Conferențiar universitar dr.

VIRJAN DANIELA
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE
daniela_virjan@yahoo.com

CURS 5
 PIATA SI CONCURENTA

5.1. Functiile genereale ale pietei

5.2. Concurenta
5.3. Piata perfect concurentiala
5.4. Piata monopol
5.5. Piata monopolistica
5.6. Piata oligopol
5.7. Piata monopson si oligopson
 5.1.FUNCTIILE GENERALE ALE PIETEI
• Piata releva întalnirea, directă sau intermediată, a
cererii cu oferta unuia sau mai multor bunuri, stabilirea
pretului de vânzare-cumparare si a cantitătilor care se
schimbă

Piata :
• este principalul canal de comunicatii între
productie si consum ca domenii fundamentale
ale activ.ec;
• este principalul mecanism de alocare a
resurselor economice limitate pentru a produce
bunuri ec.destinate satisf.nevoilor nelimitate
 Unghiuri sub care poate fi privita piata
• Spatiu in care se desfasoara activitatea economica;
• Loc de întâlnire a agentilor economici;
• Forma de exprimare si manifestare a cererii si ofertei;
• Cadrul de formare a pretului;
• Locul de manifestare al concurentei

FUNCTIILE PIETEI
 Cumpăratorii și vânzatorii se informează reciproc asupra ce, cât, cum, la ce
pret intentionează să producă, să vândă, să cumpere si să consume;
 Realizeaza legatura dintre productie si consum;
 Este “mana invizibila” care îi orienteaza pe vanzatori si cumparatori în
vederea elaborarii celei mai bune decizii privind problema fundamentala a
economiei: ce? cât? Cum? Pentru cine? De la cine?
 Piața determina prin tatonari cele mai bune prețuri si cantităti de
echilibru, determinand agentii ec. să aloce resursele rare pe diferite
domenii si categorii de utilizari;
 Piata este o institutie socială, dar nu reflecta si nu regleaza interesele
sociale sau comune; reflecta si este purtatoarea intereselor individuale
(ale fiecarui producator si cumparator).
 5.2. CONCURENTA
• Concurenta – sistem de relatii între agentii pietei în care
fiecare are libertatea să producă, să vândă si să cumpere
ceea ce îi convine, la pretul si în conditiile pe care le
consideră cele mai favorabile, în functie de interesul
economic.
• Functiile concurenței:
- stimuleaza progresul general;
- diferentiaza agentii economici;
- duce la diferentierea si diversificarea ofertei, la reducerea
costurilor si chiar a preturilor de vanzare;
- permite cumparatorului sa gaseasca furnizorul cu marfa cea
mai buna si cea mai ieftina si îi stimuleaza pe producatori sa
gaseasca solutii pentru a-si largi piata;
- cand este necorespunzator reglementata si supravegheata,
concurenta poate genera risipa, poate deprecia calitatea
bunurilor marfare, îl defavorizeaza pe consumator, duce la
aparitia monopolului, etc.
 Instrumentele concurenței
• Instrumente economice: reducerea costurilor,
cresterea calitătii, diversificarea si reînnoirea
sortimetului, publicitatea, acordarea unor avantaje
cumparatorilor, factorul cheie este inovatia;
• Instrumente extraeconomice: obtinerea de
informatii privind activitatea concurentilor,
sponsorizarea unor activitati social-culturale,
spionajul economic, iar in cazuri limita, coruptia,
șantajul,etc.
 5.3. Piata perfect concurentiala
• Reprezinta un model teoretic, o situatie ideala, imaginata de catre scoala
neoclasica (V.Pareto si L Walras si într-o mare măsură Adam Smith)
Trasaturile pietei cu concurenta purta si perfecta:
1. Atomicitatea pietei (agenții C și O sunt de forță economică redusă
și în număr mare, sunt primitori de preț-price takers)
2. Omogenitatea perfecta (sunt identice prin: compoziție, calitate,
formă, culoare, forma de prezentare, condițiile și termenii de
comercializare etc.)
3. Intrarea-iesirea libera de pe piata
4. Transparenta pietei
5. Factorii de productie au o mobilitate perfecta
Cand una, mai multe sau toate aceste conditii nu se îndeplinesc, piata se
caracterizeaza prin concurenta imperfecta.
ECHILIBRUL PIETEI –reprezinta a cea situatie care-i permite acestuia sa
obtina cele mai bune rezultate posibile sintetizate in maximizarea profitului.
El este privit pe termen scurt si termen lung
Pe termen scurt:
Firma obtine cele mai bune rezultate cand realizeaza si vinde un volum de bunuri
pentru care costul marginal (include si profitul normal) este egal cu ventiul
marginal si pretul pietei. Cmg = Vmg= pret
Pe termen lung:

