Sunteți pe pagina 1din 10

FORME LINIARE. FORME BILINIARE.

FORME PĂTRATICE 51

CAPITOLUL al IV-lea
FORME LINIARE. FORME BILINIARE.
FORME PĂTRATICE

Forme liniare
Fie V un spaţiu vectorial real.
Definiţie. O aplicaţie f : V → R se numeşte formă liniară pe V dacă
îndeplineşte următoarele condiţii:
1) f (x + y ) = f (x ) + f (y ), x, y  V (f este aditivă);

2) f (x ) = f (x ),   R , x  V (f este omogenă).


Observaţie. Condiţiile 1) şi 2) sunt echivalente cu condiţia
3) f (x + y ) = f (x ) + f (y ), ,   R , x, y  V .

Consecinţă. Dacă f : V → R este o formă liniară, B = v 1, v 2 ,..., v n  este o


n
bază în V şi x =  x i v i este un vector oarecare din V, atunci
i =1

n  n
f (x ) = f   x i v i  =  x i f (v i ) .
 i =1  i =1
n
Notând a i = f (v i ) , i = 1, n obţinem f (x ) =  a i x i .
i =1

Această relaţie se numeşte expresia analitică a formei liniare f faţă de baza


considerată B, iar scalarii a i = f (v i ) , i = 1, n se numesc coeficienţii lui f relativ la baza B.

Forme biliniare. Forme pătratice


Fie V1 şi V2 două spaţii vectoriale reale.
52 Capitolul al IV - lea

Definiţie. O aplicaţie f : V1  V2 → R se numeşte formă biliniară dacă


îndeplineşte următoarele condiţii:
1) f (x1 + x 2 , y ) = f (x1, y ) + f (x 2 , y ) , x1 , x 2  V1 , y  V2 ;

2) f (x, y 1 + y 2 ) = f (x, y 1 ) + f (x, y 2 ) , x  V1 , y 1 , y 2  V2 ;

3) f (x, y ) = f (x, y ) ,   R , x  V1 , y  V2 ;

4) f (x,y ) = f (x, y ) ,   R , x  V1 , y  V2 .
Observaţie. Condiţiile 1), 2), 3 ) şi 4) sunt echivalente cu condiţiile:
5) f (x1 + x 2 , y ) = f (x1 , y ) + f (x 2 , y ) , ,   R , x1 , x 2  V1 , y  V2 ;

6) f (x, y 1 + y 2 ) = f (x, y 1 ) + f (x, y 2 ) , ,   R , x  V1 , y 1 , y 2  V2 .


Să considerăm cazul când spaţiile vectoriale V1 şi V2 au dimensiune finită.
Fie B1 = u1,u2 ,..., un  o bază în V1 şi B 2 = v 1, v 2 ,..., v m  o bază în V2.
n m
Dacă x =  x iui şi y =  y j v j , atunci
i =1 j =1

n  n m
( )
m
f (x, y ) = f   x iui ,  y j v j  =   x i y j f ui , v j .
 i =1 j =1
 i =1j =1
 

( )
Notând a ij = f ui , v j , i = 1, n , j = 1, m obţinem

n m
f (x, y ) =   a ij x i y j .
i =1j =1

Această relaţie se numeşte expresia analitică a formei biliniare f faţă de bazele


( )
considerate B1 şi B2, iar scalarii a ij = f ui , v j , i = 1, n , j = 1, m se numesc coeficienţii lui

f relativ la bazele B1 şi B2.


( )
Matricea A = a ij i =1,n  M n,m (R) se numeşte matricea formei biliniare f în
j =1,m

raport cu bazele B1 şi B2. Rangul matricei A se numeşte rangul formei biliniare f.


FORME LINIARE. FORME BILINIARE. FORME PĂTRATICE 53

Notaţie. Fie V1 = V2 = V cu V un R – spaţiu vectorial.


Mulţimea tuturor formelor biliniare pe V se notează cu B(V,R ) .

Observaţie. B(V,R ) este un R – spaţiu vectorial în raport cu adunarea


formelor biliniare şi cu înmulţirea acestora cu scalari.
Definiţii.
1) Forma biliniară f se numeşte simetrică dacă
f (x, y ) = f (y, x ) , x, y  V .
2) Forma biliniară f se numeşte antisimetrică dacă
f (x, y ) = −f (y, x ) , x, y  V .
Teoremă. O formă biliniară f  B(V,R ) este simetrică (respectiv
antisimetrică) dacă şi numai dacă matricea formei într-o bază fixată a spaţiului V este
simetrică (respectiv antisimetrică).
Definiţie. Fie f  B(V,R ) o formă biliniară simetrică. Funcţia f determină
unic funcţia
f : V → R , f (x ) = f (x, x ) , x  V ,
care se numeşte forma pătratică (asociată formei biliniare f).
Observaţie. Cunoaşterea formei pătratice f permite recuperarea formei
biliniare simetrice f.
Forma biliniară simetrică f asociată formei pătratice f se numeşte forma polară
sau forma dedublată a formei pătratice f .

