Etapele procesului de cercetare pe care le-am întocmit au fost:

Am identificat clar problema care necesită cercetată

Am formulat subiectul temei de cercetare și obiectul cercetării (eșantionul)
Am stabilit tehnicile și procedeele de evaluare, planul de cercetare
Am colectat și înregistrat datele și informațiile necesare
Am analizat cantitativ și calitativ datele obținute, am prelucrat și interpretat rezultatele
Am formulat concluziile și recomandări privitor la raportul de cercetare

Am întocmit chestionare cu întrebări mixte ( închise și deschise). Întrebările închise instituie o

alegere obligatorie a răspunsului din cele formulate în variantele de răspuns, iar cele de tip deschis
acceptă orice răspuns formulat de către cel chestionat.

Limita cercetării: aș fi puttu alege varianta intervievării părinților, variantă care ar fi avut mai multe
avantaje: flexibilitatea, posibilitatea de a obține răspunsuri specifice la orice întrebare, o rată mai
mare a răspunsurilor, observarea limbajului non-verbal, fapt care sporește calitatea și cantitatea
informațiilor, obținerea unor răspunsuri spontane (formulate la prima reacție, care este semnificativ
mai sinceră decît cele realizate în urma cugetării).

La grădiniță am folosit interviul în grup ca tehnică de cercetare, obținînd avantajele: este o tehnică
flexibililă, are o validitate înaltă, cuprinde date din viața reală în mediul concret, produce rezultate
desctul de rapid. Dificultățile întîlnite au fost: vocabularul limitat al copiilor, specificul relației-adult
copil și dificultatea copiilor de a înțelege ”situația de interviu”. La vîrstele mici, copiii îi percep pe
adulți ca pe proprii lor profesori sau părinți de la care învață ce este bine și ce este rău, cum să
răspundă la întrebări etc. În situația de interviu, le este greu să se conformeze situației de a se
descurca fără intervenția părinților, de a fi responsabili de formularea răspunsurilor. Un alt neajuns
este faptul că imaginația copiilor este necontrolată, fapt care contribuie la obținerea unor răspunsuri
cu o exactitate minimală.
Comportamentele de risc, au consecințe negative, pe termen scurt și lung, asupra sănătății fizice și
psihice și în consecință, reduc calitatea vieții și starea de bine a persoanei (sedentarism, alimentație
incorectă, stres etc). În interviurile cu copii trebuie creat un mediu care să-i ajute să se simtă comod,
relaxat atsfel ca să poată interacționa ușor cu intervievatorul, de ex: jucării, desene, ornamnete etc.

De asemenea, în procesul realizării cercetării a fost folosită metoda observației: a comportamentului

non-verbal, a conduitei sanogene respectate, a cunoștințelor pe care le posedă preșcolarii. Avantajele
acestei metode sunt faptul că prin observație are loc o analiză discretă a detaliilor ce țin de subiectul
vizat. Întrucît este practic imposibil să observi toate unitățile de comportament ale unui individ, în
funcție de obiectivele cercetării, sunt reținute doar comportamentele relevante.

Scopul proiectului a fost să promoveze cunoştințele corecte privind  aspecte ale alimentației
sanogene şi formarea la elevi de atitudini şi deprinderi indispensabile unui comportament
responsabil şi sănătos. Acest lucru a putut fi realizat printr-o implicare  activă a organizatorilor,
partenerilor și sponsorilor (Laborator Cofetăria Corina Alba Iulia)  în vederea educării elevilor, de
formare a unui stil de viaţă sănătos.

Având ca principale obiective: achiziționarea informațiilor referitoare la comportamentele de

protecție și cele de risc, practicarea de comportamente de promovare și menținere  a sănătății și de
evitare a riscului de îmbolnăviri, întărirea atitudinii sănătoase, scăderea frecvenței stilului de viață
patogen (sedentarism, obezitate, alimentație neechilibrată), promovarea în comunitate și în mass-
media a unui stil de viață sănătos, facilitarea promovării și menținerea unui nivel optim al sănătății
fizice sociale, emoționale, cognitive și spirituale, în cadrul proiectului au fost derulate următoarele
activități:

Fiecare categorie de vîrstă are riscurile sale, în dependență de factorii trigger din societate,
comunitatea în care se dezvoltă, legăturile sociale pe care le leagă,…, de ex adolescenții și tineri
sunt mai expuși riscului de a fuma, alcool, substanțe narcotice, pe cînd cei mai mici au riscul de a
….

