Studii de fezabilitate

Suport curs

2011-2012
 Studii de Fezabilitate curs 1
Ciclul de viaţă al proiectelor de investiţii

Un proiect de investiţii se întinde pe un interval de timp determinat şi este rezultanta unui

proces complex, de activităţi şi sarcini care au următoarele caracteristici:
z sunt identificabile şi joacă un rol bine definit în viaţa proiectului, ceea ce înseamnă că, orice
anomalie de ordin calitativ sau cantitativ în execuţia unei activităţi se poate reflecta negativ prin
compromiterea sau prejudicierea obiectivelor proiectului,
z fiecare activitate are un început şi un sfârşit bine determinat,
z orice activitate este consumatoare de resurse (materiale, umane, de timp), fiecare dintre acestea
având un cost şi o anumită disponibilitate.
z orice activitate/sarcină este legată de cel puţin o altă activitate /sarcină printr-o relaţie de
anterioritate (de precedenţă) care, din punct de vedere tehnologic, arată că, ea nu poate să înceapă
dacă şi numai una dintre acele activităţi cu care este în relaţii de anterioritate nu este terminată.

Determinarea duratei ciclului de viată a proiectului are două motivaţii:

z Evaluare şi analiza a oportunităţii şi eficienţei proiectului prin care se fundamentează din punct de
vedere economic decizia de investiţii,
z Gestiunea implementării proiectului respectiv; programarea, urmărirea şi controlul execuţiei
lucrărilor.
În primul caz este vorba de o abordare economică când proiectul este tratat prin prisma
modului cum acesta va contribui la realizarea scopurilor care au stat la baza ideii de proiect. In acest
context sunt realizate elementele necorporale: studii, rapoarte şi alte documente ce înglobează
eforturi intelectuale considerabile (investiţia intelectuală a proiectului). În principal sunt studiate
influenţele asupra situaţiei economice şi financiare a promotorului, sau impactul în plan economic şi
social la nivel macro sau mezoeconomic. Din această cauză, ciclul de viaţă începe cu ideea de
proiect şi se încheie cu dez-investiţia, prin dezafectare sau cesiune.
Luând drept criteriu de definire, specificul activităţilor ce se derulează pe parcursul ciclului
de viaţă a proiectului, acesta se poate împărţi în trei etape semnificative:

1. Etapa de concepţie (preinvestiţională) care constituie pasajul între ideie şi acţiune. Este
perioada în care se dezvoltă o idee de proiect, căreia i se fundamentează necesitatea,
oportunitatea şi eficienţa, în cadrul unei documentaţii specifice.
Este o etapă ce se finalizează prin studii, proiecte, licenţe, caiete de sarcini, etc., când sunt
preponderente activităţile intelectuale ce vor constitui cea mai mare parte a imobilizărilor
necorporale. De aceea, în această etapă consumul de resurse fizice este redus, şi sunt antrenaţi acei
actori sau organisme care concură la fundamentarea şi adoptarea deciziei de a investi, la definirea
concepţiei tehnicconstructive şi funcţionale a proiectului; întreprinzător - beneficiarul de proiect,
proiectant, producător – furnizor de echipamente, organe de sinteză, organe ale puterii publice
locale şi/sau centrale etc.
2. Etapa de implementare (execuţie) în care creşte rolul factorilor ce concură la
transpunerea în practică a proiectului, iar consumul de resurse fizice investiţionale este maxim în
raport cu celelalte etape. Ea se desfăşoară conform prescripţiilor din documentaţia
tehnicoeconomică de proiect elaborată în etapa anterioară şi este perioada de timp în care resursele
alocate sunt transformate pe şantier, în elementele materiale concrete ale viitoarelor capacităţi de
producţie sau de folosinţă.
 Durata etapei de realizare a proiectului prezintă interes deosebit din punct de vedere al
mărimi sale, al consumului de resurse şi nu în ultimul rând, al corelării acţiunii actorilor şi
coordonării lucrărilor. De aceea nu trebuie privită ca simplă însumare a duratelor activităţilor ce
concură la implementarea proiectului, care se desfăşoară succesiv sau simultan.
Durata de execuţie se studiază cu ajutorul modelelor matematice specifice teoriei grafurilor sau cu
ajutorul graficului Gantt. Aceste modele sunt de un real folos pentru conducerea operativă a
lucrărilor de proiectare şi execuţie.

Cele două etape prezentate au multe puncte comune şi sunt dificil de departajat în practică.
Obiectivul lor comun este de a se crea premisele necesare realizării scopului urmărit prin realizarea
proiectului de exemplu; pentru o investiţie de expansiune scopul proeictului este de a se construi o
nouă capacitate de producţie , o secţie, un atelier, o instalaţie etc.

Curba care caracterizează din punct de vedere economic ciclul de viaţă economică a proiectului este
curba de evoluţie a cash flow-ului (figura 4.2).
În procesul de realizare a proiectului, anasamblul construcţiilor, instalaţiilor amenajărilor de teren
pe amplasamentul ales, este numit generic de gestionării proiectului “obiectiv de investiţii”. Un
obiect de investiţii este un element structural al obiectivului, bine definit şi delimitat spaţial şi
funcţional (atelier, secţie, depozit), care poate să-şi îndeplinească funcţiunile pentru care a fost
creeat în mod autonom, dacă i se asigură utilităţile necesare; energie, apă, combustibil etc.
3.Etapa de exploatare, în literatura de specialitate mai este numită şi “durata de viaţă utilă”,
este perioada în care se obţin, eşalonat, rezultatele utile scontate.
Durata de viată utilă a proiectului nu trebuie sa fie confundată cu durata de amortizare
contabila a investiţiei. Din punct de vedere contabil, durata de viaţă a investiţiei este acel interval de
timp în care imobilizările se amortizează complet şi de regulă este stabilit prin acte normative.
Astfel, în cazul amortizării liniare, clădirile se amortizează în 20-25 ani, echipamentele de lucru,
utilajele în 10-15 ani, materialul rulant în 5 ani etc.
Durata de viaţă utilă (perioada de exploatare/funcţionare) a proiectului stabileşte analizând
mărimea următoarelor durate ce caracterizează un sistem tehnic:
A. Durata fizică a activelor imobilizate (echipamente, clădiri etc) - care se poate determina relativ
exact, pe baza caracteristicilor tehnico-constructive şi se exprimă în timp de funcţionare (ore, ani,
etc.). Prin modele adecvate, luându-se în considerare cheltuielile de întreţinere şi reparaţii şi
valoarea reziduală (de revânzare), se poate stabili o mărime optimă a acestei durate.
B. Durata de viaţă tehnologică este determinată de ritmul schimbărilor tehnologice în domeniul
respectiv de activitate. Mărimea sa exprimă “intervalul de timp dintre momentul punerii în
funcţiune a echipamentelor/tehnologiei şi momentul estimat al apariţiei pe piaţă a unui nou
echipament/tehnologie cu aceleaşi caracteristici funcţionale dar cu performanţe tehnice superioare”.
Apariţia acesta creează nevoia de schimbare a vechiului utilaj demodat, de slab randament chiar
înainte de expirarea duratei sale fizice de funcţionare.
C. Durata de viaţă a produsului este perioada de succes comercial a produsului fabricat sau
perioada de exploatare economica a unui zăcământ, etc.
Această perioadă este importantă, mai ales în cazul proiectelor specifice pe produs (cariere,
exploatări forestiere, miniere ş.a) unde instalaţiile nu pot fi reconvertite la dispariţia produsului
pentru care s-a realizat proiectul.
În unele situaţii se poate vorbi şi de o durată în sens juridic. Este vorba de proiecte a căror
funcţionare este reglementată prin acte juridice de exemplu: o instalaţie va funcţiona atât timp cât
este prevăzut prin acordul de licenţă, prelungirea sa ulterioară este un act de voinţă al părţilor.
Cea mai scurtă dintre aceste durate se considera durata de viaţă utilă a proiectului, de obicei
în procesul de evaluare economică se operează cu durate de operare economică de 5 – 10 ani.
Într-o abordare tehnicistă/gestionară ciclul de viaţă al proiectului este cuprins între
momentul apariţiei ideii de proiect şi momentul transferului în exploatare şi desfiinţarea echipei de
proiect .
Terminarea execuţiei şi trecerea la etapa de exploatare constituie un moment important în viaţa
proiectului. Atunci are loc transferul de proprietate şi de riscuri între executant/furnizor şi
beneficiarul, viitorul proprietar. Pentru depăşirea acestui moment important se desfăşoară o serie de
lucrări pregătitoare (cu precădere în cadrul sistemelor tehnice complexe) cum ar fi: probe mecanice,
rodajul mecanic în gol şi în sarcină, probe de performanţă tehnologică, recepţia lucrărilor de
construcţii-montaj, apunerii în funcţiune şi respectiv a bunei funcţionari a echipamentelor şi
instalaţiilor.
Finalizarea proiectului (terminarea proiectului):
Terminarea din punct de vedere fizic a instalaţiilor respectiv, finalizarea construcţiei
diferitelor elementelor structurale ale unei unităţi de producţie inclusiv montajul echipamentelor şi
instalaţiilor de lucru şi deci finalizarea contractelor specifice.
Finalizarea tehnică este declarată când ansamblul realizat funcţionează şi reprezintă
momentul la care: toate instalaţiile proiectului sunt terminate conform criteriilor impuse prin
contractul de construcţie, lucrările efectuate sunt acceptate de beneficiarul proiectului/proprietarul,
au fost obţinute toate autorizaţiile şi permisele de funcţionare, testele tehnice făcute de experţi au
fost trecute cu succes, expertul emite către finanţator certificatul care atestă că toate condiţiile de
construcţie, definite mai înainte, sunt realizate, finanţatorul acceptă certificatul
primit de la inginerul independent.
Finalizarea din punct de vedere financiar nu poate fi declarată decât după finalizarea
tehnică şi sunt îndeplinite anumite condiţii: primele rate onorate, contul de rezerve completat etc.
Termenul global de terminare este un concept specific cazurilor de proiecte legate. Finalizarea
globală se va admite atunci când fiecare subproiect va fi terminat respectiv: finalizarea din punct de
vedere tehnic a fost constatată, testele tehnice făcute de expertul tehnic pentru proiectele aval au
fost trecute cu succes, instalaţiile comune au fost terminate, restricţiile legate de protecţia mediului
ambiant au fost respectate, expertul tehnic, mandatat de Bancă, certifică respectarea condiţiilor de
mai sus şi finanţatorul acceptă certificatul experţilor.
Din punct de vedere gestionar, în opoziţie cu activităţile de tip operaţie, proiectele prezintă
două trăsături specifice importante pentru şeful de proiect:
- Ireversibilitatea deciziilor de gestiune ceea ce poate avea consecinţe dintre cele mai nefaste. De
aceea este nevoie de o atentă documentare şi analiză antefactum pentru a se detecta toate
consecinţele acţiunilor ce decurg din deciziile luate şi de a lua toate măsurile de prevenire, în mod
special prin reducerea intervalului de timp între decizie şi acţiune.
- Risc sporit datorită faptului că proiectul este gestionat de regulă într-un mediu ostil cu factori
exogeni de influenţă nu întotdeauna bine cunoscuţi. În aceste condiţii este necesar ca şeful de
proiect să stabilească o corelaţie între nivelul de cunoştinţe despre proiect şi stadiul realizării sale.
Pentru aceştia proiectul apare ca o interdependenţă între două procese:
a. un proces de explorare, de achiziţie de informaţii necesare reducerii incertitudini,
b. un proces de acţiune, de decizie care reduce gradul de libertate / intervenţie asupra proiectului.
Ciclul de viaţă este caracterizat din punct de vedere gestionar este caracterizat de evoluţia a două
curbe, figura 4.3.

Pe măsură ce proiectul avansează în execuţie, creşte nivelul de cunoştinţe (curba A) şi

implicit gradul lor de certitudine. In acelaşi timp, cu cât proiectul este mai avansat, conform
principiului ireversibilităţii, gradul de libertate (capacitatea de acţiune) a deciziilor scade, deciziile
cu privire la durate, la resurse consumate nu mai pot fi schimbate.
Pentru şeful de proiect, în aceste condiţii se pune problema de a găsi echilibrul între timpul
de culegere a datelor (amonte) şi urgenţa cu care trebuie să-şi organizeze acţiunea (aval). Cu alte
cuvinte, trebuie să urgenteze completarea bazei de date, precum şi calitatea informaţiilor (curba A’)
şi “amânarea” deciziilor cât mai aproape de momentul acţiunii (curba B’), conform principiului
“aici şi acum”. În aval se va întârzia la maxim angajarea pe proiect a resurselor şi se va urmări
scurtarea duratei de execuţie a lucrărilor. Se evită astfel imobilizările inutile, şi se îmbunătăţeşte
capacitatea de reacţie în faţa imprevizibilului.

Din punct de vedere economic această strategie se transpune în graficul de eşalonare a

cheltuielilor de investiţii. Eşalonarea investiţiei pe durata de execuţie are influenţa majoră asupra
eficienţei proiectului. Optimizarea eşalonării este o problemă care ţine mai mult de latura calitativă
a procesului de proiectare, de experienţă specialiştilor proiectanţi. Teoretic, avem trei curbe care
reflectă concepţii diferite privind eşalonarea.
a) eşalonare progresivă: I1 < I2 < …………. < Id ,
b) eşalonare constantă: I1 = I2 = …………. = Id ,
c) eşalonare regresivă: I1 > I2 > …………. > Id.
Eşalonarea progresivă este cea mai eficientă deoarece creează premisa obţinerii celor mai
mici pierderi de venit net pe durata de execuţie. Este în acelaşi timp şi operaţională dat fiind faptul
că, de regulă în procesul de execuţie fondurile cele mai importante se imobilizează în echipamente
şi instalaţii de lucru care se montează în partea finală a execuţiei. Pentru ca premisa să devină
realitate încă din faza de negocieri-contractări trebuie evitat să se creeze stocuri de echipamente
printr-o politică nefericită de aprovizionare. Eşalonarea regresivă este tocmai rodul unei astfel de
politici de aprovizionare când, din spirit de prudenţă exagerată se face o aprovizionare în avans,
uneori justificată dar de cele mai multe ori dintr-o greşită concepţie managerială.

Conţinutul fazelor ciclului de viaţă al proiectelor

Definiţia dată de specialiştii Băncii Mondiale pentru un proiect productiv generator de

bunuri şi/sau servicii considerată cea mai completă arată că…”proiectul este un ansamblu optimal
de acţiuni cu caracter de investiţii, bazat pe o planificare sectorială, globală şi coerentă, graţie
căruia, o combinaţie definită de resurse materiale, umane generează o dezvoltare economică şi
socială de o valoare determinată”.
Elaborarea şi implementarea oricarui proiect este un proces ciclic format din faze cu o
succesiune şi etapizare logic prestabilite, care interconditionează reciproc. În linii mari, reamintim
că ciclul de viaţă al unui proiect are trei mari subcicluri; preinvestiţional, investiţional şi
operaţional.
Schema generală de analiză a ciclului de viaţă (se referă la elementele necorporale/ intelectuale),
cuprinde 6 (şase) faze, a căror dezvoltare pe etape, depinde de anvergura şi/sau importanţa
proiectului. Deşi nu diferă mult de schema folosită de experţii Băncii Mondiale, alţi specialişti
introduc o nouă fază care modifică formal structura dar conţinutul analizei rămâne în ultimă instanţă
acelaşi:
 Diferenţa constă în gruparea primelor două faze preinvestiţionale “identificarea ideii” şi
“pregătirea proiectului” într-o singură fază pregătitoare “elaborarea proiectului” şi introducerea
“lichidării” (decizie de dezinvestire sau de continuare a exploatării) ca fază distinctă importantă
importantă în existenţa proiectului (aceasta poate fi tratată şi ca etapă finală a perioadei de
explotare/funcţionare a proiectului).

1 Elaborarea proiectului
Este faza prinvestiţională, de concepţie a proiectului a cărei rezolvare poate fi dezvoltată în
trei etape:
z  Identificarea ideii de proiect;
z  Elaborarea schiţei de proiect (studiu de prefezabilitate);
z  Elaborarea studiului de fezabilitate a proiectului.

Dezvoltarea acestor etape se concretizează în diverse documente şi dosare fiind dependentă

de tipul proiectului, agentul promotor care are responsabilitatea realizării lor. Promotorul ideii de
proiect poate fi: un agent economic privat, o entitate publică locală sau centrală, o organizaţie
nonguvernamentală sau o organizaţie internaţională. Concluziile acestei faze exprimă punctul de
vedere şi exigenţele iniţiatorului proiectului. Identificarea ideii de proiect – caută răspunsurile la
întrebări de genul; ce trebuie făcut? pentru ce trebuie să se facă? Ideea de proiect porneşte de la
dorinţa de a satisface o cerere curentă sau de erspectivă, sau de a exploata o oportunitate.
Caracterul limitat al resurselor, restricţiile de disponibilitate nu permit a se satisface toate
dorinţele în orice condiţii. De aceia este nevoie de a alege acele proiecte care prezintă garanţia
şansei de succes, nu vor genera efecte nedorite şi nu în ultimul rând satisfac nevoile cele mai acute.
Pentru început, o idee de proiect este considerată viabilă dacă se dezvoltă într-un domeniu strategic
prioritar în plan teritorial sau departamental, este fezabilă din punct de vedere tehnic şi este agreată
de organe ale administraţiei publice centrale sau locale.
Identificarea ideilor de proiect se poate realiza astfel;
- Pe baza de proiect - releu adică, continuarea unui proiect existent prin dezvoltarea idei iniţiale sau
prin diversificare în sectorul respectiv. O astfel de procedură se aplică în sectoare ca; transporturi
rutiere, feroviare, în energetică şi poate să se extindă pe durate mari de timp.
În cazul proiectelor la nivel de colectivitate teritorială strategiile de dezvoltare locală schiţele de
sistematizare sunt principalul fundament al proiectelor de servicii publice.

În fundamentarea idei de proiect vor fi definite problemele şi studiile ce vor fi studiate în

fazele ulterioare de analiză:
a) Date cu caracter general: identificarea promotorului ideii, definirea acţiunilor ce trebuie
dezvoltate, localizarea administrativ – geografică cu motivarea oportunităţii şi criteriilor de alegere,
referinţe la eventualele obiective strategice sectoriale sau regionale în care se încadrează ideea
propusă.
b) Analiza situaţiei existente referitoare la:
z  o nevoie locală nesatisfăcută sau insuficient acoperită, dacă există un agent prestator local sau
zonal (distanţa parcursă de beneficiar);
z  o oportunitate locală neexpoatată sau parţial exploatată, gradul de utilizare, motivele de
subutilizare;
z  existenţa unor surse de mijloace locale mobilizabile în cadrul proiectului.
c) Descrierea ideii de proiect: rezultate aşteptate, lucrări şi sarcini ce trebuie întreprinse (studii,
echipamente, furnituri, mână de lucru etc.), responsabilităţi pentru partea de studii, de realizare, de
control de finanţare;
d) Consecinţe financiare; costul lucrărilor de implementare (studii, infrastructură echipamente,
furnituri, mână de lucru), modalităţi de finanţare: surse proprii, subvenţii, împrumuturi etc. tabloul
cheltuielilor de funcţionare, de personal, întreţinere, dobânzi, rate la credite etc.;
e) Informaţii privind execuţia; eşalonare lucrări, eşalonarea creditelor şi a rambursărilor, eşalonarea
cheltuielilor curente etc.
Formularea proiectului este ceea ce se cheamă "pipe-line-ul proiectului, "toate activităţile
necesare aducerii proiectului în stadiu de a fi recunoscut ca realizabil din mai multe puncte de
vedere: tehnic, economic, comercial, financiar, instituţional, şi creează premisele de a-l evalua.
Pregătirea se poate face în doua trepte:
z  selecţia preliminară finalizată prin "studiu de prefezabilitate";
z  formularea proiectului încheiată prin "studiul de fezabilitate".
Dacă studiul de oportunitate este complet, bine articulat şi fundamentat se poate renunţa la
elaborarea studiului de prefezabilitate. Concomitent cu elaborarea acestor documente, la cererea
promotorului de proiect se pot realiza şi studii auxiliare (funcţionale) ce vor servi procesului de
fundamentare a proiectului prin care se rezolvă punctual probleme specifice cum ar fi:
amplasament, marimea capacitatii de producţie, alegerea echipamentelor tehnologice, teste de
laborator / staţii pilot, etc.
Studiul de prefezabilitate se execută tot de promotorul ideii de proiect şi redă concepţia
generală a proiectului din punct de vedere tehnic, evaluarea sumară a mijloacelor de aplicare. Pe
baza sa se poate defini modul cum se înscrie proiectul într-un program sectorial şi se poate începe
identificarea posibilelor surse de finanţare. Ipotezele construite pe baza analizelor din studiul de
fezabilitate sunt susţinute prin analize critice în cadrul unor studii funcţionale suport. Spre deosebire
de studiul de fezabilitate, în studiul de prefezabilitate se abordează aceleaşi probleme dar toate
analizele, evaluările au un caracter provizoriu, sumar.
Studiul de fezabilitate este documentaţia tehnico-economică de fundamentare complexă a
deciziei de investiţie, bazată la rândul ei pe o analiză competentă a problemelor de care depinde
evoluţia viitoare a proiectului. Fiind nevoie de mult profesionalism, de cele mai multe ori realizarea
studiului de fezabilitate este încredinţată birourilor specializate de consultanţă. Studiul de
fezabilitate dezvoltă şi detaliază analizele sumare din documentele anterioare. In
acest stadiu se fac delimitări nete între variante de proiect, se evaluează caracteristicile tehnice ale
activităţilor, se stabilesc mijloacele, resursele, se estimează costurile lucrărilor, se estimează
rezultatele economice şi financiare.

Un studiu de fezabilitate are următoarea structură:

z  Date şi informaţii din studiile sectoriale şi/sau operaţionale suport
z  Generalităţi (subdosar administrativ şi cel de studii de piaţă/nevoi) care cuprinde informaţii cu
privire la: fundamentarea amplasamentului, situaţia (detaliată ln raport cu studiul de
oportunitate)privind situaţia existentă, analiza cererii sau nevoilor, descrierea detaliată a rezultatului
procesului (scop, obiective, data punerii în funcţiune), responsabilităţi privind elaborarea
documentaţiilor tehnice de proiect ce preced execuţia (proiect de execuţie, dosar de licitaţii,
formarea personalului gestiunea proiectului, etc.).
z Descrierea proiectului (subdosarul tehnic) cuprinde o descriere detaliată a variantelor reţinute,
specificaţiile tehnice de proiect (caracteristici tehnice şi variante dacă nu s-a făcut alegerea în etapa
anterioară, devize), strategia de implementare calendarul execuţiei (durata studiilor operaţionale, de
elaborare a dosarului, termenul de luare a deciziei privind finanţarea, termenele pentru îndeplinirea
formalităţtilor reglementare), măsuri supletive, recapitulaţie asupra mijloacelor necesare
z Implicaţiile financiare (subdosarul financiar) cuprinde mijloacele financiare necesare (scadenţarul
privind tranşele de credit, contribuţia celorlate surse, rambursări dobânzi etc.), măsuri de aplicare
(facilităţi de natură fiscală: statut fiscal privilegiat, facilităţi vamale etc. montajul financiar).
Rezultate financiare estimate. Esenţial pentru dosarul financiar este construcţia tabloului de flux de
trezorerie (cash flow) pentru proiecte industriale şi impactul proiectului asupra veniturilor şi
cheltuielilor administraţiei publice pentru proiectele publice.
z Implicaţiile economice şi sociale (subdosar economic şi social) relevă impactul proiectului asupra
mediului economic şi social. Problema trebuie abordată diferit; dacă este proiect emanat de la un
întreprinzător privat, o entitate publică, un organism internaţional.
z Avize şi acorduri reglementate de legislaţia în vigoare ca de exemplu:
a) avizul ordonatorului principal de credit;
b) certificatul de urbanism referitoare la încadrarea amplasamentului în
planul urbanistic al localităţii şi regimul juridica al terenului;
c) avizele privind asigurarea cu utilităţi;
d) aviz privind consumul de combustibil;
e) aviz privind protecţia mediului;
f) alte avize de specialitate prevăzute de lege.
Studiul de fezabilitate cuprinde să desene schiţe referitoare la; planul de amplasament,
planul general, planuri să secţiuni de arhitectură pe obiecte de construcţie.
Şansele de succes ale unui proiect depind în foarte mare măsură de profesionalismul cu care
este depăşită faza de elaborare. In fază preinvestiţională de pregătire a proiectului analiza are un
caracter complex interdisciplinar, specialiştii fiind de acord cu analiza proiectului din punct de
vedere: tehnic, instituţional, social, comercial, economic, financiar.
a)Analiza din punct de vedere tehnic stabileşte fezabilitatea soluţiilor constructive, tehnice
şi tehnologice adoptate în cadrul proiectului. Principalele probleme ce trebuiesc studiate de
tehnicieni se referă la mărimea capacităţii de prelucrare/producţie, tehnologii de fabricaţie, resursele
necesare realizării proiectului, amplasament, sisteme de programare şi urmărire a
execuţiei. De aceia estimările şi avizele trebuie să fie făcute de oameni cu competenţă în domeniul
respectiv, care trebuie să întocmească graficul lucrărilor de execuţie, devizul estimativ, eventualele
riscuri şi măsuri de preîntâmpinare. Demn de relevat că, în urma acestor analize pot lua naştere
variante de proiect care lărgesc aria câmpului decizional.
b) Din punct de vedere instituţional trebuie studiate doua aspecte importante:
z probleme administrative care se referă la structura organizaţională a proprietarului de proiect:
organigrame, responsabilităţi etc. În sectorul public se va solicita un anumit grad de autonomie în
administrarea afaceri, fără ingerinţe de ordin politic şi fără rigidităţi şi accente de birocraţie;
z probleme gestionare care trebuie să releve competen a în execuţia şi exploatarea proiectului,
forţă de muncă locală aptă, din punct de vedere al pregătirii tehnologice să asigure exploatarea.
c) Din punct de vedere social sunt studiate incidenţele proiectului asupra colectivităţilor
locale: ocuparea forţei de muncă, creşterea veniturilor populaţiei, calitatea vieţii, impactul asupra
mediului piesagistic al zonei, asupra calităţii factorilor de mediu.
d) Din punct de vedere comercial este studiată piaţa produsului sau serviciului ce se va
realiza, eficacitatea canalelor de distribuţie, asigurarea materială şi cu personal de execuţie a
proiectului.
e) Din punct de vedere economic se va pune în evidenţă contribuţia proiectului la
dezvoltarea economica de ansamblu a zonei "gazdă", incidenţele proiectului asupra problemelor
economice ale colectivităţii locale, daca se justifica eforturile investitionale pentru realizarea acestui
proiect "aici si acum", pe baza criteriilor de eficienta economica de tip "cost-beneficiu".
f) Din punct de vedere financiar analiza este făcută pe doua direcţii:
• Analiza surselor de finanţare a proiectului. Din prudenţa băncile nu finanţează integral un proiect,
montajul financiar fiind rodul unei combinaţii de surse. De pildă: BERD acoperă de obicei, doar 10
- 20% din nevoile de finanţare ale unui proiect şi prin excepţie, în anumite condiţii, poate asigura
până la 70 - 80 % din nevoi pe direcţii bine stabilite. Deci, proprietarul proiectului trebuie să se
ocupe de acoperirea diferenţei de resurse, fie din surse proprii, fie din alte surse străine. Însă el
trebuie să prezinte Băncii un plan de finanţare foarte concret prin care să facă dovada că este
capabil să asigure fondurile necesare implementării proiectului.
• Analiza capacităţii de rambursare a împrumuturilor contractate pentru realizarea proiectului se
face pe bază previziunii bilanţului contabil şi a contului de profit şi pierdere. Rata de rentabilitate
interna (RIR) este un indicator important ce determină decizi privind viitorul proiectului. De regulă
băncile finanţatoare impun o anumită limită minim admisibilă a acestui indicator atunci când sunt
solicitate pentru a credita un proiect de afaceri.
2. Evaluarea proiectului

Evaluarea este o procedură, de obicei standardizată, de tratare a informaţiilor tehnice,

economice şi financiare referitoare la proiect, în contextul mediului său economic, în urma căreia,
pe baza unui sistem prestabilit de criterii, este recomandat pentru selecţie, modificare sau
respingere. Evaluarea sumară este specifică fazei incipiente ale vieţii proiectului, iar evaluarea
finală se realizează numai pe baza datelor finale furnizate la terminarea formulării proiectului în
studiul de fezabilitate. Deci, evaluarea are un caracter continuu realizându-se în
diferite momente ale ciclul vieţii proiectului astfel:
- la finalul fiecărei faze a ciclului de viaţă al proiectului pentru a hotărî dacă se continuă sau nu
proiectul;
- după fiecare etapă semnificativă în cadrul fazelor (evaluarea sincronă) pentru a permite luarea
deciziilor tactice în derularea proiectului. Astfel, evaluarea continuă este decisivă în etapele de
formulare corespunzătoare primelor faze ale ciclului unde trebuie să se evalueze
avantajele şi/sau inconvenientele care, într-o perspectiva multicriterială permit identificarea de
variante diferite.
- La finalul redactarii proiectului, înainte de a începe execuţia investiţiei proiectului (evaluarea ex-
ante).
- La finalul execuţiei/implementării proiectului (evaluare la jumătatea drumului “mid-term
evaluation”).
- În faza operaţională pentru a vedea cum se îndeplinesc prevederile (evaluarea on-going);
- O dată ce s-a materializat investiţia şi s-a terminat faza operaţională (evaluarea retrospectivă sau
evaluarea ex-post): pentru a vedea rezultatele definitive ale proiectului.

Evaluările care se realizează în primele faze au un grad de risc ridicat pentru că se bazează
pe ipoteze sau pe informaţii viitoare, în timp ce la evaluarea rezultatelor finale (ex-post), riscul este
mai redus pentru a se bazează pe fapte istorice privind proiectul. Dar, pentru ca rezultatele
diferitelor evaluări sa fie coerente si să permită comparaţii, este necesar să se dispună de două
instrumente de lucru;
z Sistemul de criterii de valorificare şi priorităţile (Value System) care
trebuie să fie stabil să se menţină sau să prezinte variaţii minime,
z  Metodologia de evaluare să fie aceiaşi indiferent de moment.

Evaluarea proiectului este o fază care, de obicei, se executa de specialişti din firme
specializate sau ai finanţatorului şi are trei componente esenţiale ce trebuie derulate indiferent de
situaţia fazelor anterioare:
z evaluarea financiară – examinarea profitabilităţii proiectului din punct de vedere al agentului
promotor (beneficiarul/proprietarul proiectului);
z evaluarea economică – examinarea rentabilităţii proiectului din punct de vedere al colectivităţii
locale;
z evaluarea riscului şi incertitudini. În fapt este vorba de o evaluare multicriterială şi
multidieciplinare a eficienţei proiectului, bazată pe o analiză critică pluridisciplinară din care nu
sunt omise aspectele sociale, juridice sau de mediu care, pe baza unui sistem de
priorităţi pot fi ordonate diferit de la un proiect la altul.

