1.

Nu constituie o formă de participare a procurorului la procesul civil: a)

semnarea minutei; b) exercitarea căilor de atac; c) semnarea hotărârii
judecătorești redactate ulterior.
2. Procurorul: a). trebuie să participe la judecată dacă toate părţile din
proces solicită aceasta; b). poate să exercite apel sau recurs chiar dacă a
participat sau nu la judecata finalizată cu hotărârea ce se atacă, în cazul
unei acțiuni civile care privește apărarea drepturilor și intereselor legitime
ale persoanelor puse sub interdicție; c). poate să solicite punerea în
executare a hotărârilor judecătorești pronunţate în favoarea dispăruţilor.
3. Dacă acţiunea civilă este pornită de procuror, titularul dreptului la care se
referă acţiunea: a).nu poate cere continuarea judecăţii în cazul în care
procurorul îşi retrage cererea; b).nu poate exercita calea de atac împotriva
hotărârii, în lipsa exercitării ei de către procuror; c).poate modifica, în
condiţiile legii, cererea de chemare în judecată.
4. Procurorul: a) poate să introducă orice acțiune civilă; b) poate să exercite
orice cale de atac împotriva hotărârilor judecătorești, cu excepția
hotărârilor pronunțate în acțiunile strict personale; c) poate să ceară
punerea în executare silită a hotărârilor pronunțate în favoarea unei
persoane dispărute.
5. Hotărârea de declinare a competenţei este corectă dacă: a) pârâtul a
invocat excepţia de necompetenţă teritorială după primul termen de
judecată, dar până la închiderea dezbaterilor, în cazul unei acţiuni în
revendicare imobiliare, instanţa sesizată nefiind cea de la locul situării
imobilului; b) instanţa sesizată cu o cerere de stabilire a locuinței copilului
minor, formulată împotriva fostului soț la care locuiește minorul în mod
statornic, este cea de la domiciliul reclamantului; c) acţiunea
moştenitorului vânzătorului prin care se solicită rezoluţiunea unui contract
de vânzare-cumpărare a unui imobil pentru neplata preţului este introdusă
la instanţa locului situării imobilului.
6. Prorogarea legală a competenţei: a) constituie un caz de litispendenţă; b)
operează şi în cazul în care cererea reconvenţională este disjunsă de
cererea principală, iar aceasta din urmă a fost respinsă ca nefondată; c)
nu îşi va mai produce efectele în caz de disjungere.
7. Cererile pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârşite
în procesele penale sunt de competenţa în primă instanţă a: a).
judecătoriei sau tribunalului, în funcţie de valoarea pretenţiei; b).
tribunalului; c). curţii de apel.
8. Este vorba de o prorogare legală a competenţei în cazul: a). conexităţii;
b). în care părţile convin, prin înscris autentic, ca o pricină să se judece de
o altă instanţă decât aceea care ar fi fost competentă teritorial potrivit legii;
c).cererii incidentale care, dacă ar fi formulată pe cale principală, ar atrage
competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad.
9. Conflictul de competenţă dintre o judecătorie şi un alt organ cu activitate
jurisdicţională dintr-un alt judeţ se rezolvă de către: a). tribunalul în raza
 căruia se află judecătoria; b). instanţa care este competentă să
soluţioneze plângerile împotriva actelor emise de organul respectiv; c).
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau, în cazul în care judeţele se află în
raza aceleiaşi curţi de apel, aceasta din urmă.
10. Dacă acţiunea în restituirea sumei împrumutate se introduce la instanţa de
la domiciliul reclamantului: a) instanţa poate declina, şi din oficiu,
competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de la domiciliul
pârâtului; b) instanţa va declina competenţa de soluţionare în favoarea
instanţei de la domiciliul pârâtului, în urma admiterii excepţiei invocate de
avocatul acestuia, după depunerea raportului de expertiză contabilă; c)
instanţa nu îşi va declina competenţa, chiar dacă pârâtul invocă în termen
excepţia de necompetenţă teritorială, în cazul în care locul prevăzut în
contract pentru executarea obligaţiei de restituire se află în raza teritorială
a instanţei de la domiciliul reclamantului.
11. Cererea de divorţ: a) este de competenţa instanţei în a cărei rază
teritorială se află închisoarea unde este deţinut pârâtul, deoarece citaţia i
se înmânează prin administraţia închisorii; b) este de competenţa
judecătoriei, chiar dacă s-a formulat o cerere de partaj al bunurilor
comune, printre care se află şi un imobil cu o valoare de 1.000.000 lei; c)
întemeiată pe acordul părţilor, trebuie semnată de ambii soţi.
12. Excepţia de necompetenţă: a) se soluţionează, după caz, prin încheiere,
sentinţă sau decizie; b) nu poate fi invocată din oficiu în cazul acţiunilor
privitoare la persoane; c) se discută cu prioritate faţă de excepţia
conexităţii, însă numai dacă părţile, prin acordul lor, nu pot înlătura
competenţa instanţei.
13. Reprezintă cazuri de prorogare judecătorească a competenței: a)
conexarea mai multor pricini aflate în fața unor instanțe deosebite, de
același grad; b) reunirea mai multor cereri, ca urmare a admiterii excepției
de litispendență; c) strămutarea pricinii.
14. Instanța poate invoca din oficiu excepția de necompetență teritorială în
cazul acțiunii: a) confesorii întemeiate pe dreptul de superficie; b) în
anularea legatului pentru lipsa discernământului testatorului; c) prin care
se solicită plata chiriei, dacă bunul ce formează obiectul locațiunii este un
imobil.
15. Instanța ultimului domiciliu al defunctului este competentă în cazul: a)
acțiunii în revendicare introdusă de un terț împotriva moștenitorilor; b)
acțiunii în anularea testamentului întocmit de defunct; c) acțiunii personale
introdusă de moștenitori împotriva terțului debitor al defunctului.
16. Este vorba de o prorogare legală a competenței în cazul: a) litispendenței;
b) conexității; c) în care creditorul sesizează instanța de la domiciliul unuia
dintre debitorii principali, pârâți în proces, care domiciliază în raza unor
instanțe diferite.
17. Este de competența judecătoriei: a) cererea în anularea contractului de
vânzare-cumpărare a unui imobil cu valoare de 600.000 lei; b) contestația
la titlu, indiferent de instanța care a pronunțat hotărârea judecătorească ce
constituie titlu executoriu; c) cererea privitoare la completarea propriei
hotărâri, prin care a omis să se pronunțe asupra onorariului interpretului.
18. Excepția necompetenței teritoriale, atunci când cererea privitoare la
executarea unui contract este introdusă la Judecătoria Constanța, iar locul
executării contractului și domiciliul pârâtului sunt în Arad, este o excepție:
a) de procedură, dilatorie, relativă; b) de procedură, peremptorie, relativă;
c) de procedură, dilatorie, absolută.
19. Competența teritorială este exclusivă: a) în acțiunea având ca obiect
evacuarea fostului chiriaș; b) în acțiunea având ca obiect reducțiunea
liberalităților excesive; c) în acțiunea având ca obiect restituirea sumei
date cu titlu de împrumut.
20. Necompetența teritorială este de ordine privată în cazul acțiunii: a) prin
care se cere rezilierea contractului de locațiune având ca obiect un imobil;
b) privitoare la despăgubiri, în materie de asigurare; c) prin care se
revendică un imobil.