Sunteți pe pagina 1din 8

c 


       

               
 
@  
 ? 6     ?  ?
? 
 ? 

?
???????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????Lect. Univ. Dr. Mirela Oancea
Ideea realizării unei aplicaţii informatice care să permită analiza performanţelor economico-
financiare ale unei organizaţii a pornit de la necesitatea instituţiilor financiare (bănci, fonduri
mutuale, alţi creditori etc.) de a se acoperi, în anumite perioade de timp, de riscurile de
nerecuperare a creditelor acordate către solicitanţii de împrumuturi, însă aceasta poate fi adaptată
cu uşurinţă pentru orice alt domeniu de activitate. Avantajul unui astfel de demers este dat de
eficienţa şi eficacitatea sistemului informatic în cadrul procesului de luare a deciziilor. Timpul
necesar pentru analiza economică şi financiară a situaţiei entităţii solicitante este foarte redus,
eliminând cheltuielile suplimentare cu personalul necesare diagnosticării potenţialilor clienţi ai
instituţiilor finanţatoare. Pentru a evidenţia acest aspect, se va efectua o interpretare economică a
tututror indicatorilor situaţiilor economico-financiare elaborate de sistem, în scopul luării actului
decizional pe un caz concret - À À.
Pornind de la balanţa de verificare, sistemul informatic elaborează documentele de sinteză
(bilanţul, contul de profit şi pierdere, precum şi celelalte situaţii de raportare) necesare aprecierii
performanţelor economice, rentabilităţii şi echilibrului financiar al oricărei societăţi (de
producţie, comercială, prestări de servicii etc.). Datorită naturii situaţiilor şi a anexelor solicitate,
se poate observa că banca pune un accent deosebit pe indicatorii care oferă informaţii asupra
lichidităţii şi solvabilităţii organizaţiei, condiţia esenţială a rambursării creditelor. Altfel spus,
unitatea creditoare determină o  ncţie scor a organizaţiei respective prin acordarea unui punctaj
pentru fiecare indicator/ratăcalculate(ă). În funcţie de abaterea sa în raport cu limitele stabilite de
bancă, societatea solicitantă poate obţine un credit după ce banca stabileşte un diagnostic şi o
anumită poziţie/grad de risc, pe baza căreia determină limita maximă a creditului, mărimea
creditului de rambursare şi chiar mărimea dobânzii (pentru a se acoperi de riscul de neplată pe
termene mai mari). Utilizarea acestui instrument informatic este foarte relevantă, uşor
aplicabilă şi permite obţinerea unor importante economii de timp în luarea actului decizional.
Indicatorii care pot fi calculaţi cu ajutorul sistemului informatic oferă o imagine asupra
rentabilităţii, lichidităţii şi îndatorării organizaţiei, altfel spus asupra riscului financiar. Aceşti
indicatori sunt consideraţi reprezentativi atât pentru băncile româneşti, cât şi pentru cele care au
capital străin sau mixt; pe baza acurateţii funcţiiei scor, actul decizional înlăturând, în proporţii
foarte mari, riscul de neplată.

