CUPRINS

Cuprins…………………………………………………………………… 1
Introducere………………………………………………...................... 2
Capitolul 1. Noţiuni de anatomie şi fiziologie a aparatului 5
genital feminin
Capitolul 2. Prezentarea teoretică a avortului............................... 14
1. Definiţie………………………………………………………………. 14
2. Etiologia şi epidemiologia ..............................................……….. 14
3. Anatomie patologică………………………………………………… 17
4. Clasificare……………………………………………………………. 17
5. Simptomatologie…………………………………………………….. 19
6. Diagnosticul pozitiv şi diagnosticul diferenţial………………… 22
7. Complicaţii şi sechele………………………………………………. 23
8. Evoluţie şi prognostic……………………………………………….. 25
9. Tratament…………………………………………………………….. 25
10. Profilaxie……………………………………………………………… 28
Capitolul 3. Rolul asistentei medicale în îngrijirea şi tratarea
bolnavei cu avort............................................................................. 29
1. Internarea bolnavei şi asigurarea condiţiilor de spitalizare…… 29
2. Participarea asistentei medicale la examenul obiectiv…………. 30
3. Asigurarea igienei corporale şi generale…………………………. 32
4. Pregătirea, asistarea şi efectuarea recoltărilor de produse
biologice şi patologice…………………………………………………… 33
5. Participarea asistentei medicale la explorările paraclinice……… 37
6. Poziţia bolnavei în pat, urmărirea faciesului şi a funcţiilor 37
vegetative
7. Urmărirea funcţiilor vitale…………………………………………… 42
8. Alimentaţia bolnavei cu avort………............................................ 45
9. Participarea asistentei medicale la efectuarea tratamentului….. 46
10. Educaţia pentru sănătate şi profilaxia bolii……………………….. 49
11. Externarea bolnavei………………………………………………. 49
Capitolul 4. Dosare de îngrijire a bolnavilor cu
avort.................................................................................................. 51
Plan de ingrijire nr.1........................................................................ 52
Plan de ingrijire nr.2 ....................................................................... 62
Plan de ingrijire nr.3 ...................................................................... 73
Concluzii ...............................................................………………….. 83
Bibliografie……………………………………………………………… 89

ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTELOR CU AVORT

1
 INTRODUCERE

Sănătatea reproducerii şi sexualităţii reprezintă o componentă fundamentală

pentru dezvoltarea umană în general. Un comportament sexual şi reproductiv sănătos
are un impact semnificativ asupra sănătăţii generaţiilor următoare. Este bine cunoscută
de asemenea interdependenţa dintre populaţie şi dezvoltare şi faptul că obiectivele
demografice pot fi cel mai bine atinse prin respectarea drepturilor şi acoperirea nevoilor
indivizilor pentru planificare familială şi servicii de sănătate a reproducerii şi sexualităţii.
Nu se poate vorbi de sănătatea populaţiei, de natalitate şi mortalitate în mod abstract,
tratând problema doar din punctul de vedere statistic.

Strategia stabileşte obiective importante pentru intervenţii, cum ar fi creşterea

accesului şi a gradului de utilizare a serviciilor de planificare familială, prin creşterea
gradului de utilizare a mijloacelor moderne de contracepţie, în vederea reducerii
numărului copiilor abandonaţi şi a mortalităţii materne, determinate în principal de
folosirea avortului ca mijloc de control al fertilităţii. De asemenea, se urmăreşte
creşterea accesului la şi a calităţii serviciilor de îngrijire pre si post-natală, pentru
reducerea mortalităţii materne prin risc obstetrical şi a mortalităţii infantile.

Creşterea acţiunilor de prevenire a infecţiilor cu transmitere sexuală şi a

infecţiei cu virusul HIV / SIDA şi facilitarea accesului la serviciile de investigare şi
tratament a acestor afecţiuni, precum şi creşterea gradului de informare a populaţiei
asupra riscului de cancer cervical sau mamar şi facilitarea accesului la serviciile de
investigare şi tratament reprezintă de asemenea domenii importante de intervenţie.

Abordând o problemă complexă şi interdisciplinară, strategia în domeniul

sănătăţii reproducerii şi sexualităţii strategie complexă trebuie pusă în aplicare prin
programe şi activităţi speciale realizate colaborarea tuturor instituţiilor implicate în acest
domeniu, în primul rând de structurile Ministerului Sănătăţii şi Familiei, dar şi prin
colaborarea cu alte ministere şi instituţii publice sau neguvernamentale care sunt
implicate în activităţi care privesc sănătatea reproducerii.

2
 Prin apariţia acestei strategii, România se aliniază la recomandările
Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii cu privire la calitatea serviciilor oferite în domeniul
sănătăţii reproducerii şi la respectarea drepturilor de bază ale femeii şi cuplului şi
îmbunătăţirea rolului femeii în societate. Suntem convinşi că ea va contribui la
îmbunătăţirea stării sănătăţii reproducerii în România, ca o premisă pentru dezvoltarea
unor generaţii viitoare sănătoase.

Lucrarea de faţă nu îşi propune stabilirea unor algoritmi diagnostici şi

terapeutici, însă prin adaugarea rezultatelor obţinute de noi celor existente în literatura
de specialitate, dorim să contribuim la progresul în diagnosticul şi terapia avortului.

Prima parte cuprinde :

Capitolul 1: Noţiuni de anatomie şi fiziologie a aparatului genital feminin ,care este

compus din:
- organe genitale externe
- organe genitale interne
- glande anexe

În partea a doua a lucrării :

Capitolul 2 : Prezentare teoretică a avortului,am atins următoarele obiective:

1. Definiţia avortului
2. Etiologia şi epidemiologia avortului
3. Anatomie patologică
4. Clasificarea avorturilor
5. Simptomatologia avortului
6. Diagnosticul pozitiv şi diagnosticul diferenţial al avortului
7. Complicaţii şi sechele
8. Evoluţie şi prognostic
9. Tratamentul avortului
10. Profilaxia avortului

3
 Următorul capitol al lucrării :

Capitolul 3: Rolul asistentei medicale în îngrijirea şi tratarea bolnavei cu avort,

cuprinde date referitoare la paciente, de la internare şi până la externare,toate
explorările care se fac,alimentaţia pacientelor şi profilaxia.

A doua parte a lucrării, "Contributii proprii", cuprinde o parte personală planuri

de îngrijire şi anume trei cazuri de paciente cu avort,date despre anamneză, tratament,
nevoi afectate,obiective şi evaluare.
La finalul lucrării sunt expuse concluziile şi bibliografia aferentă.

MOTIVAŢIA ALEGERII TEMEI

Am ales această temă deoarece din punct de vedere personal este o problemă
delicată pentru orice femeie, care este pusă în situaţia să recurgă la această soluţie .
Deşi poate fi privită ca oricare altă procedură medicală aceasta poate lăsa
traume emoţionale în sufletul unei femei. În ziua de astăzi din cauza situaţiei sociale şi
anturajelor multe tinere adolescente riscă de-a face alegerea greşită din cauza lipsei de
comunicare şi a sprijinului financiar. Din aceste motive rata natalităţii a scăzut şi riscăm
ca în viitor populaţia să se reducă considerabil. Chiar dăca s-au expus multe metode
contraceptive totuşi femeile refuză să le aplice şi ajungând în final la avort.
Aceasta nu este doar o problemă medicală ci şi una religioasă expusă foarte
complex.
Acestea sunt principalele motive pentru care am ales să prezint acest subiect
dezvoltând şi expunând riscurile acestei proceduri.

CAPITOLUL I

4
 NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE A APARATULUI GENITAL FEMININ

1.1. NOŢIUNI DE ANATOMIE

Organele cărora le revine sarcina de a asigura reproducerea poartă denumirea de

organe genitale.

Aparatul genital feminin este compus din:

- organe genitale externe
- organe genitale interne
- glande anexe

Organele genitale externe:

1. Muntele lui Venus → este o proeminenţă triunghiulară cu vârful în jos şi baza în
sus, situate înaintea simfizei pubiene.
2. Formaţiuni labiale → sunt pliuri tegumentare ce delimitează despicătura
vulvară.
În funcţie de dimensiuni, se delimitează labiile mari şi labiile mici.
 Labiile mari – au o lungime de 7-10 cm şi 2 cm grosime. În constituţia lor, sub
pielea acoperită de păr se găsesc glandele sebacee şi sudoripare. La femeia
adultă labiile mari sunt groase şi rezistente, iar despicătura vulvară este închisă.
 Labiile mici – au o lungime de 3 cm, sunt de culoare roşie-rozată şi se găsesc
înăuntrul labiilor mari, ele delimitează vestibulul vaginal. Conţin glandele sebacee
şi corpusculi tactili speciali, aşa numiţi voluptatii. Pe mucoasa lor se găseşte un
număr mare de glande, ce secretă un mucus, care împreuna cu secreţia
glandelor anexe ale aparatului genital, lubrefiază vaginul, având un rol important
în actul sexual.
3. Organele erectile → sunt reprezentate de clitoris, corpusculi tactili speciali ai
labiilor mici şi bulbii vestibulari.

5
 Fig.1.1. Aparatul genital feminin

Clitorisul → este un organ nepereche, median, situat în partea anterioară a

vulvei, înapoia comisurii anterioare. Este format din doi corpi cavernoşi cu volum redus,
înveliti intr-o membrană fibroelastică. Rolul principal al clitorisului în actul copulaţiei este
de a recepţiona şi transmite stimuli sexuali, fie direct prin acţiune mecanică asupra
glandului clitoridian fie indirect in timpul contactului sexual.

Organele genitale interne:

- ovarele
- tubele uterine
- uterul
- vaginul

Ovarele → sunt glande sexuale ale femeii şi determină caracterele sexuale

primare. În ovare se produc ovulele.

Fig.1.2. Ovarele

6
 În afară de acest rol, ovarele mai îndeplinesc un important rol de glande
endocrine, prin secreţia hormonilor sexuali. Ovarele impreună cu tabele şi ligamentele
largi sunt numite de clinicieni anexele uterului.
- Aşezare: ovarele sunt aşezate în micul bazin, de o parte şi de alta a uterului şi
rectului, sub bufurcaţiile arterelor iliace comune.
- Forma: ovarele au fost comparate cu o migdală verde, ele având forma unui
ovoid puţin turtit.
- Culoare: ovarele au culoare albicioasă la nou-născuţi, roz-palid la fetiţă, iar la
femeia adultă sunt de culoare roşiatică ce se accentuează în timpul
menstruaţiei.După menopauză devine albicios-cenuşiu.
Aspectul: aspectul este neted şi regulat până la pubertate.După aceasta capătă
un aspect neregulat, suprafaţa sa fiind presărată cu numeroase depresiuni,
cicatrici, unele liniare altele neregulate.
- Consistenţa: la femeia adultă este elastică, dar fermă astfel ca el este palpabil
la examenul ginecologic. După menopauză capătă o consistenţă dură, fibroasă.
- Dimensiunile: cresc odată cu vârsta până la maturitate. La femeia adultă are
aproximativ următoarele dimensiuni: 4 cm lungime 3 cm lăţime, 1 cm grosime.
După menopauză el se atrofiază progresiv.
- Greutatea: la femeia adultă este de aproximativ 6-8 g.
- Structura: pe secţiune ovarul apare costituit în felul următor: la suprafaţă este
acoperit de un epiteliu, sub care se găseşte un înveliş conjunctiv.
Sub acest înveliş se găsesc cele două zone caracteristice ovarului: una centrală,
medulară şi alta periferică, corticală.
o Substanţa medulară → are o culoare roşiatică şi e caracterizată printr-o
structură intens vascularizată.
o Substanţa corticală → are culoare galbenă cenuşie şi conţine foliculi în
diferite faze de evoluţie sau involuţie.

Tubele uterine (trompele uterine) → sunt două conducte musculo-

membranoase care se întind de la coarnele uterine până la ovare.

7
 Tubele au un important rol în captarea ovulului, apoi în vehicularea acestuia şi
spermiilor. În treimea sa laterală se petrece fecundaţia. Ea oferă apoi condiţii favorabile
pentru efectuarea primelor diviziune ale zigotului şi migrarea acestuia spre cavitatea
uterină.

Fig.1.3. Trompele uterine

Forma:
- porţiunile tubei: tuba are o lungime de 10 – 12 cm şi prezintă patru segmente:
o infundibilul → compus dintr-un pachet de 10-15 ciucuri sau fimbrii care
măsoară 10-15 mm.
o porţiunea ampulară sau ampula tubei → este segmentul ce mai lung al
ei, măsoară 7-9 cm şi reprezintă aproape două treimi din lungimea
totală a tubei.
o istmul → pătrunde în cornul uterului, între ligamentul propriu al ovarului,
măsoară 3-4 mm diametru.
o porţiunea uterină → străbate peretele uterului, este de 1 cm şi îngustat
de 1 mm, o teacă de ţesut conjunctiv o separă de peretele uterin.

Vascularizaţia şi inervaţia ovarelor şi a tubelor uterine:

- Artetele → artera primară a ovarului este artera ovariană, iar a tubei, artera
uterină.

8
 - Venele → urmează în general dispoziţia arterelor: venele ovarului în fosa
iliacă se unesc într-un trunchi unic, vena ovariană care se varsă în stânga în
venă renală, iar în dreapta direct în vena cava inferioară. Venele tubei merg
paralel cu arterele formând o reţea subtubară.
- Nervii → sunt de natură organo-vegetativă, pentru ovar, provin în cea mai
mare parte din plexul ovarian şi în cea mai mică măsură din plexul uterin.
Nervii tubei provin din plexul ovarian şi din plexul uterin, ei urmează traiectul
vaselor.

Uterul → este un organ median nepereche, musculos, cavitar, în care se

dezvoltă oul, la sfârşitul sarcinii el expulzează fătul şi anexele lui.
- Forma: uterul are forma unui trunchi de con în sens antero-posterior, având baza
orientată în sus şi vârful trunchiat în jos. În partea sa mijlocie, uterul prezintă o
îngustare aproape circulară numită istm, care îl împarte în două porţiuni: una
superioară mai voluminoasă, numit corp, si alta inferioară numit col.
o corpul uterin → are un aspect conoid, turtit antero-posterior, căruia îl
descriem: două feţe, două margini, fundul, şi două unghiuri tubare.
o colul uterin → are formă cilindrică, uşor bombat la mijloc.
- Dimensiunile uterului: la femeia adultă, multipară sunt următoarele: lungime de
6 cm, lăţime la nivelul fundului de 4 cm, grosimea de 2 cm. La multipare aceste
dimensiuni cresc cu aproximativ 1 cm.
- Consistenţa uterului: este fermă, dar elastică, uşor de perceput la examenul
ginecologic.
- Greutatea uterului: este în medie de 50-70 g.
- Situaţia şi direcţia uterului: uterul se găseşte situat în centru cavităţii pelviene:
înapoia vezicii urinare, înaintea rectului, deasupra vaginului, fundul său se află
sub planul strâmtorii pelvisului, pe care nu o depăşeşte decât în sarcină sau în
unele procese tumorale. Corpul uterin este acoperit de peritoneu, care de pe
marginile lui laterale se continuă cu ligamente largi.
- Raportul dintre corpul şi colul uterului: ele formează un unghi cu vârful la
nivelul istmului numit unghiul de flexiune, în cazurile normale unghiul este

9
 deschis înainte spre simfiza pubiană şi măsoară aproximativ 140-170 s, se
spune că uterul se află în anteflexiune.
- Raportul dintre uter şi excavaţia pelviană: este curb, cu concavitate orientată
anterior.
- Variaţii fiziologice: uterul este organ mobil. Corpul se poate mişca în raport cu
colul la nivelul istmului, ca într-o articulaţie.
- Variaţii patologice: sunt acelea în care modificările direcţiei sau poziţiei uterului
sunt definite.
- Conformaţia interioară: în interiorul uterului se găseşte o cavitate turtită în sens
antero-posterior, care ocupă atât corpul cât şi colul uterin.
- Cavitatea uterului: este divizia printr-o strangulare situată la nivelul istmului în
două compartimente: cavitatea corpului şi canalul cervical.
- Cavitatea corpului: pe secţiune frontală prin uter are formă triunghiulară, cu
baza spre funful organului şi vârful spre canalul cervical. Ea este cuprinsă între
doi pereţi anterior şi posterior, plani, netezi, aplicaţi unul pe celălalt. Fiecare
perete prezintă un rafeu median. Dintre cele trei margini, una e superioară şi
două laterale. Toate trei marginile sunt convexe spre interiorul cavităţii la nulipare
şi convexe la multipare. Cele trei unghiuri sunt marcate prin trei orificii. Orificiile
foarte înguste corespund deschiderii tubelor. Orificiul interior conduce în canalul
cervical.
- Canalul cervical sau canalul colului: are aspect fuziform, extremităţile sunt
reprezentate prin cele două orificii ale acestui canal: orificiul intern conduce în
cavitatea uterină, orificiul extern se deschide în vagin.