Forma canonică a unei forme pătratice reale. Signatura unei forme


pătratice reale
54 Capitolul al IV - lea

Fie V un R – spaţiu vectorial, f  B(V,R ) o formă biliniară simetrică şi f forma


pătratică asociată.
Dacă B = v 1, v 2 ,..., v n  este o bază în V, atunci pentru orice vector
n
x =  x i v i  V , forma pătratică f are expresia analitică
i =1

(* ) f (x ) = f (x, x )
n n
=   a ij x i x j
i=1 j=1

=a11 x12 +  + a nn x n2 + 2(a12 x1x 2 +  + a1n x1x n +  + a n−1n x n−1x n ),

( )
unde a ij = f v i , v j , i, j = 1, n .

A aduce la forma canonică forma pătratică f înseamnă a găsi o bază (numită


bază canonică) astfel încât în această bază forma pătratică să se scrie ca o sumă
algebrică de pătrate.

Metoda lui Gauss1

Cazul I. Să presupunem că în expresia analitică (*) există cel puţin un


a ii  0, i = 1, n . Fără a restrânge generalitatea, fie acesta a11 .

Expresia analitică a formei pătratice f se poate scrie sub forma

f (x ) =a11 x 12 + 2x 1 (a12 x 2 +  + a1n x n ) + a 22 x 22 + 2a 23 x 2 x 3 +

+  + 2a 2n x 2 x n +  + a nn x n2

1 Karl Friedrich Gauss (1777 – 1855), matematician, fizician şi astronom german


FORME LINIARE. FORME BILINIARE. FORME PĂTRATICE 55

1
Notăm cu  = a12 x 2 +  + a1n x n , scoatem în factor din toţi termenii ce
a11
conţin pe x1, adunăm şi scădem termenii necesari astfel încât cu termenii ce conţin pe
x1 să construim un pătrat perfect şi obţinem
1
f (x ) = (a11x1 +  )2 − 1  2 + a 22 x 22 + 2a 23 x 2 x 3 +  + 2a 2n x 2 x n +  + a nn x n2
a11 a11

sau
1
f (x ) = (a11x1 + a12 x 2 +  + a1n x n )2 + g(x 2 ,, x n ) ,
a11

unde g este o formă pătratică în (n – 1) coordonate (x 2 ,, x n ) .


Făcând transformarea de coordonate
y 1 = a11x1 + a12 x 2 +  + a1n x n
y = x
 2 2

.......... ...
y n = x n ,
expresia analitică a lui f devine
1 2
f (x ) = y 1 + g(y 2 ,, y n ) .
a11
În continuare, algoritmul constă în repetarea raţionamentului pentru forma
pătratică în (n – 1) variabile, nou obţinută.
Cazul al II - lea. Dacă în expresia analitică (*) a ii = 0 , i = 1, n iar f nu

este identic nulă, atunci există cel puţin un a ij  0 cu i  j . În acest caz prin

 xi = z i + z j

transformarea de coordonate  x j = z i − z j cu forma pătratică ce se va

 x k = z k , k = 1, n −  i, j

obţine suntem în cazul I.


56 Capitolul al IV - lea

Observaţii.
1) Metoda lui Gauss reprezintă un algoritm elementar de aducere la forma
canonică, dar nu furnizează direct noua bază, ci schimbarea de coordonate pe baza
căreia se determină noua bază.

2) O formă pătratică poate fi adusă la diferite forme canonice.

Definiţii.
1) O formă pătratică f : V → R se numeşte pozitiv semidefinită (respectiv
negativ semidefinită) dacă f (x )  0 (respectiv f (x )  0 ), x  V .

2) O formă pătratică f : V → R se numeşte pozitiv definită (respectiv negativ


definită) dacă f (x )  0 (respectiv f (x )  0 ), x  V − 0 . 
3) O formă pătratică f : V → R se numeşte nedefinită dacă v 1, v 2  V astfel

încât f (v 1 )  0 şi f (v 2 )  0 .

n
4) Fie f (x ) =  a i x i o formă canonică a formei pătratice f : V → R . Se
2
i =1

numeşte signatura formei pătratice f tripletul de numere reale (p, q, d) , în care:

p este numărul de coeficienţi din setul a1, a 2 ,, a n  strict pozitivi;

q este numărul de coeficienţi din setul a1, a 2 ,, a n  strict negativi;


d = n − (p + q) (numărul de coeficienţi nuli).

Teoremă (legea de inerţie a lui Sylvester2). Signatura unei forme pătratice f


este aceeaşi în orice formă canonică a lui f .

2 James Joseph Sylvester (1814 - 1897), matematician englez


FORME LINIARE. FORME BILINIARE. FORME PĂTRATICE 57

PROBLEME REZOLVATE

1) Să se aducă la forma canonică, prin metoda lui Gauss următoarea formă


pătratică

f (x ) = 2x12 + x 22 + 3x 23 + 8x1x 2 − 12x1x 3 + 16x 2 x 3 , x = (x1, x 2 , x 3 )  R 3 .


