Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ale Americii
Politica S.U.A
Din perspectivele tipologiei bazate pe criteriul raporturilor dintre puterile statului,
sistemul politic al SUA apartine tipului prezidential clasic, insa particularitatile sale
fac din sistemul politic american un model de referinta pentru studiile din
domeniu, dar si un etalon pentru practica politica a altor state. Astfel, pe de-o
parte, autoritatile statului, Congresul (puterea legislativa), Presedintele (puterea
executiva) si Curtea Suprema (puterea judecatoreasca) sunt practic independente
functional, fiecare in parte reglementand o fractiune din puterea politica. Pe de
alta parte, Presedintele, ale carui atributii au sporit de la an la an, se bucura de o
larga autonomie in domenii majore ale guvernarii, situandu-se in varful ierarhiei
administratiei de stat.
Din punct de vedere al structurii sale, statul american este o federatie, acest
caracter fiind exprimat prin 2 principii constitutionale: principiul participarii,
conform caruia fiecare stat al uniunii este reprezentat in Senat prin 2 senatori si
prin principiul organizarii federaticve care stipuleaza ca puterile care nu sunt
delegate Statelor Unite de catre Constitutie si nici nu sunt interzise de aceasta
statelor, sunt rezervate statelor respective sau poporului.
Ca in orice stat federal, in SUA functioneaza principiul autonomiei juridice si
politice, administrative si institutionale. Fiecare stat al federatiei beneficiaza de o
Constitutie proprie, de norme juridice locale, de dreptul de a-si infiinta institutii
publice ca si de buget local propriu. Pe de alta parte, institutiile si legile federale
au intaietate in raport cu cele locale, avand dreptul de a intervene in zona de
competenta a acestora pentru a asigura solutionarea problemelor de interes
national. De la data elaborarii Constitutiei si pana astazi, autonomia locala a
statelor ei componente s-a diminuat treptat prin intarirea autoritatii centrale, prin
concentrarea ei la Washington, iar raporturile dintre puteri au evoluat in directia
cresterii fortei puterii executive.
Statele Unite ale Americii este în prezent cea mai veche republică constituţională.
Caracterul său constituţional şi republican este relevat prin existenţa Constituţiei
Americane, scrisă în 1787, ratificată în 1788 şi inaugurată în 1789, prin
organizarea de alegeri libere pentru preşedenţie şi Senat, şi nu în ultimul rând prin
controlul asupra popurului (în cauză majoritatea) de a crea sau modifica legi.
Acest ultim aspect este realizat prin Primele Zece Amendamnte la Constituţie, sau
aşa numita lege „Bill of Rights” . Aceste amendamente specifică drepturile
indivizilor pe care guvernarea naţională nu le poate restricţiona sau încălca.
Capitolul 2
2.1. Sistemul de management al firmelor in ansamblul lor
Evoluţia managementului a numeroase tari ale lumii are la baza managementul
practicat in SUA. Acesta se remarca printr-un conglomerat de tehnici, metode,
concepte si studii de caz care instiga la studierea lor pe cei specializaţi in acest
domeniu.
Managementul comparat răspunde unei game largi de necesităţi, atât
individuale cât şi de grup, cu tendinţa de intensificare, pe măsura adâncirii
diviziunii sociale a muncii, a dezvoltării relaţiilor internaţionale şi a creşterii rolului
informaţiilor, lucru reflectat şi în creşterea semnificativă a rolului
managementului comparat axat pe valorificarea informaţiilor manageriale
abordate contextual. Astfel, managementul are un rol tot mai important, adesea
chiar decisiv, managementul comparat reprezentând una dintre cele mai
preţioase cuceriri ale ultimelor decenii pe planul intensificării şi eficientizării
activităţilor economice, ştiinţifice, tehnice cu caracter internaţional.
In acest context studiind domeniul afacerilor din SUA descoperim un important
pion al managementului. Ca orice activitate managementul este influenţat de
numeroşi factori ai contextului in care este conceput. Urmând acest exemplu si
managementul american asamblează si forme de management a culturilor altor
state, incluzându-le aici pe cele europeane si pe cele nipone.
Statele Unite ale Americii sunt primii ce definesc noţiunea de proprietate
privata si de întreprinzător . Altfel spus Douglas Alen si Edwin Miller afirmau :
„Economia SUA se bazează pe principiile capitaliste ,insa cel mai bine este
caracterizata ca o economie mixa sau ca un amestec de sectoare private si
publice”
In 1986 , revista Fortune ne dezvăluia faptul ca SUA deţineau un puternic sector
bancar ceea ce mai târziu a facilitat dezvoltarea managementului comparat.
Un factor deosebit de important in dezvoltarea managementului din SUA o
constituie si baza legislativa existenta foarte bine pusa la punct .
Astfel in sec XIX este evidenţiata doctrina conform căreia oamenii erau lasati
sa facă ce vor , iar intervenţia guvernului era limitata aşa numitul „laissez faire”.
Poporul american necesita o protecţie in sectorul afacerilor si astfel iau naştere
anumiţi agenţii guvernamentale prin care i se permite Statelor Unite ale Americii
de a reglementa comerţul in alte state.
In anul 1890 se constituie un ansamblu de legi pentru asigurarea concurenţii
neloiale precum Legea Sherman, Legea Clayton precum si legea Comisiei Federale
de Comerţ .
SUA se aflau in acest moment intr-o situaţie de tranziţie unde erau in balanţa
economia clasica si o economie de tip nou: „ America s-a schimbat dramatic.
Epoca războiului rece a luat sfarsit odată cu prabusirea comunismului in Europa”
afirmau B. Posmer si W. Schimith.
Un rol important in dezvoltarea capitalismului pe teritoriu american îl au coloniştii
englezi având la baza comerţul american. Procesul de conturare a afacerilor
americane arata asemenea unei piramide cu 4 niveluri :
Constituţia a avut un rol important in contextul afacerilor din SUA .Astfel ea:
-proteja dreptul de proprietate al coloniştilor
-a adoptat sistemul de unitati de măsura
-a condus la crearea sistemului poştal naţional