• Cmg= Vmg=CTM=Pret
• Pretul de echilibru este cel la care cantitatea pe care producatorii pot sa
o vanda este egala cu cantitatea pe care consumatorii pot s-o cumpere,
la cel mai mare volum al tranzactiilor pe piata. La pretul de echilibru
cererea este egala cu oferta.
• Pretul si cantitatea de echilibru sunt expresia celei mai bune alocari si
utilizari a resurselor; interesele producatorilor si vanzatorilor sunt cel mai
bine satisfacute, piata este plina de marfuri, iar agentii economici au
interesul sa-si perpetueze tranzactiile, ceea ce confera economiei
dinamism si stabilitate.
 Formele echilibrului pietei cu cuncurenta pura si perfecta
• A)Dupa intervalul, capacitatea si modul de actiune al ag.ec.:
echilibru instantaneu(t.f.s), echilibrul pe termen scurt si echilibrul
pe termen lung (reprezentare grafica la curs)
• B)Caracterul dinamic al echilibrului de pe piata concurentiala este
relevat si in raport cu comportamentul sau la actiunea unor factori
perturbatori: echilibrul stabil, echilibrul instabil si dezechilibrul
autointretinut. Capacitatea pieței concurențiale de a se reechilibra
sau nu depinde de relația între elasticitatea cererii în funcție de
preț și elasticitatea ofertei în funcție de preț.
I Kec/p I > keo/p - echilibru stabil
I Kec/p I < Keo/p - echilibru instabil
IKec/p I = Keo/p - dezechilibru autointretinut
Dezechilibrul autoîntreținut – sub incidența unor factori perturbatori, echilibrul
inițial se rupe, iar dezechilibrul format, cu factorii ce-l generează, se reduce în
limite relativ constante, deci starea de dezechilibru apare ca normală.
 5.4. MONOPOLUL
• Un producator se afla in situatia de monopol daca este unic ofertant al unui
bun omogen, iar acesta este lipsit de substitute apropiate
• Caracteristici:
- un singur producator si o infinitate de cumparatori;
- elimina concurenta; grad scazut de satisfacere a consumatorilor;
- accesul pe piata este dificil, in anumite cazuri imposibil ( posesia unei
firme asupra unei resurse; acordarea prin lege a dreptului exclusiv de
producere sau vanzare a unui bune unei singure firme; nivelul costurilor de
productie prin care un producator este mai eficient in raport cu alti
producatori);
- putere economica ridicata, poate controla piata in sensul determinarii
cantitatii oferite si a pretului de vanzare;
- abilitatea monopolistului consta in a selecta cuplul pret-cantitate din
mai multe alternative posibile, care sa corespunda obiectivului propus;
- monopolistul stabileste pretul (producatorul este”price maker”);
- productia poate fi vanduta, in functie de circumstante, la acelasi pret
sau la preturi diferite;
- monopol pur (mai rar) produce in exclusivitate un anumit bun;
- monopolistul obtine nu numai profituri normale, ci si supraprofituri,
etc.
 Cauzele monopolului
• A) Posesia unei firme asupra unei resurse (ex. In
cazul resurselor naturale, unde un producator
controleaza intreaga oferta)
• B) Acordarea prin lege a dreptului exlusiv de
producere sau vanzare a unui bun unei singure
firme (ex: domeniul serviciilor postale si de
telecomunicatii, furnizarii de energie electrica sau
gaze naturale)
- recunoasterea proprietatii exlusive asupra
continutului unei carti, asupra unui medicament sau asupra
unui echipament nou permite proprietarilor sa detina
pozitie de monopol.
Monopolul astfel creat comporta atat avantaje, cat si
dezavantaje.
Avantaje sunt stimulate demersurile vizand
activitatile creative, ceea ce sustine progresul.
Avantajele care decurg din realizarea si utilizarea unei
inovatii justifica cresterea accentuata a cheltuielilor
pentru cercetare-dezvoltare
Dezavantaje instrainarea noilor bunuri se realizeaza la
preturi mai ridicate comparativ cu cazul difuzarii
dreptului de producere si comercializare la un numar
mare de producatori
• C) Monopolul natural – un producator se afla in
situatie de monopol natural daca poate oferi un
bun sau un serviciu consumatorilor la un cost
inferior altor producatori. Ex: utilitatile publice
precum distributia energiei electrice, a gazelor
naturale sau a apei potabile
Existenta monopolului natural depinde de
dimensiunea pietei, numai pe o piata de dimensiuni
mici o firma poate dobandi sitatie de monopol
natural
Echilibrul monopolului

• Obiectivul monopolistului este maximizarea profitului, adica a diferentei

dintre încasarea totală si costul total de productie (Pr=VT-CT)
• Maximizarea cifrei de afaceri, preferand profituri imediate mai mici,
riscând chiar pierderi, pentru a-si proteja situatia de unic producator;
• Gestiunea în stare de echilibru, el urmareste cresterea vanzarilor, asociat
cu un profit nul, evitand pierderile;
• Tarifarea la nivelul costului marginal, stabilirea pretului la nivelul costului
marginal asigura o alocare eficienta a resurselor

Cmg=Vmg
 5.5. Piata monopolistica
• Concurenta monopolistica reprezinta acea structura de piata in care oferta
pietei provine de la un numar mare de firme, ale caror produse, desi similare,
sunt diferentiate (industrie, servicii, comert, prestari servicii, activtati
agricole, etc.)
• Caracteristicile pietei cu concurenta monopolistica:
 Atomicitatea cererii si ofertei, numerosi vanzatori si cumparatori de putere
economica redusa;
 Prin actiunile individuale nici un agent economic nu influenteaza piata;
 Consumatorii sunt satisfacuti pentru ca au posibilitatea sa aleaga;
 Optiunea consumatorului este hotaratoare, au o putere economica mare;
 Diferentierea bunurilor; marca firmei este individualizata prin caracteristici
proprii bunurilor produse, dar usor substituibile-monopol fragil;
 Concurenta dintre producatori se duce in principal prin produs;
 Pretul este fixat autonom de fiecare producator luand in considerare
costurile la care adauga o marja de castig dimensionat in raport de situatia
de ansamblu a pietei si reactia cererii pentru bunurile sale la modificarea
pretului;
 Intrarea noilor concurenti pe piata este relativ usoara pentru ca restrictiile
tehnice, economice si institutionale sunt inexistente sau reduse
Echilibrul producatorului
• Pe termen scurt:
- situatia este asemanatoare monopolului
- conditia de optim: Cmg=Vmg

• Pe termen lung:
- conditia de optim: Cmg=Vmg si Pretul = CTM

La acest nivel de pret nu mai exista nici un stimulent pentru intrarea sau
iesirea unei firme din/in ramura, pentru ca vor aparea pierderi, iar unel
firme vor fi constranse sa se retraga.
 5.6. Piata oligopol
• Oligopolul apare in situatia in care cateva firme mari, care realizeaza un
produs omogen sau diferentiat, domina piata.
• Caracteristicile:
 Ofertanti putini, forta economica ridicata a fiecaruia si comparabila cu a
celorlalti;
 Fiecare producator poate influenta piata, dar tine seama si reactioneaza la
deciziile celorlalti;
 Cumparatori numerosi, fiecare avand o forta economica scazuta;
 Nici un consumator nu poate influenta notabil piata;
 Cumparatorii sunt atrasi spre vanzatori prin publicitate, cadouri si alte
avantaje;
 Tendinta ofertantilor de a incheia intelegeri exprese sau tacite aflate la limita
sau in conflict cu legea;
 Firmele de oligopol procedeaza la realizarea unor intelegeri de tip cartel sau
trust privind fixarea nivelului preturilor, modul de modificare a lor,
impartirea pietelor;
 Concurenta se realizeaza prin pret;
 Patrunderea pe aceasta piata este dificila, deoarece oligopolul se protejeaza
prin bariere de intrare;
 Piata oligopol reprezinta principala forma de piata in tarile dezvoltate din
punct de vedere economic, etc.
 Modele de oligopol
• Oligopolistul cooperant (vezi manual)
- cooperare oficiala;
- cooperare secreta;
• Oligopolistul necooperant (vezi manual)
 Modele de oligopol
• Oligopolul cuprinde o diversitate de situatii de piata .
• Exista situatii in care 2 sau 3 companii domina intreaga piata, precum si
cazuri in care 6 sau 7 companii isi impart o cota de 70-80%din piata
• Ex: Marea Britanie, 2 mari companii de detergenti, Procter&Gamble si
Unilever, controleaza 85% din piata. In SUA, trei mari companii isi impart
puterea (in functie de cota de piata)

Compania Anul 2000 (%) 2001 (%)

Coca-Cola 44,1 43,7

Pepsi-Cola 31,4 31,6
Cadbury/Schweppes 14,7 15,8

• Cererea “deviata”: oligopol necooperant (vezi manual)

• Cooperare si carteluri (vezi manual)
 5.7. Piata de monopson si oligopson

• Cand bunurile marfare de un anumit gen sunt achizitionate de catre un

singur cumparator, iar oferta provine de la un numar mare de
producatori fiecare avand o forta economica redusa, piata se numeste
monopsonica sau de monopson