Canalul cervical e limitat de doi pereţi unul anterior şi altul posterior, fiecare
perete reprezintă o plică mediană pe care se implantează de o parte şi de alta o serie
de plici oblice.

10
 Vascularizaţia şi inervaţia uterului:

o Arterele: irigaţia arterială a uterului este asigurată în primul rând de către

artera uterină, în mică măsură participă şi artera ovariană şi artera
ligamentului rotund.
o Venele: pleacă din toate tunicile uterului şi se adună mai întâi în nişte
canale speciale, situate în stratul plexiform al miometrului.
o Inervaţia uterului: este de natură organo-vegetativă, simpatică şi
parasimpatică.

Vaginul → este organul de copulaţie al femeii. Este un canal musculo-

membranos, extensibil, elastic, turtit antero-posterior, lung de 8-12 cm, şi larg de 2,5
cm. El se inseră pe laturile colului uterin, formând funduri de sac (anterior, posterior şi
două laterale) şi se deschide la nivelul vulvei.
Vaginul serveşte la copulaţie, eliminarea produşilor de concepţie la naştere, la
fluxul menstrual şi al secreţiilor normale şi patologice ale organelor genitale.

1.2. NOŢIUNI DE FIZIOLOGIE

Funcţiile sexuale feminine constau în:

- formarea şi maturarea ovulelor în ovar;
- lansarea ovulului capabil de a fi fecundat;
- reţinerea şi dezvoltarea oului;
- nidarea oului în uter;
- asigurarea dezvoltării intrauterine a produsului de concepţie.

Ovarul → are o dublă funcţie:

- exocrină → de producere a gametului feminin / ovulul, care prin ovulaţie este
limitat în exterior;

11
 - endocrină → de producere a hormonilor sexuali ovarieni care trec în sânge.
Ambele funcţii sunt legate de foliculul ovarian care conţine ovulul, iar peretele
conţine celule cu proprietăţi glandulare endocrine.

Colul uterin → are două funcţii importante:

 de barieră pentru mediul septic din vagin, deschizându-se numai în timpul:
- naşterii;
- menstruaţiei;
- ovulaţiei.
 de a tractare şi asigurare a supravieţuirii spermatozoizilor prin glera cervicală.

Corpul uterin → îndeplineşte trei roluri:

 rol în ciclul menstrual;
 loc de nidaţie pentru ou;
 rol în timpul naşterii, datorită miometrului.

Vaginul → mucoasa vaginului este protejată împotriva infecţiilor printr-o uşoară

aciditate pemanentă (ph= 4-5), asigurată de acidul lactic – din degradarea glicogenului
de către bacteriile saprofite ce există în mod normal în vagin.
Mucoasa vaginului prezintă modificări în funcţie de concentraţiile hormonale şi
are rol de organ copulator.

Fecundaţia → reprezintă procesul prin care spermatozoidul se uneşte cu ovulul.

Principalele acţiuni sunt:

 recunoaşterea ovulului de către spermie (acest lucru presupune şi faptul că ambii
gameţi să aparţină aceleiaşi specii);
 penetrarea membranei ovulului de către spermie;
 contopirea gameţilor (contopirea materialului genetic prezent în nucleii
gameţilor);
 sinteza de substanţe necesare implantării zigotului.

12
 Fecundaţia are loc la nivelul porţiunii ampulare a trompei uterine (1/3 externă).
Oul rezultat ajunge după 3-4 zile în cavitatea uterină, unde nidează.
Între zilele 16-42 de la ovulaţie are loc embriogeneza, perioada în care se
formează principalele organe.
Urmează perioada fetală de dezvoltare şi după 40 de săptămâni de la fecundaţie
se produce naşterea produsului de concepţie.

13
 CAPITOLUL II

PREZENTAREA TEORETICĂ A AVORTULUI

2.1.DEFINIŢIE

Avortul → este întreruperea sarcinii, înainte ca produsul de concepţie să fi

atins un grad de maturitate suficientă, care să-i permită dezvoltarea autonomă (după
întreruperea conexiunilor sale cu organismul mamei).
Potrivit criteriilor O.M.S. mai poate fi definit ca: întreruperea sarcinii în primele 28
de săptămâni de gestaţie, sau expulzia unui produs de concepţie (făt) a cărei greutate
este mai mică de 1000g, iar lungimea sub 35 cm. Ultimile două criterii legate - ponderal
şi al lungimii fătului utilizate în prezent în ţara noastră, pentru a delimita naşterea de
avort.

2.2.ETIOLOGIE ŞI EPIDEMIOLOGIE

Cauzele avortului spontan sunt multiple şi variate:

Factorii: favorizanţi ,determinanţi.
Originea factorilor putând fi:mediul extern,mediul intern.
De origine genetică:gene,nuclei,cromozomiale.
Factorii din mediul extern sunt:
-eforturile fizice legate de activitatea profesională a femeii poate produce avortul
prin declanşarea contracţiilor uterine;
-emoţiile negative permanente;
-alimentaţia carentată: carenţele de vitamine, proteine, fier, calciu, fosfor, pot
determina avortul prin apariţia de hemoragii placentare sau cu necroza vilozităţilor sau
prin moartea produsului de concepţie.
Factorii din mediul intern → aberaţiile cromozomiale de la nivelul oului reprezintă
un factor important (40%) în etiologia întreruperii spontane a evoluţiei sarcinii.

14
 De cele mai multe ori este vorba de aberaţii cromozomiale la nivelul celulelor
sexuale, care produc un ou ce este de la început anormal. Alteori gameţii sunt normali,
dar asupra oului acţionează o serie de factori, care produc aberaţii cromozomiale.
La baza acestor tulburări există trei grupe de factori:
Stări patologice familiale (heredo-colaterale): anomalii de dezvoltare, boli neuro-
psihice, boli endocrine şi de metabolism.
Stări patologice căpătate ale gameţilor: boli infecţioase (virale), boli endocrine,
vârsta înaintată, intoxicaţii endogene, iradiaţii ce pot determina perturbări ale funcţiei
gonadelor.
Afecţiuni ce apar pe organismul matern în cursul evoluţiei sarcinii: infecţii,
intoxicaţii profesionale, unele medicamente administrate la începutul gestaţiei:
Aberaţii cromozomiale numerice: variaţiile numerice ale cromozomilor pot
interesa setul cromozomial (poliploidie) sau numai o singură pereche de cromozomi
(aneuploidiu).
Tulburările din cadrul aberaţiilor cromozomiale numerice s-ar datora unui
supradozaj sau defect genetic şi în consecinţă enzimatic care ar duce la tulburări
metabolice responsabile de diferite anomalii organice, ce determină moartea produsului
de concepţie.
Anomalii morfologice: aceste anomalii se referă în special la dilaţiune şi
translocaţie, ele fiind mai puţin importante în declanşarea avortului, deoarece numărul
de gene din celula rămâne neschimbat sau variază puţin.
Infecţii cronice: Iuesul, toxoplasmoza, listerioza, pot determina avortul prin leziuni
placentare sau prin moartea embrionului sau fătului.
Intoxicaţiile cronice: alcool, plumb, tabagism, medicamente (trachilizante,
euforizante, etc.), produc frecvente leziuni placentare sau moartea produsului de
concepţie.
Afecţiuni ale sistemului nervos: în unele situaţii pot determina avortul prin
declanşarea contracţiilor uterine.
Afecţiuni ale sistemului endocrin: produc întreruperea sarcinii în procentaj de 30-
35%. Dintre toate tulburările hormonale cele mai importante sunt determinate de

15
anomalii ale steroizilor sexuali şi anume: insuficienţă estrogenică progestativă,
insuficienţă globală şi hiperandrogenia.
Afecţiuni ale sistemului hematopoietic:
-anemiile cronice → produc avortul prin moartea embrionului sau fătului datorită
hipoxiei.
-purpura hemoragică → determină hemoragii placentare.
-incompatibilitatea factorului Rh → poate produce avortul repetat în caz de
imunizare masivă cu anticorpi permanenţi când se ajunge la moartea produsului de
concepţie printr-un conflict grav anticorp-antigen.
Afecţiuni ale aparatului respirator: bronşita şi astmul bronşic → pot produce avortul,
fie prin declanşarea contracţiilor uterine fie prin moartea fătului datorită hipoxiei.
Afecţiuni ale aparatului circulator: cardiopatiile grave decompensate → pot
determina hemoragii placentare prin tulburări circulatorii pelviene.
Afecţiuni ale aparatului urinar: nefritele cronice → produc frecvent leziuni placentare
(hemoragii, infarcte).
Afecţiuni ale aparatului genital:
-malformaţii uterine → determină avortul prin declanşarea uterine ca rezultat al
incapacităţii de extensie a uterului.
-infecţii cronice → determină fixări defectuase şi fragile ale oului.
-tumorile (fibromul uterin) → explică determinarea avortului prin reducerea
extensibilităţii muşchiului uterin.
-cicatricile → în special cele de la nivelul corpului pot împiedica extensibilitatea
muşchiului uterin.
-deplasările → pot determina avortul prin înclavarea uterului gravid în micul bazin.
-incompetenţa cervico – istmică → explică în special avortul fetal (lunile 5-6) când
prin presiunea exercitată de către ou, se produce o relaxare a istmului şi colului.
Datorită acestui fenomen membranele de la polul inferior al uterului nu vor mai întâlni
nici o rezistenţă şi se vor rupe.

16
 2.3. ANATOMIE PATOLOGICĂ

S-a adoptat o diviziune anatomică:

- avortul ovular → când expulzia s-a făcut în primele săptămâni de sarcină;
- avortul embrionar → produs între a cincea şi a doisprezecea săptămână de
sarcină;
- avortul fetal → survenit din săptămâna a 13-a de sarcină.

În primele săptămâni de sarcină de cele mai multe ori părţile care constituie oul
sunt atât de infiltrate în sânge, încât masa expulzată se prezintă ca un bloc compact în
care nu se recunosc uşor elementele anatomice distincte.
Oul uman de 3 sau 4 luni are părţile constitutive perfect distincte. Dacă oul este
mort de mai mult timp, el suferă modificări de mumifiere, un făt mumifiat este scurtat,
pielea de culoare galben-pământie pe care lichidul amniotic, resorbit în parte, lasă un
depozit cremos. La vârsta de 5-6 luni, oul are aproape acelaşi aspect amniotic ca şi la
termen. Când fătul este viu, poate prezenta pentru puţin timp mişcări respiratorii şi bătăi
ale inimii.
Când oul a fost mort şi reţinut, fătul se măcerează, ţesuturile se îmbibă cu
seriozitate, pielea devine roşie-brună, se acoperă cu flictene pline de o seriozitate
roşiatică, consistenţa fătului este mult scăzută, oasele craniului sunt încălecate:
placenta poate prezenta leziuni degenerative, infiltraţii, focare hemoragice.

2.4.CLASIFICARE

În funcţie de modul în care se desfăşoară întreruperea sarcinii sau cum se face

evacuarea produsului de concepţie, din punct de vedere anatomo-clinic, avortul poate fi:
- iminent
-incipient
-incomplet
-complet

17
 Avortul complet → presupune expulzia integrală a oului şi a căducăi, iar de la
sfârşitul lunii a III-a expulzia fătului, placentei şi a căducăi. Avorturile foarte precoce, aşa
numitele „avorturi menstruale” , de regulă de cauză genetică, sunt în general avorturi
complete. Nici pentru lunile mari de sarcină, avortul complet nu reprezintă, totuşi, o
excepţie.

Avortul incomplet efectuat → presupune expulzia doar parţială a conţinutului (a

oului).
În cavitatea uterină sunt reţinute fragmente ovulare (în cazul avortului precoce),
sau sunt reţinute placenta şi caduca în avorturile tardive. Fragmentele rămase în uter
întreţin hemoragia.
Împreună cu cheagurile de sânge aflate în cavitatea uterină reprezintă un
excelent mediu de cultură pentru germeni care ascensionează din vagin prin colul
deschis.

Avortul în curs de efectuare → se caracterizează prin dilatarea colului

(deschiderea inclusiv a orificiului intern), pierderile de sânge abundente sau/şi ruperea
membranelor. În trimestrul II dacă s-au rupt membranele, avortul devine „inevitabil”,
chiar dacă nu s-au instalat încă contracţiile uterine dureroase (CUD) şi colul nu s-a
dilatat.
Din punct de vedere clinic, avortul poate să se desfăşoare:
într-un singur timp, în primele două luni de sarcină (oul este expulzat „în bloc”);
în doi timpi în lunile III-IV de sarcină. Întâi este expulzat fătul, apoi placenta.
Avortul se desfăşoară ca o „naştere în miniatură”.
În mod obişnuit însă, expulzia fătului şi, mai ales, dezlipirea şi expulzia placentei
sunt departe de a se produce cu aceiaşi promptitudine cu care au loc în naşterea la
termen.
Mai adesea, placenta este reţinută total sau parţial (împreună cu caduca) în
interiorul cavităţii uterine.
Ameninţarea de avort → se caracterizează prin apariţia durerilor lombo-
abdominale de intensitate nu prea mare, a metroragiei, reduse însă, iar uneori doar a

18
unei pierderi sero-sanguinolente. Colul rămâne închis sau, cel mult, se întredeschide
orificiul sau extern. Dacă vitalitatea oului nu este compromisă, încetarea contracţiilor
dureroase şi a pierderilor de sânge echivalează cu continuarea evoluţiei sarcinii.
Dacă, însă, contracţiile devin tot mai intense şi mai frecvente, metroragia mai
abundentă iar colul se deschide, avortul devine „iminent”.
După modalităţile procedurii avortului au fost definite:
Avortul spontan → întreruperea sarcinii printr-o cauză naturală;
Avortul provocat → care poate fi la rândul său:
-avortul provocat cu indicaţie medicală;
-avort la cererea femeii;
-ilegal, delictual sau criminal.

În raport cu vârsta sarcinii la care survine avortul acesta poate fi:

Ovular → pe timpul primelor 4 săptămâni de sarcină;
Embrionar → în săptămânile 5-12 (acesta mai ales cunoscut şi sub numele de
„avort precoce”);
Tardiv → din săptămâna a 13-a.
Incidenţa avortului, este dificil de stabilit. Se estimează însă ca 15-20% din sarcinile
diagnosticate pe parcursul primelor săptămâni, se soldează cu avortul spontan.
Din totalul avorturilor 15% sunt avorturi tardive.

2.5.SIMPTOMATOLOGIE

În majoritatea cazurilor, simptomele se succed în două perioade:

Perioada prodromică → numită ameninţare de avort;
Perioada de stadiu → sau efectuare;

În prima perioadă se întâlnesc trei simptome importante: dispariţia semnelor

obiective de sarcină, hemoragii, dureri.

