Sunteți pe pagina 1din 10

UNIVERSITATEA DIN

BUCURESTI
FACULTATEA DE ISTORIE

DREPT COMUNITAR EUROPEAN


ADERAREA TURCIEI LA UNIUNEA
EUROPEANA

SECTIA: RELATII INTERNATIONALE SI STUDII EUROPENE


Grupa: STUDII EUROPENE
Istoria Uniunii Europene este o extindere continua a democratiei. De la primele
sase state democrate postbelice din vestul Europei s-a ajuns la 12, apoi la 15, pentru ca
in acest an sa fie 25 de state si 27 in 2007. In mod evident, procesul de extindere va
continua cel mult pana la Turcia si Ucraina, care deja depasesc limitele geografice ale
continentului european. Nu va fi posibil ca UE sa avanseze in Asia si Africa fara a-si
pierde identitatea sau a-si risca iesirea de pe scena politica. Astfel, organizatia trebuie
sa-si defineasca bine relatiile cu tarile care vor ramane definitiv la granita Uniunii.

Uniunea Europeana se pregateste pentru o noua extindere. Bulgaria si Romania


vor deveni membre in 2007, sau cel mai tarziu in 2008. Insa, pe 17 decembrie 2004, s-a
luat o hotarare istorica, aceea de a incepe negocierile de aderare cu Turcia.