Sănătatea şi mediul : Analiza factorilor poluanţi la nivel local. - Proiectarea unor acțiuni de salubrizare a
localităţii. - Manifestarea unui comportament responsabil în raport cu mediul ambiant. Obiectivele
Dezvoltării Durabile ONU: contribuţie şi impact.Probleme majore de mediu la nivel global cu impact negativ
asupra sănătăţii 2. Probleme majore de mediu la nivel naţional şi local. Principalele surse de poluare şi
modalităţi de reducere a efectelor acestora asupra sănătăţii

nterviu: Contribuţia mea la dezvoltarea durabilă; - Proiect ecologic: Probleme ecologice în localitate şi
soluţionarea lor; - Identificarea factorilor poluanţi în localitatea natală şi impactul provocat; - Elaborarea
unui plan de reducere a poluării în localitate; - Planificarea și realizarea unor activităţi de salubrizare.

Activitatea și odihna: Analiza interconexiunilor dintre sănătatea fizică, socială şi mintală. - Evaluarea unor
concepte, teorii şi opinii personale referitoare la activitate şi odihnă. - Manifestarea atitudinii responsabile
faţă de sănătatea personală în activitate şi odihnă. Curba fiziologică a capacităţii de muncă intelectuală 2.
Importanţa alternării activităţii intelectuale cu cea fizică/sport şi odihna 3. Oboseala şcolară: cauze,
consecinţe. Modalităţi de diminuare a oboselii 4. Nevoile organismului în perioada adolescenţei. Modalităţi
de prevenire/diminuare a stresului şi anxietăţii - Realizarea curbei de efort intelectual şi fizic (în plan
comparativ); - Elaborarea unui plan de măsuri de prevenire a suprasolicitării organismului, sedentarismului
ş.a. - Analiza oportunităţilor de agrement în localitate; - Planificarea unor proiecte de amenajare a spaţiilor
de agrement în localitate