Descrierea  ncţionalităţilor aplicaţiei


Lansarea în execuţie se realizează prin intermediul unui tabloubor (figura 1) menit să ofere
utilizatorului o imagine de ansamblu asupra tuturor facilităţilor sistemului, constituind, în acelaşi
timp, o modalitate de gestionare mult mai rapidă a diferitelor opţiuni aferente aplicaţiei.
ura
 abloubor
Informaţiile de bază prelucrate de sistem sunt oferite prin intermediul balanţei de verificare,
prezentată în cadrul unei foi de calcul denumită sugestiv alantaVr arcare surprinde datele
contabile aferente ultimelor trei exerciţii. De regulă, balanţa se generează în mod automat pe baza
înregistrărilor efectuate în contabilitate, obţinându-se astfel soldurile iniţiale (preluate de la
sfârşitul perioadei precedente), rulajele curente şi, având în vedere aceste elemente, se calculează
soldurile finale; în cazul de faţă, pentru a uşura munca utilizatorilor şi a nu încărca în mod inutil
foaia de calcul, sunt preluate doar soldurile finale aferente exerciţiilor menţionate. Deoarece acest
sistem are drept scop reflectarea implicaţiilor operaţiilor contabile asupra situaţiilor de sinteză şi a
performaţelor economico-financiare ale agenţilor economici, înregistrările contabile propriu-zise
nu constutie obiectul aplicaţiei fiind introduse manual sau prin import dintr-un sistem informatic
pentru contabilitatea financiară.
Având drept punct de plecare informaţiile din balanţă, se elaborează atât bilanţul şi contul de
profit şi pierdere, cât şi situaţiile complementare necesare în procesul de analiză economico-
financiară: tabloul soldurilor intermediare de gestiune, bilanţul funcţional, bilanţul patrimonial
etc. În acest scop, pentru fiecare document de sinteză sau altă situaţie suplimentară se utilizează,
pe lângă foaia de calcul ataşată documentului respectiv, şi o foaie de calcul auxiliară care
cuprinde formulele de calcul ce au stat la baza obţinerii fiecărui post din bilanţ, contul de profit şi
pierdere sau din altă situaţie de raportare. În acelaşi timp, pentru ca fişierul să fie cât mai
accesibil, formulele sunt definite tot de către utilizator, dar nu după maniera clasică din Excel
(apelând la adrese relative, absolute sau mixte), ci prin intermediul unor num 
mpur adaptate ca formă în funcţie de fiecare document în parte (de exemplu, pentru bilanţ,
formulele se construiesc cu ajutorul unor ³etichete´ de forma 6 ndnExm, unde nreprezintă
numărul de rând din situaţia de raportare, iar mnumărul exerciţiului la care se face referire).
Această modalitate de generare a formulelor oferă avantajul că numele de câmpuri sunt vizibile la
nivelul întregului registru de lucru (Morkbook), fiind mult mai uşor de utilizat decât în varianta
clasică şi în momentul când se face referire la ele prin proceduri din limbajul Vual a.
Deoarece bilanţul constituie documentul principal care stă la baza evaluării patrimoniale a
întreprinderii, indiferent de momentul la care acesta se întocmeşte, menţinerea egalităţii între
sumele totale înscrise în activul şi pasivul său, constituie o regulă de bază care trebuie respectată
la întocmirea bilanţului, reprezentând, de fapt, principiul financiar fundamental care susţine
constituirea patrimoniului unei întreprinderi. Practica demonstrează că egalitatea bilanţieră este
necesară nu numai pentru raţiuni tehnice sau convenţionale, dar mai ales pentru faptul că
transpune o identitate fundamentală între activ şi pasiv, care constituie, de fapt, două reprezentări
diferite ale aceleiaşi mărimi economice.
Foaia de calcul lanţ este structurată în mai multe zone necesare pentru calculul posturilor din
bilanţ; o ³secvenţă´ de acest tip este prezentată în figura 2:

Mig ra 2. Str ct ra nei zone pentr calc l l post rilor din bilanţ
Astfel, în afara coloanei asociată fiecărui post din bilanţ (6n lanţ), prin intermediul
rubricii Àmbol ont/ r
 6n se oferă posibilitatea selecţiei conturilor sau rândurilor
necesare pentru calculul rândului respectiv apelând la facilităţile de validare oferite de Excel prin
intermediul meniului ataValaton (definirea zonei sursă se realizează tot printr-un nume de
câmp - Àmbol_ ont); de asemenea, coloana Àmn natura opraţindică sensul operaţiei
(cifra corespunde conturilor care se adună, respectiv  celor sare se scad), iar prin pÀolse
precizează natura soldului asociat contului luat în calcul ( - sold debitor, - sold creditor).
Determinarea soldului aferent fiecărui exerciţiu se realizează printr-o expresie de forma

care poate fi interpretrată astfel:


á n varianta n care sold l cont l i respectiv este debitor (pe exemplul
nostru

 ) se va prelua din foaia de calcul alanţaVr arsuma


corespunzătoare debitului contului selectat pentru exerciţiul m(unde m poate lua valori de la
1...3). În acest context, pentru recuperarea sumei respective se apelează la
funcţiaV folosind sintaxa completă:
=VLOOKUP(Camp_cheie, Tabelul in care se realizeaza cautarea, Nr. coloanei de recuperat,...)
unde ce de-al patrulea argument poate lua una dintre valorile 6!sau À!; s-a optat pentru
stabilirea argumentuluiÀ! deoarece acesta permite efectuarea căutărilor în cadrul unor tabele
nesortate după câmpul de regăsire (în cazul de faţă - Àmbol ont). În acelaşi timp, pentru
returnarea coloanei care conţine sumele corespunzătoare în balanţă, s-a impus definirea unui
Äalgoritm general´ care să permită recuperarea valorilor asociate fiecărui exerciţiu, având în
vedere tipul soldului contului, menţinând primele două coloane din balanţă fixe (Àmbol
ont şi numr ont); în plus, suma rezultată prin aplicarea funcţiei V va fi înmulţită
cu valoarea celulei care indică natura operaţiei (pe exemplul luat  