• Cand pe piata unui bun exista cativa cumparatori puternici, iar oferta
provine de la un numar mare de producatori fiecare cu forta economica
redusa, piata se numeste oligopson.
 Diversitatea pietelor reale in functie de
numarul si forta ec. a participantilor
Nr.ag.cerere/nr.ag. numerosi cativa unul
oferta
Numerosi monopolistica oligopol Monopol
Cativa oligopson Oligopol bilateral Monopol contrat
unul monopson Monopson contrat Monopol bilateral
 Întrebări?
• MULTUMESC PENTRU ATENTIE!
Conferentiar universitar dr. VIRJAN DANIELA
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE
daniela_virjan@yahoo.com

CURS 4
 CEREREA, OFERTA SI PRETUL
4. 1. CEREREA.
Legea cererii si elasticitatea cererii
4.2. OFERTA.
Legea ofertei si elasticitatea ofetei
4.3. PRETUL
 1. CEREREA. Legea cererii si elasticitatea cererii
• Cererea- reprezinta cantitatea dintr-un bun, dorita si
cumparata, intr-o anumita perioada determinata, la
anumite niveluri ale pretului.
• Tabelul 1. Cererea săptămânală de ciocolată a unui
consumator individual
Pret(RON) Cantitatea ceruta(buc.)
6 2
5 3
4 4
3 5
• Dorinta individuala de a cumpara cantitati variabile dintr-o
anumita marfa, sustinuta de capacitatea de plata a acestuia,
in functie de variatia pretului unitar, intr-o perioada
determinata de timp se numeste cerere individuala
Insumand cererea tuturor cumparatorilor de pe piata unui bun
sau serviciu, rezulta cererea totala sau cererea pietei

Tabelul 2 Cererea individuala si cererea total pe piata ciocolatei

Pret Cantitatea Cantitatea Cantitatea Cantitatea cetruta

(RON) ceruta X ceruta de Y ceruta de Z /cererea totala
3,66 3 6 7 16
3,00 4 14 18 36
2,66 6 20 27 53
2,10 7 23 34 64
 2. LEGEA CERERII
• Raporturile de cauzalitate dintre modificarea pretului unitar si
schimbarea cantitatiii cerute constituie continutul Legii generale a cererii
• Corespunzator acestei legi avem doua situatii:
- pretul creste, cantitatea ceruta scade rezulta ca
cererea se contracta;
- pretul scade, cantitatea ceruta creste rezulta ca
cererea se extinde (vezi reprezentare grafica)
Tabelul 3 Cresterea si scaderea cererii in raport de pret (extinderea si contractia
cererii)

Po P1 P2 Co C1 C2
400 500 300 100 50 150

350 450 250 200 150 250

300 400 200 300 250 350

250 350 150 400 350 450

 3. Cerere atipica
• Legea generala a cererii se verifica in cazul bunurilor normale si in cazul
majoritatii bunurilor inferioare

Bunurile normale- sunt acele bunuri a caror cerere creste odata cu sporirea
veniturilor (ex.carnea, dulciurile, bauturile racoritoare, unele produse
nealimentare, unele servicii)
Bunurile inferioare – sunt acele bunuri a caror cerere se reduce odata cu sporirea
veniturilor (ex.painea, cartofii, falolea, legumele uscate,etc)

• Pentru unele bunuri inferioare – cresterea preturilor este insotita de o crestere a

cererii, iar reducerea preturilor de o contractie a aceteia. In litereatura de
specialitate se numeste “paradoxul sau efectul Giffen”(Robert Giffen 1837-1910
pe piata cartofilor din Irlanda)- regresie la capatul de jos al curbei

• “bunurile de parada sau de lux” – regresie la capatul de sus al curbei

• Efectul de anticipatie a cresterii preturilor in viitor (daca inflatia este mare,

populatia anticipeaza cresteri continue ale preturilor si incearca sa isi faca
rezerve, cumparand mai mult, chiar daca pretul creste…….)
 4. FACTORII CARE INFLUENTEAZA ASUPRA CERERII

• Modificarea ventitului consumatorilor;

- bunuri normale (relatie pozitiva)- reprezentare grafica la Curs
- bunuri inferioare (relatie negativa)- reprezentare grafica la Curs

• Modificarea preturilor altor marfuri;

-bunuri substituibile (relatie pozitiva)-reprezentare grafica la Curs
-bunuri complementare (realtie negativa)- reprezentare grafica la Curs

• Numarul si diversitatea cumparatorilor (+);

• Preferintele, dorintele cumparatorilor (+);
• Anticiparile privind evolutia preturilor si
veniturilor.
 5. ELASTICITATEA CERERII
• Elasticitatea cererii exprima sensibilitatea sau modificarea cererii la variatia pretului,
venitului si altor factori
Pentru a putea determina tipul de cerere se calculează un coeficient al elasticităţii cererii faţă de preţ sau de
venit, astfel:
∆C ∆P C1- Co P1 – Po
• Kec/p= - ------:--------- = - ----------- : -----------
Co Po Co Po

∆ C%
• Kec/p= - ------
∆ P%
ΔC Po
• Kec/p= - ------ . ------
∆P Co
În funcţie de valoarea coeficientului de elasticitate a cererii la preţ, vom spune că:
• cererea este elastică, dacă Kec/p>1, în valoare absolută;
• cererea este inelastică, dacă Kec/p< 1, în valoare absolută;
• cererea are elasticitate unitară, dacă Kec/p = 1, în valoare absolută;
• cererea este perfect elastică, dacă Kec/p = ∞, în valoare absolută;
• cererea este perfect inelastică, dacă Kec/p= 0
 6. Importanta si factorii care determina elasticitatea cererii

• 1) Ponderea venitului cheltuit pentru un anumit bun in

bugetul total al unei familii (cu cat ponderea chelt.pentru
cumpararea unui bun este mai ridicata cu atat K ec este mai
mare si invers)
• 2) Gradul de substituire a bunurilor (relatie pozitiva)
• 3) Gradul necestitatii in consum (bunuri necesare si de lux)
• 4) Durata intervalului de timp de la modificarea pretului (+)
Cunoasterea influentei acestor factori asupra elasticitatii
cererii în functie de modificarea pretului prezinta o
importanta deosebita pentru estimarile venitului total
încasat
P/Kec/p Kec>1 Kec=1 Kec<1

Creste pretul VT scade VT constant VT creste

Scade pretul VT creste VT constant VT scade

 5.2.OFERTA. Legea ofertei si elasticitatea ofertei
• Oferta – reprezinta cantitatea dintr-un bun sau mai multe bunuri pe care un
agent economic sau un grup de agenti economici o ofera la un moment dat
la un anumit pret.
• Oferta se poate realiza pentru un bun şi aceasta poate fi individuală şi totală,
pentru orice ramură de activitate, firmă, iar bunurile diferite însumate
formează oferta agregată.

