Nuvela Psihologică – Moara cu Noroc

Ioan Slavici

Ion Slavici, prozator ardelean și precursor al lui Liviu Rebreanu, este un autor moralist,
un fin psiholog, ce pune bazele literaturii realiste cu tematică rurală. Creația sa stă sub
semnul realismului obiectiv, fiind o pledoarie pentru echilibru moral , iubire de oameni și
înțelepciune.

Moara cu Noroc a apărut în volumul Novele din popor 1881, bucurându-se de o mare

apreciere critică din partea lui Titu Maiorescu și Eminescu, care recunoșteau meritul
autorului care s-a inspirat din viața proprie a poporului, și ne-a înfățișat ceea ce este, ce
gândește și simte românul.

NUVELA – este o specie a Genului Epic in proză, cu o acțiune și o construcție mai

amplă decât a povestirii. Conflictele și personajele sunt mai numeroase, accentul fiind
pus mai mult pe evoluția sau involuția lor decât pe acțiunea propriu-zisă.

Moara cu Noroc este o nuvelă psihologică. Analiza psihologică este caracteristica

fundamentală a literaturii realiste și reprezintă tehnica narativă prin care se analizează
psihologia personajelor – viața interioară, trăiri, gânduri, sentimente, dorințe. Prin
introspecție analitică, monolog, observație psihologică, confesiune, personajele realiste
nu sunt idealizate ori înfrumusețate ci au o viață interioară bogată ce le permite să
oscileze între cinste și demnitate.

Nuvela e de factură CLASICĂ, cu o structura riguroasă, (17 capitole) prezentate în

manieră cronologică. Cele 17 capitole debutează cu un prolog (incipit)  care este rostit
de bătrâna mamă a Anei, ce are funcție de personaj raissoneur, fiind încadrată în
tipologia înțeleptului: „omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci dacă e vorba, nu bogăția ,
ci liniștea colibei tale te face fericit.” Acesta este un îndemn la cumpătare, la chibzuință
și echilibru moral.
Nuvela se încheie cu un epilog (final), rostit tot de bătrână: „se vede că au lăsat
ferestrele deschise…simțeam eu că nu are să iasă bine, dar așa le-a fost dat.” – denotă
un destin tragic și imposibilitatea sustragerii de sub tutela sorții.

Perspectiva spațială și temporală

Acțiunea se desfășoară la hanul Moara cu Noroc, aflată în valea dintre două drumuri, o
răscruce pe unde treceau negustorii de turme de porci, loc de afaceri și de comerț, un
loc binecuvântat care la început aducea bucuria și speranța prosperitații, ca apoi să se
dovedească fatal, schimbând în tragic soarta personajelor.

Moara este amplasat în loc pustiu, iar arendașul, un evreu, a construit o cârciumă la
câteva sute de metri de moară. Moara este binecuvântată de 5 cruci. Acțiunea se
desfășoară pe parcursul unui an, între două repere temporale cu valoare religioasă:
Sfântul Gheorghe până la Paște.

Tema

 consecințele nefaste pe care setea de îmbogățire le are asupra individului,

hotărându-i destinul, pe măsura abaterii de la principiile morale fundamentale.

Expozițiunea – Ghiță, personajul principal, nemulțumit de condiția sa socială de cizmar

modest, se hotărăște să i-a în arendă cârciuma de la Moara cu Noroc. Intenția era de a
rămâne acolo doar 3 ani. La început, mutându-se la Moara cu Noroc îmreună cu soția,
soacra și copilul, Ghiță duce o viață liniștită și prosperă în deplină înțelegere cu familia.