19
 Femeia care prezintă semne subiective de sarcină ca: greţuri, vărsături, tulburări
senzoriale, sâni măriţi şi dureroşi, observă dispariţia tuturor semnelor.
Când avortul începe prin dezlipirea oului, apar pierderi de sânge – de la pierderea
unei cantităţi neînsemnate, repetată zilnic şi prelungită în curs de zile şi săptămâni,
până la hemoragia subită şi foarte abundentă cu alterarea gravă a stării generale, se
pot întâlni toate formele intermediare. Astfel, uneori pierderea începe printr-o serozitate
sanguinolentă, care se colorează apoi în roşu-viu puţin timp, pentru a se prelungi cu
pierderi persistente de culoare brună, asemănătoare cu drojdia de cafea. După ce
dezlipirea oului continuă, hemoragia reîncepe cu sânge roşu în cantitate mai
abundentă. De mai multe ori pierderile de sânge se produc brutal şi sunt foarte
abundente la început, însoţite de cheaguri mari cât oul sau cât portocala şi determină o
stare de anemie pronunţată.
În perioada  prodomică se produc şi dureri care sunt datorate contracţiilor uterine,
ele au caracter deosebit de cele ale travaliului de naştere, întrucât intensitatea lor este
moderată, sediul variabil în abdomenul inferior, în lombe sau perineu, se repetă la
intervale neregulate.
De multe ori contracţiile dau o stare de indispoziţie care sunt însoţite de alte
tulburări: greţuri, vărsături, urinări frecvente, tenesme vezicale sau rectale.
Perioada prodromică se conturează cu perioada de stadium în care hemoragiile
şi durerile se accentuează si apar simptome obiective şi locale.
În avortul de două luni, pierderile de sânge sunt aproape continue şi oul este
eliminat de multe ori în întregime după mai multe ore de dureri lombare sau
abdominale, însoţite de tenesme vezicale şi terminate prin colici expulsive. La această
vârsta se găsesc semne obiective manifestate: corpul uterin mărit de volum este
coborât, colul moale şi întredeschis, fundurile de sac sunt întinse şi dureroase, colul
poate  fi alternative, moale sau dur, după cum se  află în timpul sau  între contracţii.
Orificiul extern deschis permite simţirea oului când tinde să fie eliminat, uneori oul se
afla în parte în vagin, în parte în cavitatea cervicală.
În lunile a treia şi a patra, oul este de mărimea unui pumn chiar şi mai mare. Evoluţia
avortului se face mai lent. Contracţiile sunt foarte  dureroase se succed regulat, iar
pierderile de sânge şi cheagurile durează mai multe ore. Oul se dezlipeşte complet,

20
formează canalul cervical, care va lua o formă de pâlnie, orificiul extern se deschide şi
conţinutul uterului este expulzat în întregime într-un timp.
Când oul se rupe în cursul travaliului, eliminarea se face în doi timpi. Se poate ca
placenta şi membranele să nu se elimine, fie total sau parţial, caz în care rezultă
retenţia de resturi ovulare.
Semnele obiective la aceste vârste de sarcini sunt foarte lente : colul
este dehiscent permiţând pătrunderea degetului la tuşeul vaginal,  în canalul cervical
şi se simte fie membranele, fie cheagurile, fie părţi fetale.
Dacă examenul este făcut la sfârsitul travaliului sau imediat  după expulzia oului,
colul este scurtat, iar orificiul dilatat permite uşor pătrunderea a două degete.
Avorturile în cursul lunilor a 5 şi a 6-a, reproduce o naştere în proporţii reduse,
contracţiile sunt foarte dureroase, pierderile de sânge sunt foarte mici, iar expulzia se
face în doi timpi. În primul timp este expulzat fătul, iar în al doilea timp este expulzată
placenta. 

FORME CLINICE

Avortul ovular  în luna I-II, colul uterin se deschide şi elimina de obicei oul în
totalitate într-un singur timp.
Avortul embrionar  în luna III-IV, când embrionul este deplin format. Avortul se
execută în doi timpi ("naşterea în miniatură"). Se elimină întai embrionul şi apoi
anexele. De obicei rămân în uter resturi ovulare ce determină particularităţi clinice
aparte.
Avortul fetal  în luna V-VI, când sunt prezente mişcările fetale, percepute de
gravidă. Se poate caracteriza prin: avort în doi timpi ("naştere în miniatură"), resturi
ovulare în uter, hemoragie.

21
2.6.DIAGNOSTICUL POZITIV ŞI DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL

Diagnosticul se bazează  pe:  
- diagnostic clinic;
- examen de laborator.
Diagnosticul clinic: - semne subiective ( amenoree, tulburări neuro-vegetative)
                                - semne obiective, semne uterine de sarcină ( uter
mărit,  moale, păstos).
Dacă la o femeie care prezintă amenoree şi semne de graviditate apar hemoragii,
dureri sau ambele trebuie să  ne gândim de la început la posibilitatea unei întreruperi de
sarcină.
Prin examinarea completă a femeii trebuie rezolvate următoarele probleme:
     - dacă femeia este sau a fost gravidă;
     - dacă există o ameninţare de  avort;
     - dacă este un avort în curs de efectuare sau chiar efectuat;
     - dacă este complet sau incomplet;
     - dacă este complicat;
     - cauza lui.
 Durerile abdominale sau lombare la o gravidă pot fi datorate unei colici intestinale,
apendiculare, nefrite sau hepatice.
În primele două luni de sarcină un diagnostic diferenţial greu de lămurit îl oferă
sarcina extrauterină care după ce determină de la  început o amenoree, se manifestă
apoi prin dureri abdominale, pierderi de sânge persistente mărirea uterului şi  eliminarea
de caducă. Prezenţa sau diferenţa unei tumori anexiale fixează de obicei diagnosticul.
Diagnosticul unui avort în curs de efectuare nu se poate stabili decât prin examen
local, constatându-se că vaginul este plin de cheaguri, colul deschis, oul sau fătul
coborât în cavitatea cervicală, corpul uterin contractat intermitent, are volumul micşorat
faţă de vârsta sarcinii.
  Nu este întotdeauna uşor de precizat dacă expulzia fătului a fost completă sau
incompletă.

22
   Chiar atunci când oul pare eliminat în întregime, este posibil ca fragmente mari
de caducă sau cotiledoane să fie reţinute în uter. Pierderile de sânge în zilele care
urmează avortului constitue semnul cel mai sigur al retenţiei de resturi. Se adaugă
semne locale ca: un col moale, întredeschis care permite pătrunderea pulpei indexului
sau chiar o exploraţie intrauterină, corpul uterin mărit de  consistenţă păstoasă, este
dureros la presiune şi de multe ori deviat.
Examenul digital → lămureşte precis diagnosticul de retenţie. Diagnosticul de
infecţie post-avort se stabileşte prin constatarea febrei, a fetidităţii şi a purulenţei lohiilor,
a frisoanelor repetate şi a modificărilor patologice locale. Cazurile avorturilor spontane
au un prognostic benign cu totul diferit de avortul provocat, unde mortalitatea şi
morbiditatea au un procent mai ridicat.
Avortul cu retenţie este în proportie de 40-50%. Inventia medicală raţională asigură
vindecarea. În cazurile cu retenţie în care s-a aşteptat eliminarea spontană a resturilor
şi vindecarea în timp. Complicaţiile trec de 40-60% cel mai mult se complică cu
hemoragii, iar 5-10% se complică cu infecţii. Un număr foarte redus se vindecă prin
eliminarea spontană a resturilor, iar în cele mai multe cazuri dau naştere la complicaţii
tardive ca: polipi placentari,metrite,tulburări menstruale,sterilitate secundară.

2.7.COMPLICAŢII ŞI SECHELE

Complicatiile avorturilor sunt:

-  imediate;
-  tardive.

1. Complicatiile imediate sunt reprezentate de:

-         hemoragie;
-         infecţie.
Complicaţiile hemoragice pot merge de la anemie, moderată sau severă, până
la stări grave, de şoc hemoragic.Avorturile tardive, în lunile a V–a si a VI–a, pot să se

23
soldeze cu leziuni traumatice ale părţilor moi - rupturi ale colului uterului, părţilor
vaginului şi chiar ale perineului. Controlul instrumentar, practicat în avortul incomplet
efectuat, poate, de asemenea, să se soldeze cu complicaţii traumatice (mecanice)
-rupturi ale colului, perforaţii uterine, uneori cu lezarea viscerelor pelvine.
Complicaţiile infecţioase, aceste categorii de complicaţii sunt determinate de
prezenţa resturilor ovulare în cavitatea uterină, aceste resturi împreună cu cheagurile
de sânge de la acest nivel, constituie un excelent mediu de cultură pentru germenii din
căile genitale inferioare. Manifestările patologice din această categorie pot îmbrăca o
gamă largă de manifestări clinice, şi pot avea o multitudine de localizări, astfel pot
aparea infecţii la nivelul uterului – endometrite, metrite, sau infecţii generalizate, de tipul
septicemiilor.

2. Complicaţiile tardive – sunt mai ales de ordin infecţios, ele au cale de

transmitere hematogenă, prin sistemul venos, astfel pot aparea:
-         metrite cronice;
-         salpingo – ovarite;
-         tromboflebite pelvine;
-         subinvoluţia uterină se poate solda cu retroversie uterină;
-         suprainvoluţia uterină poate genera ulterior oligo sau dismenoree;
-         repetarea avortului;
-         sterilitate;
-         infertilitate;
-         traume psihoafective, generate de imposibilitatea de a avea copii – în
avorturile repetate şi habituale;
-         creşterea incidenţei sarcinilor ectopice;
-         creşterea numărului anomaliilor de inserţie ale placentei la sarcinile ulterioare
(praevia, acretta).
-         creşterea numărului decolărilor premature de placentă normal inserată, a
hemoragiilor din deliverenţă la naşterile ulterioare, a rupturilor uterine (pe uter incomplet
lezat, pe un uter cicatricial);
-         incidenţa crescută a avorturilor şi naşterilor premature.

24
 2.8.EVOLUŢIE ŞI PROGNOSTIC

În avortul spontan prognosticul imediat este bun, în condiţiile unei conduite

corecte şi în absenţa complicaţiilor. Prognosticul tardiv funcţional apare mai nuanţat.
Adeseori avortul precoce este de cauză genetică. Ouăle al căror bagaj genetic
este anormal (datorită unor erori ale gametogenezei, ale fecundaţiei sau survenite pe
parcursul primelor diviziuni ale zigotului) sunt  expulzate în cea mai mare parte, acest
fenomen apărând ca un mijloc de protecţie a speciei. Riscul recurenţei anomaliilor
genetice aleatorii este, în astfel de cazuri mic.
Prognosticul în avortul habitual este însă rezervat, în circumstanţele unei cauze
netratabile sau dificil de tratat, sau dacă nu se poate să fie identificată cauza bolii
abortive. Riscul recurenţei (repetării avortului) creşte progresiv, cu numărul de avorturi
spontane din antecedentele femeii.
Dacă femeia a mai prezentat alte trei avorturi spontane anterior, riscul ca sarcina
să se soldeze tot cu avort este de 32-47%.
Perioade mai lungi de timp de infertilitate (avort repetat, sterilitate secundară)
sugerează existenţa unei translocaţii echilibrate la unul din genitori.
Probleme deosebite terapeutice (şi, deci, un prognostic rezervat) implică şi
cauzele imune ale avorturilor repetate.
Un prognostic favorabil, în schimb, avorturile ce se datoresc unor cauze materne
locale şi generale tratabile.

2.9.TRATAMENTUL AVORTULUI

Conduita terapeutică în ameninţarea de avort constă în:

- stabilirea vitalităţii ovulare cu ajutorul ultrasunetelor (echografie, tehnica Doppler)

şi eventual, prin dozarea beta-HCG;
- instituirea repausului fizic şi al repausului sexual;
- spitalizare, în caz ca durerile lombo-abdominale se intensifică sau/şi apar
pierderile de sânge;

25
 - administrarea de spasmolitice uzuale, analgezice, tocolitice din grupul adreno-
mimeticelor (Partusisten, Gynipral, Ritodrina, Duvadilan, Salubutamol);
- administrarea de progestative gestagene ( Alilestrenol, Duphaston) sau
de  hidroxiprogesteron caproat (progesterone retard). Asupra eficacităţii
derivaţiilor progestageni în ameninţarea de avort, nu există probe sigure.
În avortul în curs de efectuare şi avortul incomplet efectuat, conduita  constă în
controlul instrumental (sau manual în lunile mari de sarcina) al cavităţii uterine.
În avortul în curs este evacuat oul, în cel incomplet placenta (sau fragmentele
placentare reţinute) şi caduca. În hemoragiile mari chiuretajul îmbracă un caracter de
urgenţă.
În avortul incomplet, chiar dacă hemoragia nu este importantă, controlul instrumental
este necesar pentru a preveni instalarea anemiei (dacă hemoragia se prelungeşte) şi
complicaţiile infecţioase.
O  situaţie particulară o prezintă avortul “inevitabil” ce se datorează ruperii
membranelor, dacă sarcina este mai mare de 14-16 saptamani. Evacuarea sarcinii prin
dilataţie extemporanee a colului (cu bujii dilatatoare HEGAR) nu este întotdeauna
posibilă, sau poate să se soldeze cu complicaţii traumatice importante.
Tratamentul avortului habitual va fi profilactic şi se va adresa cauzei lui (dacă poate
fi depistată şi este tratabilă):în malformaţiile uterine corecţia chirurgicală pe cale
abdominală sau histeroscopică (pot fi rezecate prin histeroscopie septurile uterine);în
incompetenţa cervico-istmică, practicarea cerclajului colului;în infecţiile vaginale cu
streptococi B, a fost propusă antibioticoterapia în asociere cu cerclajul colului;tratarea
unor boli infecţioase materne, ce pot sa determine avortul habitual (rickettsiozele cu
cicline în afara sarcinii, listeriozele cu betalactazinele, micoplasmele de asemenea cu
cicline în afara sarcinii);tratamentul unor boli cornice: HTA, diabetul de tip 1
(insulinodependent),tratament hormonal (progesterone retard, gestgene) în hipoplaziile
uterine;administrarea de aspirina în doze mici in anomaliile recurente ale placentatiei.
Tratamentul în avortul de cauza imună se află încă în stadii de debut. Pentru femeile
cu avorturi repetate la care nu pot fi identificaţi anticorpi blocanti, s-a propus imunizarea
prin administrarea de limfocite paterne. A fost propusă utilizarea de aspirină sau
prednison în doze mici, în prezenţa anticorpilor antifosfolipidici.

26
 În caz de avort iminent sau incomplet se instituie la indicaţia medicului o perfuzie de
Glucoză 5% (pentru a evita şocul hemoragic în caz de hemoragie masivă şi se
administrează antispastice).
După evacuarea spontană a produsului de concepţie urmează chiuretajul uterin în
condiţii de asepsie, în scop hemostatic. Dacă nu se evacuează spontan este necesară
evacuarea cu ajutorul perfuziei ocitocice, uneori se impune evacuarea chirurgicală
(mica cezariană), impunându-se în aceste cazuri profilaxia injecţiei cu antibiotic şi
remontarea stării generale.
O dată diagnosticat un avort complicat prin infecţie şi stadializat se începe o terapie
complexă:
-asigurarea ventilaţiei pulmonare-oxigenoterapie;
-tratamentul stării septice;
-antibiotic sau chimioterapice;
Până la stabilirea antibiogramei se recomandă o asociere de antibiotice.
-Penicilină G 15-20 milioane u/24 h sau
-Gentamicină 120 mg/24 h în infecţii, 0,40 mg i.m. la 8 h
-Metronidazol 2 g/24 h pe cale orală sau 4 g/24 h pe cale rectal sau infecţii 500 mg
la 12 ore i.v.
Pentru tratamentul infecţiilor cu germeni anaerobi:
Metronidazol: se poat administra în soluţie perfuzabilă până la ovule vaginale (1-2
g/24 h) sau sub formă de supozitoare intrauterine.
Combaterea şocului (refacerea volemiei cu sânge izogrup, izoRh), combaterea
tulburărilor hidroelectrolitice (soluţii macromoleculare), creşterea eficienţei miocardului
şi echilibrarea T.A. (tonicardice: Lanatozid, Digoxin, nedigitalice: Dopamină, Izuprel,
Propanolol, Plegomazin), menţinerea diurezei (Manitol, Furosemid);
Combaterea acidozei (bicarbonate de sodiu 84% THAM în funcţie de pH),
combaterea fenomenelor de coagulare intravasculară diseminată (Heparină,
Trombostop).
Mijloacele terapeutice ginecologice chirurgicale de eradicare a focarului septic sunt:
chiuretajul uterin, histerectomia parţială sau totală, laparotomie cu drenaj multiplu al
cavităţii peritoneale.

27
 În cazul în care toate eforturile terapeutice medicale, azotul are tendinţa crescătoare
(uree sanguină de 2 g%0) cu apariţia fenomenelor de I.R.A., va fi efectuat chiuretajul
uterin de necesitate, eradicarea focarului septic uterin fiind obligatorie pentru a se putea
recurge la efectuarea dializei.
Avortul, fie el spontan sau terapeutic reprezintă o traumă psihică majoră pentru
femeie şi în îngrijirile acordate acesteia, asistenta trebuie să se implice deosebit de
profund, prin sensibilitate şi competenţa sa profesională.