După natura bunurilor oferite, distingem:

• Ofertă de bunuri independente – struguri, pâine, etc.
• Ofertă complementară – producţia unor bunuri principale asigură şi bunuri
secundare. Ex.miere şi ceară, etc.
• Ofertă mixtă – bunuri oferite şi diferite satisfac aceeaşi nevoie (cerere)
• Oferta pură – oferta de bunuri pentru care costul nu are importanţă.

Legea ofertei – relaţiile de cauzalitate dintre modificarea preţului şi cantităţii

oferite. În acest context relaţia preţ-ofertă este direct proporţională.
 FACTORII DE INFLUENTA AI OFERTEI

• Costul producţiei ; relaţie invers proporţională; cel mai

important factor; costul mediu ;
• Preţul altor bunuri în special a celor substituibile.
Exemplu: bunurile X şi Y , dacă Px scade, resursele se
vor folosi pentru a produce Y al cărui preţ nu s-a
modificat;
• Numărul ofertanţilor; falimentele scad oferta şi
numărul de ofertanţi, iar apariţia unor firme noi le
măresc;
• Impozitele şi taxele influenţează oferta invers
proporţional;
• Subsidiile şi subvenţiile influenţează direct
proporţional;
• Gradul de substituire;
• Condiţiile naturale;
• Evenimente social-politice, etc.
 Elasticitatea ofertei
• Elasticitatea ofertei la preţ – măsura modificării ofertei în funcţie de preț
∆Q ∆P
• Keo/p= ------ : ------
Qo Po
• Keo/p= % ∆Q / % ∆P
• Keo/p= ∆Q / ∆P x Po / Qo

În funcţie de valoarea coeficientului de elasticitate a ofertei la preţ, vom spune că:

a) oferta este elastică, dacă Keo/p>1, în valoare absolută;
b)oferta este inelastică, dacă Keo/p< 1, în valoare absolută;
c) oferta are elasticitate unitară, dacă Keo/p = 1, în valoare absolută;
d) oferta este perfect elastică, dacă Keo/p = ∞, în valoare absolută;
e) oferta este perfect inelastică, dacă Keo/p= 0
Reprezentarea grafică a elasticităţii ofertei la preţ:
 Importanta si factorii care determina elasticitatea ofertei

• 1) Costul productiei
• 2) Posibilitatile de stocare a bunurilor
• 3) Costul stocarii
• 4) Perioada de timp care trece de la modificarea preţului. În această
situaţie distingem trei perioade:
- perioada pieţei – foarte scurtă, în care cererea creşte,
oferta nu poate creşte şi deci preţul creşte;
- perioadă scurtă – cererea creşte, oferta creşte dar mai
puţin, rezultă o creştere a preţurilor dar nu forte mult
ca la punctul de mai sus,
- perioada lungă – cererea creşte şi oferta îi poate ţine
pasul.
 5.3. PRETUL
• Pretul este expresia în bani a aprecierii unui bun pe care o fac atât
cumparatorul cât si vânzatorul în functie de conditiile pietei si de situatia
lor fata de acestea, apreciere asupra careia cei doi sunt de acord si o
acceptă ca atare.
• Relația dintre modificarea cererii si ofertei si modificarea pretului
reprezinta legea generala a cererii si ofertei . Aceste raporturi pot fi:
a) pe termen scurt – are ca rezultat modificarea pretului cu tendinta
de a se apropia de nivelul de echilibru. Pretul la care Cererea = Oferta se
numeste pretul de echilibru . In aceste conditii pentru o perioada scurta
piata se afla in echilibru.
b) pe termen lung – o crestere a cererii determina o crestere a
pretului de echilibru si a cantitatii de echilibru si o scadere a cerereii le
reduce pe amandoua; o crestere a ofertei determina o scadere a pretului
de echilibru, dar o crestere a cantitatii de echilibru si o scadere a ofertei
va determina cresterea pretului de echilibru si scaderea cantitatii de
echilibru (Reprezentare grafica)
 Funcțiile pretului
• Functia de calcul, de evaluare si masurare a cheltuielilor, a rezultatelor, a veniturilor, a fluxurilor
care se desfasoara la toate nivelurile;
• de informare – pentru a putea acţiona asupra costurilor volumului producţiei;
• Pentru producator – este principalul instument prin care îmi recupereaza cheltuielile si
asigura profitul
• de relevare a rarităţii relative a bunurilor . Raritatea este indicată de un preţ mare, iar
abundenţa de un preţ mic (slab);
• de a incita (simula) – în măsura în care transmite o informaţie, preţul incită ca în acţiunea
economică să se ţină seama de acesta (de exemplu de raritate). Un bun rar este costisitor, iar
preţul său ridicat incită consumatorii să-l economisească şi invers;
• de a coordona agenţii economici, activităţile, consumurile lor, etc. prin modificarea lor
şi informaţiile transmise;
• de a raţiona, raţionaliza resursele disponibile. Preţul îi face pe consumatori să înţeleagă că,
din lipsă de resurse nu pot fi satisfăcute toate dorinţele lor. Creşterea preţului determină
reducerea consumului unora printr-o acţiune impersonală şi astfel se absoarbe penuria. Cei care
vor consuma trebuie să-şi redistribuie veniturile pe destinaţii. Acest mod de a raţiona are un
avantaj major - asigură repartizarea resurselor disponibile pentru utilizările cele mai
valorizatoare;
• de a impune un comportament responsabil. Prin preţ consumatorul este constrâns să
suporte costul bunurilor cumpărate. Toate consecinţele pe care le are pentru societate, producţia
unui bun se repercutează asupra consumatorului prin preţ. Astfel, se asigură comportamentul
responsabil;
• de a distribui veniturile etc.
 Statul si preturile
1) Interventii directe
2) Interventii indirecte
1) Interventii directe.
1. Stabilirea nivelului efectiv al unor preturi pentru o serie de
bunuri, de catre administratiile centrale, locale sau agentii
guvernamentale (transport municipal in comun, energie
electrica, gaze naturale, etc.)
2. Fixarea unor intervale de minim-maxim in interiorul carora
preturile se pot fixa si oscila in functie de cerere si oferta
(servicii de taximetrie 1,4-3,5 ron/km)
3. Stabilirea unor limite de pret: preturi maxime sau plafon si
preturi minime sau prag, acestea se abat de la preturile de
echilibru
Preturile de mai sus sunt numite preturi administrate prin
intermediul autoritatilor
 Pretul maxim (plafon)
Este stabilit de stat cu scopul de a-i proteja pe consumatori,
stabilindu-se plafoane maxime pentru prețurile unor produse de
bază (alimente, medicamente etc.) Acesta se situeaza sub nivelul
pretului de echilibru (reprezentare grafica la Curs)
• Efecte: determina penuria de bunuri, o cerere excedentara ce nu
mai poate fi absorbita de cresterea pretului, genereaza:
• - formarea cozilor sau accesul la bunuri dupa principiul ” primul
venit primul servit”;
• - selectia consumatorilor o fac vanzatorii;
• - impunerea rationalizarii prin cartele si bonuri de ordine;
• - apariția “pietei negre”
Politica isi va atinge scopul daca masura este concertată cu actiuni
menite sa atenueze penturia si rezultatele sale: fiscalitate in
favoarea producatorilor, alocarea de resurse publice pentru a
stimula oferta, politici comerciale favorizând importurile, etc.
 Pretul minim (prag)
Este un pret fixat de autoritati la un nivel superior pretului de echilibru,
menit sa-I incurajeze pe producatori sa mareasca oferta (reprezentare
grafica la Curs);
Efecte:
• - pe baza reglementarilor legale, pretul nu poate sa scada sub cel fixat de stat
(prag), o serie de producatori nu vor reusi sa-si vanda productia, in acest caz
statul poate interveni pentru a achizitiona surplusul de oferta și de a asigura piețe
de desfacere pentru producători;

