Sunteți pe pagina 1din 8

TEMA:COMISIA ROGATORIE INTERNAŢIONALĂ

DISCIPLINA: COOPERAREA JUDICIARĂ ÎN MATERIE PENALĂ ÎN UNIUNEA


EUROPEANĂ

Cooperarea judiciara internationala in materie penala

Evolutia societatii umane, a statelor si natiunilor s-a datorat relatiilor internationale ce s-


au fixat si dezvoltat in timp.
In ansamblul relatiilor internationale bilaterale sau multilaterale, statele realizand activitati de
colaborare intr-o diversitate de domenii, astfel punandu-se accent preponderent pe cele politice,
militare, juridice, culturale si economice.
Dezvoltarea acestor relatii internationale au avut ca si consecinta transformarea structurala in
arhitectura mondiala, conducand astfel la crearea unei noi ordini internationale, intensificand
dialogurile politice ce aveau ca principal scop promovarea pacii si respectarea drepturilor si
libertatilor fundamentale ale omului, a principiilor democratiei si a statului de drept.
În declaraţia referitoare la principiile dreptului internaţional privind relaţiile de prietenie şi
cooperare între state, cooperarea este definită ca o exigenţă majoră a raporturilor dintre state1.
Increderea reciproca intr-un cadru institutional bine reglementat, a fost “stalpul” principal ce a
stat la baza aparitiei si dezvoltarii cooperarii internationale.
Formele incipiente de cooperare judiciară internaţională în materie penală la începutul
constituirii Uniunii Europene erau reprezentate în principal de cererile de extrădare şi comisiile
rogatorii internaţionale.
Cooperarea judiciară internaţionala în materie penală reprezintă doar un domeniu în cadrul
activităţilor specifice de cooperare între statele lumii,domeniu extrem de important care s-a
impus cu necesitate încă de la începutul secolului trecut.
Cooperarea judiciară internaţională în materie penală nu este o noţiune inventată în secolul
trecut,fiind cunoscută din cele mai vechi timpuri.Inca de la inceput cooperarea judiciară se
rezuma la rezolvarea intereselor,de multe ori personale ale monarhilor în lupta acestora cu
opozanţii lor politici.
Dezvoltarea fără precedent a relaţiilor internaţionale în societatea contemporană a fost însoţită
de o creştere,de asemenea fără precedent, a criminalităţii internaţionale,prin proliferarea unor
forme ale criminalităţii organizate pe teritoriul mai multor state2.
Cresterea criminalitatii transfrontaliere, a impus adoptarea unor instrumente juridice
internationale, zonale si regionale ce avea ca unic scop unificarea eforturilor statelor lumii in
prevenirea si combaterea criminalitatii, impiedicand astfel dezvoltarea criminalitatii
transfrontaliere cu toate formele acesteia, pe teritoriul altor state.
Teorismul, traficul şi consumul de droguri, traficul de armament, muniţii şi substante radio-
active,traficul de carne vie reprezintă principalele forme de manifestare a crimei organizate
transfrontaliere în epoca contemporană, statele incercand astfel impiedicarea evolutiei si
dezvoltarii rapide, perfectionandu-si metodele de combatere a acestui fenomen periculos.
Metodele de combatere cele mai principale si anume: perfecţionarea şi adaparea la nevoile
actuale a cadrului legislativ,cu accent pe incriminarea unor fapte recent apărute în arhitectura
1
D. Mazilu, Strategia naţională privind politica de cooperare internaţională pentru dezvoltare, în
Revista de Drept Comercial nr. 12/2006, p. 93.
2
Alexandru Boroi,Ion Rusu,Cooperarea judiciară internaţională în materie penală,Ed.C.H.Beck,Bucureşti 2008,pag 16,apud .Bulai,
B.N.Bulai, Manual de drept penal.Partea generală,Ed.Universul Juridic,Bucureşti 2007,pag.120
1