2.10.PROFILAXIE

Profilaxia avortului constă în depistarea precoce a gravităţii, dispensarizarea corectă

a gravidelor, asanarea diverselor focare morbide (TBC, lues, inflamaţii, tratarea
deficienţelor hormonale, corectarea condiţiilor de viaţă şi muncă, de mediu extern,
măsuri imediate în faza de ameninţare a avortului şi o activitate intensă de educaţie
sanitară).
Activitatea de contracepţie în noua viziune a Ministerului Sanătăţii, desfăşurarea în
centrele de Planificare Familială, axate doar pe această muncă, având personal calificat
şi competent.

28
 CAPITOLUL III

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA ŞI TRATAREA PACIENTELOR CU

AVORT

Asistenta medicală este persoana care poate acorda îngrijiri calificate, cu

devotament, posedând cunoştinţe tehnice necesare şi având un simţ al responsabilităţii
foarte dezvoltat.
Funcţiile lui se concretizează în acordarea acestor îngrijiri competente persoanelor
a căror stare o necesită, ţinând cont de nevoile afective, spirituale şi fizice:
- asigură liniştea şi repausul;
- sfătuieşte gravida să consulte de urgenţă medicul;
- observă pierderile de sânge, cantitatea, aspectul, eventuale resturi ovulare;
- măsoară şi supraveghează funcţiile vitale, observă comportamentul şi reacţiile
gravidei;
- administrează medicamentele recomandate de medic (sedative, calmante,
tranchilizante, etc);
- sfătuieşte gravida să-şi menţină o igienă riguroasă pentru evitarea infecţiei.

3.1.INTERNAREA BOLNAVEI ŞI ASIGURAREA CONDIŢIILOR DE SPITALIZARE

Asistenta medicală v-a prezenta pacienţilor secţia, va face cunostinţă pacientei

cu ceilalţi pacienţi. Va efectua instruirea pacientei cu privire la regulamentul de ordine
interioară al spitalului care cuprinde: accesul în unitatea spitalicească, regulile de
circulaţie a personalului, drepturile şi obligaţiile pacientului (regurile de comportare şi
regimul de viaţă al pacienţiilor spitalizaţi, programul de zi al secţiei, orele de servire a
mesei), accesul şi circulaţia vizitatorilor iar dacă pacientul este fumător, acestuia i-se
interzice acest lucru. Este o obligaţia asistentei medicale de a asigură curăţenia din
saloane, zugrăvite în culori deschise, odihnitoare cu iluminatul difuz şi indirect. Patul
trebuie să fie accesibil din toate părţile, lenjeria trebuie să fie curată şi schimbată ori de
câte ori nevoie, aceasta find locul în care pacientul îşi petrece majoritatea timpului. Se
vor înlătura factori vizuali, olfactivi care produc excitaţii negative. Asistenta medicală va

29
favoriza adaptarea pacientei la noul mediu furnizează informaţii de care pacienta are
nevoie, încurajează pacienta în vederea acomodării acesteia la condiţiile de
spitalizare.O primire adecvată în sectie diminuează stresul suferit de bolnavă la
internare şi uşureaza adaptarea lui la mediul spitalicesc.

Pentru întocmirea prezentei lucrări am luat în studiu 3 cazuri de paciente cu

diagnosticul medical de Avort, care au fost internate în secţia Obstretică-Ginecologie
a Spitalului Judeţean de Urgenţă Alba.
Acestea sunt:
- nume S.I., vârsta 30 ani, sex F mediul urban.
- nume T.G.,vârsta 24 ani, sexF mediul urban.
- nume J.G., vârsta 42 ani, sex F mediul urban.

3.2.PARTICIPAREA ASISTENTEI MEDICALE LA EXAMENUL OBIECTIV

Una din sarcinile importante ale asistentei medicale este colaborarea şi examinarea
clinică a bolnavului. Participarea acesteia este o datorie sau o obligaţie profesională.
Ajutând medicul şi bolnavul, asistenta crează un climat favorabil pentru
relaţia medic–pacient–asistentă. Pentru aceasta, asistenta trebuie să ţină cont de
următoarele sarcini:
- să pregătească fizic şi psihic pacienta;
- să pregătească materialele şi instrumentele necesare examinării;
- să asigure condiţiile de desfăşurare a examinării;
- să pregătească documentele medicale (fişă de consultaţii, foaia de observaţie
clinică, rezultatele examinării);
- asigură iluminaţia necesară examinării unor cavităţi naturale a organismului;
- fereşte pacientul de traumatisme, curenţi de aer;
- asigură liniştea necesară desfăşurării examenului;
- pregăteşte produse biologice ale pacientei, pentru a le arăta medicului la vizită.

30
 Examinările de laborator efectuate produselor biologice şi patologice le trece
în fişele de observaţie. 
Completează simtomatologiile bolilor cu elemente obiective, exprimând
modificările apărute în morfologia, fiziologia şi biochimia organismului. Aceste elemente
confirmă sau infirmă diagnosticul clinic, reflectă evoluţia bolii şi eficacitatea
tratamentului, confirmă vindecarea sau semnalează apariţia unor complicaţii. Utilitatea
şi obiectivitatea examinărilor de laborator depind de modul de recoltare al produselor
care se analizează şi de modul cum se efectuează examenul de laborator.
Recoltarea produselor este efectuată de asistenta medicală care trebuie să
respecte următoarele norme generale:
- orarul recoltărilor;
- -efectuează pregătirea fizică şi psihică a pacientei;
-pregătirea instrumentarului şi a materialelor necesare pentru recoltare;
- tehnica de recoltare propiu-zisă;
- completarea buletinului de trimitere la laborotor şi etichetarea produselor
recoltate;
- păstrarea şi transportul în condiţii optime a produselor recoltate.

Efectuarea pregătirii psihice a bolnavei constă în instruirea acesteia privind
comportamentul său în timpul recoltării, colaborarea sa pentru reuşita tehnicii.
Pacienta este pregătită psihic printr-un regim alimentar, repaus la pat,aşezând-o
într-o anumită poziţie în funcţie de recoltarea ce se va efectua.
Recoltarea sângelui: → recoltarea sângelui se folosesc materiale şi instrumente
în funcţie de scopul pentru care se fac acestea, dar şi de locul unde se va recolta
sângele.
Se pregăteşte pacienta psihic, explicându-i cu 24h înainte necesitatea efectuării
examinării. Se pregăteşte pacienta fizic. Se anunţă să nu mănânce şi să păstreze
repaus fizic.

31
3.3.ASIGURAREA IGIENEI GENERALE ŞI CORPORALE

Asigurarea igienei personale, corporale şi vestimentare a pacientei

Asigurarea igienei generale şi corporale este importantă în evolutia unei boli, de
aceea asistenta medicală trebuie să fie foarte atentă cu respectarea regulilor de igienă.
De aceea, asistenta medicală are misiunea delicată de a controla în mod discret,
de a îndruma şi la nevoie, de a efectua, atunci când este cazul toaleta de dimineaţa şi
seara. Astfel ea va îndemna bolnava să-şi spele faţa, gâtul, membrele superioare,
regiunea axilară,regiunea genitală. De asemenea să efectueze toaleta cavităţii bucale şi
să-şi îngrijească părul. Dacă este cazul va atrage atenţia şi asupra lenjeriei de corp să
fie tot timpul curată şi îngrijită.
Toaleta bolnavei constituie una din condiţiile indispensabile ale procesului de
vindecare. Alături de asigurarea condiţiilor indispensabile de igienă ale mediului este
necesar ca asistenta să vegheze asupra igienei corporale a bolnavei. Bolnava adultă
trebuie să se spele şi să facă baie în mod regulat, fie singură(dacă starea generală îi
permite), fie cu ajutorul asistentei (sub forma băii parţiale la pat).
Baia parţială la pat se aplică în cazul bolnavelor cu stare generală alterată şi
constă în spălarea întregului corp pe regiuni, descoperind progresiv numai partea care
se va spăla.
Asistenta va avea grijă ca temperatura din salon să fie peste 20ºC, să nu fie
curenţi de aer rece, să aibă la îndemână cele necesare: lighean cu apă caldă 37ºC,
săpun, burete, prosop. Va proteja patul cu muşama (peste care se pune un cearceaf
sau prosop).
Ordinea în care se va desfăşura toaleta trebuie să fie respectată: faţă, gât,
membre superioare, partea anterioară a toracelui , abdomenul, partea posterioară a
toracelui, regiunea sacrată, coapse, membre inferioare, organele genitale şi la sfârşit
regiunea perianală.
Apa va fi schimbată de cel puţin 3 ori în timpul efectuării băii parţiale. După baia
corect executată bolnava se simte înviorată. Ea va fi pudrată, îmbrăcată, pieptănată şi
aranjată în patul a cărei lenjerie va fi apoi schimbată de către asistentă.

32
 Baia generală se aplică în cazul bolnavelor cu stare generală bună şi se va efectua
de preferinţă o dată la 2-3 zile, sau o dată la săptămână. Timpul favorabil pentru baia
generala este dimineaţa sau seara. În nici un caz nu se va face cu o oră înaintea mesei
sau după luarea mesei, introducerea bolnavei în baie în timpul digestiei fiind interzisă.

3.4. PREGĂTIREA ŞI EFECTUAREA RECOLTĂRILOR DE PRODUSE BIOLOGICE

LA PACIENTELE CU AVORT

Pentru obţinerea unor rezultate corecte produsele vor fi recoltate (respectând

normele prescrise) şi trimise la laborator în condiţii corespunzătoare.
Indicaţia pentru recoltarea produselor este dată de medic, totuşi asistenta trebuie să
cunoască esenţa analizelor care se cer, având în vedere că unele recoltări sunt
executate în întregime de asistentă, iar altele de medic ajutat de asistentă.
În amândouă cazurile asistenta trebuie să cunoască şi să respecte următoarele:
- orarul recoltărilor;
- pregătirea psihică a bolnavei;
- pregătirea fizică (regim alimentar, repaus la pat, aşezarea corespunzătoare, în
funcţie de recoltări);
- pregătirea materialelor şi instrumentelor necesare recoltării;
- cantitatea de produse necesară analizelor cerute;
- cunoaşterea tehnicii speciale a diferitelor recoltări;
- efectuarea tehnicii propriu-zise cu profesionism;
- etichetarea recipientelor cu produsele recoltate, prin scriere directă pe recipient
sau pe etichete bine fixate pe acesta;
- completarea imediată şi corectă a biletului de analiză care să cuprindă: numele,
prenumele, numărul salonului, al patului, natura produsului, analiza cerută, diagnosticul,
data recoltării;
- trimiterea imediată a produselor la laborator;
- transportarea produselor la laborator, iar când se transportă în altă unitate,
ambalarea corespunzătoare.
Produsele recoltate sunt utilizate pentru efectuarea examenelor de laborator.

33
 Acestea se pot grupa în două categorii:
- examene curente (aceleaşi în toate cazurile).
- examene ţintite (specifice bolii), care vizează o anumită etiologie, sugerată de
investigaţia clinică şi epidemiologică.

A.EXAMENUL CURENT
Se vor face-examinări de laborator,ecografii…etc.
Recoltarea acestor probe se face cu seringi şi ace de unică folosinţă, dimineaţa pe
nemâncate (excepţie făcând cazurile de urgenţă).
a) Hemoleucograma completă
Valori normale:
Hematii: - 4,5 - 5,5 milioane/mm3 – bărbaţi;
- 4,2 - 4,8 milioane/mm3 - femei;
Hemoglobină - 15  2 gr/100 ml – bărbaţi
- 13  2 gr/100 ml - femei
Hematocrit: - 45  5 % - bărbaţi
- 40  5 % - femei
Reticulocite: - 10 - 15 %
Trombocite: - 150 - 400000 / mm3
Leucocite: - 4000 - 8000 / mm3
Formula leucocitară:

Neutrofile -3–5%
nesegmentate:
Neutrofile segmentate: - 60 – 70 %
Eozinofile: -1–3%
Bazofile: -0–1%
Limfocite: - 20 – 40 %
Monocite: -4–8%

b) Glicemia
Se recoltează 2 ml sânge prin puncţie venoasă şi se introduce în sticluţa pentru
analize în care se află 4 mg florură de Na.
Valori normale: 0,80 – 1,20 gr %.

34
 B. EXAMENELE SPECIFICE BOLII
Examenele specifice avortului
Diagnosticul şi tratamentul avortului necesită o anamneză foarte atentă,un
examen fizic sistematic. De asemenea se efectuează examinări aducând cele mai
multe informaţii pentru stadializarea avortului.

RECOLTAREA SÂNGELUI :
Puncţia venoasă reprezintă pătrunderea cu ajutorul unui ac, ataşat la seringă
sau la holder , în lumenul unei vene , în scop explorator sau terapeutic. Sistemul
Vacutainer de recoltare a sângelui venos constituie şi prezintă o tehnică simplă , sigură,
menţinând însă precauţii generale ca :
- spălarea mâinilor cu apă şi săpun , dezinfectarea lor ;
- echipament de protecţie : mănuşi , halat , şort , ochelari ;
- evitarea expunerii la contaminare cu agenţi infecţioşi ;
- menţinerea securităţii personalului medical.
În funcţie de codul de culoare al dopului , tuburile Vacutainer sunt :
- roşu - vacutainer pentru chimie clinică ;
- verde - vacutainer cu litiu heparină , pentru analize bio-chimice ;
- galben - vacutainer SSTTM , pentru chimie clinică ;
- mov - vacutainer EDTA-K3 , pentru analize hematologice ;
- albastru - vacutainer , pentru determinări de coagulare ;
- negru - seditainer pentru determinări VSH .

Recoltarea sângelui prin puncţie venoasă pentru investigaţii de laborator

se practică dimineaţa pe nemâncate , în timpul frisoanelor sau la indicaţia medicului la
orice oră.
1. Pregătirea materialelor :
- ac special vacutainer ;
- tampoane de vată ;
- soluţie dezinfectantă ;
- eprubete vacutainer ;

35
 - holder ;
- garou.
2. Loc de elecţie :
- plica cotului;
- antebraţ ;
- faţa dorsală a mâinilor ;
- vena maleolară internă ;
- vena jugulară ;
- venele epicraniene la sugari şi la copii.
3. Tehnica :
Înainte de efectuarea puncţiei , asistenta medicală pregăteşte pacienta din punct
de vedere psihic şi o aşează în decubit dorsal cu antebraţul în extensie şi supinaţie .
Asistenta se spală pe mâini cu apă şi săpun şi apoi montează acul la holder .
Execută o mişcare de răsucire , având loc astfel ruperea benzii de siguranţă a acului ,
apoi îndepărtează carcasa protectoare de culoare albă şi înşurubează capătul liber al
acului în holder. Se aplică garoul deasupra plicii cotului , menţinând braţul pacientei
înclinat în jos cu pumnul strâns .
Se alege vena şi se dezinfectează vena cu policele de la mâna stângă , iar cu
acul fixat la holder , într-un unghi de 45 se puncţionează , micşorând unghiul şi
înaintând 1-1,5 în lumenul venei .
  Se introduce tubul Vacutainer în holder , apucând aripioarele laterale ale
holderului cu indexul şi mediusul , iar cu policele împingem tubul . Presiunea de
împingere se efectuează numai asupra holderului , nu şi asupra acului aflat în venă .
Când sângele nu mai curge în tub , acesta va fi scos din holder printr-o uşoară
împingere a policelui asupra aripioarelor .După ce s-au recoltat analizele , se scoate
acul şi se comprimă locul puncţiei 3-5minute cu un tampon steril în soluţie antiseptică.
4. Accidente :
- producerea de hematoame sau sufuziuni sanguine prin perforarea venei şi
infiltrarea sângelui în ţesutul perivenos ;
- stare de lipotimie ;
- colaps .

36
 5. Pregătirea produsului pentru laborator :
- se notează pe flacon : numele pacientei , data şi ora recoltării , curba termică
,medicaţia antibiotică ;
- se trimit imediat la laborator şi se pun la termostat , la o temperatura de 37oC ;- se
notează în foaia de observaţie data şi numele persoanei ce a recoltat ;

3.5. PARTICIPAREA ASISTENTULUI MEDICAL LA EXPLORĂRILE PARACLINICE

Investigatiile în ginecologie sunt următoarele: examenul local ginecologic,

examenul citotumoral vaginal, colposcopia, diatermocoagularea.
Investigatii în ginecologie: histerometria, colpopunctia, celioscopia, chiuretajul
uterin biopsic.
Explorarea radiologicã: pelvigrafia, ginecografia, arteriografia, flebografia,
limfografia.
Explorarea paraclinicã a sânului.
Metode de explorare în sterilitate: explorarea colului, corpului uterin, ovarului si
dozãri hormonale în sterilitate. Conduita practicã şi investigatii în amenoree.