Turcia este o ţară în sud-estul Europei şi Peninsula Anatolia din Asia. Este continuatoarea
statului istoric numit Imperiul otoman.
Republica Turcia a fost intemeiata la 29 octombrie 1923. Republica a insemnat un nou mod
de viata pentru cetatenii turci. La baza acestuia se afla principiul conform caruia suveranitatea se
bazeaza pe vointa poporului. Un alt aspect important se refera la faptul ca perioada Republicii a
fost cea mai lunga perioada de pace in istoria Turciei. Datorita acestei perioade de pace au avut loc
in Turcia evolutii deosebit de importante. In lumina obiectivului definit de intemeietorul Republicii,
marele om de stat Mustafa Kemal AtatUrk, "de a atinge nivelul civilizatiei contemporane", s-au
realizat reforme foarte importante, au avut loc mari schimbari. Astazi, Tucia este tara democratica,
laica, care a adoptat principiile statului de drept, in care sunt respectate drepturile omului. Cu
aceste caracteristici, Turcia, a carei populatie este majoritar musulmana, a demonstrat ca
democratia si islamul pot coexista. In cadrul transformarilor care au avut loc de la inceputurile
Republicii s-a evidentiat vocatia europeana a Turciei.
In acest sens, in perioada Republicii, Turcia a devenit membru al tuturor institutiilor
europene importante. Vocatia europeana a Turciei se evidentiaza clar in cadrul relatiilor sale cu
Uniunea Europeana. La reuniunea la nivel inalt a Uniunii Europene de la Helsinki, din anul 1999,
Turcia a fost recunoscuta ca tara candidata.
Aderarea Turciei va conduce la rezultate importante atat din punctul de vedere al Turciei,
cat si al Uniunii Europene. In acest fel, aderarea Turciei la Uniunea Europeana va avea o mare
influenta pe calea realizarii concilierii dintre civilizatii.
Acceptarea Turciei ca posibil membru va impinge granitele Uniunii pana in Caucaz si
Orientul Mijlociu. Turcia este diferita de toate celelalte state. Este cea mai mare si cea mai saraca
tara, care a fost invitata pentru inceperea negocierilor, si, totodata, cea mai diferita din punct de
vedere cultural. In ultimii ani, Turcia s-a transformat profund, insa mai are inca multe etape de
parcurs pana cand va ajunge sa indeplineasca toate cerintele impuse pentru aderare.
Turcia creeaza un precedent, care da sperante Ucrainei de a se integra si ea in structurile
Uniunii Europene si ale NATO, chiar daca, oficial, raspunsul Bruxelles-ului a fost deocamdata
negativ.
Cetatenii europeni nu doresc extinderea Uniunii, in special atunci cand vine vorba de Turcia.
Cu toate acestea, oficialii de la Bruxelles imping granitele UE catre Balcani. La data de 3 octombrie
2005, Uniunea Europeana si-a definit viitorul pentru o lunga perioada de timp. Acceptarea cererii
facute de Turcia pentru deschiderea negocierilor de a deveni membru cu drepturi depline, decizie
urmata la cateva zile de reluarea negocierilor cu Croatia, semnifica renuntarea la curentul de opinie
conform caruia, in locul extinderii, trebuie intarite legaturile politice, economice si culturale intre
membrii actuali.
Franta, Germania sunt statele care au acceptat cel mai greu procesul de extindere. Marea
Britanie, avand ca aliat Statele Unite, a facut presiuni imense pentru extinderea Uniunii. Motivatiile
strategice au predominat, interesul global pentru cresterea securitatii in lume. Nu trebuie omis, din
toata aceasta ecuatie, faptul ca Turcia este un membru deosebit de important al NATO, dar in
acelasi timp intretine relatii stranse cu Federatia Rusa.
O privire in viitor: Uniunea Europeana va avea, peste 10 sau 15 ani, dupa ce Turcia se va
integra deplin, granite cu Siria. Iar extinderea nu se va opri aici. Polonia, care a aderat anul trecut,
este un puternic sustinator al Ucrainei. Schimbarea de regim de la, sustinerea aspiratiilor sale
europene si de catre SUA sunt de natura a grabi procesul de integrare a tarii in Uniunea
Europeana. Statele care s-au desprins din fosta Iugoslavie se afla si ele pe parcursul integrarii,
aflandu-se in diverse stadii ale negocierilor.
Pe scurt, in 2015, cand se preconizeaza ca Turcia va intra in clubul tarilor europene,
Uniunea Europeana va numara cel mai probabil intre 32 si 37 de state membre, fata de 25, in
prezent, sau 27 in 2007, dupa aderarea Romaniei si Bulgariei. De-abia atunci, cu Turcia si Ucraina,
vor fi stabilite granitele estice definitive, Federatia Rusa avand, probabil, un statut privilegiat in
relatia cu Uniunea Europeana.
Despre granitele sudice, deocamdata nu se poate anticipa daca vor ramane cele actuale sau
daca tari precum cele magrebiene nu vor purta si ele negocieri pentru a se alatura Uniunii.
Interesant, in aceasta constructie geopolitica a mileniului trei, este ca se suprapune in cea mai
mare parte cu granitele atinse de Imperiul Roman in perioada sa de maxima inflorire. Constructia
politica va fi insa mai descentralizata. Continuarea extinderii europene inseamna sfarsitul
conceptului de State Unite ale Europei. Gradul de integrare, mai ales in domeniul politic, va fi mai
redus, puterea Parlamentului si a Comisiei Europene fiind mai slaba in noua viziune. Insa, aceasta
formula ii va conferi statutul de mare putere mondiala, fiind o contrapondere SUA, a Rusiei, Chinei
si Japoniei.
Tot acest proces, de definire a traseului care va fi urmat in anii ce vor veni, nu a primit inca
aprobarea populara. Nici Parlamentul European, nici cele nationale nu au fost intrebate ce cale
trebuie aleasa.
Opinia publica, in marea ei majoritate, nu vrea ca Uniunea Europeana sa continue procesul
de extindere, in special cand vine vorba de Turcia. Respingerea Constitutiei europene a insemnat
fara echivoc: „Nu pentru o uniune «sans fronti”res»“. Sondajele de opinie realizate in ultimul timp
confirma aversiunea fata de aderarea a noi state, mai ales in cazul Turciei. 42% din cetatenii
francezi considera ca identitatea lor este mai degraba amenintata de planurile de extindere ale
Bruxellesului, in loc sa-i protejeze. Decizia luata pe 3 octombrie 2005, de incepere a negocierilor cu
Turcia, este departe de ceea ce inseamna un proces democratic, fiind impusa impotriva vointei
populare. Aceste cuvinte se pot citi in presa franceza, austriaca, germana etc. Dupa rezultatul
negativ al plebiscitului din primavara, Uniunea se pare ca si-a pierdut gustul pentru consultarile cu
propria populatie, adoptand decizii care implica profund viitorul celor 25 de state membre, fara a
mai tine cont de parerea propriilor cetateni.
Turcia nu va adera inainte de 2014, din cauza constrangerilor financiare la care este supusa.
O mare tara, dar saraca, care va avea nevoie de o finantare substantiala imediat dupa aderare.
Acest lucru nu este cuprins in bugetul 2007 – 2013, care este deja elaborat. Este posibil ca
negocierile sa dureze chiar mai mult, Turcia avand de armonizat nu mai putin de 35 de capitole
importante in legislatia nationala. Teoretic, in final s-ar putea ca nici sa nu fie admisa, insa pana in
prezent nici o candidatura nu a fost respinsa de catre Comisia Europeana. Deschiderea capitolelor
de negociere va incepe peste cateva luni, cu stabilirea parcursului, a termenelor-limita pentru
implementarea noii legislatii. In mod special, Ankara va intampina dificultati pentru a se alinia la
practicile europene in ceea ce priveste protectia mediului, avand de investit miliarde de euro,
legislatia muncii si a protectiei sociale vor trebui refacute, sa elimine orice fel de discriminare, iar
ajutoarele acordate regiunilor sarace si anumitor ramuri industriale vor fi suspendate.