criminalităţii tranfrontaliere; perfecţionarea activităţii de cooperare în plan bilateral,regional sau
mondial ,prin semnarea unor tratate,acorduri,convenţii; organizarea în plan instituţional şi
asigurarea unei logistici performante instituţiilor cu atribuţii în domeniul prevenirii şi
combaterii criminalităţii tranfrontaliere.
In prezent cooperarea judiciara internationala in materie penala reprezinta o
necesitate asumata de toate statele lumii, ce poate duce la rezultate favorabile in lupta impotriva
criminalitatii transfrontaliere.
In cadrul Uniunii Europene au fost create structuri specializate in identificarea ,prinderea şi
tragerea la raspundere penala a autorilor unor infracţiuni, cat si pentru prevenirea şi combaterea
criminalităţii transfrontaliere.
Crearea unui spaţiu de libertate,securitate şi justiţie,deziderat declarat şi asumat de UE, nu se
poate realiza decât în contextul perfecţionării cooperării judiciare în materie penala între statele
membre3.
Aderarea Romaniei la UE la 1 ianuarie 2007 a implicat o serie de noi obligaţii,impuse de altfel
de statutul Uniunii, obligaţii ce au ca scop principal necesitatea contribuirii la asigurarea unui
spaţiu european de libertate, securitate şi justiţie la standarde înalte.
Din acest punct de vedere,România a devenit ţară graniţă a UE,având misiunea de a asigura
graniţa externă a statelor comunitare împotriva imigraţiei ilegale,a traficului de arme,droguri ori
a celui de carne vie.
Extinderea spaţiului Schengen, va include în anul 2011 şi România,va crea noi facilităţi pentru
deplasarea uşoară,fără riscuri a elementelor infractoare dintr-un colt în altul al Europei.
Armonizarea incriminării unor fapte de pericol,precum şi a procedurilor de
descoperire,cercetare şi judecare la nivelul statelor membre,va permite realizarea în mai bune
condiţii a climatului de siguranţa civică.
În ultimii ani cooperarea judiciară internaţională a cunoscut noi şi diversificate forme,unele
legiferate prin norme juridice interne altele prevazute în diferite tratate şi convenţii
internaţionale4.
În actuala legislaţie a României formele de cooperare judiciară internaţională sunt prevazute în
Legea 302/20045 şi acestea sunt: extrădarea,predarea în baza unui mandat european de
arestare,transferul de proceduri în materie penala,recunoşterea şi executarea
hotărârilor,transferul persoanelor condamnate,asistenţa judiciară în materie penală precum şi
alte forme de cooperare.
Aplicarea acestei legi este subordonată protecţiei intereselor de suveranitate, securitate, ordine
publică şi al altor interese ale României,definite prin Constituţie. Această lege se aplică în baza
şi pentru executarea normelor interesând cooperarea judiciară în materie penală,cuprinse în
instrumentele juridice internaţionale la care România este parte,pe care le completează în
situaţii nereglementate.
Prin acceptiunea sensului larg, cooperarea judiciara internationala in materie penala se poate
înţelege acea formă de cooperare care vizează activităţi complexe, prin care guvernele lumii, în
scopul reducerii criminalităţii şi creşterii siguranţei propriilor cetăţeni, acţionează împreună,
acordându-şi ajutor reciproc pentru realizarea unor activităţi specifice ca: extrădarea, predarea
în baza unui mandat european de arestare, transfer de proceduri în materie penală,
recunoaşterea şi executarea hotărârilor, transferarea persoanelor condamnate, asistenţă judiciară
3
Alexandru Boroi,Ion Rusu,op.cit pag.16
4
Alexandru Boroi,Ion Rusu,op.cit,pag.5
5
M.Of. nr. 377 din 31.5.2011
2
în materie penală ori alte asemenea forme sau norme stabilite prin legi, tratate, acorduri,
convenţii sau reciprocitate.