- plafonarea preturilor la chirii da posibilitatea mai multor indivizi de a avea acces

la locuinte, dar descurajeaza proprietarii de a-si intretine locuintele;

-Salariul minim, superior celui de echilibru, ofera un venit mai ridicat anumitor
persoane, dar conduce și la scaderea locurilor de munca oferite, deci la creșterea
șomajului

• Pentru a diminua aceste efecte: subvenții pentru chirii, ajutoare pentru

persoanele sărace, dar acestea sunt costisitoare și presupune o creștere a taxelor
și impozitelor
 2. Interventia indirecta a statului
A) Actiunile asupra cererii- menite sa stimuleze sau sa inhibe pentru
a impune preturilor de echilibru un trend considerat oportun
• Cresterea cererii (oferta ramane constanta):
- reducerea impozitelor si taxelor
- cresterea transferurilor;
- marirea achizitiilor publice;
- realizarea de campani publicitare pentru stimularea consumului
• Reducerea cererii (oferta ramane constanta):
- cresterea impozitelor directe;
- impunerea unor impozite indirecte sau majorarea lor;
- diminuarea transferurilor si a masei monetare disponibila pentru
tranzactii
B) Actiuni asupra ofertei
Stimularea ofertei (cererea constanta)
- incurajarea importurilor (scaderea taxelor vamale);
- stimularea productiei prin subventii;
- credite in conditii favorabile si avantaje fiscale;
Reducerea ofertei ( cererea constanta)
- achizitii de stat pentru constituirea de rezerve;
- Limitarea importurilor;
- Cresterea fiscalitatii asupra producatorilor;
- Reducerea subventiilor de exploatare;
- Inhibarea investitiilor;
- Acordarea unor subventii pentu acoperirea costurilor de stocare
a produselor etc.
 Categorii de preturi
• Preturi administrate
• Preturi pe deplin libere
• Preturi mixte
 ÎNTREBĂRI!

• MULȚUMESC PENTRU ATENȚIE!

Conferentiar universitar dr. VIRJAN DANIELA
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE
daniela_virjan@yahoo.com

CURS 3
 TEORIA PRODUCATORULUI
4.1. Producatorul si firma
4.2. Factorii de productie si combinarea
acestora
4.3. Legea randamentelor neproportionale
4.4. Costul productiei
4.5. Economiile si dezeconomiile de scara
4.1. Producatorul si firma
Producatorul – cel care organizeaza si asigura crearea de bunuri
materiale si servici; este purtatorul ofertei.
Firma (intreprinderea) – unitate economica cu scop lucrativ sau
comercial, care produce bunuri economice pentru a le vinde si
care are ca finalitate profitul.
Dreptul comercial roman – considera calitatea de comerciant ca
atribuita: persoanelor fizice (profesii liberale – medici, avocati,
agricultori), societatilor comerciale si altor persoane juridice (statul
si administratiile teritoriale, regiile autonome, asociatiile si
fundatiile, etc).
Societatile comerciale – SC cu personalitate juridica – Legea 31/1990
- SC fara personalitate juridica – Decretul –lege nr.54/1990
Formele SC – societate in nume colectiv;
- societate in comandita simpla;
- societate in comandita pe actiuni;
- societate pe actiuni;
- societate cu raspundere limitata
Activitatea firmei se desfasoara concomitent in doua directii:
- cumpararea de factori de productie (intrari) care sunt folositi
la producerea bunurilor economice (subventii, venituri din
vanzarea bunurilor economice, vanzari de factori de productie);
- vanzarea bunurilor economice produse (iesiri) prin care isi
recupereaza cheltuielile facute si obtine un profit (plata
impozitelor si taxelor, vanzari de bunuri economice, cheltuielile
pentru serviciile factorilor de productie);
Obiectivele principale pe care le urmareste producatorul sunt
maximizarea profitului si dezvoltarea (cresterea) activitatii
firmei.
4.2. Factorii de productie si combinarea acestora
• Factori de productie – totalitatea elementelor necesare producerii de
bunuri economice
• Cei mai importanti factori de productie: Munca, Natura
(Pamantul) si Capitalul
Celor trei li se poate adauga al patrulea – Intreprinderea sau
antreprenoriatul – care constituie actiunea de organizare a celorlalti
factori de productie de catre intreprinzator.
Neofactori: progresul tehnic, inovatia, resursele informationale, etc.
• MUNCA – activitate specific umana, constienta, prin care omul cauta
mijloacele necesare atingerii unui scop precis.
CARACTERISTICI:
- factor primar si originar;
- factor activ si determinat al productiei, al activitatii ec. in general;
- in procesul muncii omul isi foloseste aptitudinile, experienta si
cunostintele pe care le poseda;
- prin munca se depune atat un efort intelectual cat si fizic;
- se afirma capacitatile de transformare si de anticipare ale omului;
- utilizarea, combinarea si perfectionarea celorlalti factori de productie
se realizeaza prin munca;
- progresul individului si societatii este legat in mod direct de munca;
- au sporit cantitativ si s-au imbunatatit calitativ rezultatele obtinute in
procesul muncii – rodnicia muncii a crescut
NATURA (PAMANTUL)
 NATURA – elementul de baza care asigura suportul material al
oricarei activitati economice, conditionand nemijlocit desfasurarea
acesteia
 CARACTERISTICI:
- cadrul de desfasurare al oricarei activitati economice;
- suportul material al activitatii oamenilor si constituie baza si
izvorul productiei agricole si alimentare;
- resursele minerale constituie principala sursa de materii
prime si energie necesara desfasurarii intregii activitati
economice;
- cuprinde si resursele de apa, au o functie vitala pentru viata
biologica, dar si o functie economica;
- este limitat;
- regenerabil;
- degradabil prin poluare sau exploatare nerationala
CAPITALUL
• Capitalul- reprezinta ansamblul bunurilor produse prin munca si
utilizate pentru obtinerea altor bunuri si/sau servicii destinate vanzarii.
• Factorul de productie capital se mai numeste si capital tehnic sau bunuri
de productie
• Capitalul tehnic este constituit din doua componente:
a) Capitalul fix (cladiri, instalatii, masini-unelte, utilaje, mijloace de
transport, calculatoare,etc.) –acea parte a capitalului tehnic care
participa la mai multe cicluri de productie, se consuma treptat si se
inlocuieste dupa un anumit timp de utilizare (cand se uzeaza)
Uzura fizica – deprecierea treptata a capitalului fix, ca urmare a
folosirii in activitatea economica si/sau a actiunii factorilor naturali
Uzura morala – se instaleaza ca urmare a progresului tehnic si a
conditiilor pietei care asigura masini, utilaje, etc. noi, mai ieftine si
mai performante din punct de vedere tehnico-economic.
b) Capitalul circulant (materii prime, materiale, combustibil, energie,
apa tehnologica) care participa la un singur ciclu de productie, sunt
consumate in cursul acestuia si trebuie inlocuite cu fiecare nou
ciclu de productie.
 Combinarea factorilor de productie