TURCIA, ECONOMIE DE PIATA FUNCTIONALA

Un prim pas spre aderarea Turciei la UE va fi recunoasterea de catre Comisia , in cursul lunii
noiembrie, a statutului de „economie de piata functionala”, a declarat un oficial UE, agentiei
Reuters. Confirmarea functionarii unei economii de piata este una dintre conditiile cerute membrilor
Uniunii Europene si o recompensa a comisiei consemnate in raportul anual privind progresele
facute de Turcia, care a fost dat publicitatii pe 9 noiembrie 2005, oferind posibilitatea accelerarii
negocierilor pe teme economice. „In raportul de tara se va consemna pentru prima data ca Turcia
este asimilata cu o economie de piata functionala. Aceasta inseamna deschiderea capitolelor de
negociere economice si trebuie sa serveasca stabilitatii economiei si sporirii investitiilor straine”, a
adaugat sursa citata de Reuters. Insa, cea mai grea sarcina de indeplinit o va reprezenta
rezolvarea diferendului dintre Turcia si Grecia privind Republica Cipru, membra de anul trecut a
Uniunii Europene. Pana acum, Tucia a refuzat sa recunoasca Cipru, iar comunitatea internationala
nu a recunoscut partea din Cipru ocupata de trupele turce. Stingerea acestui conflict istoric si
depasirea ultimului obstacol pentru admiterea Turciei in Uniunea Europeana va reprezenta, in
acelasi timp, un mare succes al diplomatiei de la Bruxelles.
Ecourile deciziei de a deschide portile pentru aderarea Turciei cu drepturi depline la Uniune sunt
complet diferite pe cele doua maluri ale Atlanticului. Nu este un secret pentru nimeni ca
Washingtonul a exercitat mari presiuni asupra statelor care doreau sa ofere Turciei doar un statut
de rang inferior in cadrul Uniunii. Aceasta ar fi insemnat, practic, incheierea procesului de
extindere, eventuala admitere a unor mici state tinand mai mult de o problema de imagine, si nu
de o extindere reala a granitelor Europei.
“Gindul ca Uniunea Europeana va avea in curind granita imediata cu tari ca Siria, Irak,
Iran, Azerbaidjan, Armenia si Gruzia, probabil ca nu-i da pace comunitatii europene”, spune
analistul politic Armen Poghosian, conferentiar de geografie social-politica la Universitatea de Stat
din Erevan. “Pe ei nu ii incinta nici perspectiva integrarii in comunitatea europeana a unei populatii
musulmane de 100 de milioane de oameni, cit se pare ca va numara populatia Turciei peste 15-20
de ani”
Desi procesul integrarii Turciei poate dura 15 ani si integrarea inca nu este deloc garantata,
atentia societatii si cercurilor politice din Armenia deja s-a concentrat asupra a doua puncte legate
de aceasta problema: recunoasterea genocidului armean de catre Ankara si ridicarea blocadei
turcesti impotriva Armeniei. “Aceasta are legatura imediata cu interesele Armeniei, intrucit creaza
posibilitatea ca punctele de vedere armenesti sa fie mai des exprimate. Prin importanta lor, cele
doua “chestiuni armenesti” urmeaza imediat dupa prima conditie de aderare care este
recunoasterea de catre Ankara a integritatii Ciprului”, spune Poghosian.
Cu doua zile inainte de ziua de 15 decembrie, cind summit-ul de la Bruxelles a decis
inceperea negocierilor de aderare cu Turcia, Parlamentul European a adoptat o rezolutie fara
caracter obligatoriu pentru partile implicate in negocieri. Printre problemele ridicate in rezolutie se
numarau si recunoasterea genocidului armean si ridicarea blocadei. Ministrul de externe Vartan
Oskanian si o seama de analisti sint de parere ca, in timp, aceste doua puncte pot deveni factori
decisivi de care partile vor fi nevoite sa tina seama.
Chestiunea aderarii probabile a Turciei la Uniunea Europeana a stirnit un puternic ecou
printre armeni. Federatia Revolutionara Armeana Dasnaktutiun a organizat manifestatii de protest,
dintre care una s-a desfasurat luna trecuta la Bruxelles. In declaratia Congresului Mondial Armean
se spunea: “Congresul Mondial Armean crede ca refuzul Turciei de a condamna crima genocidului