I. Corpul uman, dezvoltarea umană şi igiena - Identificarea modificărilor fiziologice în perioada adolescenţei.
- Determinarea componentelor unui stil de viaţă sănătos. 1. Modificări fiziologice în adolescenţă.
Maturizarea 2. Specificul igienei corporale, inclusiv a celei intime, în corespundere cu sexul şi - Formularea
unor reguli de igienă personală; - Dezbateri, discuţii, studii de caz cu referire la stilul de viaţă sanogen vs
patogen; 10 - Manifestarea respectului faţă de valoarea vieţii personale, a sănătăţii proprii şi a celor din jur.
- Promovarea unui mod de viaţă sănătos. vârsta elevilor 3. ”Standardele„ de frumuseţe promovate în media
– evaluare critică 4. Produsele şi serviciile cosmetice – beneficii şi riscuri: manichiura, pedichiura, cosmetica
etc. - Jocuri de rol cu privire la imaginea de sine; - Redactarea unor norme/cerinţe faţă de serviciile şi
produsele cosmetice; - Utilizarea cadrului de referinţă privind serviciile de sănătate prietenoase
tinerilor/SSPT. II. Activitatea şi odihna - Organizarea regimului personal de şcoală/muncă şi de odihnă în
baza normelor acceptate. - Identificarea punctelor tari şi a celor slabe ale propriei stări de sănătate. -
Respectarea recomandărilor pentru profilaxia oboselii, stresului etc. 1. Timpul de muncă şi timpul de
odihnă. Importanţa somnului 2. Modalităţi şi abilităţi de organizare a timpului liber. Importanţa sportului şi
a activităţii fizice 3. Managementul timpului pentru efortul intelectual 4. Utilizarea TIC în organizarea
activităţilor de muncă şi de odihnă – beneficii şi riscuri - Elaborarea unui regim optim de efort fizic şi
intelectual; - Discuţie despre influenţele externe asupra petrecerii timpului liber şi evaluarea modalităților
de organizare a odihnei personale; Analiza unor materialele video, studiile de caz despre activitate şi odihna
activă; Întocmirea unui program optim de activitate pentru perioadele de suprasolicitare a organismului. III.
Alimentaţia sănătoasă - Argumentarea utilizării în alimentaţie a produselor cu microelemente. - Aplicarea
metodelor de profilaxie a obezităţii şi a subnutriţiei. - Descrierea legăturii dintre comportamentul alimentar
şi imaginea corporală. - Luarea unor decizii informate cu privire la comportamentul alimentar sănătos. 1.
Ponderea alimentelor în raţia zilnică. Varietatea nutriţională.Tulburări de nutriţie (obezitatea şi subnutriţia)
2. Raportul calitate-preţ în alegerea alimentelor 3. Comportamentul alimentar sănătos şi imaginea
corporală. Importanţa consumului de apă 4. Microelementele şi importanţa acestora în alimentaţia
adolescenţilor (iod, fier, acid folic etc.) - Respectarea regulilor de igienă a alimentaţiei; - Elaborarea
comunicatelor privind Importanţa substanţelor (proteine, glucide, lipide) pentru dezvoltarea armonioasă a
adolescenţilor; - Alcătuirea unor raţii alimentare care să contribuie la creşterea şi dezvoltarea normală a
organismului; - Redactarea unor referate, eseuri despre importanţa imaginii corporale; - Joc de rol: Realizăm
produse cu microelemente; 11 - Analiza etichetelor produselor alimentare (ingrediente, termen de
valabilitate, valoare nutriţională etc.); - Utilizarea cadrului de referinţă privind serviciile specializate în cazul
dereglărilor de nutriţie. IV. Sănătatea mintală - Identificarea caracteristicilor sănătăţii mintale. - Analiza
efectului unor comportamente de risc asupra stării de sănătate mintale, pe grupe de vârstă şi sexe. -
Manifestarea capacităţii de rezilienţă în situaţii de stres prin luarea unor decizii informate şi responsabile. -
Dezvoltarea unor relaţii interpersonale sănătoase şi respectuoase în familie şi în comunitate prin
comunicare asertivă. - Manifestarea capacităţilor de autoevaluare a comportamentului individual în diverse
situații. 1. Definirea sănătăţii mintale.Caracteristicile sănătăţii mintale 2. Valorificarea vocaţiei şi a
potenţialului personal. 3. Succes vs eşec în relaţiile interpersonale, la învăţătură etc. Modalităţi de depăşire
a eşecurilor 4. Manifestări ale emoţiilor şi gestionarea lor 5. Stres, depresie, suprasolicitare şi modalităţi de
prevenire/ depăşire a acestora - Realizarea unor exerciţii/teste pentru evitarea stresului, controlul emoţiilor;
- Redactarea unor recomandări referitoare la exprimarea stărilor emoţionale; - Dezbateri cu referire la scala
valorilor şi luarea deciziilor; - Realizarea unor proiecte de dezvoltare personală; - Joc de rol/studiu de caz/
proiect: Cum îmi gestionez emoţiile? - Realizarea interviului: Cum îmi exprim necesităţile, dorinţele şi
limitele, respectându-le pe ale colegilor?

BIBLIOGRAFIE: 1. Cadrul de referință al Curriculumului Național, aprobat prin ordinul Ministerului

