Bolintineanu

Mavrogheni

vrogheni pleacă cu oştire

d boierii, zice cu mărire:
te timpul să vă războiţi
e lupte să vă nemuriţi.
eşte a trăi-n robie,
ndra moarte să-mi urmeze mie!"
e vorbe, vai! boierii-au râs!
domnului au zis:
ne iartă, doamne, a ne bate!"
ie sufletu-i străbate,
ndu-şi dorul iară le-a vorbit:
ra unde viaţa a domnit
mai este nici un suflet mare
încă de neatârnare,
unde numărau pe flori
ejii ageri luptători?
căpare pentru ăst pământ!
stre sunt un trist mormânt,
floare nu mai înfloreşte,
rază nu mai străluceşte!
ă caii ăstor mari boieri,
eu ranguri pentru cavaleri!
bătaie, fără-mpotrivire,
e cade cinste şi mărire."
domnul trist şi abătut.
ulţime iată au părut
frunte, plini de vitejie,
ţării şi mărinimie.
locuri, deşi suferim,
ţară mergem să murim!"
ndată să se războiască;
a bate armia nemţească.