3.6. POZIŢIA BOLNAVEI ÎN PAT ŞI URMĂRIREA FACIESULUI

3.6.1. POZIŢIA BOLNAVEI ÎN PAT

Asistenta trebuie să cunoască poziţiile pe care le iau bolnavele în pat, poziţiile în

care acestea trebuie aduse cu ocazia unor îngrijiri şi examinări speciale, precum şi
manoperele prin care se asigură schimbările de poziţie ale bolnavelor în stare gravă,
pentru că în foarte multe boli bolnavele, pentru a-si proteja partea bolnavă, adoptă
poziţii care să le diminueze durerea.
Scopul cunoaşterii poziţiilor pe care le iau bolnavele în pat este de a informa medicul
şi de a descoperi sursa de dificultate care determina luarea de catre bolnavă, a
diferitelor pozitii. Pozitia bolnavei în pat este determinată de boală şi de starea
generală.

37
 În funcţie de starea generală şi de afecţiunea lor, bolnavele, ocupă în pat o poziţie
activă, pasivă, forţată.
Aceste pozitii sunt:
- POZIŢIA ACTIVĂ când bolnava se mişcă singură, nu are nevoie de ajutor, este
asemănătoare cu cea a omului sănătos.
- POZIŢIA PASIVĂ când bolnava este în stare gravă, lipsită de forţă fizică, are
nevoie de ajutor pentru schimbarea poziţiei.
- POZIŢIA FORŢATĂ când bolnava are o poziţie neobişnuită, impusă de boală sau
de necesitatea unui tratament.
Totuşi se poate urmării poziţia bolnavei pentru a sesiza eventualele modificări
survenite în timpul tratamentului.
Pacienta cu avort sau iminenţă de avort din cauza durerilor mari şi a
hemoragiei adoptă o poziţie forţată şi antalgică.

Pregatirea patului şi accesoriile lui

Patul este mobilierul cel mai important din salon, aici petrecându-şi bolnava,
majoritatea timpului de boală şi convalescenţa. Patul trebuie să fie comod, de
dimensiuni potrivite, uşor de manipulat şi usor de curăţat, pentru ca îngrijirile,
investigatiile şi tratamentele aplicate bolnavei să fie uşor de efectuat.
Accesoriile patului sunt: salteaua, perna, pătura, lenjeria, cearşaful, cearşaful plic,
faţa de pernă.
Schimbarea lenjeriei de pat
Este o problemă în asigurarea condiţiilor de confort pentru odihnă şi îngrijirea
bolnavelor.
La intrarea în salon bolnava găseşte patul pregătit cu lenjerie curată, salonul bine
aerisit. Schimbarea lenjeriei se face de câte ori este nevoie si pe parcursul internării.

3.6.2. URMĂRIREA FACIESULUI

38
 Expresia feţei de multe ori poate exprimă gradul de inteligenţă al bolnavei, precum şi
anumite stări psihice: anxietate, durere, bucurie, somnolenţă, oboseală, stres, ea
putându-se schimba relativ repede în raport cu modificările stării bolnavei, din acest
motiv urmărirea faciesului bolnavei trebuie să fie o preocupare permanentă a asistentei
medicale.
Pacienta cu avort sau iminenţă de avort adoptă o poziţie antalgică din cauza
durerilor pelvine mari sau a hemoragiei mari,şi are o expresie crispată, de teamă.

3.6.3. URMĂRIREA FUNCŢIILOR VEGETATIVE

Asistenta are sarcina de a urmări aspectul, cantitatea, numărul, culoarea, conţinutul

urinei, vărsăturilor, scaunelor şi să le noteze în foaia de observaţie (FO) a bolnavei,
rezultatele obţinute.
a) Urina este o soluţie apoasă prin care sunt eliminate substanţele rezultate din
metabolismul intermediar protidic, inutile şi toxice pentru organism.
Prin micţiune se înţelege emisiunea de urină, act fiziologic conştient de eliminare, iar
prin diureză se înţelege cantitatea de urină eliminată în 24 ore.
Pentru a putea furniza datele necesare stabilirii diagnosticului şi conducerii
tratamentului asistenta va urmări:
- tulburările de emisiune urinară;
- cantitatea de urină emisă în 24 ore;
- caracterele calitative ale urinei;
- numărul micţiunilor în 24 ore.

Valorile normale:- cantitatea de urină variază în funcţie de vârstă astfel:

Nou-născut 30-300 ml / 24 ore
Copil 500-1200 ml / 24 ore
Adult 1200-1400 ml / 24 ore
- frecvenţa micţiunilor variază şi ea în funcţie de vârstă:
Valorile normale:
Nou-născut Micţiuni frecvente

39
 Copil 2-4 micţiuni /zi
Adult 5-6 micţiuni / zi
Vârstnici 6-8 micţiuni / zi
- reacţia urinei: reacţie acidă; PH-ul între 4,5-7
- densitate: 1010-1025.
Diureza se notează zilnic în Foaia de Observaţie a pacientei, prin haşurarea
pătrăţelelor corespunzătoare cantităţii de urină şi a zilei respective. Spaţiul dintre două
linii orizontale ale F.T. corespunde la 100 ml urină.
b) Scaunul reprezintă resturile alimentare supuse procesului de digestie eliminate
din organism prin actul de defecaţie.Prin defecaţie se înţelege eliminarea materiilor
fecale prin anus.
Urmărirea tranzitului intestinal şi examinarea sistemică a scaunelor au o deosebită
importanţă pentru stabilirea diagnosticului şi urmărirea evoluţiei.
Pentru a putea furniza datele necesare stabilirii diagnosticului asistenta va urmări:
- tulburările de emisiune a scaunelor;
- cantitatea de materii fecale în 24 ore;
- numărul scaunelor în 24 ore;
- caracteristicile calitative ale scaunelor: aspectul, cantitatea, forma, consistenţa şi
mirosul.
-frecvenţa scaunelor variază în funcţie de vârstă.

Valorile normale:
Nou-născut 3-4 scaune / zi
Copil 1-2 scaune /zi
Adult 1-2 scaune / zi sau
unul la două zile

Notarea scaunelor în F.T. se face prin semne convenţionale:

Normal = | ; moale = /; diaree (apos) = - ; mucus = X ; puroi = P; sanguinolent =
S; melenă = M.

40
 Dacă numărul scaunelor evacuate într-o zi este foarte mare, se notează numărul
total urmat de semnul convenţional respectiv.
c) Vărsăturile reprezintă evacuarea prin gură a conţinutului stomacului.
Vărsătura este un act reflex cu centrul în bulbul rahidian.
La vărsături se urmăreşte:
- frecvenţa;
- orarul;
- cantitatea;
- conţinutul;
- culoarea;
- mirosul;
- forţa de proiecţie;
- simptomele care însoţesc vărsăturile.
În avort atât greţurile cât şi vărsăturile apar frecvent.
Valorile obţinute vor fi notate în Foaia de Observaţie a bolnavei prin mici cerculeţe în
dreptul rubricii rezervate acestui scop.

3.7. URMĂRIREA FUNCŢIILOR VITALE ŞI VEGETATIVE

3.7.1. URMĂRIREA FUNCŢIILOR VITALE

Urmărirea funcţiilor vitale (T.A., puls, respiraţie, temperatură) este obligatorie în

cursul oricărei boli căci modificarea lor reflectă în mare măsură starea generală a
bolnavei precum şi evoluţia şi gravitatea bolii de care suferă.
Totalitatea observaţiilor asupra funcţiilor vitale se completează în foaia de observaţie
(FO) a bolnavei.

41
 a) Tensiunea arterială – reprezintă presiune exercitată de sângele circulant asupra
pereţilor arteriali.
Tehnica măsurării valorilor tensiunii arteriale trebuie să fie cunoscută de asistenta
medicală deoarece măsurarea şi notarea acestora în Foaia de Observaţie, la intervale
stabilite de medic, cade în sarcina ei.
Se notează în Foaia de Temperatură valorile obţinute cu o linie orizontală de culoare
roşie, socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate coloană de mercur. Se unesc apoi
liniile orizontale de TA maxime şi TA minime cu linii verticale şi se haşurează spaţiul
rezultat obţinându-se astfel graficul pentru TA. Tensiunea arterială mai poate fi notată şi
sub formă de cifre cu culoare roşie.

a)Tensiometru manual b) Tensiometru digital

Fig. 3.7.1. Tipuri de tensiometre

Valorile normale:
T.A. minimă T.A. maximă
copii 60-65 mm/Hg 90-110 mm/Hg
adulţi 75-90 mm/Hg 115-140 mm/Hg

b) Pulsul – reprezintă expansiunea ritmică a arterelor care se comprimă pe un plan

osos şi este sincronă cu sistola ventriculară.
Întrucât la apariţia pulsului intervine atât inima cât şi vasele el va reflecta atât starea
funcţională a inimii cât şi pe cea a arterelor.Examinarea, urmărirea şi notarea pulsului
au o deosebită importanţă în îngrijirea bolnavei.

42
 În mod normal pulsul se va lua de 2 ori / zi, dar la indicaţia medicului se poate
efectua şi de mai multe ori pe zi. Se va ţine cont în măsurarea pulsului de: frecvenţă,
ritmicitate, volum, tensiune şi celeritate.Se consemnează valorile obţinute printr-un
punct de culoare roşie ţinând cont că fiecare linie orizontală a foii reprezintă patru
pulsaţii. Unirea valorii prezente cu cea anterioară se face printr-o linie continuă de
culoare roşie obţinându-se astfel curba pulsului.

Valorile normale:
Copii 90-100 pulsaţii /
minut
Adult 60-80 pulsaţii /
minut

Fig.3.7.2. Măsurarea pulsului

c) Respiraţia – reprezintă ansamblul funcţiilor prin care se asigură schimburile

gazoase ale organismului (absorbţia O2-ului şi eliminarea CO2-ului).
Tehnica măsurării respiraţiei trebuie să fie bine cunoscută de asistentă deoarece
măsurarea şi notarea acesteia în Foaia de Observaţie cade în sarcina ei. Intervalele de
timp pentru măsurare sunt stabilite de către medic.
În înregistrarea respiraţiei asistenta va urmări: frecvenţa, amplitudinea, ritmul,
zgomotele, simetria mişcărilor respiratorii şi timpul de respiraţie.

43
 Consemnarea frecvenţei respiratorii se face printr-un punct, fiecare linie orizontală a
foii de temperatură reprezentând o respiraţie. Se va uni punctul valorii actuale cu cel al
valorii anterioare, cu o linie verde, obţinându-se curba respiraţiei.

Valorile normale:
copii 25-35 respiraţii /min.
adulţi 16-18 respiraţii /min.
d) Temperatura – reprezintă gradul intensităţii căldurii corporale rezultat din
echilibrul dintre producţia de căldură şi pierderea sa.
Asistenta are sarcina să termometrizeze pacienta de 2 ori / zi (dimineaţa şi seara)
sau ori de câte ori este nevoie (dacă pacienta prezintă febră).
Înregistrarea grafică a temperaturii se face cu culoare albastră. Se notează un punct
pe verticală corespunzător datei şi timpului zilei, socotind pentru fiecare linie orizontală
a foii două diviziuni de grad. Apoi se uneşte valoarea prezentă cu cea anterioară pentru
obţinerea curbei termice. Temperatura se mai poate nota şi cifric. Termometrele
(instrumentele cu care se măsoară temperatura), pot să fie termometre cu mercur sau
termometre digitale, ca şi în figura de ma jos.

a)Termometru cu mercur b) Termometru digital

Fig.3.7.3. Tipuri de termometre

Valorile normale:
copii 36,1-37,8ºC
adulţi 36-37ºC

Când se măsoară în cavităţi închise (cavitate bucală, rectală, vaginală) valorile

temperaturii pot fi mai mari cu 0,3-0,5ºC decât cele axilare.

44
 3.8. ALIMENTAŢIA PACIENTEI CU AVORT

Una din cele mai importante probleme ale îngrijirii bolnavei este alimentaţia.
Asigurarea aportului caloric necesar pentru susţinerea forţelor fizice a bolnavei,
stabilirea regimului alimentar adecvat pentru asigurarea condiţiilor de vindencare.
Alimentaţia bolnavei urmăreşte:
Să acopere cheltuielile energetice de bază ale organismului, cele necesare
creşterii,cât şi cele necesare refacerii pierderilor prin cheltuieli exagerate.
Să asigure aportul de vitamine şi săruri minerale necesare desfăşurării normale a
metabolismului, creşterii şi celorlalte funcţii ale organismului.
Să favorizeze condiţiile prielnice procesului de vindecare, curăţând organele
imbolnăvite şi asigurând un raport de substanţe necesare organismului. Alimentaţia
raţională este şi un factor terapeutic important. Ea poate influenţa tabloul clinic al
majorităţii bolilor, caracterul procesului patologic şi ritmul evoluţiei acestuia.
Sa prevină o evoluţie nefavorabilă în cazul unei îmbolnăviri latente, să împiedice
transformarea bolilor acute în cronice, precum apariţia recidivelor.
Asigurarea necesităţilor cantitative ale organismului → Aportul cantitativ al
substanţelor alimentare necesare organismului este dirijat, în stare normală, de factori
fiziologici ca: setea, foamea, obişnuinţa etc.
Asigurarea aportului de substanţe, alimentare poate fi realizat numai prin calcularea
exactă a necesităţilor. Ţinând seama de valoarea energetică a principiilor alimentare,
care în cazul hidraţilor de carbon şi al proteinelor este de 4,1 calorii, iar în cazul
grăsimilor 9,3 calorii. În vederea acestui scop asistenta trebuie la internare să
cântărească bolnavul şi sa controleze evoluţia greutăţii corporale în timpul spitalizării.
Modul de alimentare a bolnavilor → modul în care se face alimentarea bolnavei
depinde de natura bolii de care acesta suferă precum şi de starea lui generală.
Alimentarea poate fi efectuată în trei feluri:
Alimentarea activă, când bolnava mânâncă singură, fără ajutor, alimentele servite;
Alimentarea pasivă, când starea generală a bolnavelor nu le permite să se
alimenteze singure şi deci trebuie să fie ajutate;

45
 Alimentarea artificială, când alimentele trebuie introduse în organismul bolnavei
prin mijloace artificiale.
Meniul PACIENTEI  trebuie să conţină o mare varietate de alimente sănătoase:
carne, lactate, fructe, legume, cereale, pâine, paste fainoase, uleiuri vegetale.
Pe lângă celelalte alimente, meniul unei gravide trebuie să conţină zilnic neaparat 
legume, fructe şi un produs dulce mic sau mediu, care să ofere sursa optimă de
vitamine, minerale şi energie.