Daca se evaluează proiectul din perspectiva unui agent economic prestator de servicii,
utilizând preţurile pieţei, criteriul principal de evaluare va fi cel financiar. De exemplu: un
întreprinzător care doreşte creşterea profitului firmei sale prin intermediul lansării/ diversificării
unui nou serviciu, indiferent dacă se autofinanţează sau cere un împrumut, va fi interesat în a
cunoaşte rentabilitatea investiţiei bazându-se pe criterii profitabilităţii comerciale.
 Dacă exista un proiect care are ca obiective, pe lângă cele strict financiare, altele de eficienţa
sau eficacitatea economică în ansamblul zonal sau naţional (de exemplu; contribuţia proiectului la
creşterea produsului intern brut (PIB) şi utilizând preţurile “umbră” accentul se va pune pe
evaluarea economică.
Dacă, pe lângă obiective de eficienţa se solicită distribuţia funcţională şi teritorială a
venitului, crearea de posturi şi satisfacerea necesităţilor de bază ale populaţiei, evaluarea este
subordonată criteriilor de ordin social. De altfel, la proiectele finanţate din fonduri publice
evaluarea va avea un pronunţat caracter economic şi social.
Din perspectiva reducerii impactului negativ asupra mediului, majoritatea proiectelor sunt
obligate să se supună şi evaluării impactului supra mediului.
Promotorul sau finanţatorul vor fi cei care vor stabili ierarhia priorităţilor punând accent pe unul sau
altul dintre criteriile: financiar, economic, social, ambiental – în funcţie de obiectivul sau
obiectivele urmărite.
În esenţă procesul de evaluare se desfăşoară în patru paşi:
z Identificarea parametrilor; economici, sociali, de mediu etc.) în termen de costuri (investiţii
exploatare) sau beneficii indiferent de influenţa lor, negativă sau pozitivă, ai proiectului. Se va
identifica astfel, cine beneficiază şi cine pierde ştiut fiind că în majoritatea cazurilor, ceea ce este
bun pentru unii prejudiciază pe alţii.
z Cuantificarea parametrilor înseamnă măsurare şi atribuire de unităţi de măsură adecvate. Pentru
o riguroasă evaluare, este important să se facă un efort în cuantificarea efectelor şi o tratare atentă a
informaţiilor.
z Analiza cantitativă şi calitativă a parametrilor. Efectele proiectului, estimate în termeni de
beneficii sau costuri cu ajutorul unui sistem adecvat de preţuri care permite exprimarea în unităţi
monetare comune vor fi supuse unei analize corelaţională cantiativă şi calitativă. Dacă evaluarea
financiară nu prezintă probleme tehnice deosebite, pentru că se folosesc preţurile pieţei, în analiza
economică, analistul se confruntă frecvent cu probleme de mare complexitate deoarece costurile şi
beneficiile sociale sau de mediu sunt dificil de exprimat în
unităţi fizice sau monetare. De aceia se apelează frecvent la analize calitative pe baza unui sistem
adecvat de indicatori de mediu şi sociali.
Comparatia efectelor se va realiza în mod obligatoriu folosind tehnica de actualizare (teoria
scontării). Rata de actualizare (tariful scontului) ne indică ce valoare pierde un bun economic, când
disponibilitatea sa întârzie/se amână cu un an. Evident, acest procedeu de comparaţie este valid
numai dacă efectele sau cuantificat şi valorificat anterior.
În cazul în care nu este posibilă finalizarea cantitativă, va trebui sa se apeleze la alte procedee
statistice mai sofisticate de comparaţie calitativa (analize multivariabile, tehnici de calificare şi
grupare etc.). În urma acestor analize experţii întocmesc un raport de evaluare, document care stă la
baza continuării sau sistării următoarele faze ale proiectului, şi în primul rând la declanşarea
negocierilor pentru încheierea contractelor cu partenerii ce vor contribui la realizarea proiectului.

Decizia asupra proiectului

Pe baza informaţiilor oferite de documentele întocmite în fazele anterioare factorul cu putere
de decizie; managerul firmei, o entitate publică, va formula decizia privind viitorul proiectului
studiat. In esenţă opinia sa poate să conducă la una din concluziile:
z Proiectul este insuficient fundamentat, eficienţa sa nu este clar conturată şi ca urmare se impune
refacerea, totală sau parţială, a studiilor tehnice a analizelor economico-financiare. Eventual se
recomandă includerea în studiu şi a altor variante de proiect.
z Abandonarea proiectului, implementarea sa fiind fie prematură, sau eficienţa să nu justifică
cheltuielile de investiţii, folosirea resurselor rare în oameni, materiale sau capital.
z Constatarea că una din variantele de proiect prezentate este fezabilă din toate punctele de vedere
şi surclasează celelalte variante. Aceasta va fi varianta care va fi implementată, fiind supusă în
continuare rigorilor parcursului fazelor ulterioare.
Implementarea proiectului
Decizia de realizare a proiectului declanşează simultan două direcţii de operaţii: de
finanţare, şi de realizare propriu-zisă a proiectului – realizarea fizică a lucrărilor conform unui
program calendaristic. În această fază are loc angajarea celui mai mare volum de resurse
investiţionale şi acţionează acei actori care au atribuţii şi competenţe de execuţie. Are următoarele
etape:
a. Elaborarea documentaţiei tehnico-economice detaliate în care, printr-un studiu detaliat al
problemelor de ordin tehnic, se stabilesc tehnologiile de lucru se alege amplasamentul, se
elaborează graficele de execuţie a diferitelor activităţi, etc.
Documentaţia tehnică de proiect poate fi definită ca “ ansamblu de piese scrise şi desenate prin care
ideea de proiect este adusă la stadiul de a fi transpusă în practică.

b. Negocierea si încheierea contractelor cu diverşi actori ce concură la execuţia proiectului:

finanţatori (în cazul finanţării din surse externe), antreprenori - furnizori de echipamente, utilităţi,
materiale, alţi prestatori de servicii etc. Se creează astfel cadrul juridic de desfăşurare a activităţii de
implementare. Aceasta etapă se poate întinde pe parcursul întregii faze de implementare - cu
exceptia proiectelor "la cheie".
c. Execuţia propiu-zisă a proiectului este faza cea mai importantă din punct de vedere al mobilizarii
resurselor investiţionale, al coordonării şi conlucrării activităţii actorilor pe şantier.
d. Concomitent, în cazuri bine precizate se poate desfăşura etapa de – pregătire şi formare a
personalului local exploatare şi/sau de gestiune a exploatării proiectului.
e. Punerea în funcţiune este o etapa cu pregnant caracter tehnic şi de cum este derulată foarte mult
depinde eficienţa în exploatare a proiectului. Dacă este depăşită înseamna ca proiectul a fost bine
conceput, planificat şi executat.

Exploatarea şi controlul
Este faza în care se confirmă sau se infirmă aşteptările promotorilor proiectului dar şi
celorlalţi actori interesaţi, acţionari, finanţatori, etc.
Referitor la această etapă încă din studiul de fezabilitate trebuie să se facă analiza de impact;
organizaţie – mediu economic pe trei coordonate;
z definirea misiunii beneficiarului – ce va face, pentru cine face şi în ce scop,
z evaluarea agentului economic – structură si capabilitate,
z evaluarea mediului economic de afaceri; oportunităţi şi ameninţări.
Finanţatorul la rândul său este interesat să susţină financiar proiectul dacă este convins de
capacitatea sa de a genera un nivel de venituri care-i vor permite rambursarea tuturor obligaţiilor
financiare; rate de rambursare, dobânzi, comisioane. De aceea finanţatorul este îndreptăţit să
urmărească îndeaproape derularea tuturor fazelor ciclului de viaţă a proiectului. În general controlul
său se desfăşoară pe intervalul dintre momentul intrării în vigoare a acordului de împrumut şi cel al
stingerii obligaţiilor între cele două părţi.
 Studii de Fezabilitate curs 2

Principalele documente ce stau la baza realizării proiectelor de investiŃii

1 Studiul de fezabilitate
Elaborarea studiilor de fezabilitate este o acŃiune hotărâtoare în viaŃă unui proiect deoarece
acestea sunt documente ce cuprind analiza complexă a condiŃiilor în care proiectul va deveni
operaŃional, se estimează şansele sale de succes din punct de vedere tehnic, economic, financiar,
organizaŃional, social etc. Studiul se elaborează pe baza de ipoteze şi concluzii emise în studii suport
sau extrase din baza de date disponibilă şi se încheie cu propuneri de strategii sau alternative de lucru,
cu estimarea parametrilor de efect şi de efort şi a eficienŃei proiectului. Analiza de risc şi incertitudine
constituie componentă indispensabilă în structura studiului de fezabilitate, mai ale la proiecte cu ciclu
lung de viaŃă.
În situaŃii complexe studiul de fezabilitate poate fi precedat de unul de prefezabilitate care
printr-o analiză preliminară restrânge câmpul de aplicaŃie al studiului propriu-zis.
Modul de abordare a problemelor tratate în structura studiului depinde de scopul fiecărui
proiect şi în acest context putem aprecia că, studiile de fezabilitate se elaborează pentru:
• proiecte privind realizarea de noi unităŃi de producŃie bunuri sau prestări de servicii, se referă la o
activitate preponderent nouă şi de aceea rata mortalităŃii lor crescută.
• proiecte de dezvoltare a firmelor existente care au deja un profil profesional, o piaŃă de desfacere, un
sistem de relaŃii de aprovizionare funcŃional.
• proiecte de privatizare a unei societăŃi comerciale sau a uneori elemente structurale ale sale, de obicei
cele care înregistrează pierderi.
• proiecte de restructurare a firmelor, departamentelor nerentabile sau fără perspectivă unde concluziile
trebuie să fie tranşante mergându-se până la propunerea de divizare sau lichidare.
ConŃinutul studiile este influenŃat şi de domeniul de activitate căruia îi aparŃine proiectul;
industrie, agricultură, servicii, explorări geologice, ş.a.
Indiferent de domeniu însă, orice studiu trebuie să fie subordonat unor criterii de eficienŃă şi eficacitate
concretizate prin;

economie de mijloace şi resurse cu consecinŃe favorabile în planul eficienŃei;

ameliorarea performanŃelor, a calităŃii produselor/serviciilor, creşterea productivităŃii muncii,
reducerea costurilor cu efect asupra situaŃiei financiare;

conturare liniilor strategice de urmat pe durata ciclului de viaŃă a proiectului, cu evaluarea fluxurilor
principalilor parametrilor economici.
Studiile de fezabilitate sunt instrumente de analiză şi fundamentare care servesc la pregătirea
deciziei cu privire la soarta proiectelor de investiŃii. Prin elaborarea lor se urmăreşte relansarea şi
restructurarea activităŃii firmei prin măsuri de modernizare şi reŃehnologizare tehnologică, schimbarea
şi înnoirea gamei de produse/servicii ce fac obiectul activităŃii profesionale, schimbări de mentalităŃi şi
concepŃii în plan managerial al strategiei de marketing.
În majoritatea cazurilor, atingerea acestor obiective este imposibilă fără alocarea de resurse
investiŃionale; materiale, financiare, intelectuale, ş.a., dezvoltarea sistemelor informatice, valorificarea
rezultatelor cercetărilor ştiinŃifice proprii sau achiziŃionate.

Pentru a fi un document util managementului firmei, şi un instrument informaŃional complet şi

concret, util specialiştilor, studiul de fezabilitate trebuie să fie elaborat în următoarea structură;
a) Introducere
Este descris, pe scurt, proiectul propus, scopul investiŃiei, costul total estimat în lei şi în valuta,
sursele de finanŃare avute în vedere; proprii, subvenŃii, împrumuturi şi volumul acestora.
b) Prezentarea agentului economic
Cuprinde informaŃiile de identificare a firmei(societăŃii comerciale) promotoare a proiectului.
Se vor include informaŃii de genul: denumirea firmei, adresa, telefon/fax, scurt istoric cu precizarea
anului înfiinŃării şi statutul juridic (SRL, SA, AsociaŃie familială, agricolă etc.), numărul şi data
înregistrării în Registrul ComerŃului, capitalul social (subscris şi vărsat), banca şi nr. de cont, domeniul
de activitate profesională şi alte domenii de activitate, produsele/serviciile aferente activităŃii
profesionale de bază, segmentul de piaŃă deŃinut, amplasament şi forma de proprietate asupra
suprafeŃelor (concesiune sau proprietate), relaŃiile cu alŃi agenŃi economici din Ńară şi străinătate etc.
InformaŃiile financiare obŃinute prin analiza activităŃii financiare curente (pe baza situaŃiilor financiare,
stabilirea situaŃiei financiare, evaluată în conformitate cu indicatorii cheie privind lichiditătea,
solvabilitatea, rentabilitatea, profitul etc.
c) PiaŃa produsului
Vizează conturarea cadrului privind dimensiunea şi capacitatea actuală şi previzionată a pieŃei
produselor/serviciilor, condiŃiile de piaŃă în termeni de competitivitate şi concurenŃă, costurile de
menŃinere şi/sau dezvoltare a segmentului de piaŃă deŃinut etc.
În esenŃă aceste informaŃii pot fi grupate astfel:

volumul pieŃei interne în prezent şi viitor, pieŃele posibile pentru valorificarea produselor din proiect;

informaŃii despre concurenŃă – avantaje competitive privind: aprovizionarea, producŃia, desfacerea,
calitatea producŃiei etc.;

preŃurile – date privind actualul preŃ intern şi estimări în viitor, estimări privind preŃul de export, cu
referire la preŃurile mondiale şi preŃurile specifice pieŃei;

comercializarea produselor la intern – magazine proprii, unităŃi comerciale, piaŃa etc. şi la export.
Schimbările prevăzute pentru comercializarea noilor produse din proiectul propus.
d) Proiectul –
Este partea de ”engineering” în care se definesc, se evaluează şi se motivează toate aspectele
tehnice începând de la suprafeŃe, lucrări de geniu civil până la definirea tehnologiilor şi întocmirea
listelor cu principalele utilaje şi instalaŃii tehnologice. Parte de geniu civil se referă la descrierea şi
elaborarea de schiŃe privind concepŃia de realizarea a construcŃiilor de amenajare a incintelor.
Structura cadru a capitolului este:
d. 1) descrierea proiectului

scopul proiectului;

descrierea tehnica a produselor propuse şi a procesului de producŃie;

surse de materii prime existente şi posibilităŃi privind asigurarea acestora în viitor;

consideraŃii privind mediul înconjurător;

utilităŃi (energie electrică şi termică, combustibili, surse de apa, condiŃiile de evacuare şi tratare a
apelor uzate şi reziduurilor solide etc.);

aspecte juridice (licenŃe, aprobări, legi);

tehnologia propusă în proiect;

stabilirea la modul general a problemelor tehnice ale proiectului.
d. 2) implementarea proiectului:

posibilităŃile agentului economic pentru implementare;

planuri şi necesităŃi (cerinŃe) privind asistenta tehnica;

modul de realizare sau procurare propus;

program de implementare-realizare, facilităŃi.
e) Costurile şi planul de finanŃare:
Descrierea resurselor financiare necesare implementării proiectului și a modului de acoperire a
acestora.
e.1) Costurile proiectului:

rezumarea costului proiectului: estimare, deviz etc;

date de baza şi calculaŃii privind estimarea costului (date de la furnizori, estimări ale investitorului,
constructorului etc;

necesitatea şi estimarea capitalului circulant (prima dotare);

calculul pentru diverse şi neprevăzute (preturi fizice şi preturi la diverse şi neprevăzute);
e.2) Planul de finanŃare:

plan de finanŃare pentru valoarea totala a proiectului (surse pe feluri şi plaŃi);

programul de efectuare a plaŃilor pentru realizarea proiectului;

condiŃiile şi contribuŃia investitorilor la finanŃarea costului proiectului ;

termeni şi condiŃii de folosire a surselor de finanŃare.
f) Analiza financiară şi economică:
Descrierea evolușiei/rezultatelor financiare după implementare, cu semnalarea eventualelor
riscuri aferente.
• estimări de venituri, costuri de investiŃii şi de producŃie pe toata durata proiectului, înainte şi după
aplicarea proiectului (“fără” sau “cu” proiect);
• rata interna (financiara) sau de rentabilitate calculata pe baza costului financiar şi beneficiului
(profitului) obŃinut înainte şi după aplicarea proiectului;
• analiza realizărilor estimative, aplicând schimbările ce pot sa apară (depăşirea duratei de realizare a
investiŃiei, nerealizarea veniturilor, depăşirea costurilor etc.);
• rata de rentabilitate economica, analiza cost-beneficiu şi analiza senzitivităŃii, în funcŃie de factorii de
risc ce pot să apară (depăşirea duratei de execuŃie, depăşirea cheltuielilor, nerealizarea veniturilor etc.);
• riscurile de orice fel, riscuri neobişnuite, care pot interveni în derularea proiectului propus şi masurile
care se iau pentru a elimina sau minimaliza impactul potenŃial al acestora.
g) Concluzii
Din analizele făcute se constată anumite concluzii privind necestitatea/ oportunitatea/
rentabilitatea/ utilitatea proiectului de investișii, dublate de recomandării privind criteriile de judecată
a diverselor ipoteze şi variante în funcŃie de specificul domeniului sau al activităŃii.
AgenŃii economici care întocmesc studii de fezabilitate au libertatea de a le adapta conŃinutul şi
structura la specificul activităŃii lor, prin introducerea altor elemente relevante domeniului şi
indispensabile fundamentări deciziei.
In acest context deşi unele concepŃii metodologice includ devizele ca o componentă de bază a
studiului de fezabilitate – bază de fundamentarea a costului proiectului, considerăm că devizul în
forma sa dezvoltată (pe categorii de lucrări, pe categorii de cheltuieli şi devizul general) constituie
element al documentaŃiei tehnice de proiect pe baza căruia se fundamentează decizia de finanŃare.
Adesea în practică nu se face distincŃie între studiul de fezabilitate şi planul de afaceri. Între
cele două documente există o mare asemănare din punct de vedere al conŃinutului şi al concepŃiei
metodologice de elaborare.
Între aceste documente există o relaŃie de la parte la întreg, planul de afaceri jucând rolul
studiului de prefezabilitate pentru un întreprinzător care doreşte să iniŃieze un proiect de investiŃii.
Planul de afaceri urmăreşte să convingă potenŃialii parteneri (stakeholders) şi în special pe finanŃatori
cu privire la avantajele afacerii, iar studiul de fezabilitate caută să convingă acŃionarii (shareholders)
asupra modului cum trebuie acŃionat pentru atingere obiectivelor fixate în planul de afaceri. Pentru o
întreprindere existentă planul de afaceri serveşte la obŃinerea de susŃinere financiară pentru noi afaceri
sau ca plan orientativ pentru activitatea profesională curentă.
Studiul de fezabilitate are un grad mai mare de aplicabilitate fiind mai detaliat, iar ipotezele de
lucru se bazează pe estimări mai precise. De asemenea este mult mai amplă şi mai detaliată
componenta tehnică în care se descriu soluŃiile tehnologice, necesarul de echipamente şi utilaje,
infrastructura tehnică, impactul tehnologiei asupra mediului etc. şi nu în ultimul rând, este obligatorie
analiza de sensibilitate care conduce la construcŃia unor scenarii economice în funcŃie de evoluŃia
previzibilă a factorilor de influenŃă:
- Sinteza studiilor suport, premergătoare referitoare la prognoza produselor şi tehnologiilor,
previziunea pieŃei şi a canalelor de distribuŃie, etc. Pornind de la calitatea produselor/serviciilor ce se
realizează de firmă şi de concurenŃă se va evalua perspectiva lor pe durata ciclului proiectului se vor
stabili măsurile necesare ce trebuie luate pentru menŃinerea sau expansiunea acestora pe piaŃă.
Evaluarea previzionată a tehnologiilor va fi strâns legată de strategia de produs sau de piaŃă adoptată.
În ceea ce priveşte studiile de marketing, acestea se vor concentra pe analiza preferinŃelor
consumatorilor pericolul substitutelor, niveluri de saturaŃie, vârsta produsului, servicii suplimentare
oferite consumatorilor.
- Analiza diagnostic a situaŃiei economico-financiare a firmei trebuie să dezvăluie imaginea de piaŃă a
firmei, măsura în care ea ocupă o poziŃie favorabilă pe piaŃă. Este important de relevat prin această
analiză starea canalelor de distribuŃie existenŃa unei reŃele proprii de distribuŃie o piaŃă stabilă pe
termen lung caracterizată prin contracte pe termen lung cu clienŃi din Ńară sau străinătate, producŃia de
piese de schimb şi reŃea de service asigurată, gradul de flexibilitate al producŃiei în raport cu
solicitările pieŃei.
- Alternative de dezvoltare/restructurare ce fac obiectul proiectului.
- Evaluarea eficienŃei variantelor analizate.
- Analiza de risc şi incertitudine. In general accesul la creditele externe este puternic influenŃat de
riscul de Ńară. De aceea, într-un studiu ONU, Ńările sunt împărŃite în patru grupe: A,B,C,D, iar
dobânzile la creditele, sporesc cu până la 8% la cele din clasa D. În afară de analiza de sensibilitate a
proiectului la factorii perturbatori importanŃi, este recomandabil să se studieze şi aspecte privind
creşterea capitalului social, nivelul lichidităŃilor (acceptabil un nivel de 10 – 25% din veniturile anuale)
durata de maturizare a activităŃii operaŃionale şi atingere a parametrilor proiectaŃi, analiza potenŃialului
concurenŃei.
- Interpretarea şi informaŃiilor obŃinute din prelucrarea datelor şi formularea unei propuneri de opŃiune
strategică. Probleme adiacente ce pot fi abordate în funcŃie de necesităŃi se pot referi la; estimarea
patrimoniului firmei, a nevoii de fond de rulment, selecŃia surselor de finanŃare prin evaluarea
costurilor împrumuturilor şi a condiŃiilor de rambursare, înlocuirea importurilor.

2 Caietul de sarcini
Cu rare excepŃii, conectarea diferiŃilor actori la realizarea unui proiect este realizată prin
proceduri de licitaŃii unde, într-un climat de transparenŃă, competitivitate şi exigenŃă, este aleasă cea
mai calificată ofertă de regulă cea mai scăzută ca preŃ de ofertare. Însă, pentru a elabora oferta de
servicii, concurenŃii trebuie să cunoască condiŃiile şi contextul în care promotorul de proiect înŃelege să
se desfăşoare activitatea. CondiŃiile pe care acesta le doreşte a le respecta cu scrupulozitate orice
câştigător de oferte sunt fixate în Caietul de sarcini. Din acest motiv apreciem că acest document este
întâlnit frecvent în aproape toate fazele ciclului de viaŃa a proiectului, avem caiete de sarcini pentru
probe teste, verificări şi puneri în funcŃiune, pentru recepŃia lucrărilor, pentru execuŃia sau urmărirea în
timp a construcŃiilor, pentru furnizorii de echipamente, materiale, şi utilaje. Putem vorbi de caiete de
sarcini cu caracter general şi caiete de sarcini speciale.
Indiferent de obiect sau de caracter, caietul de sarcini fixează exigenŃele proprietarului şi le face
cunoscut viitorilor parteneri (stakeholders) ales în spirit concurenŃial în condiŃii de transparenŃă şi
competiŃie prin mecanismele licitaŃiei. Dacă în circumstanŃe specifice se poate apela la diferite metode
de acordare a licitaŃiei, conŃinutul general al caietului de sarcini pentru licitaŃiile competitive pentru
investiŃii este general valabil. Caietul de sarcini este, în fapt, instrumentul prin care
proprietarul/promotorul sau un agent mandatat cu implementarea solicită de la participanŃi la licitaŃie
oferte de preŃ şi, după evaluare, oferă contractul celei mai joase şi prompte oferte şi celui mai calificat
ofertant, în schimbul unei plăŃi într-una sau mai multe monede.
Scopul pentru care se întocmeşte caietului de sarcini este de a informa potenŃialii ofertanŃi cu
privire la: condiŃiile de depunere a ofertelor, criteriile de evaluare a acestora, condiŃiile contractuale
privind modul de plată, selectarea ofertantului celui mai experimentat şi cu capacitatea profesională de
a duce proiectul la bun sfârşit.
Formatul şi conŃinutul caietului de sarcini variază în funcŃie de domeniu, tipul de contract,
mărimea şi natura proiectului, dar conŃinutul cuprinde să cuprindă următoarele aspecte:
a) InstrucŃiuni către ofertanŃi;
b) CondiŃiile generale ale contractului;
c) CondiŃiile specifice sau speciale ale contractului;
d) Fişa cantităŃilor sau a programului derulării elementelor investiŃiei;
e) Scheme;
f) Forma ofertei şi garanŃiei;
g) Forma contractului şi a garanŃiei de execuŃie.
a) InstrucŃiuni către participanŃi (ITB) fixează regulile procesului de licitaŃie propriu-zisă, care
culminează cu stabilirea câştigătorului şi încheierea contractului. InstrucŃiunile vor conŃine următoarele
informaŃii esenŃiale:

descrierea sumară a proiectului în perioada de implementare;

criteriile de eligibilitate pentru participanŃi;

sursele de procurare a elementelor necesare investiŃiei;

condiŃiile minime necesare privind capacitatea ofertanŃilor de a realiza;

investiŃia;

procedurile pentru; clasificarea şi/sau amendarea caietului de sarcini, pentru modificarea sau
retragerea ofertelor;

limba în care se va face oferta;

prevederi referitoare la montajul financiar; moneda de plată, garanŃii necesare, prevederi pentru
modificarea preŃului etc.;

prevederi referitoare la oferet; formatul, numărul copiilor, termenul limită de depunere, perioada de
validitate, ş.a.;

procedurile pentru deschiderea licitaŃiei, determinarea compatibilităŃii ofertei, criteriile de evaluare;

procedurile pentru acordarea contractului.
b) CondiŃiile Speciale/Generale ale Contractului (CSGC) descriu obligaŃiile generale ale părŃilor;
angajator şi contractor, termenii şi condiŃiile de derulare a contractului în perioada realizării, inclusiv
de garanŃie a lucrării. Prevederile cuprinse în CondiŃiile Generale se referă la:

definirea implementării termenilor contractului;

limba şi legislaŃia cărora li se va supune contractul;

drepturile şi obligaŃiile părŃilor;

datoriile şi autoritatea oricărui mandatar desemnat de către Angajator să supervizeze derularea
contractului;

garanŃii şi asigurarea construcŃiei, materialelor;

reguli privind angajarea de forŃă de muncă;

prevederi generale cu privire la materialele de construcŃii, forŃă de muncă, inclusiv acte de inspecŃii
şi testare;

obiective de timp; date de început şi sfârşit, procedurile de predare către Angajator, penalizări pentru
întârziere, circumstanŃe pentru prelungirea perioadei de derulare;

riscuri asumate de Angajator şi Contractor, riscuri speciale de forŃă majoră, imputaŃiile pentru
acoperirea daunelor imputabile.
Mai multe modele de CSCG s-au dezvoltat de-a lungul anilor şi sunt folosite în multe Ńări,
pentru diferite tipuri de contracte. FederaŃia InternaŃională a Inginerilor (FIDIC) a realizat două astfel
de documente acceptate de către comunitatea internaŃională. Primul este pentru ConstrucŃii civile şi al
doilea pentru ConstrucŃii electrice şi mecanice. Ambele documente au fost pregătite pentru contractele
în etape egale deci, pentru alte tipuri de contracte, ele trebuie
modificate.
Folosirea unui CSGC standard pentru toate investiŃiile civile dintr-o Ńară va asigura; acceptarea
prevederilor, economii de bani şi timp în procesul de pregătire a ofertei. Pentru citirea şi interpretarea
corectă către participanŃi la licitaŃie şi pentru evaluarea unitară de către agenŃii textul standard al
oricărui CSGC folosit indiferent de situaŃie, trebuie să rămân intact. Orice adăugări sau amendamente
se vor face în capitolul “CondiŃii speciale ale Contractului”.
c) CondiŃiile specifice completează şi modifică CSGC prin introducerea unor cerinŃe contractuale
specifice în anumite circumstanŃe, ce depind de; Ńară, sector, proiectul de ansamblu angajator etc.
Aceste cerinŃe se realizează prin; detalierea prevederilor tratate în termeni generali în CSGC, anularea
prevederilor implacabile sau neadecvate condiŃiilor date, amendarea prevederilor din CSGC pentru
adaptarea lor la cerinŃele contractului, adăugarea unor prevederi noi pentru realizarea satisfăcătoare a
contractului.
CondiŃiile speciale conŃin prevederi referitoare la:
• definirea angajatorului, inginerului, limbii, legii;
• delimitarea autorităŃii şefului de proiect şi definirea acŃiunilor ce necesită aprobarea Angajatorului;
• prevederi speciale cu privire la surse acceptabile, mărimea garanŃiei, elemente asiguratorii;
• norme reglementare locale privind angajarea, găzduirea personalului;
• prevederi referitoare la montajul financiar al contractului; procedura depunerii cererilor periodice
pentru decontare, condiŃiile de plată, moneda, sume reŃinute din tranşele periodice, alte detalii privind
plăŃile în avans, planul de rambursare formula şi indicii de ajustare a preŃului în caz de nevoie;
• prevederi specifice cu privire la plata taxelor locale şi a altor impozite,
• proceduri de rezolvare a disputelor contractuale diferite de prevederile CSGC. Multe din prevederile
care reflectă procedurile contractuale specifice spaŃiului geografic al debitorului pot fi standardizate
pentru toate contractele lăsând numai câteva prevederi care pot fi adăugate în funcŃie de agenŃie sau de
natura proiectului/sectorului.
d) SpecificaŃii tehnice sunt detalii ce trebuie sistematizate astfel ca, participanŃii să răspundă fără
rezerve şi în condiŃii de transparenŃă şi competiŃie deschisă exigenŃelor angajatorului. Numai aşa
poate fi asigurată atractivitatea ofertelor, poate fi uşurată evaluarea lor cu respectarea criteriilor de
eficienŃă şi echitate. SpecificaŃiile tehnice trebuie să acopere toate categoriile resurse; de forŃă de
muncă, materiale, echipamente, implicate în realizarea proiectului deşi nu se regăsesc neapărat într-un
contract.
Nu există un standard de detalii tehnice disponibile pentru toate proiectele indiferent de sector
sau zonă, dar întocmirea lor trebuie să fie conformă cu practica internaŃională şi să respecte anumite
principii.
Majoritatea specificaŃiilor lor sunt elaborate de Angajator sau şeful de proiect şi sunt specifice
contractului respectiv. Exemple din proiecte anterioare similare din Ńara Angajatorului pot fi folosite
doar ca orientare. Însă, trebuie avută grijă să ca acestea să nu devină restrictive. La definirea
standardelor pentru bunuri, materiale, forŃă de muncă, trebui folosite cât mai mult standarde
internaŃionale recunoscute (ASTM, BSS, DIN, JSC). Acolo unde nu este posibil, se va specifica faptul
că bunurile, materialele, forŃa de muncă satisfac alte standarde care asigură niveluri de calitate egale
sau mai bune decât standardele menŃionate.
Există avantaje deosebite prin standardizarea specificaŃiilor tehnice pentru investiŃii repetitive
în sectorul public precum autostrăzi, porturi, căi ferate, urbanizare, irigare, în regiuni sau Ńări unde cu
condiŃii similare.
Caietul de sarcini trebuie să conŃină şi prevederi pentru măsurarea cheltuielilor, evaluarea
stadiului de execuŃie ca bază pentru efectuarea plăŃilor periodice către contractor. Divizarea cantitativă
a lucrărilor pe elemente componente, se face în funcŃie de tipul contractului.
În construcŃii, pe plan internaŃional, cel mai folosit contract este contractul în etape egale. Pe
baza schiŃelor proiectului, Angajatorul/şeful de proiect face o estimare provizorie a cantităŃilor unitare
ale diferitelor tipuri de lucrări de executat: excavare, betonare, pavarea drumurilor etc. pe care o înscrie
în Fişa de CantităŃi (BOQ - parte a caietului de sarcini. OfertanŃii iau act de această estimare şi face o
propunere de preŃ unitar pe fiecare cantitate care apoi prin cumulare devine preŃul licitaŃiei. PreŃul
unitar include toate cheltuielile directe pentru acel tip de lucrare, o cotă de indirecte şi de profit.
Pe parcursul construcŃiei, activităŃile terminate sunt măsurate periodic iar decontarea se face la
preŃul unitar oferit. Această practică este foarte frecventă dar necesită ca de la început să fie specificată
clar metoda de măsurare a lucrărilor executate, iar Codul practicii internaŃionale oferă soluŃii ce pot fi
adoptate în documente prin referinŃă.
Există şi alte tipuri de contracte în care decontarea parŃială se face la terminarea unei activităŃi
specifice sau a unor structuri ale proiectului. Important este să se specifice expres în Caietul de Sarcini
metoda va fi evaluată şi acceptată ca condiŃie pentru decontări între părŃi, realizarea parŃială a
investiŃiei
e) Documente şi schiŃe tehnice variază în funcŃie de tipul de contract.
Desene detaliate pregătite de angajator sau şeful de proiect servesc la evaluarea precisă a
cantităŃilor în cazul Contractului în etape egale. SchiŃele generale vor fi necesare pentru alte tipuri de
contracte, de pildă pentru “Contractul la cheie” unde proiectarea detaliată se face de către contractor.
În toate tipurile de contract însă este de preferat o analiză exactă a amplasamentului construcŃiei,
completată cu analiza solului făcute de către Angajator şi incluse în caietul de sarcini pentru a evita
astfel repetarea acestora de către contractor.
Formularul ofertei este instrumentul legal prin care orice ofertant interesat îşi face cunoscute
exigenŃele în realizarea proiectului. O anexă a formularului oferă detalii în legătură cu garanŃiile,
asigurarea, termenele de execuŃie formând o parte integrantă, cu contractului însuşi. Formularul
variază puŃin, în funcŃie de tipul contractului. Toate ofertele sunt însoŃite de o garanŃie de participare,
care este returnată, dacă ofertantul îşi retrage oferta, dacă nu încheie contractul sau dacă nu depune
garanŃia de execuŃie. GaranŃia pentru licitaŃie poate fi; un depozit, un cec, o trată bancară, o scrisoare
de credit sau de garanŃie bancară.
f) Forme ale acordului de garanŃie de execuŃie. Un acord între părŃi este semnat pentru cea mai bună
ofertă din punct de vedere al preŃului, al eligibilităŃii, etc. şi include toate elementele Caietului de
Sarcini, mai puŃin InstrucŃiunile către participanŃi. Intr-un anumit interval de timp de la anunŃarea
câştigătorului, acesta trebuie să prezinte o garanŃie de execuŃie, în caz contrar oferta sa va fi respinsă şi
garanŃia de participare returnată. Cea mai folosită formă de garanŃie este garanŃia bancară.