Asistenta judiciara internationala


Asistenta judiciara internationala in materie penala este o forma de cooperare judiciara
international prevazuta in art.1, alin1.lit.f al Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara
internationala in materie penala cu modificarile si completarile ulterioare.
Asistenta judiciara penala in sens restrains se refera la asistenta pe care organele judiciare dintr-
un stat o acorda in cursul procesului penal organelor judiciare din statul în care are loc
activitatea judiciară şi care constă în efectuarea, predarea sau comunicarea de acte procedurale
necesare soluţionării acelei cauze6.
Aşadar trebuie să reţinem că asistenţa judiciară internaţională stricto sensu include comunicarea
de acte judiciare, comisiile rogatorii, precum şi mijloacele moderne de investigare: audierile
prin videoconferinţe,echipele comune de anchetă, livrările controlate, transmiterea spontană de
informaţii,supravegerea transfrontalieră etc.,iar lato senso din asistenţa judiciară în materie
penala fac parte şi transferul de proceduri şi recunoaşterea hotărârilor7.
Potrivit art.171 din legea nr.302/2004, asistenta judiciara international in materie penala
cuprinde in special urmatoarele activitati: a) comisiile rogatorii internaţionale;b) audierile prin
videoconferinţă;c) înfăţişarea în statul solicitant a martorilor, experţilor şi a persoanelor
urmărite; d) notificarea actelor de procedură care se întocmesc ori se depun într-un proces
penal; e) cazierul judiciar; f) alte forme de asistenţă judiciară.
Asistenta judiciara internationala in materie penala poate fi solicitata de catre autoritatile
judiciare competente din statul solicitant acordandu-se de catre autoritatile judiciare din statul
solicitat, în baza tratatelor internaţionale sau, în lipsa acestora, pe bază de reciprocitate.
Conventia multilaterala cu cea mai mare notorietate, utilizata cel mai frecvent de România este
Convenţia europeană de asistenţă judiciară în materie penală, adoptată la Strasbourg la 20
aprilie 1959. Aceasta Convenţie a Consiliului Europei este aplicată de România în relaţia cu
celelalte 45 de state membre ale Consiliului Europei, dar şi cu state nemembre care au ratificat-
o, fiind completată de Protocolul adiţional din 17 martie 1978 şi de al doilea Protocol adiţional,
din 8 noiembrie 2001. Cel de-al doilea Protocol adiţional, copie aproape fidelă a Convenţiei UE
din 29 mai 2000, a intrat în vigoare pentru România la 1 martie 2005 şi, ca şi Primul Protocol
adiţional, se aplică în relaţia cu  acele state parte la Convenţia mamă care l-au ratificat.
 Cererile de asistenţă judiciară adresate statelor care nu sunt parte la instrumentele Consiliului
Europei vor fi formulate în baza tratatelor bilaterale, în baza convenţiilor ONU aplicabile sau,
în lipsa oricărui instrument juridic multilateral sau bilateral, pe bază de reciprocitate. Romania
incheind peste 20 de tratate bilaterale .