armean, refuzul de a aplica normele de drept international in chestiuni litigioase cu Grecia, invazia
trupelor de ocupatie turcesti in Cipru refuzul de a se supune nu meroaselor rezolutii ale ONU
condamnind divizarea arbi trara a acestui stat, precum si negarea drepturilor mino ritatii kurde fac
astazi imposibila aderarea turciei la Uniunea Europeana.”.
Si reprezentantii clerului armean s-au exprimat aceasta privinta. Catolicosul Aram I al Marii
Case a Ci liciei si-a exprimat indoiala in legatura cu graba dovedita de anumite state europene
chestiunea aderararii Turciei la Uniunea Europeana . “Comunitatea Europeana nu este o comunitate
bazata exclusiv pe interese economice si coo perare politica. Exista valori care asigura identitatea,
in tegritatea si coeziunea Euro pei. Unde se afla astazi Tur cia din perspectiva asigurarii acestor
valori si a drepturilor omului? Turcia continua sa nege trecutul, genocidul armenilor, iar Europa
trebuie sa ridice aceasta chestiune”. Parerea patriarhului armean de la Constantinopol, Mesrob
Mutafian, este putin diferita: “Nenorocirea din anul 1915 este un subiect foarte bun pentru
speculatii. Primul ministru al Turciei, Recep Erdoghan, a subliniat ca aceasta problema trebuie
lasata in seama istoricilor. Aderarea Turciei la Uniunea Europeana va favoriza pacea in regiune”.
Presedintele Frantei, Jacques Chirac, a declarat pe 17 decembrie la Bruxelles ca, daca
Ankara nu va recunoaste genocidul armenilor si Republica Cipru, atunci “Parisul va boicota
negocierile de aderare a Turciei la Uniunea Europeana“. Slovacia, care a recunoscut genocidul
armean cu putin timp in urma, a indemnat la rindul ei Turcia sa-si revizuiasca pozitia in aceasta
chestiune.
Multe organizatii politice din Armenia leaga anumite sperante de Adearea Turciei la Uniunea
Europeana. Dupa parerea acestora, granita comuna cu Uniunea Europeana va favoriza integrarea
Armeniei in aceasta. Dintre partidele influente doar FRA Dasnaktutiun se exprima ferm impotriva
intrarii Turciei in UE. “Pozitia optimista in chestiunea posibilei aderari a Turciei la Uniunea
Europeana manifestata de anumiti reprezentanti ai clasei politice conducatoare din Armenia nu se
justifica prin actualele evolutii istorice”, spune analistul Armen Poghosian. “Acestia ignora cu totul
faptul ca aderarea Turciei la Consiliul Europei nu o opreste sa blocheze 268 de kilometri ai spatiului
politic european, adica granita cu Armenia. Acelasi lucru poate fi spus si in cazul Organizatiei
Mondiale a Comertului (OMC). Turcia declara pe fata despre imposibilitatea respectarii principiului
de stabilire a relatiilor comerciale deschise cu Armenia, desi amindoua statele sint membre ale
OMC. Nu este deloc clar de ce ar trebui Turcia sa respecte valorile Uniunii Europene in cazul in care
ar deveni membra a acesteia”.
Autoritatile de la Erevan au salutat rezolutia adoptata de Parlamentul European pe 15
decembrie, in ajunul summitului la virf al Uniunii Europene, rezolutie in care se facea apel catre
liderii tarilor europene sa inceapa negocierile cu Turcia. Aceasta atitudine a Erevanului a fost
determinata de existenta in rezolutie a celor doua puncte armenesti, ca o conditie prealabila
ridicata in fata Ankarei. “Aceste doua principii de baza, recunoasterea genocidului armean si
ridicarea blocadei, isi vor gasi negresit locul in evolutiile viitoare ale acestei probleme”, a spus pe
15 decembrie ministrul de externe Vartan Oskanian. “Nu pot spune cum vor fi abordate acestea la
summit dar, in ultima instanta, intrun fel sau altul, acestea isi vor gasi expresia”. Pe 17 decembrie
punctele armenesti nu au fost abordate, iar discutiile s-au purtat in principal in jurul chestiunii
recunoasterii Ciprului de catre Turcia.
Cu toate acestea, analistii politici cred ca, mai devreme sau mai tirziu, punctele armenesti
vor fi la rindul lor reflectate in dezbateri, mai ales ca negocierile dintre Uniune si Turcia incep in al
90-lea an de la declansarea genocidului armean.