Educației, Culturii și Cercetării nr. 432 din 29 mai 2017. 2. Codul educaţiei al Republicii Moldova nr. 152 din
17 iulie 2014 (Monitorul Oficial nr. 319-324, art. 634, 24.10.2014). 3. Curriculum școlar la discipina opțională
Educație pentru sănătate pentru clasele V-XII, aprobat prin ordinul Ministerului Educației nr. 874 din 08
septembrie 2015. Goraș M., Buruian E., Rotaru L. 4. Legea cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în
familie nr. 45 din 01.03.2007 (Monitorul Oficial nr. 55-56, art. 178, 18.03.2008). 5. Programul naţional de
promovare a sănătăţii pentru anii 2016-2020. Hotărârea Guvernului nr.1000 din 23 august 2016 (Monitorul
Oficial nr. 277-287, art. 1086, 26.08.2016). 6. Programul naţional în sănătatea şi drepturile sexuale şi
reproductive 2018-2022. 7. Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă (Obiectivul de dezvoltare durabilă 3
Sănătate şi bunăstare – Asigurarea unei vieţi sănătoase şi promovarea bunăstării tuturor la orice vârstă.
Obiectivul de dezvoltare durabilă 4 Educaţie de calitate – Garantarea unei educaţii de calitate şi promovarea
oportunităţilor de învăţare de-a lungul vieţii pentru toţi. Obiectivul de dezvoltare durabilă 5 Egalitate de gen
– Realizarea egalităţii de gen şi împuternicirea tuturor femeilor şi fetelor). 8. Standardele pentru educaţia
sexuală în Europa. Un cadru pentru factorii de decizie politică, specialişti şi autorităţi din domeniul educaţiei
şi sănătăţii. Biroul Regional OMS pentru Europa şi BZgA. 2010. 9. Standardele pentru educaţia sexuală în
Europa. Ghid de implementare. Biroul Regional OMS pentru Europa şi BZgA. 2013. 10. Instrucţiunile privind
mecanismul intersectorial de cooperare pentru identificarea, evaluarea, referirea, asistenţa şi monitorizarea
copiilor victime şi potenţiale victime ale violenţei, neglijării, exploatării şi traficului. Hotărârea Guvernului nr.
270 din 8 aprilie 2014 (Monitorul Oficial nr. 92-98, art. 297, 18.04.2014). 11. Strategia cu privire la
asigurarea egalităţii între femei şi bărbaţi pe anii 2017-2021 şi Planul de acţiuni privind implementarea
acestuia. Hotărârea Guvernului nr. 259 din 28.04.2017 (Monitorul Oficial nr. 171-180, art. 410, 02.06.2017).
12. Strategia naţională de prevenire şi combatere a violenţei faţă de femei şi a violenţei în familie pe anii
2018-2023 şi Planul de acţiuni pentru anii 2018-2020 privind implementarea acesteia. Hotărârea Guvernului
nr. 281 din 03.04.2018 (Monitorul Oficial nr. 121-125, art. nr: 348, 13.04.2018). 13. Strategia cu privire la
sănătatea şi bunăstarea femeilor în regiunea europeană a OMS. 2016. 14. Strategia Globală pentru
Sănătatea Femeilor, Copiilor şi Adolescenţilor (2016-2030). 15. Strategia sectorială de adaptare a Sistemului
de sănătate la schimbările climatice pentru anii 2018-2022 (proiect); Strategia intersectorială de dezvoltare
a abilităţilor şi competenţelor parentale pentru anii 2016-2022 (Hotărârea Guvernului Nr. 1106 din
03.10.2016). 16. Bodrug-Lungu V., Triboi I. Rolul părinţilor în procesul socializării de gen a copiilor. În:
Familia – factor existenţial de promovare a valorilor etern-umane (ediţia a II-a). 19 Materialele Conferinţei
Ştiinţifice Internaţionale, 15-16 mai 2017. MECC, UPS „Ion Creangă”. Chişinău, 2017, pp. 39-48. 17. Buletinul
”Bune practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei asupra copiilor” (2014), elaborat în cadrul
proiectului „Liber, puternic şi protejat – spre un sistem mai bun de protecţie a copilului în Republica
Moldova”, implementat în parteneriat cu Centrul de Informare şi Documentare pentru Drepturile Copilului
şi cu suportul financiar al Fundaţiei OAK şi UNICEF Moldova. 18. UNESCO (2018). Ghidul tehnic internaţional
privind educaţia sexuală; Abordare bazată pe dovezi. Paris.
(http://unesdoc.unesco.org/images/0026/002607/260770e.pdf); 19. UNFPA (2014) Ghidul operaţional
pentru educaţia sexuală cuprinzătoare; un accent pe drepturile omului şi pe gen. New York.
(https://www.unfpa.org/publications/unfpaoperational-guidance-comprehensive-sexuality-education). 20.
Leşco G., Chirev L. Promovarea sănătăţii şi dezvoltării adolescenţilor. Ghid pentru persoanele de resursă din
comunitate. Chişinău, 2012. 21. Leşco G., Luchian A. Sănătatea adolescenţilor, factorii determinanţi
comportamentali şi sociali. Studiu CSCŞ, 2014.