Comisia rogatorie internationala

6
Nicolae VOLONCIU, Tratat de procedură penală. Parte specială. Vol. II, Editura Paideia, Bucureşti, pag. 484
7
Theodor Mrejereu,Bogdan Mrejeru,Cooperarea judiciară internaţională în materie penală.Asistenţa judiciară-
Extrădarea.Doctrină şi jurisprudenţă,Ed.Universitară,Bucureşti 2008,pag 10,apud V. Dongoroz şi colectivul,
Explicaţii teoretice ale Codului de procedură penal român,Partea specială,Vol.II,Ed.Academiei Române,
Bucureşti 1976,pag.405
3
Comisia rogatorie internaţională în materie penală asa cum este definita de Art.173 din
Legea nr.302/2004 este acea formă de asistenţă judiciară care constă în împuternicirea pe care o
autoritate judiciară dintr-un stat o acordă unei autorităţi din alt stat, mandatată să îndeplinească,
în locul şi în numele său, unele activităţi judiciare privitoare la un anumit proces penal 8,
reprezentand o modalitate utlizata in relatiile internationale fiind prevazuta de lege pentru
realizarea asistentei judiciare internationale in materie penala, inca de la sfarsitul secolului al
XIX-lea fiind prevazuta in conventiile bilaterale de extradare, dar mai putin in legea interna a
statelor.
In cadrul Conventiei de Extradare dintre Romania si Olanda sunt precizate o serie de
prevederi clare referitoare la comisia rogatorie. „când în urmărirea unei afaceri penale
nepolitice unul din guverne va găsi necesară ascultarea martotilor, ce s’ar găsi în celălalt Stat, o
comisiune rogatorie va fi trimisă în acest scop pe cale diplomatică şi ea va fi executată
observându-se legile ţării în care martorii sunt invitaţi a se prezenta.
În caz de urgenţă, însă o comisiune rogatorie va putea fi adresată direct de autoritatea
judiciară a unuia dintre statele autorităţii judecătoreşti a celuilalt stat.
Orice comisie rogatorie, având ca scop a cere ascultarea de martori, va trebui să fie însoţită de o
traducţiune franceză”9.
În cadrul Convenţiei de extrădare dintre România şi Italia, se prevede : „când în
urmărirea unei afaceri penale, nepolitice, unul din cele două guverne ar găsi de trebuinţă să
asculte martori domiciliaţi în celălalt Stat sau să facă orice alt act de instrucţiune judiciară, se va
trimite pentru acest scop o comisiune rogatorie pe cale diplomatică, şi i se va dà urmare
conform legilor ţărei în care va trebui să se urmeze ascultarea martorilor sau actul de
instrucţiune.
Comisiile rogatorii emanate de la autoritatea competentă străină, şi care ar avea de scop a
face să se opereze, fie o percheziţiune domiciliară, fie confiscarea (saisie) corpului delictului
sau pieselor de convicţiune, nu se va putea executa decât pentru unul din faptele enumerate la
art.2 şi sub rezerva exprimată de paragraful din urmă al art.11.
Guvernele respective renunţă la orice reclamaţiune ce ar avea de obiect restituirea cheltuielilor
făcute cu executarea comisiunei rogatorii, chiar în caz când ar fi vorba de o expertiză, cu
condiţia însă ca această expertiză să nu fi promovat mai mult decât o vocaţiune”10.
Comisia rogatorie este precizata in toate conventiile incheiate de Romania cu celelalte state,
avand posibilitatea de a se aplica chiar si in afara unei proceduri specifice extradarii, aceasta
trebuie sa se incheie in conformitate cu legile ambelor state implicate.
Comisia rogatorie este menţionată în cadrul Convenţiei europene de asistenţă judiciară în
materie penală adoptată la Strasbourg la 20 aprilie 1959, unde se prevede că : „partea solicitată
va urmări îndeplinirea, în formele prevăzute de legislaţia sa, a comisiilor rogatorii referitoare la
o cauză penală, care îi va fi adresată de către autorităţile judiciare ale părţii solicitante şi care au