3. Proiectul tehnic
Proiectul tehnic este ansamblul de piese scrise şi desenate prin care se creează o imagine
coerentă asupra ansamblului obiectivului şi a părŃilor sale componente, a soluŃiilor tehnic-constructive
şi tehnologice, a programului de execuŃie şi a volumului de lucrări. Deşi este realizat de o entitate de
profil el poate fi considerat ca operă comună a principalilor actori implicaŃi în proiect.
PărŃile scrise ale proiectului tehnic se referă la: descrierea generală a ansamblului lucrărilor, a
amplasamentului din punct de vedere al condiŃiilor climatice, geo-seismice, topo şi hidrografice,
prezentarea organizării de şantier, căi de acces şi surse de alimentare cu utilităŃi, temporare sau
definitive, grafice de lucru antemăsurători etc.; caiete de sarcini generale/speciale pe lucrări sau
obiecte de investiŃii; liste de lucrări/utilaje şi echipamente;
graficul general de realizare; devizele proiectului.
PărŃile desenate sunt formate din; planurile generale de amplasament a reperelor de nivelement
şi planimetrie, de amplasament al obiectelor de construcŃie, de sistematizare pe verticală, planşe ale
principalelor obiecte, elemente de arhitectură; cote dimensiuni, distanŃe finisaje, etc., schiŃe de
structură diferenŃiat pe infra şi suprastructură, planşe privind instalaŃii şi amplasament utilaje şi alte
dotări şi instalaŃii tehnologice, dotări cu mobilier şi inventar gospodăresc inclusiv echipamente de
protecŃia muncii şi siguranŃa împotriva incendiilor.
Detaliile de execuŃie sunt corecŃii pe care proiectantul are obligaŃia să le execute, la comanda
antreprenorului/şefului de proiect şi care sunt determinate de nevoia de a adapta cât mai bine
proiectului la condiŃiile reale ale amplasamentului.

4. Devizele proiectului
Devizele proiectului sunt elemente de calcul şi evaluare a costului de realizare a proiectului
având la bază operaŃiuni de antemăsurare şi antecalculaŃii. In forma lor dezvoltată devizele sunt de trei
feluri; deviz pe categorii de lucrări, deviz pe categorii de cheltuieli şi devizul general.
Pe baza rezultatelor antemăsurătorilor şi a preŃurilor unitare şi a tarifelor se obŃine devizul –
ofertă pe categorii de lucrări defalcat pe:
- cheltuieli directe structurate pe materiale, manoperă, utilaje
- cheltuieli generale
- profit
Centralizarea devizelor pe obiecte conduc la obŃinerea devizului pe obiect, iar prin centralizarea
acestora se obŃine devizul general.
Devizul general este structurat pe trei părŃi; partea I este formată din 6 capitole care cuprind
cheltuielile pentru realizare obiectivului propriu-zis, partea II – a cuprind valoarea rămasă actualizată a
mijloacelor fixe existente care se include în obiectiv şi partea III – cuprinde capitalul de lucru – fondul
de rulment.
Fig. Macheta devizului. Notă: Cotele procentuale şi metodologia de calcul a diferitelor taxe este în
funcșie de legislaŃia fiscală ln vigoare.
 Studii de Fezabilitate curs 3

1 Evaluarea - fundament al deciziei de realizare a proiectului

La început este ideia de proiect, entitate unică prin specificul sau, născută din întrebări de
genul; ce trebuie făcut? pentru ce trebuie să se facă? Ideia de proiect se naşte fie din nevoia de a
satisface o cerere curentă sau de perspectivă, fie din dorinŃa de a exploata o oportunitate. Reamintim
că, mai ales în cazul marilor proiecte, ideia este viabilă dacă se referă la un domeniu prioritar din punct
de vedere al strategic, dacă este agreată de organele administraŃiei publice centrale sau locale, şi dacă
este fezabilă din punct de vedere tehnic.
Decizia privind realizarea proiectului este precedată de o serie de acŃiuni de fundmentare
complexă desfăşurate de specialişti din diferite domenii de interes: economişti, sociologi, finanŃişti,
tehnicieni, ecologişti, jurişti,s.a. Aceasta este faza serviciilor intelectuale, de ante-proiect
(preinvestiŃională pentru proiectele industriale) ale cărei sarcini principale sunt de pregătire a deciziei
prin; definirea obiectivului/lor proiectului, evaluarea complexă a fezabilităŃii, acceptabilităŃii şi
utilităŃii sale, elemente ce fac conŃinutul documentelor; studiul de fezabilitate, raport de evaluare şi
caietul de sarcini. De asemenea, în această etapă de concepŃie, în funcŃie nevoi, se vor elabora diferite
studii suport: studii de marketing, de impact, de oportunitate, studii functionale amplasament,
capacitate optima.
Definirea obiectivelor ce se urmăresc prin realizarea unui proiect, înseamnă să se găsească
raspunsul la întrebarea; Care este nevoia pe care o satisface rezultatul concret/produsul final al
proiectului?. Cel care are sarcina de a găsi acest raspuns este în mod normal, beneficiarul proiectului,
clientul. El devine astfel garantul realităŃii acestei nevoi exprimate. In cazul unui proiect extern el este
relativ uşor de identificat, iar pentru un proiect intern se procedează la desemnarea unui membru al
direcŃiei intreprinderii.
La stabilirea obiectivului trebuie să fie antrenat şi şeful de proiect, sau cel puŃin să-şi exprime
acordul de aderare fără rezerve, deoarece el este cel care va răspunde de realizarea lor şi va avea
sarcina de a obŃine adeziunea celorlalŃi actori intervenanŃi.
În cazul proiectelor complexe, de amploare este posibil să existe mai multe obiective care
prezintă grade de importanŃă diferite. Încă de la început, seful de proiect trebuie să aibă o imagine clară
asupra structurii arborescente a sistemului de obiective, construită pe baza unui criteriu acceptat şi
reprezentativ, astfel încât să nu existe confuzii de pildă, între obiectivele principale si cele secundare.
De asemenea, nu trebuie să se piardă din vedere că, deseori sunt diferenŃe între scopurile
definite la apariŃia ideii de proiect şi obiectivele care se urmăresc la realizarea proiectului propriu-zis.
De pildă, ideia de proiect într-o zona defavorizată este fundamentată pe posibilitatea de a exploata
oportunităŃile locale în condiŃii preferenŃiale, dar obiectivul proiectului (produsul) va consta în
realizarea unei unităŃi de producŃie sau prestatoare de servicii.
Dacă în managementul tradiŃional, evaluarea este faza ce închide ciclul, în managemetul
proiectelor este o activitate continuă ce debutează odata cu naşterea ideii de proiect. Ea are un caracter
pluridisciplinar şi presupune o continuă măsurare şi analiză a parametrilor de urmărire şi control a
proiectului. Scopul evaluării continue este de a stabili cauzele generatoare de abateri, astfel încât, în
faza imediat urmatoare, să se poate lua masurile adecvate de corecŃie, atunci când abaterile sunt
nefavorabile pentru procesul monitorizat. In terminologia actuală se impune şi conceptul de "pilotaj al
proiectelor" care înglobează activităŃile de evaluare şi corecŃie respectiv; cuantificarea şi analiza
cantitativă şi calitativă a rezultatelor, identificarea abaterilor (favorabile sau nefavorabile) şi a cauzelor
ce le-au provocat şi stabilirea măsurilor corective adecvate.
În cadrul proiectelor putem vorbi de trei tipuri de evaluare: antefactum, sincronă şi
postfactum.
Evaluarea antefactum serveşte la fundamentarea deciziei cu privire la continuarea s-au
respingerea proiectului, şi se face din mai multe puncte de vedere Evaluarea fezabilitatii tehnice a
proiectului respectiv, dacă din punct de vedere al soluŃiilor tehnice şi tehnologice proiectul este
realizabil. Dintr-un inventar de soluŃii tehnice admisibile (din punct de vedere al obiectivului
proiectului sau al şanselor de succes) se va reŃine soluŃia pertinentă în condiŃiile date. De obicei, la
acest nivel de cunoaştere al proiectului, gradul de detaliere este redus el crescând pe măsură ce creşte
gradul de stapânire a tehnologiei. Aceasta induce riscul ca, odată străpunse zonele de umbră să se
constate nevoia de a aducemodificări pentru a nu pune în discuŃie fezabilitatea globală a proiectului.
Evaluarea acceptabilităŃii proiectului are ca scop evidenŃierea modului cum este privit/primit
proiectul de mediul în care are loc implantul; organele puterii publice locale sau centrale,
colectivităŃile teritoriale, partenerii şi concureŃa. Nu puŃine sunt cazurile de proiecte primite, cel putin
cu suspiciune, de către una sau alta din entităŃile enumerate. Drep urmare, proiectul poate intra în
cercul vicios al conflictelor de interese, mai mult sau mai putin legate direct de el. Promotorii se văd
astfel obligaŃi să facă un adevarat loby în apararea proiectului. O abordare superficială a conflictului
poate calma pe moment spiritele, dar managerul trebuie să fie atent că există riscul ca acesta să se
reactiveze mai violent pe parcursul realizarii proiectului.
Evaluarea utilitaŃii proiectului este problema de ordin economic care se rezolva pe baza unei
metodologii specifice în care primează calculele de eficienŃă.
Evaluare economică este un act crucial în viaŃa proiectului când, prin tehnici şi procedee
specifice, sunt tratate informaŃiile tehnice, economico-financiare, sociale, proprii proiectului sau care
au relevanŃă pentru mediul economic şi rafinarea acestora într-un sistem de criterii de evaluare
recomandat pentru fundamentarea deciziei privind soarta proiectului. Evaluarea are ca fundament
studiul de fezabilitate şi precede transpunerea în practică a prevederilor acestuia
Studiul de eficienŃă se bazeaza pe analiza comparativă şi corelativă a parametrii de efort si de
efect respectiv; între costurile şi beneficiile proiectului (diversele categorii de efecte/avantaje
economice. Nu rare sunt cazurile când evaluatorul se confruntă cu greutăŃi de cuantificare, şi mai ales
de comparabilitate în timp, a parametrilor de efort şi de efect.
Relativ la importanŃa şi rolul evaluării economico-financiare a proiectului, în teoria şi practica
cotidiană vom întâlni opinii care minimalizează pâna la anulare importanŃa criteriilor economice în
această fază de pregătire a deciziei de realizare a proiectului. Acestea trebuie tratate cu rezervă dacă
avem în vedere că; “orice efect, indiferent de natura lui, se va transforma mai devreme sau mai târziu
în efecte economice”. Este posibil ca soluŃia tehnică reŃinută de către tehnicieni să prezinte
performanŃe tehnice de excepŃie însă, concomitent şi obligatoriu, trebuie să corespundă şi criteriilor
economice de eficienŃă (corelaŃie efort-efect) şi eficacitate (corelatie obiective - rezultate) pentru fi
acceptată, prin încadrarea în limitele admisibile impuse de promotorul sau finanŃatorul proiectului.
Peste pragul de eficienŃă economică impus se poate trece numai dacă proiectul este de mare
importanŃă strategică dar, în acest caz, decizia aparŃine managementului superior şi poate să aibă un
pronunŃat caracter social sau politic.
Evaluarea eficienŃei proiectului este necesară şi utila dacă cuprinde întreg sceptrul de efecte
diferite ca natură: economice, sociale, ecologice, tehnice, etc.
Insă, importanŃa unui tip sau altul de criterii depinde de mai mulŃi factori; talia proiectului, domeniul în
care se face, opŃiunile strategice care au stat la baza idei de proiect. StiinŃa şi tehnica este capabilă să
ofere soluŃii tehnice multiple pentru aceiaşi problemă, dar evaluarea oprtunităŃii, necesităŃii şi eficienŃei
este singura bază motivaŃionala a deciziei de; amânare, respingere, sau continuare a proiectului.
O componentă indispensabilă a evaluării economice este analiza sensibilităŃii criteriilor de
eficienŃă în raport cu variaŃia ipotezelor de bază, pentru că permite identificarea acelor ipoteze
"problemă" şi a nivelului de la care acestea pun în discuŃie rentabilitatea sau existenŃa proiectului.
Evaluarea sincronă se face la punctele de avans atunci când şeful de proiect prezintă stadiul
execuŃiei proiectului actorilor interesaŃi. Are un caracter preponderent tehnicist si se exprimă prin
indicatori specifici de avans tehnic, sau de pilotaj economic. Evaluarea postfactum se realizează pentru
ca, pe baza concluziilor trase în urma realizarii proiectului, conform principiului "învaŃare - eroare",
nivelul de cunoştinŃe şi experienŃa factorilor interesaŃi, inclusiv a şefului de proiect, să se
îmbogăŃească, concluziile trase devenind informaŃii utile pentru viitoarele proiecte.
ConcepŃia metodologică generală are stă la baza evaluării ante-factum a eficienŃei proiectelor
are la bază experienŃa şi preocuparile specialiştilor Băncii Mondiale. In viziunea acestora, în cadrul
procesului de evaluare a oportunităŃii şi eficienŃei, orice proiect trebuie analizat sub dublu aspect: ca
subsistem al sistemului economic national (sau zonal), şi ca sistem economic autonom.
 Viziunea bidimensională pune în evidenŃă eficienŃa şi profitabilitatea proiectului atât la nivel
macroeconomic (profitabilitatea naŃională), cât şi la nivelul agentului economic declanşator
(profitabilitatea comercială). Dar aplicarea fără discernământ a acestei concepŃii nu este recomandabila
din cel puŃin doua motive:
a) Într-o economie de piaŃă, proiectele pot să aparŃină sectorului public sau sectorului privat,
din motiv se nasc două întrebări;
Il interesează pe agentul declanşator privat profitabilitatea naŃională a proiectului său? Ce relevanŃă
are profitabilitatea comercială (la nivel de agent economic) a unui proiect din sectorul public?
Răspunsul la cele două întrebări nuanŃează analiza proiectului în funcŃie de sectorul (public sau
particular) în care se face proeictul. Considerăm că agentul economic privat este interesat să pună în
evidenŃă eficienŃa la nivel naŃional a proiectului său, în măsura în care este interesat să acceadă la
anumite oportunităŃi oferite de puterea publică: asistenŃă financiară, sistemul de stimulente şi facilităŃi
fiscale, juridice etc.
Deasemena, punerea în evidenŃă a profitabilităŃii comerciale a unui proiect din sectorul public
va releva eficenŃa intrinsecă a proiectului respectiv, preŃul plătit pentru a rezolva anumite probleme de
ordin social, ecologic, etc în ultimă instanŃă va preântîmpina riscul evaluărilor eronate a parametrilor
de efort şi/sau efect.
Analiza la nivel microeconomic este mai detaliată permiŃând managerilor să cunoască şi să-şi
formeze o părere mult mai completă despre proiect.
b) RelevanŃa acestui mod de abordare a analizei proiectelor din domeniile “noneconomice” ale
sistemului economic naŃional; sănătate, învăŃământ, apărare şi ordine publică etc. In aceste domenii,
efectele implementării unor proiecte sunt predominant neeconomice, iar efectele economice sunt dificil
de identificat şi cuantificat. Analiza lor se va face deci preponderent pe criterii de costuri (care este
cuantumul şi structura eforturilor, cât costă o unitate de efect etc). Se impune însă şi o minimă analiză
de profitabilitate care solicită analistului un efort suplimentar pentru a depăşi barierele legate de locul,
modul şi momentul unde se manifestă efectele economice.
În concluzie, apreciem că o astfel de abordare a evaluării este aplicabilă în mod special
proiectelor publice cu caracter economic dar, datorită încărcăturii sale cognitive este benefică pentru
toate proiectele, indiferent de sectorul sau domeniul de aplicaŃie.
Dubla viziune asupra proiectului se traduce în faza de evaluare în două tipuri de analiză;
economică şi financiară, care se bazează pe datele şi afirmaŃiile cuprinse în studiul de fezabilitate cu
care se încheie dealtfel formularea proiectului.

1.1 Evaluarea profitabilităŃii naŃionale – analiza economică

Este o analiză de impact care studiază influienŃele la nivel macro sau mezo- economic ale
proiectului respectiv, profitabilitatea sa naŃională. DirecŃiile de analiză principale se referă la: misiunea
agentului economic sau al obiectivului proiectului, ce va produce şi pentru cine, punctele forte şi
punctele slabe,caracterizarea mediului economico-social oportunităŃi şi pericole (analiză SWOT)
Analiza economică sumară este recomandată pe tot parcursul pregătirii proiectului, dar
evaluarea economica de mare rafinament este analiza finală care încheie stadiul de formulare a
proiectului.
Analiza economica este neutră faŃă de sursele de finanŃare a proiectului precum şi de distribuŃia
veniturilor sale în societate. Drept consecinŃă; taxele impozitele, orice alte obligaŃii faŃă de stat sunt
considerate părŃi din beneficiul proiectului transferate societăŃii. La fel şi dobânzile, comisioanele etc
aferente împrumuturilor pentru proiect sunt privite ca părŃi din veniturile proiectului care sunt cedate
finanŃatorului şi deci, nu se scad din beneficiile proiectului. In schimb, subvenŃiile de care beneficiază
proiectul se consideră costuri reprezentând cheltuială pe care o face societatea pentru proiect.
PreŃurile cu care se operează în analiza economică sunt preŃurile umbră (shadow price) cel mai
adesea însă se lucrează cu “preŃuri corectate” numite de unii specialişti şi preŃuri contabile, prin care se
urmareşte reflectarea cât mai reală a valorii parametrilor. La stabilrea acestor preŃuri de referinŃă se au
în vedere două elemente; gradul de raritate (abundentă sau penurie) al resurselor, de pildă, existenŃa
şomajului sau lipsa de forŃă de muncă calificată, opŃiuni ale politicii guvernamentale cu privire la
stimularea sau inhibarea domeniului în care se face proiectul. În practică, de cele mai multe ori se
operează cu preŃurile pieŃei mondiale, însă nu sunt recomandate în toate cazurile.
Analiza economica trebuie să pună în evidenŃă modul cum proiectul răspunde unor obiective
strategice din domeniul respectiv. Fiecare obiectiv vizat trebuie să fie explicitat prin unul sau mai mulŃi
indicatori-criteriu la nivelul proiectului. Ierarhizarea criteriilor în procesul de analiză trebuie să fie
conformă cu ordinea de prioritate macroeconomică a obiectivelor ce le cuantifică.
ProiecŃia fluxului de numerar (cash flow, flux de trezorerie) în analiza economică cuprinde
componentele de recuperare şi recompensare a eforturilor facute care se confundă cu beneficiul total al
proiectului.
Venitul national sau produsul intern net (PIB = Vn + S + A;
VN = PIB − A) este indicatorul al prosperităŃii naŃionale care reflectă atât dotarea cu resurse a
unei Ńări, cât şi gradul în care sunt satisfacute nevoile de bază ale colectivităŃii. La nivel de proiect se
regăseşte ca valoare adaugata neta (VAB = P + S + A; VAN = VAB − A). Valoarea adaugată netă are
doua componente majore: salarii şi surplus social- format din elemente de natura venirului net.
Analiza proiectului trebuie să se facă prin prisma ambelor componente şi nu numai a venitului
net. Componenta salarii la nivel macroeconomic este foarte importanta. Un volum mai mare de salarii
presupune mai mulŃi angajaŃi şi/sau venituri mai mari pe angajat. Aceasta înseamna o putere de
cumparare mai mare, un grad de ocupare a forŃei de muncă sporit, în ultimă instanŃă o bunastare
naŃionala mai mare. Deci, un volum al componentei salarii mai mare constituie premisa unui consum
prezent sporit. Surplusul social este acea parte a valorii adăugate orientata spre dezvoltare, rezerve, ce
conduc la bunastarea firmei. Este formată din profit net, dividende, taxe, dobânzi, fonduri de chirii,
alocaŃii pentru dezvoltare (profit reinvestit). Deci, prin canalele specifice de distribuŃie şi redistribuire
surplusul social este orientat, o parte spre consumul prezent şi cea mai mare parte spre investiŃii
(economii). De aceea, un surplus social mai mare este o condiŃie de bază pentru o funcŃionare normală
a mecanismului statului, o sursă pentru dezvoltarea economico-socială a Ńării si chiar o premiza a
unui consum privat prezent mai mare. Analiza trebuie sa trateze cele doua componente cu aceiaşi
atenŃie, în funcŃie de priorităŃile strategice se poate acŃiona prin mecanisme specifice pentru stimularea
sau inhibarea uneia sau alteia din componente. In general însa, analiza economică nu ia în calcul
modul cum este distribuită sau redistribuită valoarea adugată generată.
Avantajul incontestabil al valorii adugate este acela că reflectă legatura directă cu obiectivul de
creştere a venitului naŃional privit ca beneficiu national. Dezavantajul său ar fi că nu poate să reflecte
întregul spectru al obiectivelor politicii economice a unui stat şi de aceia se impune încadrarea sa
într-un sistem de indicatori – criteriu. In legatură cu valoarea adaugată netă trebuie să avem în vedere,
mai ales în cazul proiectelor cu participare străină, ca o parte uneori destul de importantă este
expatriată în afara graniŃelor Ńării. Astfel de plăŃi repatriate sunt: salariile muncitorilor, specialiştilor
straini, dobânzi la împrumturi externe, dividende către acŃionarii expatriaŃi,etc. De multe ori un proiect
transnaŃional se bucură de privilegii fiscale din parte guvernului Ńării respective dar, în final este
posibil ca să contribuie nesemnificativ la bunastarea socială. Mai este proiectul respectiv interesant
pentru statul repsectiv?, sau valoarea adugată netă naŃională nu este indicatorul cel mai indicat?
Considerăm că valoarea adaugată naŃională netă trebuie să fie un indicator de bază în analiza
proiectelor de acest gen. Trebuie să se urmarească ceea ce proiectul aduce concret pentru economia
naŃională deci, prin scăderea elementelor de valoare adaugată repatriate: salarii, dobânzi, dividende,
chirii, drepturi de autor, s.a.
În schimb subvenŃiile guvernamentale au regim de costuri reprezentând cheltuielile pe care
societatea le face pentru proiect. Utilizarea criteriului valoare adaugată are in vedere valoare absolută –
testul eficienŃei absolute, cât şi forma relativă, prin raportare la un parametru de efort: capital, devize,
forta de munca, etc.

1.2 Evaluarea profitabilităŃii comerciale - analiza financiară

Studiază avantajele economico-financiare oferite de proiect pentru agentul economic

declanşator. Analiza financiară sau analiza profitabilităŃii comerciale se face din punct de vedere al
entităŃii financiare, a agentului economic declanşator de acŃiuni investiŃionale sau la cererea altei
entităŃi finaŃatoare. Ca atare în analiza financiară se va Ńine cont de sursa de provenienŃă a capitalului şi
bineânŃeles de distibuŃia veniturilor proiectului. Prin analiza financiară se stabileşte rentabilitatea
financiară - câştigul, aferent la capitalul cu care agentul economic participă la finanŃarea proiectului.
Implicicit deci, se evidenŃiază structura stimulentelor asociate proiectului.
Fiind făcută prin prisma unei entităŃi, de obicei beneficiarul de proiect, se consideră costuri tot
ce acesta plateşte pentru implementarea şi exploatarea proiectului: cheltuieli de investiŃii, de
exploatare, inclusiv taxe, impozite catre stat, dobânzi bancare, chirii, dividende etc. Dimpotrivă,
subsidiile se trec la capitolul venituri. Atunci când se primesc creditele se trec la capitolul venituri iar
la rambursare ratele se trec la capitolul cheltuieli. Ca atare putem afirma ca analiza profitabilităŃii
comerciale, spre deosebire de analiza economică, operează cu profitul net (câştigul net) al
beneficiarului de proiect, ceea ce practic îi rămâne lui la dispoziŃie, dupa ce s-a achitat de toate
datoriile faŃă de terŃi. Ca atare, finalitatea acestei analize constă în proiecŃia situaŃiei financiare a
agentului economic, în urma implementării proiectului respectiv. Aplicarea practică a acestei conceptii
metodologice presupune lămurirea următoarelor probleme:
Cu ce efecte se operează în analiză? Este cunoscut faptul că, din punct de vedere al eforturilor
nu se ridică probleme deosebite în procesul de analiză deoarece acestea sunt directe şi imediate, deci
relativ uşor de cuantificat, din punct de vedere al efectelor, care au o paletă foarte largă de manifestare
(aşa cum s-a arătat anterior) analistul întâmpină dificultăŃi uneori insurmontabile. Orice proiect
generează atât efecte directe, dar şi indirecte care, de regula nu sunt incluse în criteriul de bază sau în
indicatori adiŃionali. Aceste efecte indirecte pot să se regăsească la nivelul proiectului respectiv dar
necuantificabile în mărimi economice (efecte ecologice, socio-profesionale etc) sau să se manifeste în
alte proiecte contingentate tehnic sau economic.
Stabilirea sferei de cuprindere a efectelor este o atribuŃie a analistului şi depinde de o serie de
factori printre care şi competenŃa sa profesională.
Recomandarea este ca, pe cât posibil să se aibă în vedere şi aceste aspecte, mai ales în ceea ce
priveşte impactul proiectului asupra mediului ambiant, a sănătăŃii, demnităŃii şi pregătirii profesionale
a individului, justiŃiei şi egalităŃii sociale,etc, într-un cuvânt tot ce înseamna schimbări în viaŃa
comunitaŃii.
Aplicarea tehnicii complexului industrial este calea cea mai sigură de a lărgi sfera de
cuprindere a efectelor
Încadrarea proiectului în coordonatele strategice la nivel macroeconomic este realizabilă prin
folosirea obligatorie a unor”parametrii naŃionali”.Aceştia sunt mărimi limită ce trebuie respectate, în
condiŃiile date de piaŃă, în orice afacere. Ca atare mărimea lor nu depinde de voinŃa factorilor de
decizie la nivel de proiect. Astfel de parametrii sunt: rata socială a discountului - rata de actualizare,
rata socială a investiŃiei, salariul umbră, cursul umbră de schimb valutar,etc.
Determinarea, dar şi folosirea acestor parametrii este foarte dificilă mai ales în Ńările
subdezvoltate. De aceea se recomandă în mod expres utilizarea cel puŃin a ratei de actualizare unice pe
economie şi a ratei ajustate (nu a ratei umbra) de schimb valutar.
Cu ce preŃuri se operează?. Pentru analiza financiară se folosesc preŃurile curente de piaŃă, iar
pentru analiza economică se recomandă preŃurile “umbră”- preŃuri curăŃate de influienŃe interne
,conjucturale de natură fiscală, politică etc.
Dacă problema stabilirii preŃurilor curente este simplă, iarăşi în Ńările cu o economie
subdezvoltată, instabilă, în formare, problema preŃurilor umbră este dificilă, atât din punct de vedere
conceptual, cât şi practic-aplicativ.
Conceptual - datorită caracterului instabil, difuz al sistemului economic naŃional cadru în care
nu poate fi descris şi delimitat exact, iar cunoştiinŃele despre influienŃa factorilor socio-economici ce
intercondiŃionează funcŃionarea sistemului sunt limitate. Din punct de vedere al aplicaŃiei practice
limitele sunt date de imposibilitatea de a realiza un model logic de simulare care să conducă la
rezultate credibile. PreŃurile umbră sunt fixate pentru a reflecta o realitate a sistemului economic,
Ńinând cont de restricŃii obiective specifice. Dacă condiŃiile de evoluŃie, restricŃiile se schimbă
intempestiv, chiar într-un anumit domeniu, implicit se impune corecŃia şi a preŃurilor umbră din acel
domeniu şi ca o reacŃie în lanŃ şi în celelalte domenii.
Devine nerealist să susŃii doua sisteme de preŃuri într-o astfel de economie.
De aceea se poate face un compromis prin folosirea unor preŃuri de piaŃă corectate în loc de
preŃuri umbră. În fond preŃurile de piaŃă reflectă o realitate economică a mediului economico-social în
care evolueaza proiectul. Abaterile, în plus sau minus, de la o stare normală au o motivaŃie socio-
economică, sau sunt efectul politicii guvernului care foloseste preŃul ca instrument de distribuire a
veniturilor în societate sau de stimulare sau inhibare a activitătii într-un domeniu sau altul de activitate.
Totodată, utilizarea preŃurilor curente reduce riscul ”manipularii” eficienŃei proiectului în
funcŃie de anumite interese obscure sau tendinŃa “pesimista” foarte des întâlnită în evaluarea unor
parametrii ai proiectului.