3.9 . PARTICIPAREA ASISTENTENTEI MEDICAL LA EFECTUAREA

TRATAMENTULUI

Tratamentul avortului trebuie să se adreseze cauzei. Dificultatea constă tocmai în

stabilirea şi îndepărtarea cauzei care stă la baza avortului. În cazurile cu avorturi
spontane repetate în antecedente, se vor cere dozari hormonale, HSG, cu evaluarea
regiunii cervico-istmice, Rh si grupul sanguin, investigaţii pentru listerioza,
toxoplasmoza, rickettsioze. Înainte de a mai rămâne gravidă se instituie un tratament
medical sau eventual chirurgical (in malformatiile uterine), cu scopul de a înlătura
cauzele avortului. Dacă aceste femei rămân gravide, se va institui un tratament
profilactic, fără a fi aşteptate semne de ameninţare de avort (tratament hormonal,
repaus la pat, sedative).
Tratamentul avortului spontan depinde şi de forma clinică întâlnită.
În ameninţarea de avort şi iminenţa de avort tratamentul este simptomatic,
urmărind să diminueze contracţiile uterine care pot duce la dezlipirea oului, şi să
asigure un suport trofic necesar dezvoltarii şi functionalităţii trofoblastului. Pentru
cuparea contracţiilor uterine se recomandă: repaus la pat, administrarea de tocolitice
(papaverina, scobutil, lizadon, mimetice - de tipul Duvadilan), iniţial administrate
injectabil în amestec litic (3 fiole papaverina, 3 fiole scobutil şi o fiola de diazepam
administrate cate 2 ml la 6 ore). Duvadilanul este administrat injectabil, in perfuzie
endovenoasa. Ulterior administrarea tocoliticelor se poate face oral. Tratamentul
hormonal are la baza administrarea de derivate progesteronice de sinteza, cum ar fi:
caproat de 17 hidroxiprogesteron, acetat de 17 hidroxiprogesteron,

46
medroxiprogesteron, alilestrenol. Aceşti derivaţi au rolul de a menţine sarcina prin
inhibarea activităţii miometrului, stimularea dezvoltarii placentare.Se mai pot administra
gonadotrofine coriale, care sunt esenţiale în dezvoltarea şi funcţia corpului galben,
scăzând şi tonusul uterin. Gonadotrofinele se pot administra asociate cu progestative.
Acest tratament se face după stabilirea cu certitudine a existenţei unei sarcini normale
intrauterine. Ecografia transabdominala vizualizează sacul gestaţional intrauterin la 5,5
săptămâni, iar ecografia transvaginală la 4,5 săptămâni. Dozarile hormonale şi analiza
antecedentelor ne vor permite a completa tratamentul. Dacă dozările hormonale nu sunt
posibile atunci ecografia se poate repeta peste 7 – 10 zile pentru a urmări aspectul
sacului gestational şi apariţia ecoului embrionar.
În cazul avortului în curs şi al avortului incomplet, terminarea avortului se face
foarte rar într-un timp. De cele mai multe ori, după expulzia produsului de concepţie,
rămân resturi ovulare (de membrane sau placentare), care vor necesita evacuarea
cavităţii uterine prin chiuretaj - în cazul sarcinilor mici (de prim trimestru), sau prin
metode de inducţie ale avortului – în sarcinile mai mari.Se va corecta incompetenţa
cervicoistmica, prin efectuarea cerclajului, care restabileste un echilibru anatomic şi
funcţional. Cerclajul se efectuează în trimestrul II, iar uneori se practică în momentul
când sunt depistate modificări cervicale (cerclajul “la cald”).
Dacă avortul se complică prin retenţie, hemoragie sau infecţie, tratamentul este
identic cu cel al avortului provocat.
Tratamentul complicaţiilor infecţioase ale avortului presupune:
-         seroterapie şi anatoxina antitetanică;
-         antibioterapie cu spectru larg, în funcţie de culturi şi antibiograma;
-         reechilibrare hidroelectrolitică, metabolică, fluidocoagulanta (presupunând şi
tratarea CID, a insuficienţei renale şi hepatice)
-         în acelasi timp se va hotări, în funcţie de situaţie, chiuretajul uterin sau
histerectomia cu drenaj peritoneal.
Avortul in stadiul I
Se administrează antibiotice (dacă nu există antibiograma se administrează
penicilina pentru streptococi, amioglicozide pentru germeni gram negativi, cefalosporine
pentru stafilococi).

47
 De obicei se asociază penicilina + gentamicina + metronidazol (pentru anaerobi) sau
cefalosporine + metronidazol sau cefalosporine + gentamicina +metronidazol.
Dupa 12-24 ore se procedează la evacuarea cavităţii uterine. Dacă există o
sângerare majoră ce necesită evacuarea rapidă a cavităţii uterine, administrarea de
antibiotice va preceda manevra (cu 15 minute) concomitent cu reechilibrarea bolnavei.
Avortul in stadiul II
Evacuarea cavităţii uterine este indicată după tratament cu antibiotice şi
reechilibrarea hidroelectrolitica de 48-72 de ore, când se percepe o conversie către
stadiul I.
Avortul in stadiul III presupune:
-         terapie intensivă antiinfecţioasă (antibiotice);
-         reechilibrare hidroelectrolitică şi metabolică;
-         susţinere cardiacă, renală, pulmonară;
-         histerectomie cu drenaj peritoneal - are drept scop înlăturarea focarului
infectios;
Tratamentul şocului septic este complex şi prelungit
Secvenţa terapeutică este bine codificată de Weil (1969): VIP-PS in care:
V = ventilaţie asistată – când respiraţia spontată este insuficientă (se face respiraţie
in presiune pozitiva de O2);
I = infuzie lichid – solutii hidroelectrolitice, sange, plasma (in relatie cu T.A. si
presiunea venoasă centrală);
P = susţinerea cardiacă – cardiotonice (initiala vine de la „pompa”). Dopamina are
efecte pozitive cardiace si renale;

3.10.EDUCAŢIA PENTRU SĂNĂTATE ŞI PROFILAXIA BOLII

Pacientele care prezintă dureri importante sau sângerare mare sau cu ambele
manifestări, impun spitalizarea, situaţia având potenţial de a degenera într-o etapă care
ameninţă viaţa femeii. În spital se face evaluarea hipovolemiei şi se administrează fluide
pentru refacerea volemică, la indicaţia medicului; se administrează şi oxitocin, pentru a

48
controla sângerarea şi a realiza homeostaza. Este posibil să fie necesară dilataţia
cervicală, urmată de chiuretaj uterin, sau aspiraţie, pentru a evacua uterul, înainte ca
sângerarea să nu mai poata fi controlată. Dacă pacienta are Rh (D )negativ, i se
administrează imunoglobină în primele 72 de ore, pentru a impiedica sensibilizarea în
sistemul Rh.
Dilatarea şi chiuretajul necomplicate reprezintă soluţia chirurgicală pentru o pacientă
nespitalizată, în ambulator. Recuperarea dupa chiuretaj necesită 2-3 ore; apoi pacienta
este externată.

3.11.EXTERNAREA BOLNAVULUI

Ziua externării este stabilită de medic, asistenta medicală va fixa impreună cu

pacienta ora plecării. La nevoie v-a lua legătura cu familia acestuia ca să-i anunţe cu cel
putin 2-3 zile înaintea externării. În ziua externării asistenta medicală va aprofunda cu
pacienta regimul de viaţă pe care trebuie să-l urmeze, îl sfătuieşte să evite eforturile
fizice să respecte tratamentul prescris de medic, orarul de administrare a
medicamentelor, a dozei precum şi importanţa fiecărui medicament, posibile efecte
adverse. De asemenea va discuta din nou cu pacientul despre respectarea regimului
alimentar şi sfătuieşte pacientul să se prezinte regulat la controalele periodice la
medicul specialist sau la medical de familie.

49
DOSARE DE ÎNGRIJIRE A PACIENTELOR
CU AVORT

50
 CAPITOLUL IV
PLANURI DE ÎNGRIJIRE A PACIENTELOR CU AVORT
4.1. CAZUL I

PLAN DE ÎNGRIJIRE

51
I.Date fixe
- Numele şi prenumele: S.I.
- Naţionalitatea: Română
- Limba vorbită: Română
- Religia: Ortodox
- Vârsta:30 ani
- Sex: F
- Greutate: 56 Kg
- Deficienţe: nu are
- Înălţime: 1,65 m
- Diagnostic: Avort incomplet luna a II-a;

II.Date variabile
- Domiciliul: Alba Iulia,Str. Arnsberg,nr.10
- Ocupaţia: şomeră
- Echipa de susţinere: Familia

III.Istoricul bolii: În dimineaţa zilei de 05.04. s-a apucat să spele rufe neavând
maşină de spălat a recurs la spălarea manuală. În urma efortului a simţit dureri
lomboabdominale şi sângerare cu cheaguri pe căi genitale. Ştiindu-se gravidă, şi-a
anunţat soţul la serviciu, aceasta a chemat ambulanţa de urgenţă. Medicul de pe
ambulanta decide transportarea acesteia la spitalul judeţean Alba, U.P.U. de unde
ajunge la Şecţia de Obstretică-Ginecologie.

IV.Anamneza asistentei medicale:

În ziua internării pacienta este palidă, buze uscate, ameţeşte, merge aplecată în
faţă ţinându-se cu mâinile de abdomen. La examenul medical efectuat de medical
ginecolog se constată pierderi exagerate de sânge pe căile genitale cu
cheaguri.Pierdere de sânge după amenoree de două luni, anemie, puls tahicardic,
polipnee, tegumente palide, senzaţie de lipotimie, agitaţie, temere, facies palid .
Sângerare pe căi genitale de iminenţă de avort datorită efortului fizic exagerat . Valorile
parametrilor fiziologici sunt :T.A. 120/80 mmHg, P 90 b/min, SatO2 96%,
ToC 36,6 oC,R-19/minut.

V. Anamneza medicală
- Antecedente heredo-colaterale: mama HTA, tatăl cardiac;
- Antecedente personale: fiziologice, patologice: nu are;
- Condiţii de viaţă şi muncă: bune,locuieşte cu familia, se ocupă de casă.
52
 - Condiţii faţă de mediu: bune.

VI. Capacitatea de adaptare la perioada deficitară:

Pacieta suportă cu greu spitalizarea, este anxiosă.

DATA
NEVOIA FUNDAMENTALĂ/ 05-12.04.2013
NIVELUL DE DEPENDENŢĂ
I II III IV V VI VII

Nevoia de a respira şi a avea o bună

4 3 2 1 1 1 1
circulaţie

Nevoia de a bea şi a mânca 4 3 2 2 2 1 1

Nevoia de a elimina 4 4 3 3 3 2 1

Nevoia de a se mişca şi a avea o bună

4 4 3 3 2 1 1
postură

Nevoia de a dormi şi a se odihni 4 3 3 2 1 1 1

Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca 2 2 1 1 1 1 1

Nevoia de a menţine temperatura corpului

1 1 1 1 1 1 1
în limite normale

Nevoia de a fi curat, îngrijit şi de a-şi proteja

1 1 1 1 1 1 1
tegumentele şi mucoasele

Nevoia de a evita pericolele 2 2 1 1 1 1 1

53
Nevoia de a comunica 4 3 3 2 1 1 1

Nevoia de a acţiona conform propriilor

1 1 1 1 1 1 1
convingeri şi valori, de a practica religia

Nevoia de a fi preocupat în vederea

2 2 1 1 1 1 1
realizării
Nevoia de a se recreea 2 2 1 1 1 1 1
Nevoia de a învaţa cum să-şi păstreze
2 2 1 1 1 1 1
sănătatea
TOTAL 30 29 28 25 21 18 15
Nivelul de dependenţă III III II II II II II

Nevoi Manifestări de
fundamentale Surse de dificultate dependentă Diagnostic de nursing
deficitare

1. Nevoia de a -sângerare pe cale -sângerare pe

Alterarea ritmului
respira şi a avea o genitală cale genitală
bună circulaţie -temere, -anemie,puls cardiac şi a circulaţiei,
-facies palid tahicardic
datorită sângerării pe
-polipnee,
-tegumente cale genitală,faciesului
palide,
palid, manifestată prin
-senzaţie de
lipotimie. anemie, puls tahicardic,
polipnee, tegumente
palide, senzaţie de
lipotimie.

Obiectivele Intervenţiile asistentei

îngrijirii medicale Evaluare
Autonome Delegate

1. Pacienta Administrez 05.04.2013

Asigur un mediu
să prezinte, o medicaţia -pacienta prezintă o stare generală
respiraţie şi o ambiant bine prescrisă alterată,şi o hemoragie intensă.
circulaţie de medic.
aerisit şi

54
adecvată, şi umezesc aerul din 06-10.04.2013
să observe În următoarele zile pacienta prezintă
încăpere.Măsor şi
ameliorarea o stare general mai
semnelor notez în foaia de bună:AV=90/min,T.A.=120/80mmHg,
clinice în
observaţie T.A,
termen de 5 12.04.2013
zile. De pulsul şi La externare, pacienta prezintă o
asemenea stare generală bună.
respiraţiile.
pacienta să
îşi cunoască
toleranţa la
efort.

Nevoi Manifestări de
fundamentale Surse de dificultate dependentă Diagnostic de nursing
deficitare

-durere -inapetenţă Alimentaţie insuficientă

2. Nevoia de a -anxietate -scăderea calitativ şi cantitativ
mânca şi a avea o -durere greutăţii datorită,
bună hidratare -alimentaţie -deshidratare durerii,alimentaţiei
insuficientă -durere insuficiente,manifestată
prin inapetenţă,
deshidratare, şi scăderea
în greutate.

Obiectivele Intervenţiile asistentei medicale

Autonome Delegate
îngrijirii Evaluare

2.Pacienta să aibă Administrez 05.04.2013

Asigur o alimentaţie
o alimentaţie perfuzie cu -pacienta prezintă o
echilibrată .
corespunzătoare vitamine de stare generală alterată.
din punct de două ori pe zi:
vedere cantitativ şi dimineaţa şi 06-09.04.2013
calitativ care să-i seara. -durerile şi sângerările
asigure necesarul s-au mai diminuat,iar
de calorii în după 3 zile se
termen de 3 zile. alimentează
corespunzător.

55
 12.04.2013
-în ziua externării,
pacienta declară o
îmbunatăţire a stării
generale.

Nevoi Manifestări
fundamentale Surse de de Diagnostic de nursing
deficitare dificultate dependentă

3.Nevoia de a -iminenţă de avort -scurgeri Eliminare în exces din cauza

elimina fizic exagerat vaginale iminenţei de avort fizic,
-durere neadecvate manifestată prin scurgeri
-durere vaginale
-hemoragie neadecvate,durere,hemoragie
uterină uterină şi o stare generală
- stare alterată.
generală
alterată.

Obiectivele Intervenţiile asistentei medicale

Autonome Delegate
îngrijirii Evaluare

05.04.2013
Ajut pacienta cu
3. Pacienta să nu Administrez -pacienta prezintă o
efectuarea toaletei
mai prezinte medicaţia stare generală
genitale,schimbarea
hemoragie şi recomandată alterată,hemoragie
tampoanelor vaginale
scurgeri vaginale de medic. intensă.
şi a lenjeriei de corp
în decurs de 3
şi de pat.
zile. 06-10.04.2013
-în următoarele
zile,pacienta încearcă
să se adapteze .

56
 12.04.2013
La externare, pacienta
se simte bine.

Nevoi Manifestări de
fundamentale Surse de dependentă Diagnostic de nursing
deficitare dificultate

4.Nevoia de a se -slabiciune -poziţie Alterarea confortului şi

mişca şi a avea -astenie inadecvată intoleranţă la activitate
o bună postură -durere -durere datorită,slăbiciunii,asteniei,durerii,
subabdominală manifestată prin poziţie
. inadecvată datorită durerii şi
sângerării.

Obiectivele Intervenţiile asistentei medicale

Autonome Delegate
îngrijirii Evaluare

4. Pacienta să Administrez 05-09.04.2013

- instalez pacienta în
prezinte o bună
postură in termen pat, respectând
de 3 zile.
poziţiile anatomice
ale corpului, şi ajut
pacienta în
satisfacerea nevoilor
fundamentale
-pregătesc pacienta
psihic înainte de orice
examinare
medicaţia -pacienta prezintă
prescrisă de sângerări pe cale
medic. vaginală,discomfort,
durere, ceea ce o
împiedică să se deplaseze.
10.04.2013
-pacienta a început să se
mişte la marginea patului.
12.04.2013
- în ziua externării,pacienta
nu mai prezintă scurgeri şi
se poate deplasa.

57
 Nevoi Manifestări de
fundamentale Surse de dificultate dependentă Diagnostic de nursing
deficitare

5.Nevoia de a -incapacitatea de a -slabiciune Alterarea somnului

se odihni -astenie datorită scurgerilor
dormi şi a se
-perturbarea -durere vaginale,şi a
odihni somnului -insomnie durerii ,manifestată prin
-durere insomnie.
- scurgeri vaginale
-durere

Obiectivele Intervenţiile asistentei medicale

Autonome Delegate
îngrijirii Evaluare

5. Pacienta să Administrez 05.04.2013

Realizez un climat de
beneficieze de un medicaţia -pacienta prezintă
linişte,calm în
număr de ore de prescrisă de dureri, scurgeri şi
salon,aerisesc bine
somn medic. sângerări vaginale,fapt
salonul,observ
corespunzător în care o împiedică să se
somnul, factorii care
termen de 3 zile. odihnească.
afecteaza odihna si
somnul,agitatie.
06-09.04.2013-pacienta
Monitorizez funcţiile
a putut să se
vitale P,TA, R,To .
odihneasca şi noaptea,
Schimb pozitia,
a dormit 3 ore.
pentru a promova
confortul si relaxarea.
12.04.2013
- în dimineaţa
externării,pacienta este
mult mai liniştită şi se
simte foarte odihnită.