8
Art.173 din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala
M.Of. nr. 377 din 31.5.2011
9
Alexandru Boroi, Ion Rusu, Curs Master, Cooperarea judiciara internationala in materie penala,Bucuresti 2008 p.512 apud
M.I.Papadopolu – Codul Legilor Penale Române Adnotate – Tipografiile Române Unite – Bucureşti 1932 - Convenţiune de
extradiţiune între România şi Olanda (Ţările de Jos), publicată în Monitorul Oficial nr. 35/1895 - art. 11 – p.498
10
Alexandru Boroi, Ion Rusu, Curs Master, Cooperarea judiciara internationala in materie penala,Bucuresti 2008 p.512 apud
M.I.Papadopolu – Codul Legilor Penale Române Adnotate – Tipografiile Române Unite – Bucureşti 1932 - Convenţiunea de
extrădare cu Italia publicată în Monitorul Oficial nr. 44/1881 – art. 14 – p.491
4
ca obiect îndeplinirea actelor de urmărire sau comunicarea mijloacelor materiale de probă, a
dosarelor sau a documentelor”11.
În perioada de dictatură comunistă (şi o bună perioadă după), comisia rogatorie era
menţionată, aşa cum am arătat anterior, în cadrul Titlului IV, Capitolului VI, secţiunea I din
Codul de procedură penală12.
Referindu-se expres la această instituţie, un reputat colectiv de specialişti menţiona că :
în desfăşurarea procesului penal se pot ivi situaţii în care anumite acte procedurale trebuie să fie
îndeplinite în afara teritoriului ţării. Astfel de situaţii sunt inerente cazului când organele
judiciare române procedează la urmărirea sau judecarea unor infracţiuni comise în afara
teritoriului ţării (art. 4-6 C. pen.). Alte situaţii privesc cazul când organul judiciar care
efectuează urmărirea sau judecata unei cauze constată că pentru stabilirea adevărului este
necesară obţinerea unor probe sau mijloace de probă care se află în afara teritoriului ţării13.
Comisia rogatorie externă, la fel ca şi comisia rogatorie internă, este o activitate
procesuală care implică o deplasare de competenţă teritorială de la un organ judiciar la un altul.
Spre deosebire de comisia rogatorie internă în care deplasarea de competenţă are loc către
organele judiciare dintr-o altă localitate în acelaşi stat, în cazul comisiei rogatorii externe,
deplasarea se face extrateritorial, către organele judiciare ale unui stat străin, organe care au
posibilitatea să efectueze actul procedural respectiv14.
În ceea ce priveşte procedura, în literatura de specialitate s-a subliniat faptul că organele
de urmărire penală şi instanţele de judecată îndeplinesc pe această linie atribuţii specifice, fie în
calitate de organisme care solicită efectuarea unei comisii rogatorii, fie în calitate de organe
care sunt solicitate să execute o comisie rogatorie de către instituţiile competente ale altor state.
Cererea de comisia rogatorie întocmită de organul de urmărire penală sau de instanţa de
judecată se trimite Procurorului General ori Ministrului Justiţiei, în funcţie de faza în care se
găseşte procesul penal, respectiv cea de urmărire penală sau judecată. După primirea cererii,
aceasta va fi trimisă Ministerului de Externe, care la rândul său o va trimite pe cale diplomatică
organului competent a o retransmite sau soluţiona din ţara (solicitată).
În acelaşi timp, în situaţia primirii unei cereri referitoare la o comisie rogatorie de către
Ministerul de Externe, aceasta va fi trimisă Procurorului General sau Ministerului Justiţiei, care
l-a rândul lor o vor trimite parchetului sau instanţei competente în a o soluţiona.
Potrivit prevederilor art.514 din C.pr.pen., „organul de urmărire penală sau instanţa de
judecată, când socoteşte necesară efectuarea unui act procedural în străinătate, se adresează prin
comisie rogatorie organului de urmărire penală sau instanţei judecătoreşti din străinătate, care
are posibilitatea să efectueze acel act”15.
Procedând la interpretarei normei juridice menţionate mai sus, rezultă că „orice act procedural
(ascultare de martori, ridicare de obiecte, cercetarea la faţa locului când fapta care face obiectul
cauzei penale a fost comisă în străinătate etc.) pentru care se poate cere conform art.132
C.pr.pen. comisie rogatorie pe teritoriul ţării poate face obiectul unei comisii rogatorii în
străinătate16.
11
Convenţia europeană de asistenţă judiciară în materie penală, adoptată la Strasbourg la 20 aprilie 1959 şi Protocolul adiţional
adoptat în aceeaşi localitate la 17 martie 1978
12
Publicat în Buletinul Oficial nr. 145-146 din 12 noimbrie 1968, republicat în Buletinul Oficial nr. 58-59 din 26 aprilie 1973
13
.A.Boroi Curs Master Stiinte penale Bucuresti 2008 apud V.Dongoroz,S.Kahane,G.Antoniu,C.Bulai, N.Iliescu, R.Stănoiu –
Explicaţii Teoretice ale Codului de Procedură Penală Român – vol. II – Partea specială – Editura Academiei R.S.R. – Bucureşti
1976 – p. 407
14
Idem
15
C. pr. pen art. 514
16