1.3 Evaluarea riscului şi incertitudini

Analiza proiectelor în condiŃii de incertitudine este o obligaŃie pentru orice analist, independent
de evaluarea sa în condiŃii deterministe.
Analiza în condiŃii deterministe înseamnă, stabilirea unor mărimi unice pentru fiecare
parametru de calcul şi anume, cele care se consideră că au probabilitatea cea mai mare de apariŃie. Pe
baza acestor certitudini relative se desfăşoară întergul proces decizional. Riscul într-o astfel de analiză
derivă din
faptul că se neglijează posibilitatea apariŃiei altor valori a parametrilor în funcŃie de conjunctura
economico-socială.
Analiza în condiŃii probabilistice, de incertitudine, vine să înlăture acest neajuns, prin luarea în
consideraŃie a unei game de valori probabile pentru fiecare parametru semnificativ. Problema, spinoasă
în acest caz, este de identifica corect parametrii semnificativi şi valorile lor probabile pe un interval de
variaŃie bine delimitat. Odată stabilite valorile probabile li se ataşează probabilitatea de apariŃie, iar
calculele în aceste condiŃii au calitatea suplimentară ca, avertizează factorii de decizie asupra unei
realităŃi economice schimbate sau schimbătoare.
Evaluarea în condiŃii de incertitudine are trei componente distincte: analiză de punct critic,
analiză de senzitivitate, analiză de probabilitate.
Analiză de senzitivitate are ca scop evidenŃierea modificărilor pe care le suferă criteriul sau
criteriile de eficienŃă adoptate (valoare adaugată, profit net, rata de rentabilitate interna) ca urmare a
modificărilor conjuncturale suferite de unii parametrii cheie ai proiectului
Se recomandă ca analiza să se facă în raport cu acele variabile cruciale pentru agentul economic
declanşator cum ar fi: rata inflaŃiei, rata de schimb valutar, indicele preŃurilor la materii prime,
produse ş.a., durata de execuŃie etc.
Un proiect este riscant dacă se constată că eficienŃa sa suferă modificari semnificative în raport
de modificarile previzionate la variabilele luate în calcul. În această situaŃie se fac recomandări de
măsuri de contracarare a efectelor negative.
Vom face o trecere în revistă succintă a unor astfel de măsuri:
Atenuarea incertitudinii, în cazul cheltuielilor de investiŃii, este posibilă prin corectarea fiecarui
capitol de cheluieli cu o cota de “neprevăzute”, care au ca destinaŃie:
a) rezerve pentru modificari fizice (modificarea cantităŃilor de resurse, apariŃia de noi capitole
de cheltuieli, etc),
b) rezerve pentru modificări de preŃuri care pot fi generate de:
� fluctuaŃia relativă a preŃurilor în perioada analizată,
� efectul inflaŃiei.
ExistenŃa acestor “neprevăzute” poate avea însa un efect demobilizator în procesul de evaluare
a costurilor proiectului de investiŃii, prin reducerea interesului specialiştilor în stabilirea exactă a
mărimii fiecărei categorii de costuri. De aceea se impune ca, pentru fiecare capitol, să se dea explicaŃii
clare cu privire la destinaŃie şi modul de calcul a rezervei.
Pentru perioada de viaŃă a proiectului, efectul inflaŃiei poate fi luat în calcul prin includerea
unei cote estimate în rata de actualizare folosită la calculele de eficienŃă.
Daca proiectul aparŃine unui domeniu dinamic, se pot prevedea, pe durata sa de viaŃă cheltuieli
de înlocuire a unor componente tehnice, fapt ce se va reflecta în proiecŃia fluxului de trezorerie.
Deasemenea, se recomandă evaluarea valorii reziduale, ca venit în ultimul an de viaŃă a proiectului.
Stabilirea ei trebuie să se facă în funcŃie de specificul fiecărei categorii de cheltuieli: echipamente de
lucru, clădiri, terenuri, ş.a.
Analiza de probabilitate studiază frecvenŃa de apariŃie a unui fenomen perturbator şi impactul
sau asupra eficienŃei proiectului.
Cum abordam un astfel de studiu de eficienŃă? Specialiştii recomandă o abordare integratoare
în evaluare proiectului astfel ca, o singură baza de date să servească atât analizei economice cât şi celei
financiare, cu mici corectii bineânŃeles. Să vedem daca este posibil?
Parametrii cantitativi ai proiectului (cosumurile exprimate în unităŃi fizice: kwh, tone, metri
cubi/patrati, ore-om, ore-maşina, productie fizică,etc) sunt aceiaşi, indiferent de tipul analizei. Deci,
preŃurile, tarifele cu care se va opera sunt cele care pot să facă diferenŃierea între tipurile de analiză.
Aşa cum am arătat însă, preŃurile pieŃei, folosite în analiza profitabilităŃii comerciale, pot fi
corectate relativ uşor pentru a fi folosite şi în analiza profitabilităŃii naŃionale.
Pentru profitabilitatea naŃională, criteriul economic de baza este “valoarea adaugată”, iar pentru
profitabilitatea comercială “profitul net “al agentului economic. Dar el se poate obŃine prin eliminarea
succesivă a componentelor care nu Ńin de natura profitului net sau care sunt deductibile din acesta:
salarii, taxe, impozite, chirii ş.a.
Este posibil ca prin această traslatare, un proiect, atractiv din punct de vedere economic să
devină ineficient din punct de vedere financiar. Se pune în discuŃie însăşi existenŃa sa sau, se propune
susŃinerea lui prin subsidii guvernamentale.
Construirea bazei de date trebuie să Ńină cont de numeroase constrângeri.
De aceea se poate utiliza un set de documente model, eventual asistate pe calculator, a căror
proiecŃie să permită utilizarea lor pe cele doua tipuri de analiză.
O informaŃie astfel ordonata poate rezista rigorilor specifice unei evaluari profesioniste.
Prima întrebare pe care trebuie să şi-o pună agentul economic declanşator se va referi la costul
proiectului. Trebuie să se facă deosebire între costul global al proiectului şi cele doua componente ale
sale specifice: cheltuieli de investiŃii şi cheltuieli curente sau de exploatare. Structurarea costului
proiectului şi a celor două componente ale sale, trebuie făcută astfel încât să servească scopurilor
analizei. De exemplu; tabloul cheltuielilor de investiŃii trebuie să permită evidenŃierea pe baza
criteriilor de structură importante pentru agentul economic astfel: sursa de finanŃare, destinaŃia
concretă, eşalonarea lor în timp pe durata de execuŃie proiectată. Cheluielile de exploatare trebuie sa
fie eşalonate pe durata de exploatare defalcate după; natură, destinaŃie, legătură cu producŃia, etc
Amortizarile (deprecierile) constituie capitol distinct cu un regim special de cheltuieli, fiind
evaluate separat concomitent cu estimarea valorii reziduale.
Urmeaza apoi estimarea necesarului de forŃă de munca structurată pe criteriul legăturii cu
activitatea de exploatare, pe nivel de calificare etc.
Veniturile din exploatare ale proiectului sunt detaliate conform nomenclatorului de productie,
alte venituri, cu specificarea desfacerii: la intern sau la export, incluzându-se şi subsidiile, valoarea
reziduală, venituri din alte operaŃiuni. La evaluarea veniturilor se Ńine cont de gradul de încarcare a
capacităŃii proiectate, pe diferitele subperioade: rodaj, atingere a parametrilor proiectaŃi.
Datele astfel obŃinute permit tragerea unor concluzii pertinente asupra fezabilităŃii proiectului.
Urmează apoi un set de date care servesc la fundamentarea surselor de finanŃare a proiectului
(structura capitalului si obligatiile financiare).
Analiza financiară integrală şi analiza valorii adăugate sunt tablourile finale care arată eficenŃa
proietului la nivel micro şi macro-economic Un astfel de tablou este specific analizei economice
punând în evidenŃă cash-flow-ul respeciv, venitul net actualizat (VNA) generat de proiect şi calculat ca
diferenŃă între venitruile brute şi costurile proiectului. Costurile de producŃie se subînŃelege că nu
includ amortizarea, precum şi obligaŃiile faŃă de stat, bănci. Deci cash flow-ul apare diferenŃă între
veniturile brute şi contravaloarea bunurilor şi serviciilor prestate de terŃi, precum şi remunerarea forŃei
de munca, cuprinzând deci, elementele de natura profitului, amortizarea, dobanzi, dividende, taxe
impozite, câştiguri reinvestite, producŃia pentru consumul propriu al proprietarului.
Deducem deci că, fluxul net de trezorerie (cash flow-ul) nu este identic cu rezultatul contabil
deoarece include amortismentele.Trebuie sa fie privit ca un surplus monetar generat de proiect şi care
trebuie să fie pozitiv şi cât mai mare. Pe practicieni mai puŃin îi interesează conŃinutul său economic şi
mai mult metodologia sa de calcul.
Dar forma cea mai completă a tabloului de flux de trezorerie, care serveşte, atât pentru analiza
financiară cât şi pentru cea economică este prezentată în tabelul 5.3, iar analiza valorii adaugate este
prezentată în tabelul 5.2. Subliniemcă structura pe linii poate fi modificată în funcŃie de situaŃia
concretă (de pilda cu sau fără credit
 Studii de Fezabilitate curs 4

Criterii şi indicatori de evaluare a eficienŃei proiectelor de investiŃii

5.2 Analiza conceptului de eficienŃă; delimitări conceptuale şi metodologice

Societatea umană a trăit multă vreme cu sentimentul că posedă un adevărat “corn al

abundenŃei” în ceea ce priveşte accesul la resursele naturale. Risipa de resurse şi grandomania
nevoilor, chiar dacă au fost deseori dezavuate de personalităŃi raŃionale, au caracterizat viaŃa
economico-socială a lumii civilizate.
Conflictul dintr om şi natură a devenit o realitate odată ce a început să prindă contur mediul
artificial industrializat în opoziŃie cu mediul natural. A devenit tot mai evidentă contradicŃia dintre
caracterul teoretic nelimitat al nevoilor (mai mult sau mai puŃin obiective) şi caracterul limitat al
resurselor. Costurile repartiŃiei inegale a resurselor,pe zone şi continente, au devenit tot mai
consistente.
Putem spune că secolul XX este secolul conştientizării necesităŃii de a trata natura ca pe un
partener şi nu ca pe un sclav. Socurile produse de crizele energetice şi de materii prime, degradarea
constantă a mediului natural prin exploatarea sa neraŃională, au condus la conturarea unei concepŃii
noi, realiste asupra corelaŃiei resurse – nevoi. Pentru a evita un colaps economic, inevitabil într-o
abordare nerealistă a acestei corelaŃii, deşi unii susŃin că este prea târziu (vezi problemele distrugerii
stratului de ozon ,a deşertificării unor suprafeŃe de teren ,modificările climatice incontrolabile –
fenomenul El Niño etc), trebuie să se acŃioneze neîntârziat, pluridisciplinar şi convergent pentru
armonizarea nevoilor cu resursele.
Cercetraea ştiinŃifică este chemată să ofere soluŃii viabile de refacere şi protecŃie a mediului
natural.
În privinŃa resurselor cercetarea poate acŃiona pe două direcŃii principale:
a) Descoperirea de noi rezerve şi/sau noi tipuri de resurse înlocuitoare (mase plastice, forme
neconvenŃionale de resurse energetice – eoliană,de fisiune etc.);
b) Protejarea rezervele disponibile de resurse care poate fi abordată în două moduri: prin
economisirea resurselor – reducerea consumurilor specifice şi prin creşterea gradului de valorificare a
resurselor consumate – creşterea cantităŃii de efecte pe unitatea de resursă consumată.

Orice activitate umană este concomitent, consumatoare de resurse şi generatoare de efecte.

Criteriile de raŃionalitate conduc la ideia de eficienŃă în sensul că; efectele unei acŃiuni trebuie să fie, în
sumă totală, superioare eforturilor depuse.
EficienŃa se defineşte ca “atribut al oricărei acŃiuni umane de a produce efecte utile scontate
care, în sumă absolută sunt mai mari eforturilor depuse”.
Expresia “efecte utile scontate” este necesară pentru a scoate în evidenŃă concordanŃa între
acŃiuni şi nevoile sociale deoarece, nu rare sunt cazurile când se înregistrează şi efecte care, în anumite
condiŃii, pot aduce pagube societăŃii (de exemplu: rezultatele cercetărilor biologice de clonare a
Ńesuturilor vii pot fi deturnate spre scopuri imprevizibile pentru specia umană).
În substanŃa sa eficienŃa vizează protejarea resurselor sub cele două aspecte menŃionate:
economia de resurse – formalizată matematic prin corelaŃia de tip efort/efect care cuantifică criteriul
minimizării cantităŃii de resurse ce revine pe unitatea de efect obŃinut creşterea gradului de
valorificare a resurselor ocupate dată de corelaŃia efect/efort care cuantifică criteriul maximizării
efectului pe unitatea de resursă consumată.
Analiza conceptului de eficienŃă este un proces complex. Studiul corelaŃiei dintre eforturi şi
efecte trebuie completat cu o analiză comparativă în raport cu o bază de comparaŃie prestabilită.
Această analiză poate fi de tip ”cu şi fără proiect” sau comparare cu situaŃii/stări similare pe plan intern
sau extern, sau cu niveluri normative. Grafic, direcŃiile de analiză a eficienŃei proiectelor sunt
prezentate în fig. 5. 1.
în care:
PI = proiectul supus analizei;
Po = baza de comparaŃie (proiect similar,stare predeterminată sau existentă);
Ri/o = resurse aferente proiectului PI ,respectiv Po ;
Ei/o = efecte ataşate proiectului PI ,respectiv Po ;
a = analiza corelaŃiei de tip: efort/efort;
b = analiza corelaŃiei de tip: efect/efect;
c = analiza corelaŃiei de tip efect/efort sau efort/efect;
d = analiza comparativă a nivelului indicatorilor de eficienŃă.

În practică conceptul de eficienŃa este întâlnit sub două accepŃiuni:

- ca performanŃă - rezultate cât mai mari;
- ca efecte cât mai mari în raport cu resursele alocate .

Prima accepŃiune are o conotaŃie mai restrânsă şi se defineşte ca eficacitate pe când cea de-a
două tratează o activitate prin prisma corelaŃia între nivelul efectelor şi cel al eforturilor. De pildă, să
considerăm două proiecte P1 şi P2 care aduc venituri de 10 şi respectiv 5 mild. lei.
Oare este mai eficient primul proiect deoarece aduce un venit dublu? Nu este normal să stim şi
cu ce eforturi se realizează? Să spunem că primul proiect are nevoie de un efort de 25 mild, iar cel de-
al doilea de 10 mild lei. Calcule simple de eficenŃă pe baza corelaŃiei efec/efort arată că:
• Pentru proiectul P1 avem urmatoarele valori; 2,5 lei efort/leu efect sau 0,4 lei efecte/leu efort.
• Pentru proiectul P2 avem următoarele valori; 2,0 lei efort/leu efect sau 0,5 lei efect/leu efort
Primul proiect este mai eficace deorece aduce un volum de venituri dublu decât cel de-al doilea
proiect. Dar proiectul al doilea din punct de vedere al eficienŃei este mai atractiv deoarece, fiecare
unitate de efect obŃinut costa mai puŃin decât în cazul primului proiect, respectiv cu 25% mai puŃin sau
altfel spus, fiecare unitate de resursă consumată aduce un efect mai mare.

Necesitatea aplicării unor judecăŃi de valoare, în spiritul contradicŃiei “resurse limitate – nevoi
nelimitate” a condus la nevoia de a se elabora metodologii adecvate de analiză, adaptate sau adaptabile
la specificitatea fiecărui domeniu de activitate. Suntem pentru aplicarea lor, chiar şi în domeniii
nonproductive cum ar fi: sănătate, cultură, ecologie,ş.a. cu abordare specifică direcŃionată, în primul
rând spre dimensionarea eforturilor (consumului de resurse)
dar şi a economisirii lor şi în al doilea rând spre evaluarea efectelor de natură diferită precum şi
conversia lor în efecte de natură economică.
Evaluarea eficienŃei economice impune o abordare integratoare a parametrilor de efort şi de
efect, în concordanŃă cu sistemul de interese ce guvernează decizia de investiŃii. Un instrument util în
munca de identificare şi prezentare într-o formă logică a ansamblului de corelaŃii ce formează esenŃa
studiului de eficienŃă, îl constituie matricea corelaŃiilor eforturilor şi efectelor (tab.5.4). In functie de
scopul declarat al analizei se va stabili vectorul eforturilor şi cel al efectelor care formează baza
construcŃiei matricei corelaŃiilor de eficienŃă.
Matricea se prezintă ca un tablou cu dublă intrare în care, pe orizontală şi pe verticală se înscriu
elementelor vectorilor de efort si de efect astfel că numărul liniilor/coloanelor matricei este egal cu
suma elementelor celor doi vectori (n + m linii şi coloane).
Matricea se poate partiŃiona în patru cadrane.

5.2.1 Carateristicile eficienŃei din punct de vedere a efectelor

Toate acŃiunile umane, indiferent de domeniul de activitate în care se desfăşoară, trebuie să fie
supuse rigorilor criteriilor de eficienŃă.Astfel putem vorbi de eficienŃa activităŃii de producŃie,eficienŃa
serviciilor,efcicienŃa cercetăriiştiinŃifice ş.a. Nu împărtăşim ideia că, dacă analizăm o activitate din
domeniul economic atunci vorbim de eficienŃă economică,din domeniul juridic - de eficienŃa juridică
etc. O activitate economică are conotaŃii pozitive sau negative şi în plan ecologic,social şi chiar
juridic.Deci respectiva tipologie a eficienŃei are la baza cu totul alte criterii decât cel al domeniului în
care se desfăşoară.
Activitatea umană, indiferent de domeniul sau sectorul în care se desfăşoară, produce o
structură de efecte diferite ca natură: economice, sociale, ecologice, juridice, etc.
Analiza completă şi complexă a eficienŃei unui proiect impune luarea în considerare a tuturor
categoriilor de efecte generate. Apar însă probleme dificile de evaluare,pornind de la; natura lor
diferită, modul şi locul de manifestare etc. Ideal ar fi ca, la îndemâna specialistilor-analişti să se afle o
metodologie unitară, completă de evaluare care să elimine aceste
impedimente,astfel încât să se poată calcula un indicator”globalizator” de efecte.

Teoretic acest lucru este posibil cu regula paralelogramului deformabil .(fig. 5.2).
MenŃionăm că în figura respectivă nu există nici o corelaŃie între sensul sau mărimea săgeŃilor şi
mărimea efectelor reprezentate.

Figura 5.2 Insumarea efectelor diferite ca natură

În care E1,E2,E3 sunt efecte diferite ca natură (economice,sociale,ecologice);

e1 = rezultanta compunerii efectului E1 cu efectul E2;
e2 = rezultanta compunerii efectului E3 cu rezultanta e1 – este rezultanta generală care reprezinta
indicatorul global de efecte.
 În practică însumarea efectelor de natură diferită este dificil de realizat, dacă nu imposibil. De
aceia, se procedează la o analiză secvenŃială pe tipuri de efecte. În consecinŃă, atunci când studiem
eficienŃa unei actiuni, în funcŃie de efectele luate în calcul, putem vorbi de eficienŃă economică,
eficienŃă socială, eficienŃă ecologică ş.a.

ImportanŃa şi rolul criteriilor de eficienŃă economică în studiul oricărei activiŃăŃi umane este
sintetizată în teza potrivit căreia “mai devreme sau mai târziu, orice efect, indiferent de natura sa, se
va transforma în efect economic”.
Studiul de eficienŃă economică trebuie să fie trăsătura comună oricărui proces de fundamentare a unei
decizii, adaptat la specificul domeniului şi care trebuie completat cu studii în care se iau în calcul şi
alte tipuri de efecte. Este posibil ca rezultatele să fie contradictorii; efecte deosebit de favorabile de o
anumită natură să fie însoŃite de efecte negative de altă natură.
De exemplu; implicaŃiile ecologice ale actualelor sisteme de irigaŃii sau a acŃiunilor de
despăduriri în scopul creşterii suprafeŃelor arabile. De aici desprindem necesitatea de a identifica toate
tipurile de efecte ataşate unei acŃivităŃi umane, de a le cuantifica şi studia pentru a obŃine o imagine
multidimensională a impactului actiunii respective în societate şâ asupra mediului ambiant.
EficienŃa economică este corolarul întregii activităŃi de fundamentare a deciziei de a investi
într-o afacere, pragul ultim dar cel mai de seamă înaine de a lua hotărârea de a admite sau a respinge
un proiect, în urma căruia fluxurile de resurse; umane, materiale, financiare, toate energiile, vor fi
direcŃionate spre atingerea Ńelurilor propuse. Criteriile de ordin economic sunt şi trebuie tratate ca
ultim prag de selecŃie în ierarhizarea temelor şi/sau proiectelor (fig. 5.3)
Deşi suntem adepŃi studierii eficienŃei economice (impactului economic) la orice activitate
umană, apreciem că poziŃia sa în cadrul studiului de ansamblu se modifică în funcŃie de sectorul sau
domeniul de activitate, şi de scopul declarat al analizei. Dacă se face un studiu asupra degradării
mediului ambiant într-o anumită zonă, este normal că primatul îl vor deŃine efectele ecologice –
implicit eficienta ecologică.
Dar analistul este obligat să studieze şi implicaŃiile economice, sociale ale acŃiunilor de
protecŃie a mediului ambiant. Din punct de vedere ecologic este foarte frumos să adopŃi decizia de a
închide definitiv o unitate economică poluantă.
Din punct de vedere economic poate să aibă o influienŃă negativă asupra economiei zonei, iar
din punct de vedere social poate să fie un dezastru.

Studiile de eficienŃă trebuia să dea răspuns şi la alte probleme legate de efecte cum ar fi: unde şi
când se produc, cum se manifestă, cit de mari sunt.
In funcŃie de locul unde se produc, efectele pot fi:
� directe – identificabile la locul unde se desfăşoară actiunea,
� propagate – efecte de antrenare – identificabile în domenii conexe

Efectele de antrenare sunt specifice domeniilor de “service general“ pentru societate cum ar fi:
sănătatea ,cercetarea ştiinŃifică, învăŃmântul. În aceste domenii eficienŃa acŃiunilor este manifestă în
măsura în care generează efecte benefice în celelalte sectoare de activitate. De aceia şi eficienŃa lor
economica trebuie tratată nuanŃat mai ales prin prisma unor criterii de costuri, şi mai puŃin a criteriilor
de rentabilitate economică.
Prin specificul său, cercetarea ştiinŃifică ca promotor de progres tehnic, generează efecte în
domeniile conexe, în special domeniile aflate în aval adică la producătorii şi la utilizatorii produsului
ştiinŃific. Se pune problema până la ce nivel trebuie mers cu identificarea şi cuantificarea efectelor
actului de cercetare ştiinŃifică, pentru a fi credibil şi acceptabil din punct de vedere economic. Ideal ar
fi ,până la consumatorul final, dar restricŃiile de timp, de resurse, de competenŃă fac de multe ori
imposibil acest deziderat.
Rămâne la latitudinea specialistului, în lipsa altor jaloane, să adâncească studiul astfel încât să
fie cât mai relevant.

După momentul la care se produc efectele pot fi: imediate şi viitoare .Sunt activităti cum ar fi
cele de investiŃii sau de cercetare care au ca trăsătură specifică realizarea de efecte cu precădere în
viitor, deci există un decalaj între perioda de desfăşurare a actiunii (implicit de cheltuire a resurselor) şi
perioada de obŃinere a efectelor scontate.
Pe baza acestui criteriu putem vorbi de :
- eficenŃă antecalculată (antefactum) care precede desfăşurarea activităŃii supuse analizei,
- eficienŃă sincronă (curentă) concomitentă cu desfăşurarea activitătii,
- eficenŃă postalculată (postfactum) studiată ulterior desfăşurării activităŃii.

Caracteristica activităŃilor de “tip proiect” cum ar fi, activităŃille de cercetare ştiinŃifică sau cele
de investiŃii, este analiza antefactum care se face în faza de pregatire a deciziei de acceptare sau
respingere a temei sau a proiectului respectiv.
Pentru o temă de cercetare momentele caracteristice ar fi: momentul demarării fazei de
cercetare, momentul trecerii la faza de implementare – asimilare în practică (staŃii pilot) şi momentul
trecerii la producŃia curentă de serie. In general însă, având în vedere evoluŃia în timp a unui proiect
descoperim trei momente caracteristice: momentul apariŃiei idei (m0), încheierea fazei de
implementare şi trecerea la exploatare (m1) şi momentul încheierii duratei de viaŃă a proiectului (m2).

Figura 5.4

În funcŃie de momentul la care se face analiza gradul de incertitudine al parametrilor de efort şi de

efecte diferă.
La momentul “mo” atât parametrii de resurse cât şi cei de efecte au unc caracter estimativ şi ca
atare şi eficienŃa ar un caracter estimativ. La momentul “m1” resusele de cercetare şi/sau de investiŃii
sunt certe marja lor de eroare esteccontrolabilă, sunt cunoscute premisele pentru ca acŃiunea să aibă
succesul scontat şi ca atare studiul de eficeinŃa la acest moment are un caracter potenŃial. De aici încolo
eficienŃa are un caracter efectiv fiind sincronă din punct de vedere al efectelor.
O problemă dificilă este şi modul de manifestare şi de cuantificarea acefectelor. În practică se
întâlnesc cele mai variate forme de manifestare a efectelor şi de aici şi varietatea formelor de
cuantificare, a unităŃilor de măsură. Aceste forme sunt determinate de specificitatea domeniului, a
caracteristicilor tehnicconstructive şi funcŃionale a rezultatelor acŃiuniilor întreprinse. Rezolvarea
acestor probleme cere abilitate şi experienŃă din partea analistului, şi un instrumentar metodologic
adecvat de măsurare şi conversie.

5.2.2 Caracteristicile eficienŃei din punct de vedere al resurselor

Din punct de vedere al resurselor studiul de eficienŃă economică trebuie să răspundă la

întrebările: cât se consumă şi cum se folosesc, avându-se în vedere atât economisirea cât şi gradul de
valorificare. Este important să se Ńină seama de raritatea dar şi de importanŃa economică a fiecărei
resurse utilizate.
Pentru aceasta trebuie să se cunoască criteriile de clasificare ce prezinta importanŃă în analiza.
Prin prisma criteriului regenerării lor în timp acestea se împart în:
- resurse regenerabile – resurse umane, materiale de natură organică, unele resurse energetice cum ar
fi; energia eoliană, energia mareelor,
- resurse neregenrabile – majoritatea resurselor materiale de natură anorganică.

După natura lor economică avem resurse: umane, materiale, financiare, tehnice, valutare.
Fiecare din aceste categorii au forme specifice de prezentare, utilizare, cuantificare fapt ce trebuie avut
în vedere în calculele de eficienŃă. De exempu: resursele umane pot fi grupate după criterii specifice;
sex, vârstă, profesie, mediu social,ş.a. In activitatea productivă forŃa de muncă se grupează în: personal
de execuŃie, personal de administraŃie şi personal de marketing (comercial), dar în cercetare personalul
se împarte în: ştiinŃifici (cercetători cu studii superioare) şi personal auxiliar. Si resursele materiale se
grupează după criterii specifice de pildă în: active fixe,active circulante sau în: imobilizări corporale,
necorporale şi financiare.
După modul cum participă la circuitul economic resursele pot fi grupate astfel:
- Resurse neintrate în circuitul economic – resurse potenŃiale:
- Resurse atrase în circuitul economic care, la rândul lor au un regim diferit astfel:
� Resurse avansate – aflate la dispoziŃia agentului economic, chiar dacă nu sunt efectiv
utilizate (resure investiŃionale,capital fix,circulant,etc). In general tot ce formează capitalul social al
unei firme.
� Resurse ocupate – acea parte a resurselor avansate care contribuie la producerea efectelor
utile aşteptate. Este acea parte din resursele avansate ce rămâne dupa scăderea imobilizărilor în curs, a
activelor fără mişcare (stocuri fără mişcare mijloace fixe în conservare sau în rezervă).
� Resurse consumate reprezintă partea din resursele ocupate care au fost cheltuite efectiv în
procesul de obŃinere a efectelor şi care se regăsesc în costuri sub formă de cheltuieli materiale,
salariale şi asimilate, amortizări.

ImportanŃa acestei structuri a resurselor constă în primul rând în faptul că, permite definirea şi
ierarhizarea criteriilor de selecŃie. În general, pentru resurse avansate sau ocupate criteriul principal
este de economisire a lor iar pentru resursele consumate criteriul de bază este de creştere a gradului lor
de valorificare respectiv, creşterea cantităŃii de efecte pe unitatea de resursă consumată. În acelaşi
context, în funcŃie de tipul de resursă luat în considerare se poate spune că se evidenŃiază o anumită
faŃetă a eficienŃei activităŃii studiate. Astfel putem vorbi de: eficienŃa investiŃiilor, eficienŃa resurselor
materiale, eficienŃă utilizării resurselor umane,etc. Corelat şi cu natura efectelor avem imaginea
completă şi complexă a studiului de eficienŃă putând vorbi de: eficienŃa eonomică/ socială/ ştiinŃifică a
investiŃiilor, a mijloacelor fixe, a utilizării forŃei de muncă, ş.a.m.d.
Dacă se introduce un sens de comparaŃie (vezi săgeata) fiecare cadran va conŃine un anumit tip
de corelaŃie. Remarcăm că aceste corelaŃii sunt de fapt de două tipuri: corelaŃii structurale (cadranele I
şi IV), cum ar fi de exemplu: ponderea cheltuielilor materiale în total costuri sau, ponderea veniturilor
din export în total venituri ale proiectului şi corelaŃii de eficienŃă (cadranele II şi III) de forma
efort/efect sau efect/efort.

5.2.3 Delimitări categoriale privind eficienŃa economică

Din cele afirmate până acum reŃinem că studiile de eficienŃă au un caracter complex,
interdisciplinar şi că, sunt absolut indispensabile indiferent de domeniul sau de complexitatea
activităŃii analizate. O abordare unidirecŃională dominată de interese imediate sau oculte scade calitate
studiului prin minimalizarea importanŃei unor efecte prezente şi/sau viitoare, directe sau conexe. De
pildă este de notorietate avertismentul medicilor că, orice medicament de sinteză are efecte conexe
nefavorabile în timp asupra organismului uman (consumul exagerat de antibiotice, în timp se spune că
scade acuitatea auditivă).
Teama de eşec prezentă mai ales în activităŃi antreprenoriale – activitatea de investiŃii, de
cercetare ştiinŃifică şi mai ales în cercetările fundamentale poate fi stăpânită numai printr-o cunoaştere
cât mai completă a fluxurilor eforturilor şi mai ales ale efectelor. Trebuie eliminată teama de
nerealizare a efectelor propuse, mai ales a celor economice,conştientizând caraterul eficienŃei în raport
cu timpul în care se produc efectele. In faza de fundamentare această teamă poate duce la luarea unor
măsuri asiguratorii care să încalce principiile şi rigorile ştiinŃei. Mai mult, considerăm că o temă de
cercetare, care a explorat o direcŃie fără finalitate economică, tehnică, socială etc are propria-i utilitate
ştiinŃifică concretizată în economie de resurse ştiinŃifice. Acest lucru decurge din faptul că lumea
ştiinŃifică este avertizată asupra inutilitătii sau inoportunităŃii acelei direcŃii de cercetare în condiŃiile
date.
Fundamentarea unui proiect sau temă trebuie cercetată tridimensional, din punct de vedere al
necesităŃii, oportunităŃii şi al eficienŃei.
Despre necesitate nu spunem decât că, nevoia socială este agentul declanşator care incită la
cercetare. Problema oportunităŃii presupune găsirea răspunsurilor la întrebări de genul: Când ? Acum
sau mai târziu !? întrebări ce se pot pune din diferite unghiuri ,al nevoilor, al posibilităŃilor. Portofoliul
de proiecte, teme va cuprinde o ierarhizare a acestora în funcŃie de aceste întrebări, cuprinzând teme de
actualitate şi teme care pot fi amânate. Alimentarea şi actualizarea portofoliului este o problemă de
supravieŃuire a firmei într- o lume dominată de concurenŃă
EficienŃa este un corolar al întregii activităŃi de fundamentare a deciziei asupra admiterii sau
respingerii proiectului,iar eficienŃă economică ultimul şi cel mai important prag de selecŃie (fig 5.3).
Eficienta economica poate fi confundata in practica cu unele aspecte particulare ale sale fapt ce
ar duce la ingustarea ariei sale de aplicatie.
Astfel, nu de puŃine ori categorii ca; rentabilitate, productivitate, randament sunt substitute ale
eficienŃei. De aceea vom face cateva consideratii asupra raportului intre eficienta ca intreg si
componentele sale.