Analizînd rezultatele obținute în urma chestionării părinților și educatorilor și

procentajele calculate de la fiecare răspuns, am ajuns la concluzia că părinții acordă
atenție și importanță în educația pentru sănătate a copiilor săi, avînd grijă ca atît
modul de alimentație cît și cel al activității zilnice al copilului să fie rațional, să fie
centrat pe copil și protecția sa. Peste 90-95% din totalul părinților au răspuns
afirmativ la întrebările ce subliniau alimentația corectă și doar 2-4% dintre aceștia au
arătat fie nepăsare, fie insuficiență de informare referitor la acest subiect. Educatorii la
rîndul lor, prin programele curriculare instituite în instituțiile preșcolare, prin propriile
talente de a atrage atenția copiilor, au demonstrat același rezultat pozitiv în ceea ce
privește modul de promovare a sănătății la copii. Prin evaluarea cunoștințelor pe care
le posedă copiii din categoria de vîrsta 4-6 ani, referitor la subiectul abordat (care au
fost analizate prin răspunsurile la ghicitori, participarea în scenete ce vizau cum să ai
grijă de igiena proprie și alimentație, prin cîntece și poezii pe care le știau), am ajuns
la concluzia că peste 80-90% din preșcolari sunt informați cum să își protejeze propria
sănătate și de ce trebuie să o facă, ce este corect să întreprindă și ce este interzis.
Aceste comortamente și cunoștințe sunt direct proporționale cu educația din familie și
cea primită în mica societate de la grădiniță.
Luînd în considerație, nivelul de cultură și dezvoltare la care ne aflăm în zilele de
astăzi, cu un accent deosebit pe modernizarea sistemului informatic, pe nivelul de
posibilități la care avem acces (gradul de dezvoltare și utilizare a internetului pe larg,
mai ales începînd cu vîrstele mici: filmulețe educative pe youtube, jocuri didactice,),
generația actuală se bucură de un amalgam de informații, de unde rezultă și gradul
înalt de inteligență, raționament,perspicacitate, iscusință și capacitate intelectuală al
preșcolarilor. Pentru ei, este necesar de a putea difenția informația corectă de cea care
l-ar putea influența negativ, iar în această direcție își aduc aportul de ajutor părinții și
educatorii.
În Republica Moldova, este întocmit un sistem educativ și un curriculum al educației
timpurii bine consolidat, care necesită doar a fi promovat corect în rîndurile populației
țintă. Mai mult ca atît, din observațiile făcute, am remarcat că preșcolarii sunt
conștienți de semnificația cuvîntului sănătate, practică zilnic activități ce vizează
sănătatea (cunosc igiena corectă propriului corp, practică plimbările și jocurile în aer
liber, mănîncă fructele de sezon etc), devin cointeresați și curioși în studierea mai
amănunțită a subiectelor despre educație în sănătate. Educatorii cunosc regimul corect
al activității copiilor (alimentație, somn, jocuri interactive, plimbări, vaccinare,
protecție, igienă) și supraveghează respectarea acestuia în tandem cu părinții copiilor.
Părinții și educatorii sunt mereu într-o colaborare reciprocă în ceea ce privește
dezvoltarea continuă a preșcolarului, în educația sa pentru societate.

Întrebări:
1.Ce principii stipulate în cadrul Curriculum-ului pentru Educație Timpurie le-ați
regăsit în planul de activitate a grădiniței în care a fost realizat studiul?
2.Care au fost contribuțiile personale în organizarea activităților privind formarea
unui comportament sanogen la preșcolari?
3.Cu ce s-au soldat intervențiile personale în cursul promovării sănătății și educației
pentru sănătate la preșcolari?