5
Referitor la faptele ce formează obiectul cauzei pentru a cărei rezolvare se dispune
comisia rogatorie, acestea trebuie să fie socotite infracţiuni şi de legea ţării în care se solicită
comisia rogatorie şi respectiv şi de legea română atunci când comisia rogatorie este solicitată de
un stat străin17.
Toate actele procedurale îndeplinite într-o ţară străină (de autorităţile competente ale
acestei ţări), solicitate prin comisie rogatorie de autorităţile judiciare române, vor fi considerate
ca fiind valabile de către autorităţile române solicitante.
Prevederile legale examinate mai sus, care se referă la comisia rogatorie, au rămas în
vigoare până în anul 2001, când au fost modificate şi completate prin Legea nr.704 18 privind
asistenţa judiciară internaţională în materie penală.
Potrivit prevederilor legii menţionate mai sus, comisia rogatorie internaţională în
materie penală este acea formă de întrajutorare judiciară internaţională care constă în
delegarea de putere pe care o autoritate judiciară dintr-un stat o acordă unei autorităţi de
acelaşi fel din alt stat, mandatată să îndeplinescă, în locul şi în numele său, unele activităţi
judiciare privitoare la unj anumit proces penal19.
Obiectul cererii de comisie rogatorie internaţională îl constituie:
„- localizarea şi identificarea persoanelor şi obiectelor, ascultarea inculpatului, ascultarea părţii
vătămate, a celorlalte părţi, a martorilor şi experţilor, precum şi confruntarea ; percheziţia,
ridicarea de obiecte şi înscrisuri, sechestrul şi confiscarea specială ; cercetarea la faţa locului şi
reconstituirea ; expertizele, constatarea tehnico-ştiinţifică şi constatarea medico-legală ;
transmiterea de informaţii necesare pentru un anumit proces, interceptările şi înregistrările
audio-video, examinarea documentelor de arhivă şi a fişierelor specializate şi alte asemenea
acte de procedură ; transmiterea mijloacelor materiale de probă ;comunicarea de documente sau
dosare”20.
Conform prevederilor legale, la solicitarea statului străin, statul român va transmite
numai copii sau fotocopii certificate de pe documentele sau dosarele cerute. La solicitarea
expresă a statului solicitant, în măsura posibilului se vor putea transmite şî documentele
originale.
In cazul in care statul solicitant cere în mod expres statului român, acesta va comunica
data şi locul îndeplinirii comisiei rogatorii. În limitele permise de legea română şi la solicitarea
statului solicitant, autorităţile şi persoanele menţionate de acesta (de statul solicitant), vor putea
să asiste şi să colaboreze la efectuarea comisiei rogatorii. Aceste dispoziţii, se aplică şi în cazul
în care asistenţa este solicitată de autorităţile judiciare române21.
Percheziţiile, ridicarea de obiecte şi înscrisuri şi sechestrul
Comisiile rogatorii având ca obiect percheziţiile, ridicarea de obiecte şi înscrisuri şi sechestrul
sunt supuse următoarelor condiţii: infracţiunea care motivează comisia rogatorie trebuie să fie

A.Boroi Curs Master Stiinte penale Bucuresti 2008 apud V.Dongoroz,S.Kahane,G.Antoniu,C.Bulai,N.Iliescu,R.Stănoiu –


Explicaţii Teoretice ale Codului de Procedură Penală Român – vol. II – Partea specială – Editura Academiei R.S.R. – Bucureşti
1976 – p. 408
17
idem– p.408-409
18
Legea nr. 704/2001 privind asistenţa judiciară internaţională în materie penală - publicată în Monitorul Oficial nr. 807 din 17
decembrie 2001
19
Legea 704/2001 privind asistenţa judiciară internaţională în materie penală – art.15 – abrogată prin Legea nr. 302/2004 privind
cooperarea judiciară internaţională în materie penală
20
Gr,Theodoru – Tratat de Drept procesual penal – Editura Hamangiu – Bucureşti 2007 – p. 984 ; A.L.Lorincz – Drept Procesual
Penal – Partea generală – Editura Pro Universitaria – Bucureşti 2007 – p. 414 ; Legea nr. 302/2004 cu modificările şi completările
ulterioare – art.174 alin. (1)
21
Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, cu modificările şi completările ulterioare – art.
175
6
susceptibilă de a da loc la extrădare în România, ca stat solicitat; îndeplinirea comisiei rogatorii
trebuie să fie compatibilă cu legea statului român, atragand astfel aplicarea legii reciprocitatii.
Statul român va putea să amâne remiterea obiectelor, a dosarelor sau a documentelor a căror
comunicare este cerută, dacă acestea îi sunt necesare pentru o procedură penală în curs.
Obiectele şi originalele dosarelor şi ale documentelor, comunicate în îndeplinirea unei comisii
rogatorii, vor fi restituite cât mai curând posibil statului român de către statul solicitant, în afară
de cazul în care statul român renunţă la ele.
Potrivit prevederilor legii speciale, în cazul comisiei rogatorii acţionează principiul
specialităţii, potrivit căruia statul român solicitant nu va folosi documentele şi informaţiile
primite de la statul solicitat decât în scopul îndeplinirii obiectului comisiei rogatorii22