Soluţie.

( )
f = 2x12 + 8x1x 2 − 12x1x 3 + x 22 + 3x 23 + 16x 2 x 3

=
1 2
2
( )
4 x1 + 16x1x 2 − 24 x1x 3 + x 22 + 3x 23 + 16x 2 x 3

1
= (2x1 + 4 x 2 − 6x 3 )2 − 8x 22 − 18x 23 + 24 x 2 x 3 + x 22 + 3x 23 + 16x 2 x 3
2
1
= (2x1 + 4 x 2 − 6x 3 )2 − 7x 22 − 15x 23 + 40x 2 x 3
2
Făcând transformarea de coordonate
y 1 = 2 x 1 + 4 x 2 − 6 x 3

y 2 = x 2 ,

y 3 = x 3

obţinem
1
f = y 12 − 7y 22 − 15y 23 + 40y 2 y 3 .
2

Cu forma pătratică obţinută

g = −7y 22 − 15y 23 + 40y 2 y 3


procedăm analog.

Astfel,
58 Capitolul al IV - lea

1
( )
f = y 12 + − 7y 22 + 40y 2 y 3 − 15y 23
2
1
2
1
(
= y 12 − 49y 22 − 280y 2 y 3 − 15y 23
7
)
1 1 400 2
= y 12 − (7y 2 − 20y 3 )2 + y 3 − 15y 23
2 7 7
1 1 295 2
= y 12 − (7y 2 − 20y 3 )2 + y
2 7 7 3
Făcând transformarea de coordonate
z 1 = y 1

z 2 = 7y 2 − 20y 3 ,

z 3 = y 3

obţinem pentru forma pătratică f forma canonică


1 1 295 2
f = z12 − z 22 + z3 .
2 7 7

2) Să se aducă la forma canonică, forma pătratică


f = x 1x 2 + 2 x 1x 3 + 3 x 2 x 3 .

Soluţie. Cum a12  0 , facem substituţia

x1 = y 1 + y 2

x 2 = y 1 − y 2

x 3 = y 3

şi obţinem
f = (y 1 + y 2 )(y 1 − y 2 ) + 2(y 1 + y 2 )y 3 + 3(y 1 − y 2 )y 3

= y 12 − y 22 + 5y 1y 3 − y 2 y 3 .

Se continuă ca în exemplul precedent.


FORME LINIARE. FORME BILINIARE. FORME PĂTRATICE 59

Astfel,

f = ( y 12 + 5y 1y 3 ) − y 22 − y 2 y 3
2
 5  25
=  y 1 + y 3  − y 23 − y 22 − y 2 y 3 .
 2  4
Făcând transformarea de coordonate
 5
z 1 = y 1 + 2 y 3

z 2 = y 2

z 3 = y 3 ,


obţinem
25
f = z12 − z 22 − z 23 − z 2 z 3
4
25
= z12 − ( z 22 + z 2 z 3 ) − z 23
4
2
 1  1 25
= z12 −  z 2 + z 3  + z 23 − z 23
 2  4 4
2
 1 
= z12 −  z 2 + z 3  − 6z 23 .
 2 
Făcând transformarea de coordonate
u1 = z1

 1
u 2 = z 2 + z 3
 2
u 3 = z 3 ,

obţinem pentru forma pătratică f forma canonică

f = u12 − u 22 − 6u 23 .
60 Capitolul al IV - lea

PROBLEME PROPUSE

Să se aducă la forma canonică şi să se găsească signatura următoarelor forme


pătratice:
2 2 2
a) f = x1 + 2x 2 + 3x 3 + 4 x1x 2 + 6x1x 3 ;
2 2 2
b) f = 2x1 + 4 x 2 − x 3 + 2x1x 2 − 6x1x 3 + 8x 2 x 3 ;
2 2
c) f = 3x1 + 7x1x 2 + 2x 2 x 3 + x 4 ;
2 2 2
d) f = x1 + 3x 2 − 2x 3 + x1x 2 − 4 x1x 3 + 2x 2 x 3 ;
2 2 2
e) f = x1 + 2x 2 + x 3 − x1x 2 + 4 x 2 x 3 − 2x1x 3 ;

f) f = 2x12 + x 22 − 4 x 23 + x1x 2 − 3x1x 3 + 4 x 2 x 3 ;


2 2 2
g) f = x1 + 2x 2 + 3x 3 − 2x1x 2 + 4 x1x 3 − 6x 2 x 3 ;
2 2 2
h) f = x1 + 20x 2 + 70x 3 − 4 x1x 2 + 6x1x 3 ;

i) f = x1x 2 + x1x 3 + x 2 x 3 .

Care dintre aceste forme sunt pozitiv definite şi care sunt negativ definite?