á formula se continuă cu varianta n care sold l cont l i selectat este


creditor (

  "recuperarea sumelor corespunzătoare fiind realizată prin acelaşi


procedeu ca şi în cazul soldurilor debitoare.
á ultima condiţie din structura formulei este valabilă însit aţiile n care obţinerea n i post
din bilanţ se realizează prin l area n considerare a nor s me care provin din alte
r nd ri ale acestuia. În acest caz, se verifică dacă pÀol nu conţine nimic
(

! #" variantă în care expresia de calcul se construieşte prin concatenarea


cuvântului ³6n, a numărului de rând luat în considerare, a termenului $!%şi a numărului
exerciţiului, rezultatul fiind returnat apelând o procedură Visual Basic. Dacă nu se îndeplineşte
nici una din cele trei condiţii prezentate anterior, celula respectivă va fi completată cu valoarea 0.
Pentru situaţiile în care reglementările legale în vigoare impun efectuarea unor modificări
referitoare la modul de calcul a posturilor din bilanţ, sistemul oferă două posibilităţi de gestionare
a formulelor, rezultatele fiind actualizate automat:
Î prin activarea unui buton de comandă care are ataşată o procedură Visual Basic,
utilizatorul având la dispoziţie o modalitate mult mai rapidă de inserare a unui nou rând:
Î prin apelarea unor formulare care oferă o variantă mai Äelegantă´ de gestionare a
posturilor din bilanţ, utilizatorul putând să-şi redefinească modele de calcul fără să se
Älovească´ de limitele unei forme standardizate.
În ceea ce priveşte mecanismul de generare a contului de profit şi pierdere, acesta are ataşată o
foaie de calcul auxiliară - ont ro t rr - care conţine un set de formule asemănătoare ca
structură şi logică de calcul cu cele care stau la baza generării bilanţului contabil. Singura
deosebire constă în faptul că, în Ämacheta´ de bază (figura 3 ), apare o coloană suplimentară
denumită &p (care conţine semnele Ä>=´ , respectiv Ä<=´) necesară pentru acele posturi care
se determină prin comparaţia dintre diferite elemente.

Mig ra 3. Str ct ra nei zone pentr calc l l elementelor cont l i de proit şi pierdere
Soldul aferent fiecărui exerciţiu în parte se obţine printr-o formulă cu următoarea structură,
exemplificată pentru celula '(:
á pentr varianta n care TipSold este debitor sa creditor (primele două condiţii din
sintaxa expresiei, respectiv ... '(

sau ...  '(

), se va prelua din foaia


de calcul alanţaVr arsuma corespunzătoare debitului sau creditului contului selectat
pentru exerciţiul mapelând la facilităţile oferite de funcţiaV (identificarea celulelor se
realizează prin etichete de forma LinienExm, unde n simbolizează linia pentru care se efectueză
calculul, iar m exerciţiul de referinţă);
 '())V  '( al*+,- À!+ '( '() )V  '(
al*+,-,À!+ '(

á n sit aţia n care orm la conţine r nd ri (deci coloana pÀol nu este completată
....!.#

 şi nu se impune efetuarea unei comparaţii între elementele luate în calcul


(deci ...!.#, atunci se ia în considerare rândul specificat, fără alte verificări
suplimentare.

!.#!.#/aluaza)n)0 .0)!%)0*+ .