Raportul eficienta – rentabilitate. Studiul de eficienŃă economică are un caracter sistemic luând
in considerare toate categoriile de efort şi de efecte specifice domeniului studiat inclusiv cele ce se
regăsesc la producatorii şi utilizatorii produsului cercetarii. Rentabilitatea este o forma de exprimare
sintetică a eficienŃei economice cu ajutorul mărimior valorice. Ea exprimă capacitatea activităŃii
respective de a produce efecte valorice respectiv, venituri care, în suma absolută trebuie sa fie
superioare resurselor consumate.
Deci, rentabilitatea se referă numai la eficienŃa resurselor consumate pe cand eficienŃa are in vedere
totalitatea resurselor, uneori chiar şi cele neintrate in circuitul economic. Rentabilitatea se evaluează
prin indicatori valorici dispunând de potenŃial ridicat de sintetizare, pe când eficienŃa se cuantifică şi cu
ajutorul unor parametri exprimaŃi prin mărimi fizice - naturale sau natural-convenŃionale. La nivel de
sinteza macroeconomică este posibilă o suprapunere între cele doua categorii.
Profitabilitatea este o forma particulară a rentabilităŃii exprimand capacitatea de a produce de
profit. Deasemenea şi randamentul economic este privit ca formă specifică de manifestare a eficienŃei
exprimând capacitatea unei activitati de a produce bunuri. Deseori el este asimilat noŃiunii de
productivitate.
Raportul eficienŃă – productivitate. Prin definitie productivitatea este înteleasă ca eficienŃa cu
care este cheltuită munca socială. În ultimă instanŃă, orice consum de resurse se poate reduce la un
numitor comun şi anume; consum de muncă sociala care este un criteriu important de eficienta
economica, dar nu unicul.

În acest context consider ca există cateva argumente plauzibile în favoarea tratării diferenŃiate a
celor două categorii şi anume;
• productivitatea muncii este un criteriu specific producŃiei de bunuri si servicii pe când eficienŃa
trateaza întregul ciclu economic care cuprinde si circulaŃia şi consumul,
• productivitatea muncii se refera la eficienŃa resursei umane – forŃa de munca, eficienŃa cuprinde însa
ansamblul categoriilor de resurse indiferent de regimul sau de natura lor.
• eficienta economică înglobează şi efecte de alta natura; tehnice sociale, etc, prin convertirea lor în
efecte economice, care nu intra in calculul productivităŃii muncii.
Figura 5.3
 Studii de Fezabilitate curs 5

5.3 Definirea şi analiza câmpului de eficienŃă:

raportul optim - eficient
Optim, într-un context dat, înseamnă: cea mai favorabilă opŃiune cu privire la raportul dinte
eforturi si efecte. În condiŃii date privind mediul în care evoluează sistemul analizat (delimitare spaŃio-
temporală), putem spune că optimul este unic şi absolut - este nivelul maxim de eficienŃă ce poate fi
atins in conditiile respective.
In realitate, optimul are un caracter relativ, dinamic, ca şi eficienŃa, determinat de ritmul progresului
tehnico-stiintific. Este un ideal, o iluzie, ca şi linia orizontului.
Optimul absolut poate fi atins numai în condiŃiile în care pragul de saturaŃie ştiinŃifică a fost atins
adică, atunci când cercetarea ştinŃifică nu mai oferă idei, cunoştinŃe noi care să largească orizontul
cunoaşterii umane. Este de fapt pragul pragul de colaps ştiinŃific care, teoretic poate fi atins dar,
omenirea are resurse nebănuite şi necunoscutele ştiinŃei sunt nemărginite.
Circumscris in timp şi spaŃiu însă, optimul relativ este tangibil. De pildă, într-un domeniu da activitate
stare liderului este stare de optim în condiŃiile date, spre care tind toŃi ceilalŃi agenŃi care activează în
domeniul respectiv.
Eliminând numai una din barierele de timp sau de spaŃiu, optimul se schimbă, iar principalul factor
care determina dinamica sa este cercetarea ştiinŃifică
Pe baza celor spuse mai sus apreciem că, în raport cu puterea de asimilare şi valorificare creativă a
cunoştiinŃelor ştiinŃifice, vom avea o multitudine de corelaŃii favorabile între eforturi si efecte. Cu alte
cuvinte, în condiŃii date ale mediului tehnico-economic şi ştiinŃificîn care evoluează un sistem
economic, optimul este unic, iar raporturile avantajoase din punct de vedere al corelaŃiilor între eforturi
şi efecte formează un câmp de eficienŃă în care optimul este un punct dar nu orice punct de eficienŃă
este şi optim.
Câmpul de eficienŃă poate fi definit ca; “locul geometric al tuturor punctelor care exprimă o
corelaŃie avantajoasa între eforturi şi efecte”. Cum arată acest câmp ?
Specialiştii sunt preocupaŃi mai mult de trasarea curbei de optim, deşi pe marea majoritatea agentilor
economici i-ar interesa locul lor în câmpul de eficienta deoarece deşi au o activitate suboptimala cel
puŃin trebuie să ştie dacă este eficienta. Pentru a vizualiza existenta câmpului de eficienŃă vom porni de
la trasarea curbei de optim.
În opinia unor specialişti, pentru a trasa această curba se porneşte de la relaŃia cea mai simpla de calcul
a eficientei e = E/R calulându-i limitele;

Figura 5.5

pe baza cărora trasăm curba din fig 5.5 constatăm că aceasta este o hiperbolă care tinde asimptotic
catre zero, când resursele tind la infinit şi către + ∞ când resursele tind catre zero. Este o absurditate
economică, cel puŃin dacă ne referim la a doua tendinŃa definită, care ne aduce aminte de înŃelepciunea
din proverbele româneşti.
Mai sunt şi alte opinii asupra carora nu vom insista, în dorinta de a prezenta o opinie separata. In acest
scop vom pleca de la urmatoarea teză : “efectele oricarei activităŃi umane sunt funcŃie de resursele
alocate”. Expresia matematica a acestei afirmaŃii este: E = f (R), şi are limitele

lim f (R) = 0 şi lim f (R) = K

R→0 R→+∞

unde:
K = plafonul de eficienŃă, un parametru exogen determinat de mediul de afaceri, care arată limitele
constrângerilor de mediu respectiv, nivelul maxim de efecte ce se pot obŃine pe unitatea de efort ce
poate fi realizat în condiŃiile tehnico-economice, sociale date în care se desfaşoară respectiva activitate.
Este o aplicatie a teoriei curbei învăluitoare de progres tehnic care poate fi explicată astfel; intr-un
mediu de evoluŃie dat şi stabil, efectele cresc exponenŃial în raport cu eforturile depuse atât timp cât
aceste condiŃii permit, au caracter progresist. Păstrarea lor neschimbată le face să-şi piardă caracterul
novator şi în consecinŃă efectele intră într-un proces de decelerare dacă se alocă noi resurse, putând lua
chiar valori negative (legea randamentelor descrescânde din agricultură). Pentru a trasa curba mai
definim şi a treia condiŃie implicită care decurge din faptul că, plafonul “K”frânge curba respectiv,
derivata de ordinul doi a lui f(R) este nulă adică, curba admite un punct de inflexiune moment în care
se transformă din convexă în curbă concavă (fig 5.6).

Figura 5.6 Reprezentarea grafică a câmpului de eficienŃă

În opinia noastră, această curbă poate fi exprimată matematic cu ajutorul funcŃiilor de tip:
logistică, dublu exponenŃială, Prais. Dar aceste funcŃii, în forma lor iniŃială, admit ordonată la origine,
ceea ce înseamnă că nu se respectă condiŃia obligatorie ca, la un efeort egal cu zero şi efectele ataşate
să fie tot egale cu zero, adică: De aceea considerăm că sunt mai indicate forme transformate ale acestor
funcŃii.

Pentru a delimita câmpul de eficientă, în conformitate cu definiŃia de mai sus, vom pune în evidenŃia,
în sistemul de axe de coordonate (R, F(R)), pragul minim de eficientă, privit ca acel nivel de activitate
la care efectele sunt egale cu eforturile făcute adică, veniturile în sumă totală sunt egale cu resursele
consumate.
Matematic aceasta înseamnă că F(R) = αR , pentru α = 1.
Pornind de la condiŃia; R = 0, atunci şi f(R ) = 0 - limita inferioara de eficenta este data de
drepta (D) care pleacă din origine şi reprezintă prima bisectoare în cadranul întâi (nu este vorba de
efecte nete otinute prin diferenŃă între efectele brute şi eforturi). Semiplanul situat sub aceasta dreaptă
este zona de ineficienŃă deoarece orice punct din această zonă defineşte o corelaŃie ineficientă
respectiv, indică un volum de efecte inferior resurselor consumate.
Orice punct situat deasupra dreptei “D” va defini o situaŃie favorabila, în limita permisă de plafonul
“K”. Insă cîmpul operŃional de eficienŃă este limitat superior de curba “C” deci, este spaŃiul cuprins
între dreapta “D” şi curba “C” respectiv, domeniul soluŃiilor eficiente admisibile în condiŃii date de
mediul economic şi tehnico-ştiinŃific.
Această curbă admite punct de inflexiune (derivata de ordinul doi este nulă), care delimitează doua
zone de bază;
Zona “a“ pe intervalul (0, Lo) de alocare a resurselor în care curba de eficienŃă are o evoluŃie
exponenŃială. Din punc de vedere economic aceasta înseamnă că, orice unitate de resursă alocată va
aduce un volum de resurse (per unitate) din ce în ce mai mare. Este o situaŃie de avânt, o activitate
fructuoasă, potentă din punct de vedere economic, dar care tinde spre un punct de echilibru - punctul
de inflexiune. Dacă se păstreaza neschimbate condiŃiile de evoluŃie, nu se face nici o mutaŃie de ordin
calitativ în structura factorilor, dincolo de acest punct se înregistrează o schimbare negativă în tendinŃa
corelaŃiei efect/efort.
Zona “b“ se caracterizează prin inversarea curbei care intră într-o proces de regresie, devine concavă.
Faptul se datoreză nemodificarii novatoare a condiŃiilor de ordin tehnic, ştiinŃific, economic,
managerial şi neadaptării la conditiile de piaŃă mereu în schimbare. Deşi se situeaza in zona de
eficientă, orice cantitate suplimentară de reurse alocată va aduce un volum de efecte din ce in ce mai
scăzut.
Fără“injecŃie”de nou afacerea intră într-un proces de obsolescenŃă – îmbatrânire.
InjecŃia de nou acŃionează asupra plafonului “K” lărgind orizontul cunoştinŃelor tehnico-ştiinŃifice
crează premizele largirii campului de eficienŃă.Este de exemplu trecerea de la o tehnogie de lucru
manuală la o tehnologie bazată pe automatizare - robotizare.
Zona “a” este compusă din două subzone “a1” şi “a2” pe care le putem caracteriza astfel:

a1 - zonă de avânt în ineficienŃă, curba evoluează exponenŃial dar sub limita minima de eficienŃă
(dreapta D). Este starea caracteristica penuriei de resurse şi utilitatea practică a punerii sale în evidenŃă
constă în aceea că se conştientizează faptul că, orice afacere are un punct critic de demarare care
solicită un minim de de resurse;

a2 - zona de eficienŃă cuprinsă între punctele (Li, Lo), este poziŃia cea mai reconfortantă (poziŃia de
vedetă), în care orice alocare suplimentară de resurse aduce efecte din ce în ce mai mari. Peste o
anumită limită de alocare a resurselor (Ls), fără preocupări pe linia inovarii, a introducerii de noi
concepŃii de lucru, se trece în zona “b”.
Câmpul de eficienŃă se întinde pe intervalul (LI , Ls), în care avem o zonă de avînt (a2) şi o zonă de
maturitate şi decădere (b). Utilitatea practică a acestui grafic constă în conştientizarea
întreprinzătorului asupra plajei de eficienŃă în care poate să opereze. Ca atare, fundamentarea unui
proiect nu înseamnă îngustarea cadrului analizei la o singură alternativă, care sa conducă studierea
unei soluŃii unice din punct de vedere economic.
Să considerăm că volumul de resurse alocat are o valoare “Ra”, din grafic se relevă faptul că, la acest
nivelul respectiv de resurse alocate este posibilă obŃinerea unui volum de efecte cuprinse in intervalul
“Ei” şi “Es”, nivelul efectelor posibile situat pe segmentul de dreaptă AB In punctul B(Ra,Es) raportul
efect/efort este supraunitar şi are valoarea maximă, iar în punctul A(Ra,Ei) raportul este cel mai scazut
– egal cu unitatea.
Orice punct de pe segmentul AB defineste o activitate eficientă ,dar optimul se afla în punctul “B”, iar
punctul “A” este punctul critic.
Să presupunem ca nivelul proiectat de efcienŃă economică corespunde unui punct de coordonate Z (Ra
, y) intermediar pe segmentul AB (fig. 5.7). Care trebuie să fie atitudinea managerilor faŃă de o atare
situaŃie? Este clar ca proiecŃia, deşi eficentă, nu este şi optimă.
Figura 5.7 Strategia pe termen lung

Deci există rezerve mobilizabile, în condiŃiile tehnico-ştiinŃifice date, decizia tactică tinzând spre
nivelul B – pozitia de lider. În acelaşi timp, raportându-ne la punctul de inflexiune, starea de eficienŃă
economică maxima (optimul absolut), remarcăm faptul ca punctul se află în subzona ”b“ unde se
manifestă procesulul de îmbatrânire morala. Decizia pe termen lung va fi deci, de apropiere pe cât
posibil de punctul de optim (inflexiune) şi chiar de intrare în subzona a2. Dar cum? Există posibilitatea
redimensionarii efortului sub nivelul R ?
Lucru imposibil în cazul unei analize antefactum. De aceea, într-o situaŃie dată, este semnalul a se
trece neîntârziat la “injecŃie de nou” în toate planurile: tehnic,comercial, managerial etc. In aceast fel
se va deplasa plafonul K (în poziŃia K’) largindu-se câmpul de eficienŃa şi contrar zicalei, muntele va
veni spre Mahomed, adică subzona a2 de mare potenŃă economică, se va apropia de starea
sistemului studiat.

5.5 Indicatori atemporari de fundamentare a deciziilor de investiŃii

Fundamentarea ansamblului de decizii specifice activităŃilor investiŃionale se sprijină pe un sistem de
indicatori de eficienŃă. Fiecare indicator cuantifică o corelaŃie între anumiŃi parametrii de efort şi efect
caracterizând deci un aspect parŃial al eficienŃei proiectului. Sistemul de indicatori trebuie să fie cât
mai complet, adaptat şi/sau adaptabil la particulari- tăŃile fiecărui domeniu de activitate.
El este construit pe baza criteriilor de eficienŃă economică dar este recomandabil să aibă în vedere şi
criterii de altă natură: socială, ecologică, tehnică etc.
Pentru o corectă evaluare a eficienŃei economice a unui proiect, luând în cosiderare toate corelaŃiile
comune şi specifice, este nevoie de o identificare completă şi corectă a tuturor parametrilor de efort şi
de efect (vezi matricea eforturilor şi efectelor). Apoi, în funcŃie de condiŃiile concrete, se construiesc
acele corelaŃii care au relevanŃă pentru factorii decizionali. Principalii parametrii economici ai
proiectelor de investiŃii sunt:
1. Valoarea investiŃiei (I) este expresia valorică a consumului de resurse alocate pentru realizarea
obiectivului propus sau altfel spus, preŃul pe care un întreprinzător este dispus să-l plătesacă pentru
achiziŃiona un bun sau un serviciu.
In forma sa cea mai completă are următoarea structură (tabelul 5.5) care poate să fie reorganizată însă,
conform criteriilor de analiză adoptate de decident.
 Structura şi eşalonarea investiŃiei
Tabelul 5.5

Structura şi eşalonareai investiŃiei estei completată cu tabloul de calcul a amortizării şi a valorii

reziduale :
Tabel 5.6

Notă: Duratele de amortizare sunt de regulă mărimi normate cuprinse în documente

legislative.Terenurile, dar şi fondul de rulment nu sunt supuse amortizării.
Cheltuielile preliminare trebuie să se amortizeze cât mai rapid (în primii 2-3 ani de funcŃionare).
Valoarea reziduală se estimează ca încasări în ultimul an de funcŃionare prin dezinvestiŃie prin
valorificarea activelor. Dacă durata de viaŃă utilă este inferioară duratei contabile de amortizare este
posibil să avem valoare reziduală negativă.
În evidenŃă contabilă al agenŃilor economicii investiŃia este evidenŃiată la capitolul imobilizări
respectiv – imobilizări în curs. Demn de subliniat modul specific de evaluare, în funcŃie de provenienŃa
bunurilor:

bunuri achiziŃionate se evidenŃiază la “cost de achiziŃie” care este format din; preŃul de
cumpărare(cif), taxe, impozite aferente (inclusiv TVA daca este imputabilă cumpărătorului), cheltuieli
de transport,instalare-montaj,

bunuri produse de intreprindere în folos propriu ce se evaluează la cost de producŃie,

bunuri primite cu titlu gratuit ce se evaluează la valoarea lor venală.

2. Capacitatea de producŃie sau de folosinŃă (Cp) este principalul parametru tehnico-economic de

efect. In mod uzual prin capacitate de producŃie specialiştii înŃeleg ”producŃia maximă ce se poate
obŃine,înt-un interval de timp dat, un exerciŃiu financiar, pentru o anumită structură şi calitate a
producŃiei, în condiŃii tehnico-organizatorice de exploatare optimă a utilajelor şi instalaŃiilor de lucru”.
Dacă proiectul admite perioadă iniŃială de atingere a parametrilor proiectaŃi se calculează “capacitatea
utilizabilă” în acea perioadă care reprezintă volumul de producŃie stabilit de tehnicieni pe baza
graficului de atingere a parametrilor proiectaŃi. În faza de concepŃie - proiectare prin studii funcŃionale
se stabileşte în primul rând “capacitatea tehnică de producŃie”adică; nivelul de producŃie ce se poate
realiza în condiŃii ideale de exploatare a echipamentelor, respectiv acel nivel de producŃie ce se poate
obŃine cu costuri minime. In practica curentă de exploatare se operează cu capacitatea de regim –
producŃia obŃinută în condiŃii de exploatare la regimul de lucru specific fiecărui exerciŃiu. Prin proiect
capacitatea de regim este previzionată pe baza estimărilor asupra gradului de încărcare a capcităŃii de
producŃie (Iu ) calculat ca raport procentual între producŃia în regim normal de lucru şi capacitatea
tehnică.
3. Veniturile proiectului – producŃia (Q) prin care definim în mod generic toate încasările pe durata de
viaŃă utilă a proiectului: venituri din vânzarea bunurilor şi/sau serviciilor din activitatea de bază,
venituri din alte activităŃi, din valorificarea activelor la sfârşitul perioadei de exploatare (valoare
reziduală) etc.
Pentru proiect tranşele de împrumut primite sunt considerate venituri în momentul primeiri, urmând a
se trece pe costuri în momentul plăŃi ratelor scadente.
Deasemenea subvenŃiile, în momentul primirii lor, constituie venituri pentru proiect.
Este recomandabil să se evidenŃieze producŃia şi în unităŃi fizice precum şi pe destinaŃii: export şi piaŃă
internă. În viziune dinamică veniturile se prezintă conform eşalonării estimate pe durata de exploatare
a proiectului.
4. Cheltuielile de exploatare (C ) sunt expresia valorică a consumului de resurse pe perioada de
exploatare sau pe un exerciŃiu (Ch ).Ele trebuie prezentate eşalonat, ca şi veniturile, pe aceiaşi perioadă
de exploatare, bineânŃeles structurate după anumite criterii nelipsind structura necesară calculării
punctului critic (fig…).
5. Profitul, beneficiul proiectului (Ph) este ceea ce am numi recomopensa care revine
întreprinzătorului după ce au fost achitate toate datoriile către terŃi. Ca diferenŃă între veniturile şi
cheltuielile aferente acestor venituri este profitul brut sau profitul impozabil din care, dacă se scade
impozitul pe profit obŃinem profitul net profitul după impozitare. Cele două categorii de profit sunt
egale dacă proiectul beneficiază de scutiri de impozit, este vorba de măsuri de stimulare a investiŃiilor
prin scutiri de imozite, de regulă în primii ani de exploatare. Profitul un parametru economic important
mai ales pentru proiectele productive dar el poate rămâne doar o cifră fără relevanŃă pentru
întreprinzător dacă acesta nu dispune de lichidităŃi.
6. Fluxul de trezorerie – surplusul monetar din exploatarea proiectului (cash flow-ul proiectului) oferă
cea mai pertinentă informaŃie asupra solvabilităŃii acestuia.
Cash flow-ul proiectului reprezintă “soldul fluxurilor de trezorerie generate de un proiect de investiŃii
la sfârşitul unei perioade”.
În analiză trebuie să se facă diferenŃă între:
- flux de trezorerie brut (cash flow brut) - înainte de impozitarea profitului, se obŃine scăzând din cifra
de afaceri costurile de producŃie (cheltuieli fixe şi variabile). El este aproximativ egal cu excedentul
brut din exploatare (EBE) şi este un surplus monetar brut;
- flux net de trezorerie (csh flow net) obŃinut scăzând din fluxul de trezorerie brut impozitul pe profit.
Calcularea fluxului net de trezorerie al unui proiect este exemplificată în tabelul 5.7, cu succinte
precizări privind conŃinutul şi modul specific de calcul al fiecărei coloane:
Tabelul 5.7

Coloana 1 InvestiŃia cuprinde suma totală a investiŃiei inclusiv nevoia de fond de rulment (estimată la
5% din cifra de afaceri)corespunzătoare fiecăruia an de exploatare pentru care se prevede o cifră de
afaceri superioară anului anterior. Astfel, în primul an de exploatare (an 3) nevoia de fond de rulment
este: 21 x 0.05 = 1,05, în anul al doilea (35-21) x 0,05 = 0,7 ş.a.
În cazul cheltuielilor de investiŃie mobilizate la un moment dat (proiect la cheie sau achiziŃie de
echipament ce nu necesită întârzieri de montaj) suma investiŃiei se trece la momentul zero (0) urmând
apoi derularea anilor de exploatare.
Coloana 2 Recuperări se trec sumele recuperate din fondul de rulment ca urmării a declinului
afacerilor. De exemplu, în anul 4 de exploatare (44-55) x 0,05 = 0,55, iar în anul 5 de exploatare avem
(30-44) x 0,05 = 0,70 etc.
Coloana 3 Costuri de exploatare suma costurilor variabile (cheltuieli de activitate) şi a costurilor fixe
(cheltuieli de structură).
Coloana 4 Amortismente se iau în calcul numai la stabilirea bazei impozabile pentru calculul
impozitului pe profit.
Coloana 5 Veniturile reprezintă cifra de afaceri diminuată cu eventualele pierderi.

7. Valoarea adăugată (VA) exprimă valoarea nou creată în intreprindere,într-un exerciŃiu financiar sau
altfel spus, bogăŃia creată de activitaea firmei. VariaŃia sa faŃă de o perioadă trecută va da rata de
creştere a firmei, care are o influienŃă amelioratiovă asupra ratei, de rentabilitate financiară.
Iva = (VAn - VAn-1) / VAn-1
Este un indicator economic cu ajutorul căruia se poate caracteriza, atât productivitatea globală a
muncii cât şi gradul de integrare a activităŃii firmei.Dacă în activitatea sa firma face în mare măsură
apel la terŃi (nu numai materii prime,utilităti ci şi subansamble, componente) atunci gradul de integrare
este scăzut. In literatura de specialitate calculul valorii adăugate se face într-o dublă abordare.
Sensul restrâns (approche soustractive) conform căruia:
VA = Q + Mc − Ct unde:
Q = veniturile proiectului (producŃia exerciŃiului21) care cuprinde veniturile din valorificarea
producŃiei, variaŃia stocurilor de produse, producŃia de imobilizări etc;
Mc = marja comercială – diferenŃă dintre veniturile din vânzarea de mărfuri şi costul mărfurilor
vândute;
Ct = Contravaloarea materialelor,utilităŃilor,serviciilor primite de la terŃi.
Valoarea adăugată brută este formată deci, din elemente de natura profitului, salarii şi alte cheltuieli
asimilate,amortizarea. Dacă din aceasta se scade amortizarea aferentă exerciŃiului se obŃine valoarea
adăugată netă. Calculată în acest mod, dacă V.A. este scăzută înseamnă că: produsele sunt valorificate
cu pierdere sau, se fac achiziŃii de prisos sau prea scumpe, întreprinderea fiind prinsă în jocul de
interese al furnizorilor. O valoare adăugată ridicată însemnă o corectă viziune asupra corelaŃiei între
politica de fabricaŃie cea de achiziŃie şi cea de vânzare.
Sensul mai larg (approche additive) înseamnă, cumularea contribuŃiei fiecărui factor la crearea bogăŃiei
intreprinderii, exprimată prin elementele de remunerare a lor:
- munca - cheltuieli salariale şi altele asimilate,
- capitalul economic (imobilizări) - amortismente, provizioane, rezerve, “ financiar propriu -
dividende, “ “ străin - cheltuieli financiare,
- statul - impozite şi taxe
Ponderea acestor elemente de structură a valorii adăugate oferă informaŃii interesante asupra activităŃii
firmei. Astfel o pondere mică a cheltuielior de personal înseamnă că se foloseşte o tehnologi
automatizată/mecanizată de lucru şi invers.
Cu ajutorul valorii adăugate se poate caracteriza atât productivitatea muncii salariaŃilor cât şi
randamentul investiŃiilor sau a instalaŃiilor de lucru. Acest indicator face legătura cea mai plauzibilă
între nivelele micro şi macroeconomic.

8. Cheltuieli echivalente (K) - costul global al proiectului cuantifică valoarea totală a resurselor
alocate proiectului,atât pentru implementare cât şi pentru exploatare.
K = I + Ch x De ,
în care:
I = valoarea investiŃiei;
Ch = cheltuieli de exploatare anuale (h = 1. De);
De = durata de exploatare economică, sau se pot folosi durate normate Dn.
Este un indicator care cuantifică un criteriu de costuri fiind utilizat cu precădere în evaluarea
proiectelor pentru care sunt dificil de calculat sau irelevante criteriile de profitabilitate, de exemplu;
proiectele de cercetare, sănătate sau chiar şi din sectoare economice cum ar fi energetica.
Analiza comparativă a proiectelor sau variantelor de proiect care se deosebesc prin durate de viată
diferite nu este relevantă pe baza indicatorului calculat sub forma de mai sus. Pentru a elimina
influienŃa duratelor diferite se poate calcula:
Cheltuiala echivalată anuală
Ca = I/De + Ch ,
sau
Ca = I en + Ch,
unde:
I/ De sau I en = cota anuală de amortizare a investiŃiei;
en = 1/De = coeficient de eficienŃă economică.
Deducm că amortizarea nu trebuie să fie luată în costul exploatării, Dacă se compară proiecte sau
variante de proiect de capacităŃi diferite, pentru a se asigura comparabiltatea datelor se foleseşte
cheltuială echivalata specifică (ks)
ks = s en + c
unde:
s = cheltuieli de investiŃii pe unitatea de capacitate de producŃie (investiŃie specifică);
c = cheltuieli de exploatare pe unitatea de capacitate de producŃie (cost unitar).

9. InvestiŃia specifică (s) exprimă costul unei unităti de capacitate proiectată sau al unei unităŃi de
producŃie;
s = I/Cp
sau
s = I/Qh .
Este un criteriu atemporar de minimizare a cheltuielilor de investiŃii folosit cu precădere în selecŃia
variantelor tehnologice.
In cazul în care se compară variante de proiect se calculează “investiŃia specifică suplimentară (s’)”
care arată efortul investiŃional ce trebuie făcut pentru obŃinerea unei unităŃi suplimentare de capacitate.
s = ∆I/∆Cp
în care:
∆I = Ii - Ij
iar
∆ Cp = Cpi - Cpj ,
unde: i şi j proiecte sau variante de proiect.
În cazul proiectelor de dezvoltare-extindere a capacitătilor de proucŃie existente se ia în calculul
investiŃiei specifie numai sporul de capacitate (∆Cp) sau de producŃie (∆Qh):
s = I/ ∆Cp
10. Durata (termenul) de recuperare a investiŃiei (T) arată intervalul de timp din durata de funcŃionare
pe care efortul investiŃional se recuperează pe seama profitului obŃinut. Este un criteriu de selecŃie,
unei variante care în raport cu altele are termenul de recuperare cel mai scurt – risc diminuat, dar şi de
respingere a acelor variante care au un termen de recuperare superior unui nivel normat. Se ridică
firesc întrebarea ce rost mai are acest indicator dacă din punct de vedere contabil investiŃia convertită
în imobilizari se amortizează pe o durată cel mai adesea normată. Cel puŃin două ar fi motivele ce
susŃin acest indicator. În primul rînd, aşa cum am mai spus, nu toate capitolele de cheltuieli sunt
supuse amortizării (terenuri, fond de rulment) şi în al doilea rând reglementările în domeniul
amortizării nu au în vedere tot efortul investiŃional, de pildă nu se cuantifică pierderea din imobilizări
sau pierderile pe perioada de atingere a parametrilor proiectaŃi. Formula de calcul a termenului de
recuperare este:
T = I / Ph
în care:
- Ph - profit net anual.
InvestiŃia iniŃială ce se ia în calculul amortismentului este :
I = In + Dt - Vr ± Is/Ei
unde:
In = investiŃia nominală aferentă capitolelor de cheltuieli supuse amortizării
Dt = dobânzi,taxe aferente acestora,
Vr = valoarea reziduală,
Is/Ei = impozit suplimentar sau economie de impozit
Efortul total de recuperat trebuie sa cuprindă şi pierderea de venit net pe perioada de execuŃie cât
fondurile stau imobilizate pe şantier (Pv), cât şi eventualele pierderi de profit pe perioada de atingere a
parametrilor proiectaŃi (Pp),adică:
It = In + Dt - Vr ± Is/Ei + Pv + Pp
Şi acest indicator are forma specifică pentru calcul a duratei de recuperare:
investiŃiei suplimentare T’ = ∆I/∆Ph
pentru proiecte de dezvoltare T = I/∆Ph
Tabelar, termenul de recuperare se calculează pe baza fluxului net de trezorerie cumulat sau a fluxului
net de trezorerie actualizat cumulat.
Determinarea grafică a termenului de recuperare se obŃine prin reprezentarea fluxului net de trezorerie.
Specialiştii susŃin că această reprezentare este o vizualizare indirectă a riscului investiŃional în analiza
comparativă a proiectelor, mai ales a proiectelor care se fac în zone sau Ńări cu instabilitate politică
şi/sau socială. Unde orice previziune pe termen mediu este nu numai nerealistă dar şi periculoasă.

11. Coeficientul de eficienŃă economică (e) arată ce profit se obŃine cu fiecare unitate monetară
investită în proiect:
e = Ph/I
După cum se observă, din relaŃia de calcul este inversul termenului de recuperare cuantificând criteriul
maximizării efectelor nete obŃinute cu fiecare unitate de efort investit.
O formă particulară de calcul ia în cosiderare valoarea adăugată ca parametru de efect:
e = VA/I
Este un indicator de clasament şi alegere folosit când se urmăreşte creşterea gradului de valorificare a
resurselor alocate proiectului.