Combinarea factorilor de productie – operatia tehnico-economica de

unire a factorilor de productie in care cantitatea si calitatea
fiecaruia sunt in functie de bunurile ce urmeaza a fi produse, de
cantitatea acestora si de alti parametri, astel incat eficienta lor sa fie
maxima.
Premisele combinarii factorilor de productie:
- caracterul limitat al factorilor supusi combinarii;
- caracteristicile f.p. si concordanta lor cu specificul activitatii;
- conjunctura pietelor f.p.
Proprietatile factorilor de productie:
- divizibilitatea reflecta posibilitatea f.p. de se imparti in unitati
simple, in subunitati omogene fara a afecta calitatea f.p.;
- adaptabilitatea capacitatea de asociere a unei unitati dintr-un
f.p.cu mai multe unitati din alt f.p.;
- complementaritatea proces prin care se stabilesc raporturile
cantitative ale f.p. care participa la obtinerea unui anumit bun
economic;
- substituibilitatea
FUNCTIA DE PRODUCTIE
Volumul maxim posibil al productiei ce se obtine cu o cantitate data de
resurse, relatia dintre intrari si iesiri, respectiv relatia dintre productia
scontata a se obtine dintr-un bun si cantitatile din diferiti factori de
poroductie necesare pentru obtinerea acestuia sunt exprimate prin
functia de productie
Q = f(a,b,c,….), unde a, b, c,… sunt factorii de productie utilizati
In analiza comportamentului producatorului este folosita de regula
o functie de productie omogena.
O functie de productie de tipul Q= f(K,L) se spune ca este omogena
de gradul n daca: n
f(α K,α L)= α f(K,L), unde n=1 si α – un numar real pozitiv
 4.3. Legea randamentelor neproportionale
 Legea randmentelor neproportionale – exprima raportul intre
evolutia rezultatelor obtinute si un factor variabil folosit in doze
suplimentare, ceilalti factori ramanand constanti.
 Influenta factorului variabil se poate masura cu ajutorul
urmatorilor indicatori:
1) productia totala;
2) productivitatea medie Wm=Q/Fi, unde Fi=L,P,K
3) productivitatea marginala Wmg=ΔQ/ ΔFi
Legea randamentelor neproportionale nu este valabila decat in
anumite conditii: - factorii de productie trebuie sa fie omogeni;
- legea admite ca se pot adauga unei cantitati constante
dintr-un factor doze suplimentare dintr-un alt factor;
- legea este reprezentativa pentru o stare data a tehnicii;
- punctul de plecare este acela de la care se intra in faza
de randamente descrescatoare;
- legea e valabila pentru o scara de productie data
 4.4. Costul productiei

 Costul de productie – reprezinta totalitatea cheltuielilor pentru

producerea si desfacerea bunurilor si servicilor
 Costul contabil – reflecta cheltuielile efectiv suportate de catre
intreprindere, care rezulta din evidenta contabila a acesteia
(cost explicit).
 Costul economic – reflecta acel consum de resurse ale ag.ec.
neinclus in costul platit de catre aceasta (cost implicit)
 Profit contabil = Venit tolal – Cost contabil
 Profit economic= Venit toal – (Cost contabil + Cost de
oportunitate)
 P= CT+ Pr ; CT=P-Pr
Marimea si tipologia costului
A) Costuri totale (globale) CF,CV,CT
B) Costuri medii (unitare) CFM, CVM, CTM
C) Costul marginal Cmg= ΔCT/ ΔQ sau ΔCV/ ΔQ
 4.5. Economiile si dezeconomiile de scara
 Economii de scara – proces microeconomic care se
caracterizeaza prin cresterea dimensiunii, a volumului productiei
si scaderea costului mediu pe termen lung, randamentele de
scara sunt crescatoare
 Scara minima eficace – firma nu realizeaza economii de scara.
Costul mediu este constant pe t.l., adica productivitatea medie
globala este constanta, cantitatea produsa creste in acelasi ritm
cu cantitatea factorilor utilizati, randamentele de scara sunt
constante.
 Dezeconomii de scara- costul mediu creste pe termen lung,
productivitatea medie globala scade, cantitatea produsa sporeste
mai putin decat cantitatea factorilor utilizati, randamentele de
scara sunt descrescatoare.
 •TEORIA CONSUMATORULUI.
UTILITATEA ECONOMICĂ. LEGEA
UTILITĂȚII MARGINALE ȘI
CURBA CERERII
Conf.univ.dr. VÎRJAN DANIELA
Catedra de Economie și Politici Economice, ASE – București
daniela_virjan@yahoo.com
Structura lecției
 1. Consumatorul și consumul de bunuri
economice
 2. Utilitatea economică. Delimitări conceptuale
 3. Legea utilității marginale și regula de
maximizare a utilității
 4. Preferințele consumatorului. Programul de
consum. Harta curbelor de indiferență. Rata
marginală de substituție
5. Constrângerea bugetară. Linia bugetului
6. Echilibrul consumatorului
 Obiectivele operaționale
O1- să definească corect utilitatea economică, utilitatea totală și marginală;
O2 –să înțeleagă comportamentul rațional al consumatorului și să învețe să aplice principiul eficienței
atunci când aleg să cumpere un bun sau serviciu;
O3 – să explice legea utilității marginale descrescânde;
O4 – să fie capabili să reprezinte grafic utilitatea totală și marginală și să stabilească relațiile dintre ele;
O5 – Să explice cum se formează echilibrul consumatorului și care sunt criteriile pentru care un
consumator își maximizează consumul (transpunerea echilibrului consumatorului într-o formulă
matematică);
O6 – să utilizeze corect formula prin care un consumator își maximizează consumul astfel încât să fie
capabili să formuleze aprecieri și interpretări ale unor probleme atunci când trebuie să calculeze
programul de achiziție a unui consumator dat;
O7 – să fie capabili să rezolve probleme legate de programul de consum al unui agent economic, să
reprezinte grafic echilibrul acestuia și să interpreteze rezultatele obținute.
O8 – să cunoască cel puțin trei drepturi ale consumatorului și să știe cui trebuie să se adreseze atunci când
s-au încălcat drepturile consumatorului.
1. Consumatorul și consumul de bunuri
economice
 Consumatorul – agent economic care folosește un bun
material sau un serviciu pentru a-și satisface o trebuință
finală.
 Consumatorul urmărește să-și maximizeze satisfacerea
scopurilor finale ținând seama de resursele limitate de care
dispune. Consumatorul face cheltuieli în funcție de venitul
său care este limitat.
 Omul este mai întâi un consumator, pentru că orice
acțiune întreprinde presupune consum.
 Consumul este un fenomen economic deosebit de important
datorită funcțiilor complexe pe care acesta le îndeplinește:
funcția utilitară și funcții sociale.
 J.M.Keynes „Consumul este singurul scop și singura
țintă a oricărei activități economice„
 J.K.Galbraith „Nimic nu este mai important de cât
consumul de bunuri, consumatorul își maximizează pe
această cale fericirea„
 M.Didier „Consumul este unul dintre codurile care te
situează în ierarhia socială"
2. Utilitatea economică. Delimitări
conceptuale
.

