimica si biologica si chiar distrugerea totala prin

excavari pentru exploatari miniere de suprafata, cariere, balastiere gropi etc.

Nivelul sau gradul poluarii solului poate fi determinat, fie prin reducerea calitativa si cantitativa a productiei

vegetale (a recoltei), fie prin cheltuielile necesare refacerii capacitatii (potentialului) productiv sau fertilitiatii

sale.

Prin urmare, poluarea solului include intreaga gama de fenomene si procese de degradare a solului ca

rezultat al activitatii umane.

 Poluarea solului este strins legata de poluarea aerului si a apelor dar si de accea a vegetatiei si faunei. Prin

pozitia sa ca sursa de apa si elemente minerale, poluarea solului afecteaza plantele, acestea animalele si deci

poluarea ajunge la om si la intreaga biosfera.

Poluarea solului a inceput o data cu practicarea agriculturii si s-a intensificat ulterior prin industrializare si

urbanizare. Multa vreme s-a admis si ideea ca solul suporta multe si ’’inghite’’ multe, fiind coniderat un

depoluant. Si intr-adevar, in anumite limite, solul poate juca rolul unui depoluant prin capacitatea sa de

tamponare a unor componente straine (materie organica de diferite origini, depuneri diverse etc).

Una dintre sursele pulante ale solului sunt dejectiile animalelor, cresterea productie de carne aadus totodata

si cresterea polarii prin dejectiile animale rezultate de la fermele. Aceste dejectii daca nu sunt gestionate cum

trebuie pot aduce mari prejudicii atat solului cît si apei freatice.

Cu toate ca sistemele din ferme sunt moderne si produse pentru a nu prejudice mediul uneori sunt scăpări si

se poate ajunge la dezastre, de aceea e important monitorizarea acestor sisteme.

Concluzii:

Cresterea productiei de carne duce la un nivel de poluare ridicat daca nu sunt respectate cu strictete normele

sanitare, mediul inconjurător având de suferit.

 Bibligrafie:
1. newsletterul saptamanal EcoMagazin

2. Sahleanu Viorel, Tehnologia si controlul în industria cărnii, Editura Universitătii

din suceava, Suceava, 2000.