12. Randamentul economic al investiŃiei (R)22) exprimă venitul net total/profitul total pe perioada de
exploatare ce revine pe fiecare unitate monetară investită în proiect.
Randamentul brut Rb = Σ Ph / I ,
Randamentul net Rn = (ΣPh/I) – 1.
Apreciem că randamentul net exprimă cel mai bine criteriul considerat,deoarece ia în calcul profitul
rămas după recuperarea efortului investiŃional:
Rn = (Σ Ph/I ) – 1 = (ΣPh - I)/I
Dacă profitul net annual este constant pe durata de viaŃă,relaŃia devine:
Rn = Ph x De /I - Ph x T/I = Ph (De - T)/I,
unde:
Ph x T = I din relaŃia de calcul a termenului de recuperare;
Ph (De - T) cuantifica profitul ce se obŃine pe perioada de exploatare rămasă până la scoaterea din
funcŃiune a instalaŃiei (De - T), după ce s-a amortizat investiŃia pe perioada “T”.
Deducem că profitul net generat de proiect are menirea dublă, de a rambursa efortul
investiŃional făcut dar şi de a-l recompensa. Pe agentul economic îl interesează sa-şi recupereze
cheltuielile făcute dar proiectul este mai atractiv dacă oferă o recompensă mai mare pentru efortul
făcut. Ori tocmai această recompensă este evidenŃiată de acest indicator.
În teoria şi practica investiŃională forma sa brută se întâlneşte uneori sub denumirea de “indice
de rentabilitate” sau “indice de profitabilitate” şi cu forme de calcul în viziune dinamică;
Ip = VNA/I sau Ip = VNA/Iact,
în care:
VNA = venit net actualizat(flux de trezorerie net actualizat);
Iact = investiŃia actualizată.
Într-o viziune integratoare însa paremetrul de efort trebuie să cuprindă atât cheltuielile de investiŃii cât
şi pe cele de exploatare,ca atare indicatorul ar avea următoarea formulă de calcul:
R* = Σ Ph / K,
unde :
K – cheltuieli echivalente.
22) Precizăm că o corelaŃie apropiată, dar cu parametrii actualizaŃi este“raportul venituri/costuri” din
metodologia de evaluare a Băncii Mondiale.

13. Costul unui loc de muncă (Cn) care arată valoraea investiŃiei ce revine pe fiecare loc de muncă
nou creeat,cu alte cuvinte care este efortul investiŃional necesar pentru crerea unui loc de muncă în
cadrul obiectivului proiectat.
Cn = I/N sau Cn = I/Pe
unde:
N = numărul de salariaŃi necesari exploatării noului obiectiv
Pe = numărul personalului de execuŃie
În practică se poate întâlni şi sub forma inversă adica, numărul de personal ce revine la un
unitate monetară investiŃie (mil., mild lei investiŃii). Deasemena cu aplicabilitate mai largă întâlnim
raportul dintre capitalul fix şi număr de personal denumit “grad de înzestare tehnică a muncii” sau total
active raportat la numărul de salariaŃi”grad de dotare a muncii”.
Un astfel de raport este bifuncŃional. Dacă economia sau zona în care se implementează
proiectul prezintă un grad scăzut de ocupare a forŃei de muncă se va avea în vedere minimizarea
acestui indicator. Un anumit volum de investiŃii să genereze număr cât mai mare de locuri de muncă
deci, un grad cât mai mare de ocupare a populaŃiei locale. Invers, într-o economie puternică cu un
şomaj scăzut,bazată pe factori intensivi de creştere, criteriul urmărit este de economisire a resurselor de
muncă respectiv de valorificare cât mai înaltă a resurselor alocate. Ca atare, în această situaŃie se
urmăreşte maximizarea raportului respectiv.
Sistemul de indicatori utilizat în evaluarea eficienŃei unui proiect poate fi completat cu indicatori
clasici specifici exploatării. Aceştia pot fi grupaŃi astfel: indicatori de structură a patrimoniului
intreprinderii, indcatori de analiză a gestiunii şi indicatori de eficienŃă a activităŃii de exploatare.

5.6 ParticularităŃi ale evaluării proiectelor de investiŃii în serviciile publice

Proiectul public – instrument de punere în practică a strategiei administraŃiilor
publice/guvernelor, folosind resursele pe o perioadă limitată şi într-o strictă localizare la nivel
naŃional, zonal sau local
O corectă gestionare a proiectului, dacă nu asigură sucesul deplin în atingerea obiectivelor
urmărite, trebuie să asigure în majoritatea cazurilor rezultate similare, acceptate pentru scopurilor
propuse. Proiectul este “bine făcut” dacă, pe durata de exploatare îşi manifestă eficienŃa economică sau
socială aşteptată. Este însă un proces de durată guvernat de incertitudine, iar esenŃa sa este de a face
riscul acceptabil prin diminuarea efectelor nefaste.
 Trăsăturile caracteristice proiectelor publice derivă ln esenŃă din însăşi specificitatea domeniului,
a polilor de interes ce se manifestă în sfera serviciilor, a sferei de competenŃă şi a obiectivele finale ale
edililor.
ContradicŃia între obiectivele economice şi alte categorii de obiective: politice, sociale,
ecologice. Datorită câmpului de aplicaŃie al serviciilor publice, proectele din acest sector sunt supuse
jocurilor şi conflictelor născute între diferite poluri de interese. Astfel, este unanim recunoscut că
serviciili publice sunt o miză importantă în jocurile politice şi nu este posibil ca proiectele să fie scoase
din acest context. Soarta proiectului depinde de voinŃă edililor, iar şansele sale de succes cresc în
funcŃie de modul cum el se încadrează în sistemul de ambiŃii politice. Este posibil ca, sub masca unei
griji sporite faŃă de cetăŃenii electori, eludând criterii rezonabile din punct de vedere economic să se
manifeste ingerinŃe în implementarea proiectului sub formă de iniŃiative în folosul unui grup de
interese şi
păguboase în ultimă instanŃă pentru colectivitate.
De pildă, este recunoscut faptul că, spre deosebire de sectorul privat supus direct luptei
concurenŃiale, în sectorul serviciilor publice agentul prestator are o protecŃie mărită şi în plus i se
deschide accesul la banul public. Corelând acest aspect particular cu accentele de birocraŃie, inerente
administraŃiei publice, manifestate prin tendinŃa unor funcŃionari publici de a introduce reguli originale
de conduită într-o logică proprie ln relaŃiile cu partenerii ajungem la originile fenomenelor de corupŃie.
Ori proiectele sunt cele mai expuse la a deveni găuri negre pentru banul public, dacă nu este realizat un
monitorizare permanentă din partea organelor abilitate şi chiar a societăŃii civile în general.
În acest context judecăŃile de valoare asupra proiectului trebuie făcute în acord cu aspiraŃiile
cetăŃenilor eletori având ca fundament un sistem riguros de criterii. Este o practică în colectivităŃile
urbane moderne ca, proiectele, înainte de a fi aprobate, să fie supuse dezbaterii publice din cel puŃin
două motive; a se verifica gradul de acceptibilitate de către rezidenŃi şi de a beneficia de iniŃiativele
creatoare ale cetăŃenilor care se pot însera în proiect.
ExistenŃa unor riscuri specifice la nivelul colectivităŃilor teritoriale, care au un impact
semnificativ de natură socială sau ecologică, la nivel de colectivitate umană, este o sursă obiectivă de
influienŃă asupra destinului unui proiect. Datoriă spontaneităŃii manifestării lor, factorii responsabili
sunt puşâ în situaŃia de a lua decizii la cald, prin acŃiuni neprogramate. Ori acest lucru este posibil de
cele mai multe ori, şi mai ales în condiŃiile unor bugete locale sărace prin sistarea finanŃării sau chiar
amânarea unor proiecte înscrise în programele de finanŃare. Exemplu cel mai concludent, bazat pe
realitatea zilelor noastre este “fenomenul Ocnele Mari”.
Măsurile luate de reducere a pagubelor şi de preîntâmpinarea unei catastrofe sociale şi ecologice
prin deversarea saramurii în Olt se finanŃează în detrimentul altor acŃiuni/proiecte cu motivaŃie
economică şi/sau socială din zonă, acŃiune înŃeleasă şi acceptată, din spirit de solidaritate umană de
cetăteni Dacă în sectorul privat primează un singur obiectiv economic;
maximizarea beneficiilor, proiectele din domeniul serviilor publice, sunt în majoritatea cazurilor,
subordonate unui complex de obiective diferite ca natură şi chiar ca importanŃă relativă. Evaluarea
proiectului trebuie făcută din perspectiva mai largă a obiectivelor sociale, ecologice sau de altă natură
specifice colectivităŃii teritoriale. PercepŃia obiectivelor sociale are două sensuri; obligaŃii de serviciu
datorită faptului că proiectul/serviciul este sub controlul entităŃii publice, şi obiective de politică
economică ale administraŃiei pe care le urmăreste prin intervenŃia asupra dezechilibrelor
macroeconomice.
ExistenŃa mai multor obiective ce trebuie urmărite concomitent amplifică complexitatea
proiectelor publice ceea ce complică procesele manageriale. Nu sunt rare cazurile când lipseşte o
definire clară a obiectivelor, sau o delimitare între obiectivele principale şi cele secundare. Această
stare de suspans în domeniul obiectivelor urmărite are ca efect o stare de confruntare între obiective
concurente Ca urmare, evaluarea cantitativă a obiectivelor, a tehnicilor de gestiune de gestiune, trebuie
să fie adaptată. Un proiect public este destinat a crea premizele satisfacerii întocmai şi la timp a unei
nevoi sociale a colectivităŃii teritoriale ce formează electoratul, indiferent dacă este realizat de un agent
public sau privat. Sectorul public cuprinde trei domenii de activitate: administraŃie publică propriu-
zisă, intreprinderi publice şi societăti comerciale autonome. În această accepŃiune proiectele demarate
pot fi grupate în proiecte economice şi proiecte noneconomice care se particularizează în special prin
metodologia de formulare – evaluare cu accent pe două aspecte fundamentale: criteriile de evaluare şi
gradul de complexitate. Toate aceste aspecte particulare ce Ńin de specificul domeniului se sintetizează
în faptul că decizia cu privire la soarta proiectului nu aparŃine agentului prestator de serviciu, nici
beneficiarului – cetăteanul elector ci unei entităŃi aparent neutre – consiliul local (municipal, comunal).
Este normal deoarece aceste structuri sunt cele care sunt investite cu competenŃa de a gestiona banul
public. De asemenea, fiind formate din reprezentanŃi aleşi ai colectivităŃii, trebuie să fie garanŃia
calitătii proiectelor de servicii care, în ultimă instanŃă înseamnă confort si satisfacŃie pentru cetăteni.
Criterii de evaluare. În general în cazul proiectelor publice şi în special cele iniŃiate de
administraŃie, nu se urmăreasc neapărat criterii economice bazate pe maximizarea profitului şi/sau
minimizarea pierderilor. Evaluarea lor este subordonată unor criterii de natură socială sau ambientală
cum ar fi: corectarea dezechilibrelor regionale/zonale, crearea de noi locuri de muncă, redistribuirea
resurselor, protecŃia şi/sau conservarea capitalului peisagistic, creşterea surplusului social şi a
produsului intern brut etc. În acest context, identificarea şi cuantificarea câştigurilor sociale sau
ambientale, precum şi a costurilor aferente este o problemă dificilă care trebuie tratată cu atenŃie de
analişti în cadrul proiectelor publice. EficienŃa socială înseamnă, evaluarea contribuŃiei proiectului la
maximizarea bunăstării sociale şi în acelaşi, timp evaluarea externalitătilor sociale indirecte – efecte
pozitive colaterale (side benefits). Aceste efecte, împreună cu veniturile provenite din vânzarea
serviciilor către beneficiari vor constituii parametrii de efect opozabili parametrilor de efort (costurile
proiectului).
În concluzie, existenŃa unui sistem de obiective, a posibilelor efecte colaterale constituie
particularităti ce nu trebuie ignorate în evaluarea proiectului, maximizarea bunăstării sociale
presupunând optimizarea simultană a mai multor variabile.
În cazul proiectelor private, guvernate de legile economei pieŃei libere, esenŃial sunt beneficiile
economice (profitul) iar aspectele sociale sau ambientale sunt abordate în subsidiar. Cu toate acestea,
în prezent se constată o schimbare de mentalitate prin evaluarea complexă a proiectelor sub aspect
economic, comercial, social, ambiental etc. MotivaŃia acestei noi concepŃii constă în conştientizarea
importanŃei factorilor noneconomici în viaŃa unui proiect.
Ca o consecinŃă a obiectivelor multiple mai mult sau mai puŃin definite şi cunatificate proiectele
din sectorul public se caracterizează printr-un nivel de complexitate mărit. Marile proiecte de investiŃii
publice constituie detalieri ale strategiilor de dezvoltare regilnală sau locală se realizează la un nivel
scăzut de rentabilitate economică. Ca atare sunt neatratctive pentru agenŃii economici privaŃi şi
finanŃarea lor se face din fonduri publice constituite din surse locale, naŃionale sau comunitare.
Tratarea proiectelor de investiŃii în domeniul serviciilor publice din punct de vedere financiar,
are ca principală caracteristică faptul că, spre deosebire de cele din sectorul privat, finanŃarea lor
dispune de o sursă specifică; banul public sub forma bugetului local/central, dar are acces restrâns la
piaŃa de capital.
De multe ori penuria de surse bugetare de finanŃare poate elimina sau amâna un proiect chiar
dacă sunt îndeplinite celelate criterii. Este demn de semnalată preocuparea unor colectivităŃi teritoriale
de a accede la oportunităŃile de finanŃare pe care le oferă piaŃa de capital.
De altfel, penuria de resurse şi handicapul de competenŃă tehnologică din partea administraŃiei
costituie premizele fundamentale ale pătrunderii agenŃilor economici privaŃi în sfera serviciilor
publice.
 Studii de Fezabilitate curs 6-7

7 Riscul investiŃiilor

7.1 Riscul – o realitate a mediului economic contemporan

Riscul şi incertirudinea îşi au geneza în ignoranŃă şi necunoscut. De-a lungul timpului comunităŃile
umane au căutat protecŃie în faŃa necunoscutului într-o manieră mai mult sau mai puŃin conştientă,
mergând de la jertfă, ca formă supremă de supunere şi adoraŃie în faŃa unor simboluri spirituale sau
materiale (totemuri), la măsurui practice de apărare în faŃa pericolului animalelor sălbatice sau al
fenomenelor naturale; secetă, inundaŃii etc. Hazardul, ca formă de manifestare a imprevizibilului
(evenimente neconforme cu derularea normală a unei acŃiuni) a avut de multe ori rol decisiv în
derularea unor evenimente care au schimbat cursul istoriei, de pildă; apariŃia surpriză a corpului de
armată prusac pe câmpul de bătălie de la Waterlo sau, şansa avioanelor americane de a fi la locul şi în
momentul cel mai nepotrivit pentru portavioanele japoneze în bătălia de la Midway ş.a.
După al doilea război mondial rapiditatea schimbărilor şi turbulenŃele mediului economico-social sunt
trăsături definitorii ale noului context economicsocial.
O lume în continuă schimbare în care principiile de strategie şi tactice ale războiului pătrund în
birourile managerilor. Pentru a rezista în acest mediu incert, şi de multe ori chiar ostil, managerii
trebuie să conştientizeze pericolele, să dispună de mijloace şi tehnici adecvate pentru prevenirea şi
combaterea lor. EvoluŃia postbelică a mediului economic a avut ca efect, printre altele, creşterea
vulnerabilităŃii firmelor fenomen care poate fi pus pe seama următorilor factori:
a) Creşterea complexităŃii proceselor de gestiune a activităŃilor economice - efect al convergenŃei
evoluŃiei fenomenelor sociologice şi tehnologice ale intreprinderii.
Trecerea de la procese standardizate şi producŃia de masă la tehnologii flexibile şi diversificare au
generat dificultăŃi de adaptare şi înŃelegere a noii logici a producŃiei. Gestiunea devine mai riguroasă în
condiŃiile în care factorii potenŃiali de vulnerabilitatea exo/endogeni sunt tot mai numeroşi. Este de
ajuns de pildă ca, un mărunt subantreprenor sau furniozor să nu-şi respecte întocmai obligaŃiile
contractuale şi întreaga muncă de planificare şi ordonanŃare a proiectului să fie irosită.
Totodată, rapiditatea cu care se produc modificările tehnologice (viteza de reacŃie a cercetării
ştiinŃifice) în majoritatea sectoarelor de activitate reduc efectul de “experienŃă” reduc câmpul de
aplicaŃie al principiilor producŃiei de masă.
b) Multiplicarea interdependenŃelor tip “plasă” şi concurenŃa. Logica diversificării relaŃiilor de
afaceri, de colaborare plasează intreprinderea pe un teren variat şi greu de stăpânit. Gestionarii de
proiect se confruntată cu variate situaŃii şi parteneri. ExecuŃia proiectului în sistem lotizat, în care
fiecare subcontractant este specializat şi răspunde pentru o anumită lucrare, dă naştere la situaŃii
inedite pe care trebuie să le rezolve şeful de proiect. Această situaŃie, voluntar acceptată, este eficientă,
dar obligă la vigilenŃă şi măsuri asiguratorii deoarece se ştie că, activităŃile variate au o slabă sinergie
şi ca atare cosecinŃele sunt dificil de evaluat cu exactitate.
Practica mondială arată că, în cadrul unor proiecte de anvergură firme concurente conlucrează între
ele, situaŃie frecvent agreată îndeosebi de întreprinderile japoneze. AdepŃii unei astfel de strategii
afirmă că, în acest fel se evită confruntările inerente sistemului concurenŃial al pieŃéi libere şi
colaborarea tehnico-economică în astfel de situaŃii are următoarele avantaje:
� stabilitatea şi siguranŃa afaceri;
� facilităŃi în circulaŃia informaŃiilor între parteneri;
� posibilitatea de a promova stratergii agresive pe termen lung;
� penetrarea unor segmente de piaŃa greu accesibile.
Adversarii, aflaŃi de obicei pe poziŃia partenerului mai vulnerabil, spun că de fapt ne aflăm în faŃa unei
forme subtile a luptei de concurenŃă. Este o armă concurenŃială în mâna celor puternici care face ca
destinul unei firme să depindă de poziŃia şi/sau acŃiunile partenerilor. Se postulează astfel dezechilibrul
de forŃe şi diferenŃele de intenŃii chiar din startul relaŃiei de parteneriat, considerând-o o alianŃă bazată
pe dominaŃia celui mai puternic (vezi teoria alinŃelor în teoria jocurilor). Din păcate poziŃia lor se
bazează pe numeroase exemple ca de pildă, manevra prin care firma British Leyland a devenit o
simplă anexă productivă europenă a concernului japonez Honda.
c) Volatilitatea tehnologică crează vulnerabilitate prin imposibilitatea de a stăpâni şi de a asimila în
timp util toate schimbările tehnologice din domniul profesional al interprinderii. Sunt aşa numitele
“riscuri de noutate” care trebuie luate în evidenŃă în cotextul mai larg al problemelor de cercetare-
dezvoltare.
Materia primă a intreprinderii mileniului trei nu mai este, nici petrolul, nici cărbunele ci materia
cenuşie – inteligenŃa umană. Departamentul de cercetare trebuie să fie tratat ca un departament
strategic pentru că riscurile industriale au, în majoritatea cazurilor, drept principale cauze erorile de
gestiune şi ignoranŃa tehnologică.
d) Criza de legitimitate în intreprindere. În intreprinderea tradiŃională produsul/serviciul realizat a fost
liantul organizaŃional al firmei care asigura coeziunea sa internă şi externă. Diversitatea şi flexibilitatea
– caracteristici ale vieŃii economice contemporane, rup aceste legături, zdrobind fundamentele
ataşamentului faŃă de “specialitatea casei”. Această tendinŃă este accentuată de dezvoltarea produselor
generice ce tind să impună imaginea distribuitorului şi nu pe cea a producătorului.
Nu de mult, reuşita comercială era suficientă să motiveze oamenii. Azi însă delocalizarea intreprinderii
poate provoaca crize socio-culturale greu de stăpânit ce se manifestă prin dificultăŃi de adaptare la noul
mediu de lucru independent de produs. Obiectivele economce nu mai sunt unanim accepptate de toŃi şi
adesea este hazardat să afirmi că “ce este bun pentru intreprindere este bun şi pentru salariaŃi”.
Afacerile în lumea capitalistă urmăresc creşterea satisfacŃiei acŃionarilor, şi dacă ele sunt prost
gestionate, contravin interesului acŃionarilor, aceştia sunt în drept să intervină. Această vulnerabilitate
face ca intreprinderea să aibă dificultăŃi în a face să evolueze sistemul spre o stare cât mai adaptată la
mediu.
Alături de riscul crizei interne apare şi riscul legitimităŃii externe. Se spune că economia este amorală.
Ca atare, în afaceri în universităŃi se predau cursuri de etică, se vorbeşte de transparenŃă,
competitivitate şi competenŃă în afaceri, morala în afaceri este restabilită cu ocazia fiecărui scandal sau
proces antitrust, etc. Dar originea amoralităŃii are cauze mai subtile ce derivă din mediul extern şi sunt
generate în principal de turbulenŃele pieŃei financiare, care nelinişteşte prin amploare şi frecvenŃă.
Chiar şi pe cei mai optimişti analişti economici (vezi frecentele scandalurile tip FNI, accidente ale unor
instituŃii financiare româneşti care zdruncină fragilul eşafodaj al economiei de piaŃă). Goana după
succes, alte interese de natura celor enunŃate mai înainte, împing tot mai mult societătile comerciale
spre activităŃi tot mai îndepărtate de obiectul lor iniŃial de activitate.
Ele pot desfăşura activităŃi nonprofitabile, adesea chiar dezinteresate, de ordin social, cultural, în
beneficiul propriilor salariaŃi al colectivităŃii teritoriale sau a clienŃilor, din nevoia de a evita riscuri
necomerciale în acest mediu imprevizibil.
Externalizarea riscurilor datorate crizei de identitate internă sau externă conduce la integrare.
e) InvestiŃie financiară sau investiŃie industrială. MulŃi oameni sunt sceptici cu privire la efectele
benefice ale dezvoltării pieŃei financiare, pe care o consideră anarhică şi periculaosă asupra activitătii
producŃiei de bunuri şi servicii.
PoziŃiile mai radicale critică efectul malefic al economiei virtuale, consideră activităŃile productiveau
devenit dependente de aceasta (industria este bolnava finanŃelor28)) şi din păcate argumentele nu le
lipsesc.
Industria este bolnava finaŃélor pentru că, întotdeauna pieŃele financiare pariază pe industrie.
Dezvoltarea burselor este determinată de faptul că milioane de indivizi, şi mii de centre de decizie sunt
stimulate să cumpere titluri la societăŃile comerciale cu scopul de obŃine beneficii mari. Ele devin
astfel dependente de starea de sănătate a sistemului financiar. Dar, vulnerabilitatea unui sistemului
financiar în faŃa şocurilor destabilizatoare depinde de aranjamentele instituŃionale care guvernează
funcŃionarea pieŃelor fnaciare.
7.2 Riscuri specifice în colectivităŃile teritoriale
Vorbind despre riscuri în viaŃa economico-socială, prin raportare la poziŃia factorului de decizie, vis a
vis de acestea, specialiştii le împart în două mari categorii de mare importanŃă pentru serviciile de
asigurări:
a) Riscuri acceptate - au de regulă un caracter speculativ, şi decurg din voinŃă şi acŃiunea factorului de
decizie care, în mod conştient acceptă riscul, speculând o conjunctură cu speranŃă unui câştig de putere
sau de bogăŃie. Atfel de situaŃii generatoare de risc sunt:
� Decizii ale puterii publice de ordin fiscal sau legislativ,;
� Starea pieŃei bunurilor şi serviciilor: concurenŃă, conjuncturi etc;
� Modificări de ordin structural în activitate; externalizări, asocieri etc;
� Alte cauze cu motivaŃii de ordin financiar sau socio-uman.
Deci, aceste riscuri nu sunt riscuri de activitate ci sunt rezultatul unor acŃiuni deliberate ale factorului
de decizie (de aceea ele nu sunt asigurabile). Trasăturile lor caracteristice sunt:
� sunt acceptate ca o consecinŃă a unor alegeri conştiente, voluntare;
� sunt delimitabile adică, se poate evalua angajarea bugetară pentru fiecare acŃiune, produs, serviciu
supuse riscurilor;
� sunt controlabile şi cuantificabile deoarece se poate stabili cu o exactitate acceptabilă efectele faste
sau nefaste ale producerii lor;
� se realizează în timp cu semne prevestitoare.
b) Riscuri pure (riscuri nedorite) sunt consecinŃa unor evenimente întâmplătoare sau a unor accidente
nedorite. Ele pot fi puse deci pe seama hazardului, fiind efectul acŃiunii subite a unor forŃe exterioare şi
independente de voinŃa oamenilor.
Astfel de cazuri sunt: evenimente de forŃă majoră cum ar fi: inundaŃii, cutremure, furtuni, sau se
datorează comportamentului uman anormal ca de exemplu: acte de vandalism, violenŃe colective,
război. Nu sunt excluse şi cauze interne care Ńin de slăbiciunea fiinŃei umane: erori de concepŃie,
neglijenŃă în serviciu, nerespecarea unor norme de securitate. Trăsăturile lor specifice sunt
următoarele:
• spontaneitatea - adică, sunt imprevizibile, vin pe neaşteptate fără nici un semn prevestitor ( nu
excludem premoniŃia);
• sunt dificil, dacă nu imposibil de controlat datorită caracterului aleator , independent de voinŃa şi
acŃiunea oamenilor;
• consecinŃele sunt greu de estimat – de pildă, nimeni nu se poate pronunŃa asupra dimensiunii
pierderilor în caz de dezastru natural.
Din păcate, consecinŃele nu sunt numai în plan patrimonial, de multe ori se manifestă şi în plan uman.
Spontaneitatea şi dificultăŃile de cuantificare a consecinŃelor sunt două repere principale pentru
serviciile de asigurări.
Pornind de la ideia că, riscurile ce decurg din dorinŃa de mărire şi/sau de îmbogăŃire a conducătorilor
sunt aceleaşi, fie că este vorba de sectorul serviciilor, fie că este vorba de sectorul privat, vom face în
continuare o scurtă prezentare a acelor categorii de riscuri care planează în general asupra
colectivităŃilor teritoriale, independente de dorinŃa sau voinŃa oamenilor. Acestea se pot grupa în trei
categorii: riscuri naturale, riscuri, tehnologice şi riscuri sociale.
a) Riscurile naturale pot fi grupate la rândul lor astfel:
a.1 Riscuri de inundaŃii sunt determiate de cauze naturale, independente de voinŃa oamenilor, cum ar
fi:
� creşterea progresivă a debitelor unui curs de apă ca urmare a unor evenimente anormale care se
desfăşoară în amonte de localitate; ploi torenŃiale, topirea bruscă a zăpezii, ruperea unui baraj sau dig
etc;
� regim pluviometric excesiv în zona localităŃii pe perioade scurte de timp;
� creşteri ale nivelului pânzei de apă freatice;
� ruperea unui stăvilar, baraj;
� invazie de apă marină – maree (mai anul acesta pe coasta bretonă).
a.2 Risc de avalanşe în zonele expuse,
a.3 Risc de furtuni, uragane etc,
a.4 Risc de incendii de pădure – datorat, fie unor cauze naturale (trăsnete), fie unor cauze umane mai
mult sau mai puŃin voluntare,
a.5 Riscuri datorate deplasărilor/prăbuşirilor de teren ce pot fi determinate de cauze; independente de
acŃiunea oamenilor (prăbuşiri de teren în zonele carstice, alunecări de terenuri în pantă) sau datorită
acŃiunii oamenlor: tasări de teren şi/sau formarea de cavităŃi în vechi zone miniere (situaŃia critică din
zona Ocnelor Mari – Vâlcea, alunecări de terenuri în pantă datorită unor defrişări necontrolate (situaŃia
din judeŃul Botoşani) etc.
a.6 Riscuri de seism (cutremure de pământ) la care putem evalua doi parametrii: cantitatea de energie
eliberată – magnitudinea măsurată pe scara Richter şi efectul distructiv asupra bunurilor şi populaŃiei –
intensitatea seismului măsurat pe scara Mercalli.
b) Riscuri tehnologice ce pot fi grupate astfel:
b.1 Riscuri industriale propriu-zise rezultate din accidente care se produc în unităŃile economice din
zona industrială sau comercială a localităŃii Se manifestă prin explozii, emanaŃii de noxe, incendii ce
afectează de regulă zonele rezidenŃiale învecinate ( vezi exemplul exploziilor la fabricile de artificii din
Enchede – Olanda şi Valencia – Spania).
b.2 Riscul nuclear – este o trăsătură a lumii contemporane care devine tot mai evident odată cu
înmulŃirea site-urilor atomice şi a deŃină- torilor de tehnologii nucleare. Exemplul cel mai concludent
este accidentul nuclear de la Cernobâl – Ukraina care a arătat că aria de dispersie este uriaşă (s-au atins
teritorii la mii de kilometrii în FranŃa, Norvegia) iar efectele nocive sunt de lungă durată.
b.3 Risc de transport de materiale periculoase; radioactive, toxice, inflamabile, etc. Se manifestă prin
explozii,incendii şi/sau infestarea solului şi a aerului în zonele învecinate.Tot aici se înscriu şi riscurile
în zonele de coastă datorită unor accidente în transportul acestor produse pe calea apei.
Asistăm la o internaŃionalizare a riscurilor tehnologice astfel că problemele ecologice de protecŃie a
mediului nu se mai pot reduce la o banală monitorizare locală a generatorului de noxe. Specialiştii au
militează consecvent pentru conştientizarea tuturor că eliberarea de noxe, otrăvirea mediului prin
activităti industriale necontrolate au efecte devastatoare în Ńimp pe arii mult mai extinse, şi de aceea
toate Ńările şi în special cele bogate (şi cele mai mari genratoare de riscuri tehnologice) trebuie să-şi
concerteze eforturile pentru o planetă mai curată.
Pentru România, şi în special pentru colectivităŃile umane din aglomerările urbane, moştenitoare a
unor platforme industriale ce funcŃionează în regim de “avarie” pe baza unor tehnologii poluante,
problema cea mai acută, din punct de vedere al riscurilor industriale este problema emisiei de noxe
peste nivelul admis prin CMA-urile (cantităŃile maxim admisibile) stipulate în normele de protecŃie a
mediului şi sănătăŃii populaŃiei. Este vorba în special de platformele chimice, metalurgica feroasă şi
neferoasă, materiale de construcŃii etc. Este adevărat că unităŃile care lucrează în situaŃii de avarie sunt
cunoscute, emisiunile lor încadrându-se în categoria “emisii controlate”, dar nu puŃine sunt cazurile
când situaŃia scapă de sub control (Tunu Măgurele, Baia Mare,). Mult timp de aici în colo aceste surse
de emisii poluante vor constitui probleme speciale pentru protecŃia mediului în graniŃele naŃionale dar
uneori şi în relaŃiile cu vecinii. De aceea este necesar un sistem complex de monitorizare a triadei:
emisie – meteo – imisie pentru păstratea calităŃii factorilor de mediu în limite admisibile pentru
sănătatea şi viaŃa oamenilor, şi un cadru reglementar adecvat.
Managemnetul calităŃii factorilor de mediu trebuie să fie coerent structurat pentru a face faŃă tuturor
factorilor de risc ce pot varia de la zonă la zonă sau de la sursă la sursă. El se bazează pe un sistem de
supraveghere al complexului de emisii (surse de poluare), factorilor meteorologici locali, şi calităŃii
aerului (imisii), Ńinta principală fiind de a pune sub control sursele de poluare. Ca atare el trebuie să
dispună de un sistem de supraveghere bazat pe reŃele locale, regionale şi o reŃea naŃională (şi chiar
transnaŃională), metode de prelevare şi analiză a probelor, a parametrilor meteo.
Urmărirea calităŃii aerului în reŃea locală are ca scop:
Determinarea calităŃii aerului în zonele rezidenŃiale şi cele industriale cu accent pe; aportul surselor
semnificative, concentraŃii reprezentative pe aria supravegheată, şi în special în zonele de concentrare
a populaŃiei;
Atestarea respectăèii standardelor naŃionale/internaŃionale de calitate a aerului (emisii – imisii);
Stabilirea şi evaluarea eficienŃei măsurilor de monitorizare a surselor;
Procedurile de alertă în caz de stări catastrofice;
Studiul efectelor factorilor poluanŃi asupra omului şi mediului- Monitorizarea emisiilor presupune
stabiliraea potenŃialului de nocivitate şi dozările în zonă. Pentru a stabili debitele şi concentraŃiile
diferiŃilor agenŃi poluanŃi ce îi generează, condiŃiile meteorologice în care acŃionează etc.
Monitorizarea factorilor meteorologici înseamnă; cunoaşterea clasei de stabilitate atmosferică,
studierea direcŃiei şi vitezei curenŃilor de aer predominanŃi în zonă, gradientul vertical de temperatură
în raport cu topografia locului. Monitorizarea imisiilor se bazează pe datele furnizate de primele două
direcŃii de monitorizare şi de aceea în general nu ridică probleme deosebite. De pildă, direcŃia de
transport a norului poluant ese dată de direcŃia vântului, viteza şi modul de împrăştiere de turbulenŃa
atmosferică, iar distanŃa faŃă de sursă de viteza curenŃilor de aer la diferite momente ale emisiei. In
cazul unei emisii instantanee, aria de răspândire şi concentraŃia poluării va depinde direct de condiŃiile
meeorlogice ale momentului. Pe lângă acŃiunea de monitorizare oficialităŃile locale trebuie să dispună
de un plan de acŃiune în caz de urgenŃe (depăsiri episodice sau de lungă durată) ale cantităŃilor minim
admisibile şi de un sistem de avertizare a populaŃiei.
ConcentraŃia principalilor agenŃi industriali poluanŃi (în medie pe unitatea de timp) Tabelul 7.1