ESTE IMPORTANTA ADERAREA TURCIEI

Aderarea Turciei ar însemna ca Uniunea Euopeană să se învecineze cu Irakul, Siria, Iranul şi ţările
din Caucaz şi ar aduce pentru prima oară în Uniune o ţară cu o populaţie majoritar musulmană.
Această perspectivă i-a divizat pe politicienii Uniunii: unii consideră că Turcia nu va putea fi
absorbită, alţii cred că este esenţial ca Turcia să devină şi un partener politic, nu numai strategic,
al Europei.
Cei care susţin aderarea mai spun şi că nu trebuie descurajată o ţară care oferă un exemplu
democratic celorlalte ţări islamice din Orientul Apropiat.
Analistul BBC Paul Reynolds consideră că există trei factori care indică un posibil succes al
cererii Turciei în viitor. În primul rând, Turcia şi-a demonstrat dorinţa de a se adapta la standardele
europene şi a înregistrat progrese certe în democratizare şi în respectarea drepturilor omului. În al
doilea rând, deşi religia populaţiei este Islamul, Turcia are o puternică tradiţie seculară. Şi în al
treilea rând, Turcia este membru NATO, apărând Europa căreia acum încearcă să i se alăture. Iar
acest lucru va conta. In urmatoarele randuri mai jos voiu prezenta doua opinii diferite in lrgatura cu
aderarea Turciei la Uniunea Europeana.
Parlamentarul francez Pierre Lequillier este contra. "Aş vrea o puternică Europă
Politică", spune el, "o Europă în stare să vorbească cu aceeaşi voce în lume, şi asta nu e posibil
dacă aderă Turcia." "Uniunea nu poate fi doar o zonă de comerţ liber, trebuie să devină o uniune
politică, un actor important pe scena internaţională. Prin urmare trebuie să îşi definească
frontierele." "Faţă de ţările aflate dincolo de Bulgaria, România şi vestul Balcanilor avem nevoie de
o politică de "vecinătate" sau "proximitate" şi nu de integrare", crede parlamentarul francez Pierre
Lequillier.
Directorul unui centru de studii europene, Giles Meritt, este de altă părere:
"din motive de stabilitate, Tucia trebuie primită în Uniune." "Se află lângă republicile din Caucaz,
punctele fierbinţi din Asia centrală şi din Orientul Mijlociu. Este o putere regională şi exercită o
influenţă stabilizatoare în regiune." "Este în interesul pe termen lung al Europei ca Turcia să fie
ferm ancorată în Uniune." "În plus mai sunt şi avantajele economice. La momentul aderării, să
zicem în 2020, forţa de muncă activă în Europa, care va plăti pensiile celorlalţi, va fi mai mică de
50 la sută. În Turcia, forţa ade muncă activă va fi de două treimi", spune domnul Meritt.