á formula se continuă cu varianta în care obţinerea unui post din contul de profit şi pierdere
se realizează în urma comparării sumelor care provin din alte rânduri ale acestuia:
«!,'.#!,'.1#/aluaza)n)0  ,'. 0)!%) 0 * 0 !,'.
0)n)0,'.0)!%)0*
Structura contului de profit şi pierdere permite degajarea unor solduri de acumulări băneşti
potenţiale, destinate să îndeplinească o anumită funcţie de remunerare a factorilor de producţie şi
de finanţare a activităţii viitoare numite solduri intermediare de gestiune; de fapt, aceşti indicatori
reprezintă palierele succesive în formarea rezultatului final. Construcţia indicatorilor se realizează
în cascadă, pornind de la cei mai cuprinzători (producţia exerciţiului şi marja comercială ) şi
încheind cu cel mai sintetic (rezultatul net al exerciţiului).
Calculul indicatorilor se realizează printr-un algoritm care se bazează pe aceleaşi principii ca şi în
cazul bilanţului şi contului de profit şi pierdere, actualizarea formulelor de calcul în raport cu
noile prevederi legale fiind obţinută prin intermediul formularelor, a căror structură este
modificată în funcţie de exigenţele utilizatorului.
De asemenea, o importanţă deosebită se acordă evaluării finaciare globale a întreprinderii (figura
4), sistemul informatic permiţând aplicarea mto rllor  /aluar prin acordarea unor
punctaje pentru fiecare criteriu luat în calcul (categoria de ţară, gradul de vizibilitate, tipul
activităţii, calitatea managementului sau perspectivele pe care le oferă firma analizată). Ulterior,
organizaţia este punctată prin intermediul unui sistem de note cuprinse în intervalul [1:10] şi, în
funcţie de performanţele şi rezultatele obţinute, societatea pimeşte un calificativ pe baza căruia
banca urmează să decidă acordarea/neacordarea creditului solicitat.
Mig ra 4. Eval area inanciară globală şi cotarea irmei SC ALMA SA
În acelaţi timp, aplicaţia informatică rezolvă o problemă destul de delicată - elimină efectul
inflaţiei şi a cursului valutar nefavorabil prin generarea unor indicatori de echilibru, solvabilitate
şi rentabilitate, după ce s-a efectuat o transformare valorică a principalelor elemente de bilanţ şi
SIG din lei în EURO sau USD.
În cazul utilizatorilor cu experienţă bogată în domeniul contabilităţii şi analizei financiare, pentru
calculul indicatorilor se recomandă o altă soluţie informatică; ideea de la care se porneşte constă
în definirea unormtamol  alul care permit introducerea unui nou set de indicatori
economico-financiari sau actualizarea formulelor de calcul pentru cei deja existenţi. În prima fază
se impune declararea unei noi categorii de indicatori (în varianta în care utilizatorul doreşte să
Älărgească´ spectrul analizei) sau selectarea unei valori din lista predefinită prin intermediul
formularuluiomnlatoratornator(prezentat în figura 5):

Mig ra 5. Morm lar l Nomenclator categorii clienţi


Ulterior, printr-un alt formular (figura 6) se declară numele indicatorului, se introduce un text
explicativ prin care se specifică rolul acestuia, se precizează categoria din care face parte şi se
descrie algoritmul de calcul pentru fiecare indicator ales (fapt care presupune cunoaşterea
reglementărilor legale şi a regulilor contabile fundamentale); în final se specifică limita minimă şi
cea maximă asociate indicatorului respectiv, se efectuează calculul şi se generează un raport cu
toate informaţiile solicitate de utilizator.

Mig ra 4.21. Morm lar pentr calc l l indicatorilor


Analiza economico-financiară efectuată a evidenţiat rolul deosebit pe care îl au indicatorii
implicaţi în programul informatic, respectiv înalta calitate pe care o poate avea actul decizional
prin explicarea metodei prezentate.
Indicatorii de diagnosticare a activităţii întreprinderii solicitante de credite sunt foarte numeroşi
şi relevanţi, astfel încât permit o apreciere pertinentă a realităţii agentului economic sub toate
aspectele sale: performanţe, rentabilitate, lichiditate, solvabilitate, eficacitate etc. Avantajul
acestui program informatic rezidă în faptul că funcţiile scor determinate (punctajele calculate)
scutesc instituţia creditoare de efortul calculării, interpretării şi încadrării individuale a fiecărui
indicator şi a fiecărei societăţi în limitele prevăzute de teoria economică, pentru acoperirea
împotriva riscului. Economiile de timp sunt foarte mari deoarece introducerea datelor din balanţă
constituie singurul efort uman; celelalte operaţii de calcul a indicatorilor se efectuează automat şi
sistematic de către program, în final obţinându-se un scor (notă ponderată) care permite
încadrarea întreprinderii într-o anumită categorie (A,B,C...etc) care evidenţiază gradul
de încredere, respectiv de risc al agentului economic. În aceste condiţii, societatea creditoare ia
decizia de acordare/neacordare a împrumutului, fără teama de nerambursare.
Ca o concluzie generală, se poate remarca faptul că actul decizional are rolul esenţial în
funcţionarea normală a organizaţiei pe termen lung. Orice suspiciune apărută în prezent cu privire
la performanţele economico-financiare poate deveni ulterior o realitate dură, dacă managementul
societăţii nu se sesizează şi nu întreprinde măsuri de redresare la timp. Aşa cum preciza şi
François Bacon Ädacă omul începe cu certitudinile va sfârşi prin a se îndoi, dar dacă se va
mulţumi a începe cu îndoielile, va sfârşi prin a avea certitudini´.
?
a?
?