58
 REGIMUL ALIMENTAR MEDICAŢIA

Se recomandă o dietă echilibrată şi un 05-12.04.2013

aport de suficient de lichide pe zi.
Pentru a asigura o alimentaţie Medicaţia TB:
corespunzătoare, pacienta cu avort trebuie Ampicilină 8 capsule
să consume suficiente alimente ce conţin (Câte 2tb. la 6 ore) 1-0-1
nutrienţi cheie (proteine,carbohidraţi, Calciu Lactic 3tb/zi 1-1-1
grăsimi, vitamine, minerale, apă). Clorocalcin sol 3 ling/zi 1-1-1

Medicaţia injectabilă:
Ergomet 3 fio/zi 1-1-1
Mialgin 3fio/zi i.m. 1-1-1
Atropină 1 fio/zi i.m. 1-0-0
Algocalmin 3 fio/zi i.m. 1-1-1
Adrenostazin 1 fio/zi i.m. 1-0-0
Perfuzie cu Gl 10% 500 ml + Vit C 95 ml II
fl

Prelevări de produse biologice

Recomandări la externare
ANALIZE DE LABORATOR Valorile pacientei
1.Continuarea
Hematii 3.200.000 /mm3
tratamentului
Hematocrit 33 % 2. Să respecte dieta.
Leucocite 5.9000 /mm3 3.Să evite efortul fizic

59
 V.D.R.L. Negative 4.Să se odihnească.
Glicemie 85 mg/dl
Fibrinogen 610 mg%
Uree sanguină 26 mg%

60
4.1. CAZUL II

PLAN DE ÎNGRIJIRE

I.Date fixe
- Numele şi prenumele: T.G.
- Naţionalitatea: Română
- Limba vorbită: Română
- Religia: Ortodox
- Vârsta:24 ani
- Sex: F
- Greutate:76 Kg
- Deficienţe: nu are
- Înălţime: 1,70 m
- Diagnostic: Sarcină 22-23 de săptâmâni, iminenţă de avort.

II.Date variabile
- Domiciliul: Alba Iulia,Str.Detunata.nr.5
- Ocupaţia: vânzătoare.

- Echipa de susţinere: Familia

III.Istoricul bolii: Pacienta în vârstă de 24 ani cu sarcină 22-23 de săptămâni acuză

dureri pelviabdominale rare de aproximativ 2 zile, dar în ultimele două ore s-au
accentuat, motiv pentru care se internează.

IV.Anamneza asistentei medicale:

În ziua internării pacienta este palidă, acuză dureri pelviene. La examenul

medical efectuat de medicul ginecolog se constată iminenţă de avort, pentru a susţine
diagnosticul medical ginecolog indică investigaţii şi tratament corespunzător.Valorile
parametrilor fiziologici sunt :T.A. 120/80 mmHg, P 80 b/min, SatO 2 96%, ToC 36,6 oC,R-
18/minut.

61
V. Anamneza medicală
- Antecedente heredo-colaterale: mama iminenţă de avort, tatăl
cardiac,DZ tipII.

- Antecedente personale, fiziologice, patologice: bolile copilăriei.

- Condiţii de viaţă şi muncă: Condiţii de locuit bune, venituri medii

- Condiţii faţă de mediu: bune

VI. Capacitatea de adaptare la perioada deficitară:

Pacieta suportă bine spitalizarea.

DATA
NEVOIA FUNDAMENTALĂ/ 15-22.01.2013
NIVELUL DE DEPENDENŢĂ
I II III IV V VI VII

Nevoia de a respira şi a avea o bună

1 1 1 1 1 1 1
circulaţie

Nevoia de a bea şi a mânca 4 4 4 3 3 2 2

Nevoia de a elimina 2 2 1 1 1 1 1

Nevoia de a se mişca şi a avea o bună

3 3 3 2 1 1 1
postură

62
 Nevoia de a dormi şi a se odihni 4 3 3 2 1 1 1

Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca 2 2 1 1 1 1 1

Nevoia de a menţine temperatura corpului

1 1 1 1 1 1 1
în limite normale

Nevoia de a fi curat, îngrijit şi de a-şi proteja

1 1 1 1 1 1 1
tegumentele şi mucoasele

Nevoia de a evita pericolele 2 2 1 1 1 1 1

Nevoia de a comunica 4 3 3 2 1 1 1

Nevoia de a acţiona conform propriilor

1 1 1 1 1 1 1
convingeri şi valori, de a practica religia

Nevoia de a fi preocupat în vederea

2 2 1 1 1 1 1
realizării
Nevoia de a se recreea 2 2 1 1 1 1 1
Nevoia de a învaţa cum să-şi păstreze
2 2 1 1 1 1 1
sănătatea
TOTAL 30 29 28 25 21 18 15
Nivelul de dependenţă III III II II II II II

Nevoi Manifestări de
fundamentale Surse de dificultate dependentă Diagnostic de nursing
deficitare

1. Nevoia de a - greţuri -inapetenţă Alimentaţie insuficientă

mânca şi a avea o -vărsături -anorexie calitativ şi cantitativ,
bună hidratare datorită
sarcinii,greţurilor şi
vărsăturilor, manifestată
prin inapetenţă şi
anorexie.

Obiectivele Intervenţiile asistentei medicale

63
 îngrijirii Autonome Delegate Evaluare

1.Pacienta să îşi
Învăţ pacienta să 15.01.2013
recâştige apetitul Administrez la
şi să i se mănânce puţin si des, -pacienta prezintă
indicaţia greţuri, vărsături şi o
diminueze stările
să mănânce mâncare stare generală alterată.
de greaţă şi medicului
vărsăturile în usor digerabilă şi
Antiemetice: 20-21.01.2013
termen de 2 zile.
lichide.Susţin -pacienta declară o
Metoclopramid
pacienta în timpul îmbunatăţire a stării
3x1 fiole /zi. generale.
vărsăturilor,după
vărsătură servesc 22.01.2013
-pacienta nu mai
pacienta cu un pahar prezintă greţuri şi
de apă pentru clătirea vărsături.

cavităţii bucale.

Nevoi Manifestări de
fundamentale Surse de dificultate dependentă Diagnostic de nursing
deficitare

2.Nevoia de a -metroragie -slăbiciune Deshidratare,

elimina -vărsături -astenie datorită vărsăturilor şi
-ameţeli metroragiei, manifestată
prin astenie şi ameţeli.

Obiectivele Intervenţiile asistentei medicale

Autonome Delegate

64
 îngrijirii Evaluare

2. Pacienta să nu Ajut pacienta cu Administrez 15.01.2013

mai prezinte efectuarea toaletei medicaţia -pacienta prezintă o
metroragie în genitale,schimbarea recomandată stare generală
termen de 3 zile. tampoanelor vaginale de medic. alterată,hemoragie
şi a lenjeriei de corp intensă.
şi de pat.
16-22.01.2013
-în următoarele
zile,pacienta se simte
mai bine.

Nevoi Manifestări de
fundamentale Surse de dificultate dependentă Diagnostic de nursing
deficitare

3.Nevoia de a -diminuarea mobilităţii -durere Diminuarea mobilităţii

mişca şi a avea -metroragie -fatigabilitate datorită metroragiei
avea o bună -durere -epuizare manifestată prin
postură oboseală şi epuizare.

Obiectivele Intervenţiile asistentei medicale

Autonome Delegate
îngrijirii Evaluare

15-20,01.2013
Instalez pacienta în
3. Pacienta să Administrez -pacienta prezintă
pat, respectând
65
prezinte o bună poziţiile anatomice medicaţia metroragie,discomfort,
postură în termen ale corpului,şi ajut recomandată durere, ceea ce o
de 3 zile. pacienta în de medic. împiedică să se
satisfacerea nevoilor deplaseze.
fundamentale
Pregătesc pacienta 22.01.2013
- în ziua externării,
psihic înainte de orice
pacienta nu mai
examinare. prezintă metroragie şi
se poate deplasa.

Nevoi Manifestări de
fundamentale Surse de dificultate dependentă Diagnostic de nursing
deficitare

4.Nevoia de a - nelinişte, agitaţie - insomnie Insomnie datorită

dormi şi a se -incapacitatea de a - oboseală alterării
odihni se odihni - apatie stării,neliniştii,agitaţiei
- ochii manifestată prin
încercănaţi oboseală, ochi
încercănaţi, apatie.

Obiectivele Intervenţiile asistentei medicale

Autonome Delegate
îngrijirii Evaluare

15.01.2013
4.Pacienta să Stimulez pacienta în La indicaţia -pacienta este foarte

66
prezinte somn aplicarea tehnicilor de medicului agitată şi neliniştiă, din
linistit si odihnitor relaxare şi exerciţii administrez cauza diagnosticului şi
fără treziri respiratorii câteva sedative seara. durerii, fapt care o
repetate în cursul minute înainte de împiedică să se
nopţii în decurs de culcare. odihnească.
2 zile. Identific nivelul şi
cauza anxietatatii. 16-21.01.2013
Observ efectul -pacienta se simte mai
medicamentelor liniştită spune că a
asupra somnului şi reuşit să doarmă câteva
organismului. ore pe noapte.

22.01.2013
- în dimineaţa
externării,pacienta este
mult mai liniştită şi se
simte foarte odihnită.

Nevoi Manifestări de
fundamentale Surse de dificultate dependentă Diagnostic de nursing
deficitare

Teama de a nu duce
5.Nevoia de a -anxietate -contracţii
sarcina la termen
evita pericolele - teamă uterine
-dureri abdominale. datorită durerilor
abdominale, manifestate
prin contracţii uterine.

Obiectivele Intervenţiile asistentei medicale

Autonome Delegate
îngrijirii Evaluare

67
 Administrez 20.01.2013
5. Pacienta să nu Realizez un climat de
medicaţia -pacienta este anxiosă.
linişte,în salon.
mai prezinte prescrisă de
Aerisesc bine salonul.
medic. 21-23.01.2013
anxietate,să aibă Ajut pacientul să îşi
-pacietal începe să îşi
o bună imagine alunge ideile
revină, nu mai este
despre sine, şi să iraţionale produse de
speriată.
nu mai aibă temeri anxietate, referitoare
în termen de 3 la frica că o să piardă
zile. sarcina.

MEDICAŢIA
REGIMUL ALIMENTAR

Se recomandă o dietă 15-22.01.2013

echilibrată,bogată în vitamine.

Medicaţia TB:
NO-SPA 3 tb/zi 1-1-1
Glubifer 3tb/zi 1-1-1

Medicaţia injectabilă:

Ergomet 3 fio/zi 1-1-1

Mialgin 3fio/zi i.m. 1-1-1
Algocalmin 3 fio/zi i.m. 1-1-1
Perfuzie cu Gl 10% 500 ml + Vit C 95 ml
II fl

68
 Prelevări de produse biologice
Recomandări la
externare

ANALIZE DE LABORATOR Pacienta în vârstă de

Analize 24 de ani, se
Valori internează cu dureri
efectuat Valori
normale abdominale, se indică
e
Hb 12,4 15+2 g% investigaţii şi tratament
Ht 36 % 46+6% conservator cu
4000- antispastice. Evoluţie
6500 / favorabilă.
Leucocite 10000 /
mm3 3
mm
Neutrofile 68% 50-70% Se externează cu stare
Euzinofile 2% 1-3% generală bună, afebrilă,
Bazofile 1% 0,5-1% tonus uterin normal, nu
Limfocite 26% 24-30% pierde sânge.
Monocite 6% 4-8%
–NO-SPA 3 tb/zi per os
Examen de urină
69
Densitate – 1016
GLU- normal -Glubifer   3 tb/zi per os
LEU . 100/ml
HIT – negative Revine la control peste
Prot – negative o lună.
pH – 9
BIL – negative
E: rare
L: rare
ERY: negative

ECOGRAFIE:

Placentă fundică, normal structurată, DBP

(diametrul biparietal) 35,5 mm (23
săptămâni); A C- prezentă, ritmică,
MAF – prezentă, LF-23,7 (23 săpt.).

70
4.1. CAZUL III

PLAN DE ÎNGRIJIRE

I.Date fixe
- Numele şi prenumele: J.G.
- Naţionalitatea: Română
- Limba vorbită: Română
- Religia: Ortodox
- Vârsta:42 ani
- Sex: F
- Greutate: 78 Kg
- Deficienţe: nu are
- Înălţime: 1,70 m
- Diagnostic: Fibrom uterin ,Metroragie recidivantă rebelă la tratament
conservator,col lezional

II.Date variabile
- Domiciliul: Alba Iulia,Str. Tulnicului,nr.3
- Ocupaţia: căsătorită, are un copil salariată, condiţii de locuit
corespunzătoare ,veniturile materiale familiei medii
- Echipa de susţinere: Familia

71
 III.Istoricul bolii : Aceste dureri au apărut cu 2 ani în urmă. Se internează în clinica
noastră pentru a se intervine chirurgical histerectomie totală abdominală cu păstrarea
anexelor.
Anestezie generală IOT şi drenaj Douglas (D 25.9)

IV.Anamneza asistentei medicale:

Pacienta se internează în data de 5. 12. 2013 la secţia de Obstetrică-

Ginecologie cu următoarele manifestări de dependenţă:

- sângerări menstruale anormale

- cicluri menstruale prelungite
- dismenoree
- presiune pelviană

Valorile parametrilor fiziologici sunt :T.A. 120/80 mmHg, P 64 b/min, SatO 2

96%, T C 36,8 oC,R-18/minut.
o

V. Anamneza medicală
- Antecedente heredo-colaterale: nu are

-Antecedente personale, fiziologice, patologice: nu are

- Condiţii de viaţă şi muncă: bune,locuieşte cu familia, se ocupă de casă.

- Condiţii faţă de mediu: bune.

VI. Capacitatea de adaptare la perioada deficitară:

Pacieta suportă cu greu spitalizarea, este anxiosă.

72
 DATA
NEVOIA FUNDAMENTALĂ/ 03-10.02.2013
NIVELUL DE DEPENDENŢĂ
I II III IV V VI VII

Nevoia de a respira şi a avea o bună

1 1 1 1 1 1 1
circulaţie

Nevoia de a bea şi a mânca 4 4 4 3 3 2 2

Nevoia de a elimina 2 2 1 1 1 1 1

Nevoia de a se mişca şi a avea o bună

3 3 3 2 1 1 1
postură

Nevoia de a dormi şi a se odihni 4 3 3 2 1 1 1

Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca 2 2 1 1 1 1 1

Nevoia de a menţine temperatura corpului

1 1 1 1 1 1 1
în limite normale

Nevoia de a fi curat, îngrijit şi de a-şi proteja

1 1 1 1 1 1 1
tegumentele şi mucoasele

Nevoia de a evita pericolele 2 2 1 1 1 1 1

Nevoia de a comunica 4 3 3 2 1 1 1

Nevoia de a acţiona conform propriilor

1 1 1 1 1 1 1
convingeri şi valori, de a practica religia

Nevoia de a fi preocupat în vederea

2 2 1 1 1 1 1
realizării

73
 Nevoia de a se recreea 2 2 1 1 1 1 1
Nevoia de a învaţa cum să-şi păstreze
2 2 1 1 1 1 1
sănătatea
TOTAL 30 29 28 25 21 18 15
Nivelul de dependenţă III III II II II II II

Nevoi Manifestări
fundamentale Surse de de Diagnostic de nursing
deficitare dificultate dependentă

Alimentaţie insuficientă
1. Nevoia de a -anxietate -anemie calitativ şi cantitativ datorită
mânca şi a avea -durere -inapetenţă alimentaţiei
o bună hidratare -alimentaţie -scăderea insuficiente,durerii,,manifestată
insuficientă greutăţii prin anemie, inapetenţă şi
scăderea în greutate.

Obiectivele Intervenţiile asistentei medicale

Autonome Delegate
îngrijirii Evaluare

1.Pacienta să fie Asigur un regim La indicaţia 10.02.2013

echilibrată hidric,şi bogat în medicului -pacienta este hidratată.
hemodinamic în vitamine. administrez
termen de 3 zile. vitamine.

74
 Nevoi Manifestări de
fundamentale Surse de dificultate dependentă Diagnostic de nursing
deficitare

Perturbarea
2.Nevoia de a -incapacitatea de a -slăbiciune somnului datorită
dormi şi a se se odihni -durere menstruaţiei
odihni - cicluri menstruale pelvină abundente,manifestată
prelungite prin durere severă
pelvină.