Concluzii
Combaterea infractionalitatii, presupune consolidarea dialogului si a actiunilor intre
autoritatile judiciare in materie penala din statele membre. De aceea Uniunea Europeana, a
creat organe specifice pentru a facilita asistenta reciproca. Eurojust si Reteaua judiciara
europeana sprijina cooperarea intre autoritatile judiciare.
Cooperarea judiciara in materie penala se bazeaza pe principiul recunoasterii reciproce a
sentintelor si a hotararilor judiciare de catre statele membre. Aceasta implica apropierea
legislatiilor nationale in domeniu si aplicarea unor norme minime comune. Normele referindu-
se, in principal, la admisibilitatea probelor si la drepturile victimelor infractiunilor, precum si
ale persoanelor care fac obiectul unor proceduri penale.
Introdusa de Tratatul de la Maastricht in 1993, cooperarea judiciara in materie penala este
prevazuta in Titlul V din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene.23
Comisia rogatorie internaţională în materie penală este o formă de asistenţă judiciară care
constă în împuternicirea pe care o autoritate judiciară dintr-un stat o acordă unei autorităţi din
alt stat, mandatată să îndeplinească, în locul şi în numele său, unele activităţi judiciare
privitoare la un anumit proces penal24, reprezentand o modalitate utlizata in relatiile
internationale pentru realizarea asistentei judiciare internationale in materie penala.

Bibliografie
1.Alexandru Boroi, Ion Rusu, Curs Master, Cooperarea judiciara internationala in materie
penala,Bucuresti 2008
2.A.Boroi Curs Master Stiinte penale Bucuresti 2008 apud
V.Dongoroz,S.Kahane,G.Antoniu,C.Bulai,N.Iliescu,R.Stănoiu – Explicaţii Teoretice ale
Codului de Procedură Penală Român – vol. II – Partea specială – Editura Academiei R.S.R. –
Bucureşti 1976 – p. 408
3.Alexandru Boroi,Ion Rusu,Cooperarea judiciară internaţională în materie
penală,Ed.C.H.Beck, Bucureşti 2008,pag 16,apud C.Bulai,B.N.Bulai,Manual de drept
penal.Partea generală,Ed.Universul Juridic,Bucureşti
2007,pag.120

22
Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală – art. 186
23
http://europa.eu/legislation_summaries/justice_freedom_security/judicial_cooperation_in_criminal_matters/index_ro.htm
24
Art.173 din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala
M.Of. nr. 377 din 31.5.2011
7
4.A.L.Lorincz – Drept Procesual Penal – Partea generală – Editura Pro Universitaria –
Bucureşti 2007 – p. 414 ;
5.D. Mazilu, Strategia naţională privind politica de cooperare internaţională pentru dezvoltare,
în Revista de Drept Comercial nr. 12/2006, p. 93.

6.Gr,Theodoru – Tratat de Drept procesual penal – Editura Hamangiu – Bucureşti 2007 – p.


984 ; Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala,M.Of. nr.
377 din 31.5.2011
7.Nicolae VOLONCIU, Tratat de procedură penală. Parte specială. Vol. II, Editura Paideia,
Bucureşti, pag. 484

8.Theodor Mrejereu,Bogdan Mrejeru,Cooperarea judiciară internaţională în materie


penală.Asistenţa judiciară-Extrădarea. Doctrină şi jurisprudenţă, Ed.Universitară, Bucureşti
2008, pag 10,apud V. Dongoroz şi colectivul,Explicaţii teoretice ale Codului de procedură
penal român,Partea specială,Vol.II,Ed.Academiei Române, Bucureşti 1976,pag.405

9.Legea nr. 704/2001 privind asistenţa judiciară internaţională în materie penală - publicată în
Monitorul Oficial nr. 807 din 17 decembrie 2001
10.http://europa.eu/legislation_summaries/justice_freedom_security/judicial_cooperation_in_cr
iminal_matters/index_ro.htm
11.Codul de procedura penala