In concluzie Comisia Europeana a recomandat anul trecut inceperea negocierilor


de aderare a Turciei la Uniunea Europeana, pe baza progreselor facute in domeniul
drepturilor omului si al economiei. Reformele constitutionale din 2001 si 2004 au fost
completate prin pachete legislative. Rolul armatei in politica statului a fost limitat pentru
a corespunde criteriilor europene. Turcia si-a liberalizat sistemul politic si a relaxat
restrictiile din domeniul libertatii presei si al dreptului la libera asociere si exprimare.
Minoritatile au capatat dreptul de a studia si de a se exprima in limba materna. Ankara a
abolit pedeapsa cu moartea si a luat masuri pentru a elimina tortura in timpul
interogatoriilor, a reformat sistemul juridic. In sud-estul Turciei a fost ridicata starea de
urgenta impusa de confruntarile cu minoritatea kurda, care a condus de-a lungul vremii
la abuzuri ale armatei in regiune. Guvernul Turciei a reusit sa reduca inflatia si sa obtina
o crestere economica de 5% in 2004.
Oficial, Turcia cere aderarea la Uniunea Europeana pentru intarirea economiei
sale, gratie deschiderii pietelor comunitare. In prezent, UE ii acorda deja un miliard de
euro, ca ajutor annual. Este de inteles ca numeroase cercuri financiare europene se
asteapta la profit de pe urma acestei extinderi si este de asteptat ca largirea inseamna si
delocalizarea industriei europene, dar si intrarea micului - dar performantului - complex
militar israeliano-turc in concurenta directa cu industriile europene. Sa nu mai vorbim de
forta de munca ieftina. Despre toate acestea a avertizat Comisarul pentru agricultura al
Uniunii, Franz Fischler: “Costul anual al acestei aderari pentru bugetul european, doar in
sectorul agricol, va fi mai mare decat pentru cele 10 tari recent admise in UE.” (Financial
Times, 10 sept. 2004)
Aderarea Turciei la Uniunea Europeana semnifica pentru Ankara o schimbare
majora in structurile de productie si pentru satele turcesti, iar pentru Bruxelles un cost
aditional care poate fi comparat in mare cu cel al largirii care a avut loc la data de 1 mai.
Este dificil sa se avanseze o cifra exacta a acestor costuri si de aceea e important sa se
faca o anliza a impactului” a adaugat Franz Fischler. In sfarsit, el a subliniat ca “ un
acord favorabil in ceea ce priveste candidature Turciei nu va semnifica ca procesele si
conceptele de integrare in Politica Agricola Comuna utilizate pentru celelalte zece noi
state membre vor putea fi aplicate si in cazul Turciei”.

Turcia - date esentiale


Populatia: 73,3 milioane
Capitala: Ankara
Suprafata: 779.452 kilometri patrati, dintre care aproximativ 97% in Asia si 3% in
Europa
Limba predominanta: turca
Religia predominanta: Islamul
Moneda nationala: lira turceasca
Speranta de viata: 68 de ani (barbati), 73 de ani (femei)
Principalele produse exportate: fructe si legume, textile si haine, otel
BIBLIOGRAFIE:

- www.aratonline.com
- www.bbc.ro
- www.bizwords.ro
- www.cotidianul.ro
- www.euractiv.ro
- www.hotnews.ro
- www.ngo.ro
- www.revistabilant.ro
- www.wikipedia.ro