Un astfel de plan (PAU) are trei nivele de acŃiune: prgnoză, alertă (unul sau mai mulŃi agenŃi poluanŃâ
ating un nivel prestabilit de concentraŃie declarat îngrijorător), avertizare (se constată o creştere
continuă ce conduce la începerea deteriorării mediului) şi urgenŃa când nivelurile atinse de
concentraŃiile poluante sunt considerate periculoase pentru sănătatea umană.
c) Riscuri sociale în majoritatea cazurilor, au cauze ce decurg din dereglări de natură psihologică
caracteristice societăŃii contemporane, cu o frecvenŃă mai mare în aglomerările urbane. IntervenŃia
brutală a mediului artificial urbanizat dur şi lipsit de scrupule, are efecte nu numai asupra cadrului
natural ci şi asupra psihicului uman, producând labilitate psihică, deviaŃii comportamentale care
conduc la reacŃii neaştepta - te ce pot să meargă până la pierderea facultăŃilor mentale.
Acestea constituie în fapt, geneza întregii dimensiuni a fenomenului infracŃional care înseamnă atentat
la integritatea vieŃii şi proprietăŃii cetăŃenilor. Aria sa de cuprindere este extrem de vastă; de la mărunte
acte de hoŃie şi până la fraudă informatică şi violenŃă colectivă.
În acest evantai de riscuri ale vieŃii cotidiene din centrele urbane mai ales, se înscriu: fenomene
deviaŃionale provocate de stres, accidente de circulaŃie , accidente sanitare etc. Sunt riscuri previzibile,
dar efectele lor sunt neaşteptate şi greu de cuantificat, mai ales când este vorba de viaŃa oamenilor (de
exemplu; reacŃiile neaşteptate ale elevilor americani de a-şi rezolva cu arma în mână probleme
specifice vârste şi nu numai). Riscurile sociale se împart în două grupe: delicvenŃa ordinară şi violenŃa
colectivă.
c.1 DelicvenŃa ordinară înglobează toate delictele individuale sau de grup, cu grade diferite de
periculozitate cum ar fi: spargeri, furturi, violuri, tâlharii, vandalism pe căile publice, crime etc. dar şi
forme grave cum ar fi: incendii, explozii provocate, acŃiuni cu caracter mafiot.
Zonele predilecte de acŃiune ale delicvenŃilor sunt:
� reŃelele de transport urban – de preferinŃă nodurile de convergenŃă;
� spaŃiile publice – riscul este sporit în zonele cu luminozitate scăzută sau în orele de slabă frecvenŃa a
circulaŃiei;
� unităŃi de utilitate publică cum ar fi: gări, autogări, centre comeciale, centre de distracŃie şi sport,
unităŃi de alimentaŃie publică;
� cartierele cu disfuncŃii (rău famate) marginalizate.
Se apreciază că delicvenŃa aparentă este direct proporŃională cu numărul de locuitori, cu nivelul de
educaŃie şi cultură dar credem că este influienŃat şi de rigoarea legislativă.
c.2 ViolenŃa colectivă este un fenomen sporadic dar extrem de periculos care depinde de o conjunctură
nefastă în acŃiunea şi atitudinea mai multor factori.
O influienŃă malefică se exercită uneori de factori interesaŃi prin procedeul de inoculare a psihozei
colective centrată pe acte de violenŃă şi de vandalism.Datorită gravităŃii repercursiunilor în viaŃa
comunităŃii este nevoie uneori ca puterea publică centrală să se substituie autorităŃilor locale pentru
stingerea focarelor de violenŃă, salvarea veŃii şi proprietăŃii oamenilor păstrarea stabilităŃii comunităŃii.
Aceste riscuri cu caracter social degradează capitalul de imagine al localităŃii scăzând gradul său de
atarctivitate pentru întreprinzători sau nerezidenŃi.
7.3 Delimitări conceptuale privind riscurile proiectelor
Atunci când demarează un proiect orice întreprinzător îşi pune în mod firesc problema cu privire la
soarta capitalului investit, fiind conştient că există posibilitatea ca, din diverse motive mai mult sau
mai puŃin cunoscute, să nu-şi atingă scopul propus. Conştientizarea pericolului presupune şi asumarea
responsabilităŃii deoarece, oricât de precaut şi de informat este, starea de risc şi incertitudine este o
realitate a a mediului concurenŃial, instabil, caracteristic pieŃei libere. El are însă posibilitatea sa-şi
aleagă calea cea mai convenabilă de actiune şi să acŃioneze pentru diminuarea, sau eliminarea
influienŃei factorilor de risc. De obicei specialiştii se ocupă cel mai adesea de anticiparea consecinŃelor
şi mai puŃin de identificarea cauzelor care le generează.
În cazul proiectelor, compararea eforturilor cu rezultatele/efectele este o cerinŃă esenŃială de
raŃionalitate şi eficienŃă, datorită relaŃiei cauzale dintre efectele utile ce constituie finalitatea acŃiunii şi
resursele: materiale, financiare, umane etc alocate în acest scop.
EvoluŃia specifică a parametrilor proiectului, pe durata sa de viaŃă economică ne permite sa afirmăm
că, în evaluarea proiectelor se opereaza cel mai adesea, cu informaŃii certe (sau aproape certe), când
vorbim de resursele investitionale şi cu estimari/sperante în planul rezultatelor proiectului. Cu alte
cuvinte, la evaluarea eficienŃei unui proiect, se cunosc cu suficientă claritate şi exactitate; obiectivele şi
necesarul de resurse investiŃionale, dar exista îndoieli cu privire la rezultatele aşteptate şi implicit
asupra eficienŃei sale. Intrucât obŃinerea efectelor se face într-un viitor incert, este imperios necesar să
se dispună de instrumente adecvate de gestiune în condiŃii de risc şi incertitudine, să se cunoască
riscurile la ce ameniŃă viabilitatea proiectului în diferitele sale faze de evoluŃie.
Teoretic viaŃa unui proiect poate fi tratată în trei stări: stare de certitudine, de risc si de incertitudine,
deşi în practică este dificilă distincŃia între risc şi incertitudine.
a) Starea de certitudine este atunci când estimările sunt suficient de bine definite într-un cadru bine
delimitat, lucrându-se deci in mediu determinist.
Simplitatea şi stabilitatea sunt ipotezele care determină certitudinea. Cu cât este mai simplu şi mai
stabil procesul evoluează în starea de certitudine. Este o stare ideală dar rar întâlnită, datorită
instabilitătii mediului economic şi social în care evoluează proiectul, a ritmului alert impus de
progresul tehnico-ştiinŃific.
b) Starea de risc înseamnă evoluŃie într-un mediu în care este posibilă apariŃia şi evoluŃia, cu o
probabilitate matematică (cuprinsă într zero şi unu), a unor fenomene nedorite, datorită unor factori,
incontrolabili şi/sau greu de identificat, şi suportarea eventualelor efecte nedorite dar posibile. Riscul
poate fi definit ca “posibilitatea ca un fapt cu consecinŃe nedorite să se producă 29), fiind perceput ca
o probabilitate de pierdere ataşată unui efect scontat. Fiind asociat cu o probabilitate riscul poate fi
acceptat cu măsurile asiguratorii de rigoare.
c) Starea de incertitudine înseamnă îndoială cu privire apariŃia unui fenomen ale cărui coordonate sunt
necuantificabile. În certitudinea este rodul unui complex de cauze neidentificate, sau imprevizibile ca
moment de apariŃie sau formă de manifestare. Uneori chiar dacă sunt identificabile sunt foarte instabile
astfel că nu pot fi evaluate probabilistic şi nu li se poate ataşa nici o probabilitate.
Cauzele incertitudini sunt independente de agentul economic, fiind imprevizibile şi de cele mai multe
ori necunoscute acestuia. Lipsa de informaŃii privind probabilitatea de apariŃie a fenomenelor nedorite
face imposibilă luarea unor măsuri asiguratorii împotriva incertitudinii.
Întreprinzătorii au diferite atitudini fată de risc (aversiune, indiferenŃă sau preferinŃă) dar îl acceptată
sau nu în urma procesului de analiză când pun în balanŃă, posibilitatea de a atinge scopul propus şi
mărimea câştigurilor. Folosind o butadă, economistul american Sharpe W spunea “oamenii de afaceri
americani îşi etichetează prietenii drept ”investitori” iar pe duşmani drept “speculatori” (a nu se
confunda termenul de speculator cu cel de speculant). Deşi în esenŃă nu este o diferenŃă evidentă între
cele două noŃiuni tipologice, trebuie să spunem ca, speculatorul este privit ca un tip aparte, uneori în
sens peiorativ, el având o atitudine diferită faŃă de risc în raport cu investitorul.
Dacă investitorul mizează pe un profit normal, în raport cu riscul ce şi-l asumă, speculatorul mizează
pe un profit exagerat de mare în raport cu riscul asumat.
Speculatorul acŃionează, de obicei. pe termen scurt, chiar în timpul unei zile el poate să vândă şi să
cumpere acieaşi acŃiune de mai multe ori. AcŃiunile pentru el sun o marfă care trebuie să aducă profit.
Investitorul obişnuit are un orizont de timp relativ mare, micii acŃionari deŃinând acŃiuni pe durata a
zeci de ani (strategia buy and hold).
Speculatorul face un “arbitraj de informaŃie” – adesea beneficiind de avantaj informaŃional faŃă de
partenerii de afaceri ceea ce îi permite să anticipeze evoluŃii pe care ceilalŃi nu le întrevăd. Investitorii
consideră ca informaŃiile, semnalele pieŃei sunt receptate şi corect/ortodox interpretate de toŃi
partenerii.
Investitorul caută sa deŃină un portofoliu de acŃiuni stabil care să-I permită obŃinerea de venituri din
dividende sau din câştigul de capital. In schimb speculatorul este interesat de maximizarea câştigului
din dioferenŃă de curs între momentul cumpărării şi cel al vânzării.
Contrar aparenŃelor însă, speculatorii sunt un factor de echilibru al pieŃei, preluând riscuri pe care alŃii
le evită şi astfel se va evita o piată înceată cu blocaje,cu redistribuirea stimulentelor legate de risc.
Orice proiect privit ca “demers specific care urmăreşte o structurare metodică şi progresivă a unei
realităŃi viitoare” are ca trăsătură specifică riscul, noŃiune opusă celei de certitudine. Specialiştii
afirmă că, orice activitate de tip antreprenorial se afla intr-un context de risc sau de incertitudine iar
studiul riscului trebuie orientat pe două direcŃii principale: Gestiunea riscului respectiv:
planificarea,organizarea,controlul riscului şi analiza riscului respectiv; analiză de punct critic, analiză
de senzitivitate, si de probabilitate având în vedere atit latura calitativă cit si cea cantitativă.
Atât în teoria cât şi in practica economcă de specialitate atenŃia se concentrează spre identificarea
factorilor de risc, găsirea metodelor adecvate de cuantificare a riscului precum, dar şi mijloacele de
contracarare a factorilor de risc. Contracararea efectelor nefaste datorate riscurilor (stăpânirea riscului)
se poate face astfel:
a) Schimbarea concepŃiei proiectului pentru a-i schimba probabilitatea de succes;
b) Reformularea necesarului de resurse (modificări de volum,structură, calitate) pentru implementarea
cu şanse mai mari de succes a concepŃiei iniŃiale;
c) Intensificarea eforturilor pe linia identificării şi stăpânirii cauzelor de incertitudine şi risc, astfel ca
sa se poată lua cele mai pertinente măsuri de contracarare a riscului.
Identificarea şi analiza cauzelor de risc este realmente o activitate ştiinŃifică creativă datorită
condiŃiilor specifice şi imprevizibile de mediu în care evoluează proiectul.
7.4 Tipologia riscului proiectelor
Aşa cum s-a mai arătat, evaluarea unui proiect are trei componente de bază: studiul de piaŃă, studiul de
eficienŃă şi evaluarea riscului şi incertitudinii.
Studiul metodic al riscului s-e dezvoltă şi în Ńara noastră şi se bazează, în primul rând, pe o structurare
riguroasă a acestora, începând cu categoriile generale şi până la riscuri specifice pe domenii. Cel mai
adesea însă evaluarea se reduce la riscurile arhicunoscute (riscul financiar), general valabile pentru
orice structură economică societate comercială, instituŃie financiară.
Acest mod de abordare este însă simplificator, în condiŃiile în care analiza riscului trebuie să răspundă
exigenŃelor specifice câmpului de aplicaŃie al problemei supuse studiului. Altfel, neglijarea riscurilor
specifice proiectului în sine sau domeniului în care se implementează, în cadrul studiilor de
fundamentare, se va răsfânge nefavorabil asupra viabilităŃii şi eficienŃei proiectului. Este posibil ca
riscul de firmă să fie identic cu cel al proiectului şi ca primă consecinŃă costul capitalurilor acesteia
poate fi considerat cost de oportunitate al capitalului alocat proiectului, dar asta trebuie constatat şi
argumentat. Riscurile specifice derivă din caracterul inedit al condiŃiilor de realizare a activităŃilor, sau
sunt determinate de domeniul de aplicaŃie al proiectului.
Riscurile specifice proiectelor înseamnă situaŃia de neîndeplinire a unuia sau altuia din obiectivele
fixate sau, mai grav, punerea în discuŃie a însăşi existenŃeilor. Numai specialiştii pot găsi răspunsul
adecvat cu privire la identificarea riscurilor, definirea şi localizarea cauzelor precum şi găsirea căilor
potrivite de contracarare a efectelor negative. Dar nu trebuie neglijat faptul că este nevoie de acceptul
tuturor actorilor proietului deoarece, măsuri care pot avea o motivaŃie corectă din punct de vedere al
promotorului/beneficiarului de proiect , în practică pot să conducă la tensionarea relaŃiilor cu
partenerii, care, în final să compromită însuşi scopul pentru care a fost iniŃiat priectul.
1. După frecvenŃa de apariŃie avem:
1.1 Riscuri probabile (frecvente) cu o probabilitate de apariŃie mare.
1.2 Riscuri improbabile (rare) cu o probabilitate de apariŃie minimă
Detectarea frecvenŃei şi probabilităŃii de apariŃie necesită o bază de date privind istoricul producerii
acestor riscuri în proiecte anterioare. Dar, se pune şi problema caraterului repetitiv sau nonrepetitiv al
riscului, fapt dificil de verificat.
De aceea este periculos să vorbim de împrejurări similare de producere a riscurilor, având în vedere
dinamica condiŃiilor. Deci, este hazardat să se facă estimări numai pe baze istorice, pornind de la ideia
că lucrurile nu s-au schimbat ître timp.
Conceptul de probabilitate include o doză de subiectivism, deoarece depinde de aprecierea experŃilor
chemaŃi să se pronunŃe asupra posibiltăŃii de realizare/neralizare a unui fenomen. Reducerea acestei
doze nu se poate realiza cu certitudine printr-o tehnică anume, ci depinde de numărul celor chemaŃi să
se pronunŃe, de experienŃa lor anterioară, de cunoştinŃele lor despre proiectul în cauză.
De cele mai multe ori însă, riscurile nu sunt probabilizabile, fixarea nivelurilor fiind deci o operaŃiune
aleatoare.
2. După gravitatea impactului asupra proiectului vom avea:
2.1 Riscuri neglijabile - care nu prezintă pericol pentru eficienŃă sau existenŃa proiectului,
2.2 Riscuri catastrofice – care antrenează importante degardări ale obiectivelor proiectului, sau chiar
pun în discuŃie anumite obiective sau însuşi proiectul. De aceia este nevoie să se introducă o scară a
gradelor de periculozitate. Aceasta nu este o operaŃie standardizată ci specialiştii oferă numai nişte
orientări.
De pildă poate fi considerat risc catastrofic dacă antreează o creştere de costuri mai mare cu x %.
Pentru obiective de cost consecinŃele vor fi evaluate valoric iar pentru obiective de termen în unităŃi de
timp. Problema devine dificilă în a aprecia consecinŃele asupra obiectivelor/specificaŃiilor tehnice.
Specialiştii recomandă folosirea uno tehnici de lucru specifice; diagrame de influienŃă, analiză
probabilistică, estimări Monte Carlo ş,a.
Trebuie să avem în vedere constatarea că, evaluarea nivelului de gravitate este dificil de realizat cu
exactitate, mai ales în evaluarea consecinŃelor globale ale ansamblului riscurilor (logica globală) FaŃă
de logica individuală acum pot să apară fenomene de compensare dând naştere la compromisuri (o
consecinŃă puternică asupra unui obiectiv este compensată prin valori mai slabe la alte obiective cee ce
induce compromisul)
3. După gradul de controlabilitate avem:
3.1 Riscuri alese care sunt rezultat al voinŃei/dorinŃéi factorilor responsabili cee ce presupune un grad
mărit de controlabilitate,
3.2 Riscuri subite - independente de voinŃa factorilor responasbili ceea ce le face greu de controlat
Controlul are în vedere în primul rând, conservarea totală sau parŃială a riscului sau acoperirea faŃa de
risc prin externalizare/transfer de risc sau partaj de resposabilităŃi şi/sau a costurilor şi pagubelor cu
partenerii. Managerul de proiect poate să decidă păstrarea (conservarea) anumitor riscuri în răspuderea
sa, cu luarea unor măsuri de prevenire, partajarea cu alŃi actori ai proiectului, sau acoperirea lor
financiară: tehnici de asigurare, contracte de garanŃie, ş,a.
4. După gradul de detectabilitate/ percepere avem:
4.1 Riscuri detectabile – care înainte de a se manifesta dau semne prevestitoare specifice, sau despre
care se ştie, cum apar şi cum se manifestă, din experienŃe anterioare. Nu este exclus nici fenomenul de
premoniŃie în detectarea riscurilor.
4.2 Riscuri nedetectabile al căror moment de apariŃie este necunoscut şi nu au semne prevestitoare,
ceea ce le face foarte periculoase pentru derularea proiectului.
Această structurare este necesară pentru a stabili atitudinea responsabililor şi tipurile de acŃiuni de
prevenire şi stăpânire a riscului.
In cazul riscurilor detectabile este necesară o atitudine anticipativă şi dinamică care se traduce prin
aplicarea de acŃiui preventive de evitare a stărilor de risc, de protecŃie a obiectivelor pentru limitarea
pagubelor în az de producere.
În cazul riscurilor nedetectabile este vorba de o atitudine statică, de asteptare care cnstă în acŃiuni de
urmărire şi audit, folosirea de tehnici de simulare a stării de risc. Cu cât un risc este mai nedetectabil
problema trebuie rezolvată “la cald”, nefiind posibil de anticipat, în caz de producere trebuie să se
acŃioneze rapid şi în regim de urgenŃă (cazul cutremurelor, inundaŃiilor).
Lipsa instrumentelor de detecŃie poate să conducă la abateri de costuri sau termene. Având experienŃa
proiectelorctrecute este obligatorie crearea de proceduri şi instrumente de detecŃie. Cu toate acestea
uneori probabilitatea de detecŃie este nulă sau necesită sisteme costisitoare de detecŃie care nu se
justifică la nivel de proiect. Ca atare, costurile procedurilor de detecŃie trebuie să se judece vis a vis de
costurile de slăbiciue sau de urmărire, fiind o problemă de optimizare sau de compromis.
5. După efectele produse (consecinŃé) se pot structura pe domenii sau zone afectate astfel că riscurile
pot să coducă la:
� insatisfacŃia beneficiarilor proiectului;
� demotivarea intervenanŃilor;
� degradarea de bunuri;
� degradarea imaginii de firmă;
� degradarea sau chiar punerea în discuŃie a obiectivelor proiectului;
� întreruperea sau abandonarea proiectului.
De regulă riscurile care aduc atingere obiectivelor proiectului sunt cele care pot să pună, în discuŃie
însăşi existenŃa proiectului. Deasemenea ele sunt cel mai greu de prevăzut şi stăpânit, având conseciŃe
şi asupra promotorului de proiect.
6. După originea lor - riscurile sunt determinate de:
6.1 Riscuri de Ńară (pays – debuche) este consecinŃa instabilităŃii politice, gradului de îdatorare, nivelul
cotaŃiilor (ratingul de Ńară). Riscuri de Ńară – sunt riscuri politice care depind de coerenŃa politicii
guvernamentale, calitatea gestiunii macroeconomice, datoriile externe etc.
Evaluarea riscului de Ńară se face de agenŃii internaŃionale specializate al căror cuvânt cântăreşte greu
în decizia investitorilor, străini mai ales, de a susŃine sau nu un proiect. Cele mai prestigioase instituŃii
de rating sunt agenŃiile; Moody`s Investors Service (1900) şi Standard and Poor`s Corporation (1860).
Scările de evaluare a riscurilor de Ńară sunt în mare asemănătoare; scara Moody`s cuprinde 9 (nouă)
trepte, de la “Aaa la C” iar scara Standard & Poor`s are zece trepte, de la “AAA la D”

6.2. Riscuri de client – insolvabilitate, sistare cotract,

6.3 Riscuri de furnizori/subcotractori – insolvabilitate sau slăbiciuni, producŃie/tehnologie riscantă,
complexitate tehnică, puterea publică, instanŃe juridice şi/sau reglementare – intervenŃii amestec
administrativ, volatilitatea cadrului normativ prin schimbări frecvente de norme ce obligă la modificări
ale specificaŃiilor iniŃiale ale proiectului.
6.4 Riscuri de intreprindere generate de conflicte sociale/sindicale, dificultăŃi manageriale, inadaptare
la cultura organizaŃiei etc.
7. După natura lor riscurile pot fi:
7.1 Riscuri tehnice – sunt determinate de complexitate producŃiei, a dificultăŃilor de transfer
tehnologic, sau determiate de noutatea tehnologiei,
7.2 Riscuri financiare – sunt generate de montajul financiar ales, de solvabilitate actorilor;
furnizori,antreprenori,clienŃi etc. Cauza principală este penuria de resurse sau de mijloace financiare.
Dar lipsa de capital trebuie tratată nuanŃat deoarece putem avea una din următoarele situaŃii:
a) Penurie generalizată respectiv, lipsă atât de resurse interne (proprii) cât şi de resurse externe care să
permită finanŃarea proiectului,
b) Penurie structurală care înseamnă o repartizare neadecvată a resurselor pe capitole, pe destinaŃii de
cheltuieli. Cazurile cele mai frecvente sunt: supradimensionarea activelor fixe în detrimentul
capitalului de lucru, subdimensionarea unor capitole de cheltuieli considerate minore cum ar fi:
alocarea de resurse pentru contracarea influienŃei negative a factorilor perturbatori în implementarea
proiectului, supradimensionarea unor capitole de cheltuieli cu altă destinaŃie decât activitatea de bază
c) Lipsă de mijloace financiare necesare stingerii obligaŃiilor faŃă de finanŃatorii proiectului care este şi
mai condamnabilă dacă este rezultatul unei politici financiare greşite cum ar fi. Capitalizare
neadecvată, supradimensionarea părŃii alocată dividendelor din profitul proiectului în detrimentul
rezervelor pentru investiŃii .
Riscurile financiare se bucură de cea mai mare atenŃie din partea specialiştilor datorită rolului pe care
componentan financiară îl are în viaŃa proiectului. Angajarea oricărei afaceri este judecată cu precădere
prin viabilitatea sa financiară. Pentru finanŃator cunoaşterea riscului financiar este hotărâror în
acceptarea sau respingerea unui proiect. Din punc de vedere al gravităŃii sunt patru categorii de risc
financiar:
c.1 Riscul de scădere a rentabilităŃii – risc de diluare care înseamnă o crestere a profitului inferioară
sporirii capitalului,
c.2 Riscul de pierdere a autonomiei când se pierde capacitatea de finanŃare necesară păstrării poziŃiei
de piaŃă,
c.3 Riscul de insolvabilitate,
c.4 Riscul de faliment
Toate aceste categorii de risc sunt comune tuturor activităŃilor economice.
7.3 Riscuri umane determinate de conflicte sociale, grad de disponibilitate la momentele oportune,
birocraŃie, slabiciuni umane ce Ńin de natura umană cum ar fi: lipsa de pregătire şi/sau experienŃă, lipsă
de interes în pregătire şi/sau perfecŃionare profesională, fluiditatea mişcării personalului, birocraŃia.
CirculaŃia mare a personalului, la nivelul unei firme denotă, în majoritatea cazurilor, lipsa unor stimuli
motivaŃionali: materiali sau morali. În aceste condiŃii, personalul cu un nivel de pregătire ridicat –
profesioniştii ataşaŃi mai mult profesiei decât locului de muncă sunt cel mai expuşi tentaŃiei de a părăsi
firma, dacă consideră că satisfacŃiile lor morale şi/sau materiale nu sunt pe măsura aşteptărilor.
BirocraŃia – ca formă de manifestare a unei activităŃi nesatisfăcătoare poate fi factor de risc în
următoarele moduri: prin creearea de reguli de conduită noi”originale” în relaŃiile cu partenerii de
proiect (furnizori, antreprenori etc), aplicarea unor logici personale în cadrul relaŃiilor de conlucrare cu
partenerii.
Trebuie să subliniem că pentru proiectele de cercetare care sunt cele mai nesigure şi, în raport cu
proiectele industriale sau de amenajare teritorială sunt de talie mică şi relativ ezoterice pentru persoane
din afara sistemului, factorul uman este esenŃial. Recunoaşterea calităŃilor de cercetător, a experienŃei
profesionale constituie cel mai adesea cheia succseului sau insuccesului unui proiect de cercetare
7.4 Riscuri organzaŃionale – determinate de fluienŃa procesului decizional sau a raporturilor ierarhice,
a) Riscuri manageriale – incoerenŃă în caietul de sarcini, inabilităŃi sau lipsă de informare/cultura
managerială, indisponibilităŃi de resurse,
b) Riscuri reglementare/juridice – norme, restricŃii administrative probleme de întocmire şi derulare a
contractelor,
c) Riscuri comerciale – determinate de cerinŃele pieŃéi, de concurenŃă dar şi de proasta gestiune a
stocurilor, politici de piată neadecvate, expansiune haotică, insuficient argumentată,etc
8. În raport cu timpul de manifestare, vom avea:
� Riscuri latente,
� Riscuri apărute - în curs,
� Riscuri trecute
9. După statutul lor avem: în urmărire, sub control, eliminate
10. După puterea de acŃiune: cu acŃiune limitată, intremediare şi riscuri majore.
Riscurile pot fi structuirate şi în funcŃie de capacitatea managementului proiectului de a le stăpâni care
este la rândul ei caracterizată de arsenalul de mijloace şi tehnici de care dispun managerii pentru a
evita apariŃia riscurilor şi/sau de a limita consecinŃele. Se mai pot judeca şi după capacitatea de a le
pilota respectiv capacitatea de decizie a persoanelor implicate în proiect în probleme de risc şi
incertirudine.
11. Din punct de vedere al domeniului de manifestare avem:
a) Riscuri legate de investiŃie – se referă la depăşiri de cheluieli de investiŃii, efecte economice nefaste
datorate întârzierilor în execuŃie, sau datorate unor riscuri tehnologice,
b) Riscuri legate de aprovizionare cele mai dificile se referă la sursele externe,
c) Riscuri legate de exploatare - sunt legate de modul de stăpânire asupra costurilor de
producŃie/funcŃionare şi se evaluează prin analize de sensibilitate.Putem avea influienŃe directe (costuri
de productivitate) sau indirecte (costuri induse). Stăpânirea costurilor depinde foarte mult şi de gradul
de flexibilitate a lor. O rigiditate a funcŃiunii de cost poate compromite imaginea de piată. Riscurile de
exploatare a proietcului pot avea şi cauze externecunm ar fi de pildă; influienŃéle de mediu.
d) Riscul de inflaŃie care sunt de două feluri:
fără repercursiuni valutare în preŃurile de vânzare sau în costuri şi aceasta depinde de concurenŃă
(preŃuri predeterminate) sau de tehnologia folosită fluctuaŃii de preŃ care provoacă o mare diversitate
de efecte de preŃ în funcŃie de impactul asupra variabileleor de legătură.
e) Riscuri financiare şi de trezorerie sunt legate de finanŃare şi îşi au oriignea în insuficienŃa fondurilor
proprii
f) Riscuri de piaŃă pot fi generate de variaŃia volumului sau preŃului de pe piaŃă piaŃă şi care pot pune
în dificultate proiectul fie ca execuŃie fie ca exploatare,
7.5 Structura riscurilor specifice proiectelor
Practic toate riscurile cu impact economic la nivel de proiect pot fi grupate în trei grupe: riscuri de Ńară,
riscuri de proiect (de exploatare, de trezorerie, de rentabiliatae) riscuri financiare – legat de finanŃare.
Acestea însă se pot grupa în funcŃie de periada afectată din ciclul de viată al proiectului
7.5.1 Riscuri specifice fazelor preinvestiŃionale
Etapa de pregăŃire a proiectului (preinvestiŃională) se caracterizează prin specificul acŃiunilor derulate;
se definesc activităŃile ce compun proiectul, resursele necesare, actorii şi competenŃele lor în cadrul
proiectului, se identifică factorii interni şi externi de influienŃă. O analiză coerentă a riscurilor specifice
acestei etape conduce la următoarea proiecŃie:
A. Riscuri a căror geneză se află în stabilirea specificaŃiilor de proiect şi care pot avea cauze interne
sau externe (fig.7.1),
1) Riscurile de natură internă ce pot influienŃă procesul de definire a specificaŃiilor de proiect
constau în:
1.1) Imprecizie în definirea activităŃilor - este determinată, în special de faptul că, în această etapă se
operează cu informaŃii nu foarte precise. Cauzele pot fi multiple, ca de exemplu:
• din lipsă de timp, de informaŃii analiza se bazează pe logica cutiei negre “studiul intrărilor şi
ieşirilor”;
• existenŃa mai multor alternative tehnologice sau constructive conduc uneori la deruta specialistului, la
acŃiuni şovăielnice;
• conŃinutul exact al unor activităŃi, durata lor sunt influienŃate de desfăşurarea ulterioară a procesului;
• lipsă de experienŃă anterioară în proiectarea sau execuŃia unor activităti, dorinŃa de a finaliza mai
multe activităŃi deodată;
• ambiguitate în definirea unor obiective de calitate, toleranŃă, durabilitate, fiabilitate, mentenanŃă etc
sau neînŃelegerea lor de executatnt;
• modificări frecvente de specificaŃii determniate de resursele disponibile ale momentului;
• modificări frecvente de competenŃe şi responsabilităŃi pe parcusul implementării determinate de
schimbări instituŃionale.
1.2) Lipsă de logică (incoerenŃă) în caietul de sarcini al proiectului. Aprioric nimeni nu poate garanta
de la început coerenŃa perfectă între obiectivele şi mijloacele proiectului. Dar în acelaşi timp trebuie să
fie făcută distincŃie între competenŃă, onestitate profesională şi morală pe de-o parte şi lipsă de
scrupule şi
incompetenŃă pe de-altă parte. Comanditarii, abuzând de poziŃia lor vis a vis de proiect, au tendinŃa de
a limita excesiv mijloacele în raport cu obiectivele fixate, iar pe de altă parte rsponsabilii cu execuŃia
au tendinŃa de a-şi creea spaŃiu de manevră pentru a fi protejaŃi de eventualele dificultăŃi ce pot să
apară pe parcursul îndeplinirii sarcinilor ce le revin şi după care sunt apreciaŃi şi judecaŃi.
În consecinŃă, sunt şanse sporite ca schimbul de informaŃii sa fie fals.Pokerul transacŃional ca efect
pervers al “transparenŃei uşilor deschise” încearcă să elimine blufurile şi costurile supra -
dimensionate. Printre cauzele de incoerenŃă amintim:
� necorelarea bugetului cu obiectivele fixate;
� optimism exagerat în fixarea termenelor;
� prevederi de calitate prea ambiŃioase în raport cu posibilităŃile;
� supraestimarea performanŃelor resurselor angajate.
1.3) Riscuri tehnice şi de exploatare (d`industrilaization). În cazul riscurilor tehnice este vorba de
problema ca execuŃia unui produs/lucrare să fie strict determinată de folosirea numai unei anumite
tehnologii sau a unor prescripŃii tehnice. În ceea ce priveşte riscul de industrializare este vorba de a fi
în situaŃia de a nu se putea trece la producŃia de serie decât în urma unor modificări de substanŃă în
proiect şi pentru care nu s-au prevăzut resursele necesare. Cauzele apariŃiei acestor situaŃii nedorite ar
fi:
� subestimarea complexităŃi tehnice a produsului/lucrării;
� alegerea unor procedee noi de lucru care condiŃionează obiectivele de performanŃă;
� schimbarea “din mers” a unor soluŃii tehnologice chiar parŃial realizate, caurmare a apariŃiei pe
parcursul implementării proiectului, a unor procedee noi de execuŃie care pot să conducă la
modificarea costurilor sau fiabilităŃii;
� combinarea soluŃiilor tehnologice sau de excuŃie ceea ce poate să conducă soluŃii originale ce pot
creea executanŃilor dificultăŃi insurmontabile.
1.4) Nestăpânirea proceselor de evoluŃie şi control a proiectelor. Calea cea mai simplă de
preântâmpinare a acestor situaŃii este de a se angaja firme specializate în consultanŃă (savoir-faire).
Deasemenea, a alegerea procedurii adecavte de elaborare-implementare, schimbul corect de informaŃii,
respectarea angajamentelor pot limita acest risc.
2. Riscuri externe la stabilrea specificaŃiilor de proiect sunt generate în special de relaŃiile cu mediul,
cu piaŃa sau sunt reglementare.
Riscurile de piaŃă sunt generate în special de îmbătrânirea comercială a produsului (obsolescenŃă) care,
la rândul său, poate fi determinată de:
� erori de apreciere asupra tendinŃelor şi/sau aşteptărilor pieŃei
� erori de apreciere a reacŃiei concurenŃei.
Riscurile reglementare derivă din:
� necuoaşterea exactă a prevederilor legale în domeniu
� incertitudine asupra intrării în vigoare a unor reglementări în domeniu.

