Sunteți pe pagina 1din 21

SUBDIALECTELE

DACOROMÂNE
MUNTEAN, BĂNĂłEAN,
MOLDOVEAN, CRIŞEAN,
MARAMUREŞEAN
1. SUBDIALECTUL
MUNTEAN
 - jumătatea
de S a teritoriului
dacoromân, în Muntenia (jud. IF, PH,
DB, AG, OT, TL, IL, BV, CT, DJ, VL)
PARTICULARITĂłI
LINGVISTICE
A. FONETICĂ ŞI
FONOLOGIE
1. VOCALE
 specific sbd. Muntean este închiderea lui e aton la
i în cuv. cu 2 silabe posttonice conŃinând vocala e:
 Ex. casele > casili; fetele > fetili; iepurele >
iepurili; laptile > laptili; sângele > sângili;
şarpele > şarpili; vasele > vasili; zilele > zilili;
 Se închide şi e din art.hot encl. –le, prin asimilare
progresivă:
 Ex: florili; pisicili; timpurili; uoili
- După ş, j se înregistrează vocale
palatale: cuaje; grije; mătuşe; şir;
prăjină; uşe
 Vocalele palatale (e, i) trec în seria centrală
(ă, î) după cons. d, p (mai ales în prep.,
cuvinte formate cu prefixul –des):
Ex.: dă; pă; dîn; pîn; dîntre; pîntre; dăscui;
dăzbrac; dăsparte;
DIFTONGII - INOVAłII

 sbd.muntean este singurul în care apare


dift. îi creat prin anticiparea elementului
palatal în cuvintele: cîine; mîine; mîini;
pîine
 După acelaşi model s-au creat încă 4
diftongi: o˜, u˜, a˜, e˜ în cuvintele: o˜chi,
ro˜chie, pădu˜che, stra˜chină, ure˜che
2. CONSOANE

 Africatele ĉ, ĝ nu sunt supuse niciodată


fricativizării, fiind astfel cel mai conservator
subdialect dacoromân.
 Consoanele: s, z, ş, j, Ń nu sunt “dure” ca în
celelalte subdialecte. Se vor întâlni forme de tipul:
cuaje, grijă, jeratic, mătuşe, şeapte, şearpe, uşe
 ExcepŃie: unele graiuri din S,N Olteniei în care s,
z, Ń au o pronunŃare dură: răguşât, nojâŃă
- În majoritatea graiurilor din Muntenia, fricativa
laringală surdă h este rostită slab sau chiar deloc, atât în
poziŃie iniŃială cât şi în interiorul cuvintelor, în poziŃie
intervocalică: aină, îrtie, îrdău, diuor, oŃ, otar, zaar,
paar.
 Acest fenomen a determinat apariŃia
sporadică unor forme hipercorecte (în
special în nordul Olteniei şi Munteniei):
harc, hăripi, halbii şi în forme
pronominale: hăsta, hăla, haia, hălea.
ACCIDENTE FONETICE

1. DISIMILARE – f. frecventă în V Munteniei şi în


S Olteniei unde apare foarte des disimilarea lui n
iniŃial:
- n – m>l –m: lume “nume”; lumără “numără”,
lumeşte “numeşte”
- n – n > l – n: linge “ninge”
2. METATEZĂ (inversarea ordinii
sunetelor sau a grupurilor de sunete)

 colcote, clanaretă, gârâi “râgâi”, gurmaz,


bolnav, bătârn, logodnă, măgălie, miljoc,
miljociu, prizioner, polecrit, polecre,
siripeşte, stărnut, tivgă
3. PROTEZĂ (în S Olteniei şi Munteniei)
- VOCALICĂ: alatră, apipăi, astrânge,
lămâie, amiros
- CONSONANTICĂ: scăluş,sfăşie, sfeştilă,
sfulgeră, spojar, stufiş, sfrenŃie “sifilis”
4. AFEREZA (fenomen invers protezei) –
întâlnită, ca şi proteza, în S Olteniei şi
Munteniei:

 afereza lui s: fârşi, fârşală, feşnic, feştanie


 afereza lui a în cuv.: sfinŃeşte (soarele) “asfinŃeşte”
5. EPENTEZA (introducerea unui sunet neetimologic): n –
epentetic: genunchi, funingine, junincă, mănunchi,
rărunchi – acceptate şi de lb.literară care alternează cu
fonetismele vechi: genuche, funigine, junică, mănunchi,
rănuchi.
Frecvent apare n epentetic şi în: nicovalnă, scarlantină sau
în formele de pf.simplu: eu rămânsei, am rămâns (în V
Olteniei) în care prezenŃa lui n se explică prin analogie
cu strâns, plâns etc. (cf. Tratat de dialectol.rom, p.173)
EPENTEZA VOCALICĂ (ANAPTIXĂ)

 a lui i: şicoală, hirean, mistirie


B. MORFOLOGIE

I. PRONUME
 Se remarcă pron. dem. de depărtare cu
variantele: hălea, helea, hăia.
 În Oltenia, după modelul formei de
masculin, se creează la feminin plural
forma: ăştea: ex. fetele ăştea, casele ăştia.
II. VERBUL

 Se înregistrează, frecvent, treceri între


conjugările II şi III. Astfel se întâlnesc
forme de tipul: a tace, a place, a pare, a
scade, a cade – faŃă de variantele literare:
tăcea, a plăcea, a părea, a scădea, a cădea.
Modificări de accent la verb:

 La indic. prez, pers.I, II, pl., se remarcă


prez. accentului pe sufix (la vb. De conjug.
III).
 Ex.: făcém, făcéŃi; spuném, spunéŃi; puném,
punéŃi;
- Fenomen prin analogie cu alte conjugări.
Omonimia sing. - plural

 La pers. a III-a, la indic. (prez, pf, pf.c.,


viitor) se neutralizează opoziŃia de nr:
(el) zice – (ei) zice;
(el) Ńine – (ei) Ńine;
(el) a spus – (ei) a spus;
ApariŃia formelor iotacizate

 Apar forme iotacizate la indic., conj.prez.,


gerunziu, la verbe cu tema în: -d, -t, -n, -r:
(eu) rîz, crez, tunz; să vază, auză; înghiŃ,
simŃ, poci, Ńin, spui.
Iotacizarea la verbe cu tema în:
-t, -d – specifică sbd.muntean
-n, -r – specifică sbd.crişean şi maramureşean
FrecvenŃa mare a prefectului
simplu.
 În V Olteniei – forme de imperativ negativ
construit cu infinitivul lung: nu lăsareŃi, nu
stareŃi, nu facereŃi.
 Se remarcă prezenŃa lui –reŃi simŃit ca
marcă de imperativ plural la interjecŃia:
haide – haidereŃi.
III. ADVERBUL

 Caracteristic pt. sbd. muntean este topica adv.


mai care precedă pron. reflexiv sau forma
verbală şi nu apare intercalat:
Mai mă duc; mai te doare;
Nu mai mă duc; nu mai am făcut; mai aş vrea;
C. LEXIC

 După Emil Petrovici sunt specifici termenii:


zăpadă, varză, burtă, ficat, năduşeală,
rinichi, ciupesc, chel
 Romulus Todoran mai adaugă la aceştia:
ginere (ginerică) “mire”, porumbel, zeamă
de varză, năduf “astmă”, a înjura, noroi,
pisică.
INFLUENłA BULGARĂ – CEA MAI
PUTERNICĂ DINTRE INFLUENłELE
STRĂINE

 de orig. bulgară: a năduşi, lele (leică),


vopsea (deriv. de la a vopsi), ciozvîrtă.