Ca ființă rațională, consumatorul își stabilește (în fiecare moment la

existenței sale) un program de consum în concordanță cu venitul
său, ordonându-și rațional preferințele ținând cont de utilitatea
acelor bunuri care îi maximizează satisfacția. Astfel, utilitatea
economică se află în centrul analizei comportamentului rațional al
consumatorului

Utilitatea în sens general – capacitatea reală sau presupusă a unui bun de a

satisface o nevoie prin consum.
Utilitatea economica – satisfacția pe care speră că o va obține un consumator
dat, în condiții determinate de loc și timp, prin folosirea
unei cantități determinate dintr-un anumit bun economic
 Utilitatea: individuală, totală , marginală, agregată

 Utilitatea individuală (Ui) –exprimă satisfacția generată

consumatorului de fiecare unitate consumată dintr-un bun.
 Utilitatea totala (UT)– arata care este satisfactia totală resimțită de
consumator de către întreaga cantitate de bunri de un anumit fel care
este consumată.
 Utilitatea marginala (Umg)– satisfactia suplimentară (adițională) pe
care o resimte fiecare individ pentru fiecare unitate suplimentară
dintr-un bun economic ce este consumat.
 Utilitatea agregată (UA) – suma utilităților pe care le aduce bunuri
diferite consumate de individ.
 Formula de calcul a utilității marginale
ΔUT - utilitatea totala scontata a se obtine
Umg =-----------
ΔX - cantitatea consumata dintr-un bun
 Caracteristici ale utilității economice
 fiecare cantitate dintr-un bun are utilitate;
 baza utilității o reprezintă proprietățile, însușirile,
caracteristicile pe care le posedă fiecare bun și
cantitatea în care un bun este oferit;
 Aprecierea utilității are caracter subiectiv, fiind vorba
de satisfacția pe care aceasta o creează, prin consum,
individului;
 Utilitatea are un caracter obiectiv, fiind determinată
de proprietățile intrinseci ale fiecărui bun economic;
 utilitatea economică este expresia intensității nevoii
pe care o resimte un consumator, la un momet dat;
 nu orice bun are utilitate (un bun are utilitate dacă un
consumator dat: nu îl deține, și-l dorește, și este
dispus să-l cumpere, în condiții de loc și timp)
Cum măsurăm utilitatea economică?
În legătură directă cu posibilitatea de măsurare a utilității, teoria economică face
referire la două tipuri de utilități: cardinală și ordinală
Teoria utilității cardinale (aparține gândirii economice a sec. al XlX-lea, se pot
evidenția contribuțiile economiștilor: W.S.Jevons, C.Menger, L. Walras)
pornește de la supoziția potrivit căreia consumatorul este capabil de a măsura
utilitatea și de a exprima printr-un număr (cardinal) cantitatea de utilitate
consecutivă resimțită prin consumarea unei cantități determinate de bunuri.
Utilitatea cardinală presupune măsurarea directă folosindu-se în acest scop
unități de măsură speciale, denumite utils (unități de utilitate).

Teoria utilității ordinale (concepția neoclasică: V.Pareto, J.R.Hicks, R.Allen)

pornește de la ideea că utilitate nu poate fi măsurată cu precizie și că nu este
important să măsurăm utilitatea, ci ceea ce ne interesează este ierarhizarea
(ordonarea) preferințelor în raport cu nivelul satisfacției totale scontate a se
obține. În realitate, consumatorul atunci când alege, clasează bunurile în
ordinea de preferință, fără să recurgă la măsurarea utilității.
Pentru a înțelege mai bine cele două teorii vom da un exemplu (vezi exercițiul
unu din fișa de lucru nr.1)
3.Legea utilității marginale și regula de
maximizarea a utilității

 Pentru o înțelegere corectă a relației dintre

utilitatea totală și marginală și pentru a formula
legea utilității marginale vom aplica ca metodă
didactică simularea
 conform fișei de lucru nr.1 la exercițiul 2, doi
studenți vor fi solicitați să mănânce bomboane
dintr-o cutie de bomboane. După simulare se va
observa:
 Cate bomboane a mâncat fiecare student?
 Ce utilitate a resimțit pentru fiecare bomboană?
 La a câta bomboană s-a oprit și de ce?
 Dacă ar fi forțați să mai consume peste pragul de
saturație ce se poate întâmpla?
35

30

25

20

15

10

0
0 1 2 3 4 5

Utilitatea totala
Utilitatea marginala
Utilitatea totala si utilitatea
marginala
Legea utilității marginale
descrescânde
 Dacă un consumator consumă doze (cantități)
dintr-un bun atunci utilitatea marginală pentru
acel bun scade până atinge valori negative, iar
utilitatea totală crește cu o rată descrescătoare
până la pragul de saturație (când atinge o valoare
maximă) după care scade, dar pozitivă.
 Legea lui Gossen - intensitatea unei placeri descrește
progresiv până la saturație, atunci când respectiva plăcere
este consumată în mod continuu și neîntrerupt
 Regula de maximizare a utilității
 Umg A PA Umg A UmgB
-------- = -------- sau ---------- = ------------
UmgB PB PA PB
4. Preferințele consumatorului . Programul de consum.
Harta curbelor de indiferență. Rata marginală de
substituție.
 Preferintele sunt diferite de la individ la individ, cât și pentru
unul și acelașii individ, în condiții de loc si timp (tradiții,
obiceiuri, cutume, factori psiho-sociali, gradul de cultură,
educație, etc.)
 Oamenii au o diversitate de preferinte deci rezultă că au
o varietate de modele de consum (programe de consum).