Intriga – sosirea lui Lică Sămădău la Moara cu Noroc, un simbol al răului, tulbura
echilibrul familiei. Acesta-i dă de înțeles că dacă vrea să rămână acolo trebuie să îl
anunțe despre tot ce se întâmplă la han și în împrejurimi. Conflictul psihologic se
amplifică treptat, pe măsură ce Ghiță se implică în afacerile necinstite ale lui Lică.
Portretul lui Lică este realizat prin tehnica detaliului și prin notarea amănuntului
semnificativ „un om de 36 de ani, înalt, uscățiv, cu ochi mici, cu sprâncenele dese
împreunate la mijloc.” Meseria lui era de porcar, însă unul „care poartă cămașă subțire
și albă, pieptar cu bumbi de argint și bici de carmajin.”
Desfășurarea acțiunii – deși își dă seama de influența nefastă a porcarului, Ghiță cade
în plasa acestuia și acceptă să-i fie tovarăș și tăinuitor la acțiunile sale necinstite. Se
declanșează conflictul psihologic ce constă în degradarea morală și sufletească a lui
Ghiță, lupta din sufletul său dintre dorința de a rămâne un om cinstit și aceea de a se
îmbogăți.

Ghiță se îndepărtează de familie, devenind complicele și părtașul lui Lică în afacerile

necurate. Se gândește la un moment dat să părăsească hanul, aceasta fiind singura
soluție de a rămâne un om cinstit însă, lăcomia pentru bani îl face să nu se mai poată
retrage din încurcăturile în care a intrat. Jefuirea unui arendaș și uciderea femeii în
negru îl fac să depindă definitiv de Lică și să îi recunoască autoritatea. Prin depunerea
mărturiei mincinoase în fața justiției, Ghiță devine complicele lui Lică. Când Buză Ruptă
și Săilă sunt condamnați, Ghiță e convins de nevinovăția lor, dar nu le poate lua
apărarea pentru a nu-și face sieși rău.

Lică îi aduce bani însemnați lui Ghiță pentru ca acesta să îi schimbe la vânzări. Într-un
moment de lașitate Ghiță o lasă pe Ana singură cu Lică și pleacă pentru a-l aduce pe
Pintea jandarmul, cu scopul de a-l prinde pe Lică cu banii însemnați asupra sa.

Punctul culminant – coincide cu momentul în care Ghiță ajunge pe ultima treaptă a

degradării sale morale, lăsându-și soția în brațele Sămădăului. Ghiță revine la han, Lică
și Raut vor să fugă, hangiul o omoară pe soția infidelă, fugarii dau foc la han, Raut îl
împușcă pe Ghiță. Lică, pentru a nu fi prins, își strivește capul de un copac.

Deznodământul – prezintă întoarcerea bătrânei și a copiilor care, văzând hanul în

flăcări, cred că a luat foc din cauza unui fulger pentru că au lăsat ferestrele deschise.

Finalul este catharic și stă sub auspiciul cuvintelor rostite de bătrână „așa le-a fost dat”.
Focul distruge totul, semn că așa trebuia purificat de relele ce se înrădăcinase acolo.

Perspectiva narativă este obiectivă, naratorul este detașat, imparțial, narațiunea fiind

la pers- III-a, dublată de punctul de vedere și intervențiile simetrice ale bătrânei.
Moara cu Noroc ne prezintă un Ghiță care evoluează spre un sfârșit tragic, iar
degradarea sa morală se realizează treptat. Motivația pentru faptele sale și-o găsește
inițial în dorința de a asigura un trai decent familiei sale „tot ceea ce fac e pentru voi”
însă, neîncrederea în ziua de mâine și sentimentul culpabilității îl determină să devină
ursuz și violent.

Conflictul interior – este extenuant, manifestându-se prin exacerbarea simțurilor, prin

somn agitat. Ghiță suferă un proces de conștiință, se simte vinovat și este măcinat de
remușcări „Iartă-mă Ano…căci eu n-am să mă iert cât voi trăi pe fața pământului”.

Drama lui Ghiță este pusă în evidență prin alternarea momentelor de sadisfacție
diabolică în fața banilor, cu cele de conștientizare a răului ireversibil. Destinul lui este
unul tragic fiind ucis de Raut care-i oferă astfel prilejul de a se întâlni prin moarte cu
Ana.

Prin intenția moralizatoare, compoziția lineară și prin construcție asimetrică,

nuvela Moara cu Noroc este Realist-Psihologică.