Obiectivele Intervenţiile asistentei medicale

Autonome Delegate
îngrijirii Evaluare

2.Pacienta să La indicaţia 03-10.02.2013

Realizez un climat de
aibă o poziţie medicului -În urma
linişte,calm în salon.
adecvată şi să administrez tratamentului
Aerisesc bine salonul.
poată dormi în tranchilizante. pacienta nu mai
Asigur un anumit confort
decurs de 2 zile. prezintă insomnie şi
pacientei,termic,suprimare
durere.
a cauzelor iritabilităţii,cum
ar fi zgomotul.

75
 Nevoi Manifestări de
fundamentale Surse de dificultate dependentă Diagnostic de nursing
deficitare

3.Nevoia de a se -sângerări menstruale -durere pelvină Dificultatea de a se

îmbrăca şi anormale -durere îmbrăca şi
dezbrăca -dismenoree -presiune dezbrăca,cauzată de
pelvină dismenoreee
rmanifestată prin durere
mare pelvină.

Obiectivele Intervenţiile asistentei medicale

Autonome Delegate
îngrijirii Evaluare

Administrez 10.02.2013
Ajut pacienta să îşi
3.Pacienta să medicaţia -pacienta se simte bine.
schimbe lenjeria.
poată purta prescrisă de
lenjerie curată. medic.

76
 Nevoi Manifestări de
fundamentale Surse de dificultate dependentă Diagnostic de nursing
deficitare
Dificultate de a
-durere -durere comunica din cauza
4.Nevoia de a -agitaţie,nelinişte -anxietate agitaţiei,neliniştii,durerii
comunica -depresie manifestată prin
anxietate.

Obiectivele Intervenţiile asistentei medicale

Autonome Delegate
îngrijirii Evaluare

4.Pacienta să se Realizez un climat de Îi administrez 10.02.2013

liniştească în linişte,calm în salon. sedative la -pacienta prezintă o
decurs de 2 zile. Aerisesc bine salonul. indicaţia
stare de bine psihic.
Ajut pacienta prin medicului.
discuţiile purtate de
ea să îi creez o stare
de bine.

REGIMUL ALIMENTAR MEDICAŢIA

Se recomandă o dieta echilibrată şi un 03-10.02.2013

aport de suficient de lichide.
Pentru a asigura o alimentaţie Medicaţia TB:
corespunzătoare, pacienta cu avort trebuie Plegomazin 2,5 mg 2 tb-zi. 1-0-1
să consume suficiente alimente ce conţin Diazepam t. 10 mg 1 tb-zi 0-0-1
nutrienţi cheie (proteine,carbohidraţi,
grăsimi, vitamine, minerale, apă). Medicaţia injectabilă:
Mialgin f. 2 ml i.m. 1-0-1

77
 Xilină 2 % f. 2 ml i.m. 1-0-1
Glucoză 5 % 500 ml perf. i.v. 1-1-0
Clorură de sodiu 0,9 % 500 ml perf. i.v.
1-0-0
Ampicilină flac. 500 ml. perf. i.v. 1-1-1
Algocalmin 1 ml. i.m.- la nevoie
Fortral subcut. 1 mg kg/corp s.c. 1-0-1
Clexane sering. 20 mg – 0,2 ml kg/corp
s.c. 1-0-1

Prelevări de produse biologice Recomandări la externare

EXAMEN LABORATOR Se recomandă :

VALORI NORMALE 1.Continuarea tratamentului prescris de

medic.
-glicemia 111 mg%
2. Să respecte dieta.
-uree 33 mg%

78
-leucocite 5710 mm3

-hemoglobina 13 g/de

-hematocrit 38,6%

-VSH 5

-VDRL-negativ

-TGO 15,1 UI

-TGP 26 UI

79
 CONCLUZII

Dacă astăzi ne aflăm în această luptă dramatică a confruntării dintre bine şi

rău, dintre viaţă şi moarte, suntem toţi implicaţi activ şi nu putem sustrage de la
responsabilităţile noastre de a face alegerea care să fie necondiţionată, o alegere care
să fie în favoarea vieţii, viaţă care vine de la Dumnezeu, şi numai El poate să ne-o ia.

80
 În această lume în care omul pare să fie uitat sensul păcatului, pare să fie uitat
că are un suflet, are o conştiinţă, apelează din ce în ce mai mult la crimă.
Această crimă se răsfrânge foarte mult asupra acelor fiinţe care nu au nici un
ajutor, nu pot să se apere singuri, şi aceştia sunt copii care sunt încă în sânul matern.
Această crimă se numeşte avort.
Evoluţia avortului în ultimii zece ani este descrescătoare, de la 2,34 avorturi
per nascut viu în 1993, în 2001 existând 1,16 avorturi la fiecare nascut viu. Cele mai
multe avorturi s-au inregistrat la grupa de vârstă 20-34 de ani. Evoluţia în ultimii 10 ani
a incidentei avortului la femeile de varsta reproductiva (grupa de varsta 15-49 ani) este
prezentată în Figura 1.
200
180
Rata totala avort
Nr. avorturi la 1000 femei 15-49 ani

160 Rata avort la cerere

140 Rata avort incomplet

120
100
80
60
40
20
0
1989

1990

1992

1995

1997

1998

2000
1991

1993

1994

1996

1999

Figura 1. Evoluţia avortului între 1989 – 2001 (Sursa: CCSSDM / MSF) 2001

În Figura 2. se evidenţiază scăderea marcata a ratei avorturilor la cerere (la mai puţin
de jumătate) în paralel cu creşterea clară a folosirii metodelor contraceptive moderne
(peste dublu).

81
 Avorturi la 1,000 femei şi utilizatoare
120
104

contracepţie la 100 femei

100

80

60
45
40 29,5

20 13,9

0
1993 1999

Rata prevalentei metodelor moderne Rata totală a avorturilor la cerere

Figura 2. Scăderea ratei avorturilor în paralel cu creşterea utilizării contracepţiei (Sursa:

CCSSDM/MSF si SSRR, 1999)
Am voit ca în această lucrare să arăt moralitatea gravă al acestui flagel am putea
spune, şi care sunt urmările sale în societate şi asupra acelor persoane care avortează
şi care o sfătuiesc pe femeie să avorteze.
„Mamă nu fă din sânul tău matern un mormânt al propriului tău copil, dar fă ceea
ce vrea Creatorul de la tine, ca sânul tău să fie un leagăn al vieţii!” (Cfr. Clement
Alexandriu Stromata 2, 18).

 Nu doar avortul «  la cerere  «  a luat amploare după revoluţia din

decembrie 1989, ajungând la un număr impresionant de 11.000.000 avorturi în 11 ani
( 1990-2000) , dar a câştigat tot mai mult teren şi avortul a «  terapeutic «  sau medical.

82
Acesta din urmă este doar atunci admis de BOR ( Biserica Ortodoxă Română) când
viaţa mamei este în pericol ( cancer, sarcină extrauterină, etc.) dar nu este admis atunci
când copilul suferă de anumite boli dovedite prin diagnosticul prenatal. Un studiu
efectuat în Clinica de Giginecologie I din Cluj arată faptul că până la Revoluţie procentul
cauzelor materne pentru care s-a efectuat avort era de 91,9 % şi de doar 8% cel al
cauzelor fetale. După legalizarea avorturilor se constată «  o tendinţă netă de deplasare
a indicaţiilor dinspre matern spre fetal ( de la 2% în primii 5 ani ai studiului la 20, 5% în
ultimii 2 ani), aceasta prin diagnosticarea ecografică antenatală a anomaliilor
structurale fetale majore  » (32). Deci iată cum societatea începe să elimine prunci
bolnavi de care oare nu ştie Dumnezeu că sunt aşa, El care i-a însufleţit din momentul
concepţiei ? Oare nu ştie El de ce ne-a dat astfel de cruci şi noi în loc să le primim ca
din mâinile lui Iisus ( cum spune un Sfânt Părinte), cu speranţa de mântuire, noi ne
lepădăm de aceşti copii nenăscuţi care au şi ei dreptul de a trăi. Nu este aceasta o
nouă formă de rasism ? Părintele Juvenalie îl denumeşte « avort eugenetic », afirmând
că se insinuează motivaţii de natură socio-economică şi hedonistică.   » (33). În Carta
Drepturilor Omului din 1948, « spre deosebire de toate categoriile defavorizate, copilul
nenăscut se află pe ultimul loc. Nu doar că nu se află pe picior de egalitate cu alte
persoane umane, dar este lipsit de primul drept elementar care este dreptul la viaţă. Mai
mult, ipocrizia mentalităţii contemporane operează un grav reducţionism lipsindu-l pe
copilul nenăscut de însuşi statutul de persoană umană ; pentru că nu este subiect de
drept ! » (34).
 Mă voi referi la efectele psihice pe care le produce avortul şi care, după
cum este redat mai sus, sunt tratate mai mult decât superficial, deşi ar trebui să fie pe
primul loc. Ele sunt redate ca o complicaţie tardivă, fadeloc în amănunte.
 Alţi oameni care au fost interesaţi de efectele psihice grave pe care le lasă
în urmă un avort, şi aici mă refer la membrii primelor asociaţii provita romano-catolice
care au apărut în occident, au grupat aceste simptome psihice în sindromul postavort.
 Ce este sindromul postavort ? În termeni medicali un sindrom reprezintă
totalitatea semnelor şi a simptomelor care apar împreună în cursul unei boli, dându-i
nota caracteristică.

83
  În acest context, putem defini sindromul postavort ca fiind totalitatea
simptomelor psihice apărute imediat sau la un anumit interval de timp după avort.
 Unde putem totuşi integra d.p.d.v. medical acest sindrom? Medicina a
introdus în “Clasificarea Internaţională a maladiilor”, în capitolul “Tulburări
nevroticelegate de factori de stress şi tulburări somatice”, un subcapitol intitulat “Stare
de stres post-traumatic” definit astfel :  » această tulburare constituie un răspuns
diferit sau prelungit la o situaţie sau la un eveniment stressant ( de scurtă sau lungă
durată), în mod excepţional, ameninţător sau catastrofal şi care ar provoca simptome
evidente de disperare la cele mai multe persoane(…). Simptomele tipice cuprind
renaşterea repetată a evenimentului traumati, în amintiri invadante (“ flashbacks”), vise
sau coşmaruri; ele survin într-un context durabil de « anestezie psihică » şi de slăbire
emoţională, de detaşare în raport cu alţii, de insensibilitate la mediu,evitarea
activităţilor sau a situaţiilor care ar putea redeştepta amintirea traumatismului.
Simptomele se însoţescşi de insomnie, anxietate, depresie sau ideea sinucideri.
Perioada care separă apariţia traumatismului de cel al tulburării poate varia de la
câteva săptămâni la câteva luni. Evoluţia este fluctuantă şi merge în cele mai multe
cazuri spre vindecare. În unele cazuri tulburarea poate prezenta o evoluţie cronică, să
dureze numeroşi ani şi să antreneze o modificare durabilă a personalităţii ». (35).
 Revenind la simptomele psihice apărute după avort, ele sunt următoarele :
- depresii nervoase;
- tulburări de somn;
- tulburări în alimentaţie;
- tulburări afective; sentimente de frustraţie; atacuri frecvente de plâns;
- gânduri/tentative de sinucidere izvorâte din tristeţe, lipsă speranţă, inutilitate;
- destrămarea relaţiilor interpersonale, cu partenerul, cu copii, răceală
emotională, pesimism;
- atacuri de panică ;
- tulburări de memorie;
- dificultăţi de concentrare;pierderea interesului pentru activităţile desfăşurate;
- sindromul „aniversării”;
- psihoze acute;

84
 - reacţii schizofrenice;
- sentimentul de vinovăţie;
- predispoziţie pentru boli de dependenţă; consum de alcool sau/şi droguri;
- dereglări sexuale,
- insomnii şi vise terifiante, etc.( 36)
 Aceste simptome sunt mult mai accentuate la adolescente care au un
psihic mai labil, motiv pentru care sunt mult mai frecvente sinuciderile în rândul elevelor
şi studentelor ; ele nu găsesc un sprijin, neavând familie, iar teama de părinţi , de
prieteni, profesori duc în cele din urmă la curmarea vieţii;
 Aceleaşi simptome apari la toţi cei care contribuie la un avort(!): tată,
medic, as. medicală, etc. Tratamentul medicamentos simptomatic la care se recurge
( anxiolitice, barbiturice, psihoterapie, tratamente psihiatrice, inclusiv şocuri electrice în
depresii cronice, psihoze sau reacţii schizofrenice), NU este eficient, ducând de cele
mai multe ori la cronicizarea acestor simptome. Femeile sau tinerele afirmă că şi după
ani de zile au coşmaruri cu copii avortaţi, sânge, etc. Unii medici ginecologi recunosc
că au atacuri de panică şi sunt sub tratament anxiolitic ani de zile, alţii au vise terifiante
pe care încearcă să le uite, dar nu resuşesc, etc. Exemplele pot continua şi în rândul
asistentelor, soţilor, etc. Constatăm că frecvent sunt afectaţi şi copiii născuţi din aceste
familii, aceşti copii fiind sunt afectaţi mai ales de boli nervoase sau psihice.
 Trebuie să specific faptul că este vindecabil acest sindrom! Am constatat
în urma multor consilieri că aceste simptome se vindecă doar după o perioadă mai
îndelungată, după ce femeia a regretat cu adevărat acest păcat mare pe care l-a
spovedit la un părinte duhovnic nici pe care nu l-a mai repetat niciodată. După ce o
femeie are mai multe avorturi, am constatat că ea intră într-o oarecare răcire
emoţională, nu mai are putere să se lupte împotriva acestui păcat şi dacă se rupe de
Sfintele Taine ale Bisericii, ea nu mai ajunge la o căinţă sinceră, se depmai mult de
semenii ei şi în cele din urmă ajunge la deznădejde. De aici mai este doar un pas pă la
alcoolism, droguri sau sinucidere. Am vemei cu 20 de avorturi şi erau adevărate epave
sufleteşti. De aceea un psiholog nu mai este în măsură să combată un astfel de
sindrom ci doar un preot fiindcă această boală este una pur sufletească şi nu una

85
trupească, medicamentul viindecător fiind tot unul sufletesc. Nici un şoc electric şi nici
un medicament nu va putea vindeca o conştiinţă încărcată de un păcat de moarte.
Beneficiile naşterii:

 Numeroase afecţiuni sau tulburări sunt vindecate sau preântâmpinate de

existenţa sarcinii dusă la termen ( 37) :
 Se cunoaşte faptul că femeile cu mai mulţi copii alăptaţi la sân, cu prima
naştere sub 25 de ani, sunt mai protejate faţă de cancerul de sân, care se dezvoltă în
special la femei care nu au născut, la celibatare sau la femei cu puţini copii ;
 Cancerul  de corp uterin este de asemenea mult mai frecvent la femeile
care nu au avut copii, după cum sterilitatea sau absenţa naşterilor se gesc în
antecedentele celor mai multe femei cu fibroame uterine ;
 Sunt numeroase afecţiuni genitale care se vindecă sau se ameliorează
după naştere :fibromul uterin, dismenoreea ( menstruaţia dureroasă), tulburările
premenstruale ,hemoragiile disfuncţionale, frigiditatea, unele tulburări de poziţie
uterină , ovarita sclerochistică, durerile pelviene etc.

BIBLIOGRAFIE

86
1. Dr. Albu Roxana Maria → Anatomia şi fiziologia omului, Editura Corint, Bucureşti,
1996.
2. Balta G → Tehnici de îngrijire generală a bolnavilor.
3. Balticeanu C. → Carte despre tineret, Editura Medicală, 1996.
4. Dr. Gh. Rusu, Dr. Oprian, Dr. Gh. Stoicescu → Agenda medicală 80, Editura
Medicală Bucureşti, 1980.
5. Gh. Mureşan → Igiena omului.
6. Titirca L.: Manual de îngrijiri speciale acordate pacientului de asistenta
medicală, Editura Viaţa Medicală 2006.
7. Mozes Carol → Tehnica de îngrijirii bolnavului.
8. Negrea R. → Planificare Familială. Metode Contraceptive, Editura Sincron, 1991.
9. Stoica Tudor → Sexologie, Editura Medicală, Bucureşti, 1975.
10. Zebranca E. → Contracepţia, Editura Junimea, Iaşi, 1995.
11. Pliante de planing familial.
12. Manual de Obstetrică Ginecologie, Editura medicală, Bucureşti 2010

87