 Programul de consum, numit uneori și rețetă de consum

constituie în fond specificarea unor anumite cantități din
diferitele bunuri x,y,z,…w care-i asigură unui consumator dat o
anumită utilitate agregată.
 Programul de consum dă expresia sistemului de nevoi ale
consumatorului, dar și gusturilor și preferințelor sale,
disponibilității în timp și spațiu, utilității pe care el o acordă
diferitelor cantități (doze) din bunurile x,y,z,…w.
 Avem de a face cu programe de consum echivalente dacă
ele îi asigură consumatorului același nivel de satisfacție
Harta curbelor de indiferență
 Curba care unește ansamblul combinațiilor din bunurile x și y
ce furnizează consumatorului aceeași satisfacție se numește
curbă de indiferență (curbă de izoutilitate).
 Dacă avem în vedere totalitatea produselor și serviciilor se
poate forma o infinitate de combinații, precum și o infinitate
de curbe, toate acesta formând harta curbelor de
indiferență.
 Cantitatea dintr-un bun economic la care consumatorul este
dispus să renunțe (ΔX) în schimbul unei unități suplimentare
din altul (ΔY) păstrându-și același nivel de satisfacție se
numește rată marginală de substituție (RMS).
 RMS=-ΔY/ΔX = UmgX/UmgY , UT=constantă
 Rata marginală de substituție este raportul invers al
utilităților marginale ale celor două bunuri, iar din punct de
vedere economic, semnificația RMS este de prag până la care
se justifică să se facă substituția bunurilor.
Proprietăți:
 Se pot descrie o infinitate de curbe de indiferență
care arată că preferințele unui individ sunt virtual
nelimitate;
 Orice punct de pe curbă asigură aceeași satisfacție a
preferințelor;
A≈ B daca U(A) = U(B)
 Gradul de satisfacție diferă de la o curbă la alta;
U2>U1; U3>U2… etc.
 Curbele de indiferență nu se pot intersecta
niciodată;
 Curbele cu o înclinație negativă și față de originea
graficului sunt convexe;
 Panta curbei de indiferență se numește rata
marginală de substituție a bunurilor (RMS).
5. Constangerea bugetară. Linia bugetului
 A) Abordarea statica
 Constangerea bugetara – amsamblul combinațiilor
bunurilor pe care un consumator poate să le consume în
limita venitului de care dispune și în raport cu prețurile de
pe piață.
 Ansamblul combinațiilor care îndeplinesc conditia
Px+Py≤Vd constituie setul combinatiilor posibile
 Atunci când consumatorul foloseste întreg venitul disponibil
pentru procurarea bunurilor – descriem linia bugetului
 Ecuatia liniei bugetului: Vd= xPx+yPy
 Transpunerea grafică:
 Pasul 1. Determinarea punctelor de intersectie ale celor 2
axe:
 x=Vd/Px și y=Vd/Py
Pasul 2. Se stabileste panta liniei bugetului
Y=f(x)
Y= Vd/Py- X Px/Py
 Panta liniei bugetului este derivata de ordin întâi= -Px/Py
B) Abordara dinamica
 Dinamica liniei bugetului în condițiile modificării venitului
disponibil și a prețului unuia dintre cele două bunuri
 La tablă se va prezenta un exemplu numeric și se vor
observa modificările liniei bugetului în cazul modificării Vd,
Px și Py în condiții de caeteris paribus (c.p.)
Modificare venitului disponibil al consumatorului, c.p. :
 creșterea venitului disponibil, c.p. – linia bugetului se
va deplasa spre dreapta perfect paralel cu prima;
 scăderea venitului disponibil, c.p. – linia bugetului se
va deplasa spre stânga perfect paralel cu prima.
Modificare prețului unuia dintre cele două bunuri, c.p.:
- creșterea prețului bunului X, c.p. – linia bugetului se
va deplasa spre stânga și panta noii linii a bugetului va fi
mai mare decât cea a liniei inițiale a bugetului;
- scăderea prețului bunului X, c.p. – linia bugetului se
va deplasa spre dreapta și panta noii linii a bugetului va fi
mai mică decât cea a linei inițiale a bugetului.
6. ECHILIBRUL CONSUMATORULUI
a) Abordare statică
Echilibrul consumatorului se atinge acolo unde una dintre
curbele de indiferență (descriind preferințele
consumatorului) este tangentă la linia bugetului care
ilustrează constrângerile cărora consumatorul trebuie să le
facă față.
 Condiția de echilibru al consumatorului:
UmgX/UmgY= PX/PY sau UmgX/PX= UmgY/PY
xPx + yPy= Vd
B) Abordare dinamica
1)Analiza comportamentului consumatorului în condițiile
modificării venitului disponibil, caeteris paribus
 Creșterea Vd, caeteris paribus: E1(X1,Y1); V1>Vo; X1>Xo;Y1>Yo
 Scăderea Vd , caeteris paribus: E2(X2,Y2); V2<Vo; X2<Xo; Y2<Y
2) Analiza comportamentului consumatorului în condițiile
modificării prețului unuia dintre bunuri, c.p.
- creșterea prețului bunului X, c.p.
- scăderea prețului bunului X, c.p.
1)Curba venit –consum (numita si curba lui Engel)
 Curba lui Engel este acea curba care reuneste punctele de
echilibru de tipul Eo, E1 si E2. Aceasta curba arată cum își
modifică alegerile de consum un individ, în raport cu
schimbările survenite în nivelul venitului său.
2) Curba pret- consum (Curba cererii)
Alura curbei cererii se poate explica pornind de la efectul
de venit si efectul de substitutie
Efectul de venit – schimbarea în cantitatea cerută, cauzată
de modificarea venitului real, c.p., implicând trecerea de
pe curba de indiferență initială pe o altă curba de
indiferență, care va ilustra o unitate mai mare sau mai mică
(mai mult timp liber și mai putină muncă).
Efectul de substitutie- schimbarea în cantitatea cerută ca
urmare a modificării prețului, c.p., determinând o mișcare
de-a lungul curbei de indiferentă initiale (muncă mai multă
și mai puțin timp liber).
 Curba venit-consum (Curba lui Engel)
Drepturile consumatorului și sfaturi pentru consumatori
– mai multe detalii în fișa de lucru nr. 2
Protecția consumatorului a fost introdusă în Tratatul de la
Maastricht.
Uniunea Europeană recunoaște cinci drepturi de bază ale
consumatorului, acceptate la nivel internațional:
 Dreptul la protecția sănătății și securității;
 Dreptul la protejarea intereselor financiare;
 Dreptul la protejarea intereselor legale;
 Dreptul la reprezentare și participare;
 Dreptul la informație și educație
Aplicarea în practică a acestor drepturi are în vedere: informarea
și achiziționarea
In Romania, Autoritatea Nationala pentru Protectia
Consumatorilor (2001) coordoneaza și realizează strategia și
politica Guvernului în domeniul protecției consumatorilor,
actionând pentru prevenirea și combaterea practicilor care
dăunează sănățății, securității și intereselor economice ale
consumatorilor.
 Întrebări?
 Ce nu ați înțeles? Ce vi s-a părut mai
dificil de înțeles?
 Ce v-a plăcut din tematica abordată?
 Aveți sugestii sau propuneri?

 MULTUMESC PENTRU ATENTIE!