B. Riscurile în procesul de stabilire a necesarului de resurse. (fig.7.1) pot fi grupate în două

categorii:
3.1 riscuri în procesul de identificare şi definire a resurselor necesare, care pot fi cauzate de restricŃii
interne şi/sau externe de ordin reglementar şi juridic, sau de o slabă sau incoerentă cunoaştere a
interdependenŃei dintre anumite resurse.
3.2 riscuri referitoare la disponibilitatea resurselor prevăzute ce pot izvorî din probleme de coordonare
a resurselor pe şantier, supraestimarea procesului de învăŃare mânuire a unor resurse noi, intensitatea
preocupărilor de ameliorare a calităŃilor şi/sau consumurilor, necunoaşterea curectă a calităŃii şi/sau
performanŃelor unor resurse etc.
7.5.2 Riscuri specifice fazei de realizare
Analiza riscurilor în această etapă prcum şi a metodelor de protejare/ acoperire (Risk analysis and
mitigation) porneste de la studiul caracteristicilor tehnice ale proiectului, actorii execuŃiei, parametrii
exogeni,în principal macroeconomici susceptibili sã afecteze sumele neceasre finanŃãrii în aceastã
etapã.
Practic trebuie sã se gãseascã rãspuns la trei întrebãri:
1. În ce constau aspectele tehnice ale unui proiect?
- tehnologiile de lucru aplicate;
- detalii privind costurile de realizare;
- planificarea realizãrii.
De aici se degajã trei riscuri specifice majore: riscul tehnologic, riscul de depãşire a costurilor şi riscul
de depãşire a termenelor (de întârziere).
1.1 Riscul tehnologic (Technology risk) se referã în general la riscul de noutate tehnologicã.
Investitorii se simt mai în siguranŃa dacã tehnologia a fost probatã în alte proiecte, folosirea unei
tehnologii probate fiind o condiŃie de a se acorda un împrumut ne garantat (a recours limite) deoarece
defectele tehnologice au impact semnificativ asupra costurilor de investiŃii şi nu existã metode
standard verificate de preîntâmpinarea unei asemenea situaŃii.
Chiar în cazul unor tehnologii verificate existã un risc de incompatibilitate atunci când acestea sunt
asamblate sau bricolate arbitrar, plecându-se de la ideia cã, douã tehnologii verificate, prin combinare
nu pot conduce la o tehnologie nouã verificatã. Este nevoie de autoritatea experŃilor pentru a
certificarea ansamblul tehnologic şi nu a fiecărui echipament component în parte.ProtecŃia de risc
tehnologic se asigurã în primul rând prin garanŃii din partea constructorului şi dacã acestea sunt sau nu
acceptabile şi realizabile.
1.2 Riscul de depãsire a costurilor ( risque de sur cout/cost overruns risk)
ConstrucŃia proiectului trebuie sa asigura o imagine clarã asupra costurilor pe fiecare lucrare: fundaŃii,
terasament, zidãrie, echipamente, ş.a. trebue sã se compare sumele avansate de constructor cu
estimãrile consilierilor experti. Originea depãşirilor de costuri poate fi:
- subestimarea costurilor cu echipamentelor sau a lucrãrilor pe şantier
- modificãri ale specificaŃiilor din proiect, fie pentru a se corecta erori de concepŃie, fie pentru a se
îmbunãtãŃi performanŃele instalaŃiilor.
În general, experienŃa şi profesionalismul actorului industrial (iniŃiatorul) poate duce riscul datorat
primei cauze la valori rezonabile ce nu pot depãşi 10% din valoarea investiŃiei..
ConsecinŃele depãşirilor de cheltuieli sunt, pe de o suplimentarea de fonduri, iar pe de altã parte
creşterea dobânzilor generatã de aceastã suplimentare.
1.3 Riscul de întârziere (risque de retard/delay risk) conduce,pe de o parte prin cresterea nevoii de
finanŃare, inclusiv a dobânzilor aferente, iar pe de altã parte prin întârzierea intrãrii în exploatare cu
efecte negative asupra respectãrii clauzelor fatã de furnizori şi de clienŃi. Întârzierile pot fi generate de
o greşitã estimare a duratelor de execuŃie sau din slãbiciuni ale furnizorilor sau subcontractanŃilor.
Se poate acŃiona prin misiuni de experŃi pentru a se identifica acei furnizori şi/sau subcontractanŃi
dubioşi judecându-se aptitudinile lor de a-şi îndeplini misiunea în cadrul proiectului. Întârzierea în
execuŃie poate fi legatã şi de obŃinerea autorizaŃiilor administrative cum ar fi autorizaŃia de construcŃie.
Acoperirea riscului de întârziere este simultanã cu cea de depãşire de costuri şi se fac prin alocaŃii de
risc fie de cãtre constructor, fie de garant (acŃionari).
Pentru finanŃator acoperirea cea mai radicalã este garanŃia de credit din perioada de construcŃie. Existã
şi posibilitatea de împãrŃire a riscului între acŃionari şi împrumutãtor prin crearea unei linii speciale de
credit pentru a finanta eventualele depãşiri sau întârzieri pe durata execuŃiei. Este vorba de linie stand-
by (Stand-by Facility) unde modalitãŃile de finanŃare sunt negociabile în funcŃie de termenii şi
condiŃiile de finanŃare (Term Seet) de soliditatea financiarã a proiectului. De regulã se pune în joc o
linie de stand-by pentru o sumã predeterminatã (10% din costul proiectului) finaŃatã fie de acŃionari fie
de acŃionari şi bancã.
Partajul riscului între constructori şi împrumutãtor este de cea mai bunã tradiŃie pentru proiecte,
constructorii fiind cei mai avizaŃi sã-şi asume riscurile de depãsire de costuri sau de duratã. Raportarea
riscurilor la constructor trebuie fãcuta prin contractul de construcŃii, tipic fiind contractul ”cle en main”
. In acest caz faza de recepŃie este marcatã prin teste de performanŃã pentru a constata dacã instalaŃiile
rãspund specificaŃiilor din proiect şi prezintã bunã funcŃionare pe termen mediu şi scurt. Prin asta
trebuie sã înŃelegem ca aceste teste nu se fac cinci minute ci pot sã dureze uin an doi eliminând orice
încercare de înselãciune. Pentru a se asigura respectarea angajamentelor de cãtre constructor,
finanŃatorul sau actionarii neconstructori pot fixa penalitãŃi (Liquidated Domages) fie pentru întârzieri
fie pentru nerespectarea performenŃelor contractuale. Plafonul penalitãŃilor este destul de important,
mergând pânã la 20-30% din valoarea lucrãrilor (Europa) şi de 40- 45% (SUA).
2) Care este capacitatea antreprenorului de a-şi respecta obligaŃiile? Încã din faza de fundamenare a
ceastã problemã trebuie rezolvatã atât din punct de vedere tehnic cât şi financiar. Nu este normal de
pildã ca o societate cu o cifrã de afaceri de cca 10 mil.lei sã execute o lucrare de câteva miliarde
deoarece primul eveniment neprevãzut va conduce la încetare de platã. Riscurile în acest caz sunt:
2.1 Risc de realizare. ConstrucŃia unei instalaŃii implicã concepŃie şi execuŃie. ConcepŃia
(concretizarea unui sistem tehnologic mai mult sau mai puŃin cunoscut)este legatã de riscul tehnologic
amintit. Riscul de realizare (execuŃie) depinde de profesionalismul constructorului de tipul instalaŃiei
fiin foarte dificil de estimat. Ca metodã de acoperire se recomandã studierea realizãrilor anterioare ale
constructorului la acelaşi tip de instalaŃii ceea ce englezii denumesc “track record” al constructorului.
Aceastã evaluare a riscului de realizare vine în completarea riscului de concepŃie, în sensul de
tehnologie.
2.2 Risc de credit(credit risk) înseamnã evaluarea capacitşãŃii financiare a constructorului de a face
faŃã plãŃilor eventualelor penalizãri.Regula generala este de adossees (back to back) a clauzelor
contractelor de execuŃie sau de furnizare. Pentru aceasta trebuie sã se cunoascã riscul de credit pe
fiecare furnizor şi constructor. Pentru acoperirea de astfel de riscuri, respectiv plata eventualelor
penalitãŃii, finanŃatorii pot impune Perfomance Bonds (titlu de performanŃã) emise de bãnci acceptate
cu un rating acceptabil.
2.3 Risc de interfaŃã (Project management Risk).este generat de intercondiŃionarea dintre diferiŃi
executanŃi pe şantier, fiecare responsabil pentru partea lui de lucrare şi ca atare pot fi într-un continuu
conflict. Este un risc ce derivã din coordonarea executanŃilor sau din incoerenŃa între clauzele
diferitelor contracte de execuŃie. Preântâmpinarea se poate face prin analize antefactum pentru a
identificã eventualele anomalii ce pot lua naştere. SoluŃia cea mai simplã este de a desemena un
antreprenor drept coordonator de lucrãrii “le maître d`ouvrage” care trebuie sã aibã capacitate
financiarã şi experientã necesarã acestui rol, respectiv de a-şi realiza partea de lucrare dar şi de a
coordona munca celorlalŃi.
2.4 Risc de subcontratctanŃi (risque de sous-traitance/sub-contratcing risk) este riscul luat de titularul
de contract când trateazã lucrãri în subantreprizã şi poate fi privit ca un risc de credit pentru
subcontratctant (vezi expunerea societãŃii de proiect faŃã de constructor(risc de credit). El nu implicã
direct pe promotorul proiectului.
3. Care sunt parametrii macroeconomici ce pot influienŃa aranjamentul financiar al unui proiect.
Riscurile financiare în faza de construcŃie poate avea drept cauze: indexarea costurilor de construcŃie,
dobânzile şi ratele de schimb.
3.1 Riscul de indexare/actualizare a costurilor proiectului. Pe parcursul fazei de construcŃie,
calendarul încasărilor în devize constante este previzibil, fiecare încasare fiind actualizată după o
formulă stabilită în contract. Riscul provine din posibilitatea ca indicii de actualizare a costurilor
construcŃiei să crească mai repede faŃă de cei prevăzuŃi şi mărească sumele de rambursat.
Metoda cea mai simplă de acoperire a riscului de actualizare este încheierea de contracte care să nu
prevadă actualuizări. Altfel spus, prin acest tip de contract, constructorii îşi asumă în totalitate riscurile
inflaŃiei. În general, supracosturile legate de creşteri imprvizibile ale preŃurilor datorate indicilor de
actualizare sunt acoperite prin liniile de finanŃare “stand-by”.
3.2 Risc de variaŃie a ratei de schimb valutar. Acest tip de risc apare în cazul când în contractele de
execuŃie sunt prevăzute plăŃi în devize diferite faŃă de cele ale datoriei. Este cazul proiectelor care
necesită echipamente sau mâna de lucru ce nu sunt disponibile în Ńara în care se realizează investiŃia.
Acoperirea acestui tip de risc se poate realiza prin fixarea unei parităŃi maxime.
3.3 Riscul de dobândă – se datorează posibilităŃilor de modificare a dobânzilor pe perioada de
construcŃie
7.5.3 Riscuri specifice fazei operaŃionale
Cea mai frecventă problemă ce apare în peioada de exploatare este legată de capacitatea beneficiarului
investiŃiei de a exploata în mod corespunzător instalaŃia, adică dacă este capabil să atingă nivelul de
performanŃă stabilit fără a depăşii costurile planificate. De cele mai multe ori atingerea performanŃelor
este posibilă cu supracosturi, care îşi au originea fie într-o proastă gestionare a bugetului, fie o proastă
estimare a costurilor de exploatare sau o creştere a preŃurilor materiilor prime.
1. Riscul de depăşire a costurilor: Investitorii trebuie să facă faŃă la două tipuri de costuri: interne şi
externe. Riscul datorat proastei gestiuni a costurilor poate să provină din sumele datorate cu titlu de
difernŃe contractuale de subantrepiză de exploatare. Există două metode de acopeire a riscului de
depăşire a costurilor: subordonarea acestora şi impicarea acŃionarilor. Subordonarea costurilor de
exploatare contă în încheierea de contracte cu parteneri industriali care se obligă să finanŃeze aceste
costuri. SoluŃia finanŃării supracosturilor poate să nu convină tuturor acŃionarilor, de aceea o altă
posibilitate ar fi încredinŃarea ansamblului de exploatare unei alte societăŃi în contrapartida unei
remuneraŃi fixate în avans. Cel care exploatează poate fi chiar unul dintre acŃionari, ceea ce lui îi
permite, în conformitate cu angajamentul luat, să beneficieze singur de eventualele creşteri ale
productivităŃii.
2. Riscul de aprovizionare: NoŃiunea de aprovizionare variază de la un caz la altul. Astfel proiectele de
investiŃii se pot clasifica în trei mari caategorii:
� proiecte care nu depind de una sau mai multe materii prime şi proiecte de infrastructură (autostrăzi,
transport în comun);
� proiecte care se autoaprovizionează (minerit sau industria petrolului);
� proiecte care necesită o aprovizionare specifică.
Riscul de aprovizionare se analizează în raport cu capacitatea ansamblului de furnizori de a-şi respecta
angajamentele. În special proiectele manufacturiere sunt în totalitate dependente de furnizoriide
materii prime. Practic nu există mijloace fiabile de acoperire a acestui tip e risc cu excepŃia unei
practici din ce în ce mai întiâlnite în ultimul timp: obŃinerea de la acŃionari a unui angajament de
producŃie minimă în momentul începerii exploatării. Această metodă însă generează un risc de credit
asupra acŃionarilor garanŃi. Pentru a nu se ajunge la astfel de situaŃii, băncile creditoare cer adesea să
fie efectuate analize ale potenŃialului de producŃie şi ale profilului de producŃie pe care infrastructurile
respective le pot atinge.
Totodată mai apare şi problema locului în care este amplasată instalaŃia care necesită folosirea unei
anumie materii prime. Astfel, dacă există cazuri în care cel ce exploatează poate să-şi aleagă furnizorul
de materii prime, nu aceeaşi este şi situaŃia în care dependenŃa de un anumit furnizor sau anumite
materiale ar genera costuri suplientare de transport.
De asemenea poate exista riscul ca din diferite motive, furnizorul să nu poată livra materiile prime la
timp. În acest caz se pot încheia contracte de tipul “put or pay” adică “livrează sau plăteşte”, prin care
furniyorul este obligat să plătească o sumă înregistrată în avans dacă nu are posibilitatea să livreze la
timp materialele.
3. Riscul de frecvenŃă: Unele proiecte, de tipul celor de infrastructură, nu implică noŃiunea de
producŃie ci pe cea de serviciu, caz în care foarte importantă eeste frecvenŃa utilizatorilor şi preŃul
plătit de aceştia. Analiza proiectelor de servicii se fundamentează în general pe studii de elasticitate a
frecvenŃei în raport cu preŃul serviciului.
O metodă des întâlnită e aceea de a mandata un grup de experŃi să analizeze evoluŃia frecvenŃei
utilizatorilor în funcŃie de anumite nivele de tarif şi de a furniza cele mai realiste previziuni. Metoda
este riscantă deoarece, dacă e vorba de un serviciu nou, introdus într-o anumită zonă, se poate ca noii
utilizatorii să nu fie prea receptivi şi frecvenŃa anticipaată să nu se atingă în perioada studiată.
O soluŃie de acoperire a acestui tip de risc ar fi să se ceară acŃionarilor să garanteze un tarif minim pe o
anumită perioadă, începând cu punerea în funcŃiune.
4. Riscul de volum şi preŃ (de comercializare): Odată ce s-a atins un nivel satisfăcător de activitate,
obiectivul imediat următor este să se comercializeze bunurile/serviciile la un astfel de nivel al
preŃurilor încât să poată fi acoperite atât cheltuielile de exploatare ale liniei de fabricaŃie cât şi ratele ce
trebuie plătite pentru rambursarea creditului.
Sunt situaŃii în care riscul de comercialozare al produselor poate afecta proiectul dar şi situaŃii când
contractele de vânzare sunt încheiate încă înainte de obŃinerea producŃiei. În ultimul caz, chiar dacă
accesul pe diferite pieŃe este asigurat rămâne de analizat şi acoperit riscul de preŃ.
5. Riscul de forŃă majoră – este cauzat de evenimente neprevăzute şi ca atare este greu de
preîntâmpinat putând aduce mari daune financiare proiectului.
În categoria riscurilor de forŃă amjoră se includ şi acele situaŃii în care furnizorii de materii prime sau
materiale, sau chiar anumiŃi clienŃii sunt absolviŃi de obligaŃiile lor contractuale în urma apariŃiei unei
situaŃii neprevăzute şi incontrolabile.
O metodă de acoperire a acestui tip de risc constă în acordarea de indemnizaŃii suplimentare pentru
proiectul respectiv. SituaŃia ideală constă în adoptarea aceloraşi clauze de forŃă majoră în toate
contractele. Astfel, furnizorii vor trebui să găsească o sursă alternativă de aprovizionare a proiectului
dacă în sursele lor de originare a intervenit un caz de forŃă majoră iar clienŃii vor trebui să găsească o
soluŃie pentru acoperirea întregii cantităŃi stabilite în contract.
6. Riscul politic: ReticenŃa investitorilor de a intervenii în Ńări aparŃinând aşa numitor zone de risc are
două principale argumente: instabilitatea economică generală a Ńării şi posibilităŃile unilaterale de
decizie ale autoriaăŃilor locale.
Atât riscul de aprovizionare cât şi cel de comercializare sunt adesea strâns legate de situaŃia
macroeconoomică şi politică a Ńării gazdă. Într-o Ńară instabilă din punct de vedere economic şi politic
apar două tipuri de ric: de non-convertibilitate a monedei locale şi de non-transfer.
Non-convertibilitatea presupune imposibilitatea de a trasforma moneda locală în devize stăine pentru a
efectua plata datoriilor iar non-transferul este cauzat de imposibilitatea de a scoate dintr-o Ńară
fondurile necesare pentru rambursare băncilor străine.
7. Riscul legislativ: Cunoaşterea contextului juridic este o condiŃie indispensabilă la demarare unui
proiect şi presupune o arie largă de întindere:legislaŃie fiscală, drept bancar, dreptul asigurărilor, legi şi
reglementări specifice sectorului de activitate.
LegislaŃia fiscală reprezintă un domeniu foarte vast iar instrumentele sale variază în funcŃie de natura
juridică a investitorului şi a creditorilor, de naŃionalitatea lor,de structura capitalului deŃinut precum şi
de acordurile bilaterale încheiate între Ńările de provenienŃă.
De aceea consultarea permanentă a unor jurişti cu renume care să aparŃină Ńării în care a avut loc
investiŃia este de mare importanŃă. Riscul de evoluŃie sau modificare a reglementărilor în vigoare este
greu de evaluat sau de acoperit. O situaŃie ideală ar fi aceeea, ca în cazul unui proiect de mare
anvergură să se obŃină din partea autorităŃilor locale garanŃii de menŃinere în vigoare a legislaŃiei.
Pentru a analiza posibilitatea de a investi, un om de afaceri va lua în calcul rata de amortizare, riscurile
asociate cu realizarea investiŃiilor şi costul atenuării lor.În identificarea riscului, investitorul va acorda
atenŃie evaluării gradului de stabilitate politică, socială şi economică şi a celor de natură financiară.
Totuşi, există posibilitatea ca investitorul să fie luat prin surprindere de riscurile de natura legislativă şi
normativă.
Unul dintre principalele riscuri de sorginte legislativa este reprezentat de restricŃiile referitoare la
dreptul de proprietate al străinilor, restricŃie ce poate fi impusă de guvernele unor state în dorinŃa de a
limita sau exclude investiŃiile străine în anumite zone. Aceste restricŃii sunt frecvente în domenii
strategice: producŃia de armament, mass-media, transporturi şi utilităŃi publice.
De asemenea, monedele care circulă în Ńările ce formează noile pieŃe sunt deseori convertibile doar
intern, fiind obiectul unor restricŃii în privinŃa parităŃii.
Astfel de restricŃii vor îngrijora investitorii străini din cauza limitării posibilităŃii de a se retrage dintr-o
afacere, sau de a-şi retrage investiŃia şi profitul la o rată de schimb ce nu reflectă realitatea, ea fiind
stabilita de către stat.
Exista şi situaŃii când statul gazdă impune investitorului să solicite aprobări guvernamentale în vederea
repatrierii profitului, capitalului sau sumelor provenite din vânzări, sau, poate cere ca investiŃia să
rămână în Ńară pentru un anumit interval de timp, pentru a descuraja investiŃiile pe termen scurt, fapt ce
ar putea conduce la sprijinirea investiŃiilor pe termen lung, care ar asigura creşterea economică.
Orice astfel de restricŃii referitoare la repatriere vor limita prezenta investitorilor pe acea piaŃă.
O categorie defavorizată este reprezentată de deŃinătorii minoritari de acŃiuni, cărora legislaŃia le oferă
protecŃie limitată. Drept rezultat, concepte precum dreptul de preemŃiune nu sunt prezente totdeauna şi
oamenii de afaceri pot risca situaŃia ca societatea în care au investit să desfăşoare afaceri care să-i
defavorizeze pe acŃionari.
În plus, de cele mai multe ori, legislaŃia omite conceptul de “fraudă asupra minorităŃii” care permite
unui investitor individual să solicite conducerii companiei altă decizie decât cea care l-ar prejudicia
neloial. Îndatoririle managerilor companiei sunt deseori insuficient de bine formulate cu privire la
persoanele faŃă de care au obligaŃii sau, de multe ori este imposibil să se demită un manager înainte de
expirarea mandatului. De aceea este foarte important ca investitorul să fie satisfăcut de managementul
companiei în care îşi propune să investească.
Investitorul trebuie sa fie de asemenea conştient că, într-un număr de Ńări cu economie în tranziŃie,
legislaŃia prevede restituirea proprietăŃilor către persoanele care le-au deŃinut înainte de a fi
naŃionalizate. De asemenea, este bine de ştiut dacă statul respectiv este în măsura să asigure
compensaŃii în cazul restituirii unei proprietăŃi.
Riscurile referitoare la forŃă de munca sunt şi ele o problema pentru investitorii străini, deoarece
legislaŃia Ńărilor în tranziŃie este favorabilă personalului angajat, comparativ cu reglementările din
Ńările industrializate. Aceste legi limitează dreptul de a concedia angajaŃii, stabileşte programul de
lucru şi prevăd dreptul la greva. Aceste norme, precum şi mişcările sindicale active, pot crea neplăceri
serioase investitorilor.
Incertitudinile de natură legislativă sunt frecvente în statele aflate în tranziŃie ca rezultat al deselor
modificări ale actelor normative cauzate de nevoia de adaptare la economia de piaŃă.
Neplăcerile pot proveni şi din partea oamenilor legii, neexperimentaŃi sau cu o moralitate îndoielnică,
care sunt puşi să decidă uneori în condiŃiile existentei unor reglementari neclare. De asemenea,
investitorii pot fi îngrijoraŃi din cauza faptului că anumite avantaje oferite de noile reglementari pot fi
anulate prin apariŃia altor acte normative.
7.6 DirecŃii de prevenire a riscurilor proiectelor
Deşi fiecare etapă a duratei de viaŃă a proiectelor prezintă riscuri specifice, strategiile de prevenire şi
combatere sun în general aceleaşi dar cu eficacitate diferită. De pildă în etapa de construcŃie
organizarea reacŃiei prompte la risc este prinipalul antidot de prevenire a efectelor nefaste.
Reducerea riscurilor în etapa de elaborare a proiectului presupune acŃiuni de pregăŃire şi coordonare
a viitoarelor activităŃi, în ipoteza că sunt dezavantajate de şansă şi ca atare fundamentarea lor se va
face pe baza unor scenarii alternative. Limitarea riscului încă din faza de elaborare a proiectului are la
bază două direcŃii principale de acŃiune: îmbunătăŃirea informării şi externalizarea riscului.
Pentru aplicarea ambelor soluŃii este nevoie de timp şi de bani, şi nu există certitudinea eliminării
complete a riscului. De aceea este bine să se facă un compromis între o bună dominare previzionară a
riscului şi o bună organizării a reacŃiei la apariŃia efectelor nefaste a riscului
a) ÎmbunătăŃirea informării este problemă serioasă deoarece, în majoritatea cazurilor
gestionarul/coordonatorul nu va dispune la declanşarea proiectului de toate informaŃiile necesare.
Calitatea, volumul şi pertinenŃa informaŃiilor asupra activităŃilor ce se vor executa se îmbunătăŃesc pe
măsura avansării lucrărilor. De aceea lansarea proiectului este un proces bazat pe ipoteze de lucru, mai
mult sau mai puŃin riscante. De aceea este de înŃeles preocuparea de a determina expunerea la riscuri în
principal prin îmbunătăŃirea nivelului de informare a coordonatorilor. Dar acestă preocupare este dorită
pe tot parcursul implementări, în special atunci când se pregătesc dosarele tehnice necesare luării unor
decizii importante pentru proiect sau când se fac analize asupra pilotajului. Este posibilca să apară
activităŃi de căutare de noi informaŃii ceea ce ar conduce la modificarea structuii proiectului.
Îmbunătătirea nivelului de informare se poate realiza prin: descompunerea activităŃilor în lucrări
elementare, extinderea consultării chiar la nivele inferioare, rafinarea/reevaluarea anumitor estimări
anterioare, dăi de seamă scrise la reuniuni care să implice mai profund toŃi actorii implicaŃi,etc.
b) Externalizarea riscurilor vizează diminuarea riscului previzionat printr-o clară definire a riscurilor
pe care şâ le asumă promotorul/proprietarul proiectului şi a celor care se pot transfera altor actori;
furnizori, subcontractori, proiectanŃi etc.
Cu aceştia trebuie să se stabilescă regului precise altfel răspunderea poate fi diluată iar asigurarea de
risc iluzorie. De obicei anumite lucrări se execută de către terŃi pe bază de contract de execuŃie care are
la bază prevederile din caietul de sarcini, unde sunt net definite specificaŃii privind calitatea, costul,
termenele de execuŃie, coerente din punct de vedere tehnic şi economic.
De reŃinut că actorul coordonator (proprietarul sau persoana fizică sau juridică investită special) are
anumite obligaŃii; punerea la dispoziŃia executanŃilor a specificaŃiilor de lucru, aproduselor, eliberarea
resurselor,etc, care dacă nu sunt respectate sau este exonerat prin cauze contractuale leonine asigurare
în faŃă riscurilor este incertă existând condiŃii să nu fie respectate duratele sau calitatea.
Deci, nu este suficient să apelezi la parteneri de înalt profesionalism, ci trebuie ca toŃi contractanŃii să-
şi respecte obligaŃiile contractuale.
Organizarea reacŃiei la risc – înseamnă capacitatea managerului de a modifica rapid definiŃia
proiectului, pentru a Ńine cont de noile informaŃii care pot să pună în discuŃie ipotezele de lucru ce au
stat la baza programării curente. Aceste ipoteze vizează resursele disponibile, volumul lucrărilor,
legăturile dintre acestea, termenul de execuŃie al proiectului sau al unor ansambluri de proiect.
Modificările pot duce la întârzieri fără consecinŃe semnificative, în special dacă nu vizează activităŃi
critice, dar pot pune în cauză însăşi buna execuŃie a întregului proiect. De aceea trebuie organizată
reacŃia promptă prin:
- implementarea unui sistem de alertă, a unui sistem de prelucrare prin excepŃie a informaŃiilor, etc
care să asigure o identificare rapidă a riscurilor,
- implementarea mijloacelor, procedurilor de reducere a riscurilor.
Organizarea reacŃiei trebuie să dea răspuns la întrebări de genul: se poate riposta, cum trebuie să se
riposteze, ce mijloce trebuie şi pot fi mobilizate, cum şi când trebuie reacŃionat, ce obiective trebuie
privilegiate etc.
Figura 7.3 Prevenire şi reacŃie la risc

a) ReacŃia prin modificări în definiŃia proiectului. Proiectul poate fi modificat sub presiunea
evenimentelor dar şi ca urmare a noilor informaŃii disponibile. Responsabilii de proiect pot aduce
modificări corective pentru a da un răspuns satisfăcător mai puŃin problemelor ce se anticipeaza cât
problemelor neaşteptate.
ReacŃia prin modificare a proiectului poate fi; anticipativă (la rece) sau adaptivă (la cald), deşi această
împărŃire este oarecum arbitrară deoraec anticipările de cele mai multe ori conduc la adaptare
b) ReacŃia prin anticipare (la rece) are în vedere că anumite lucrări îndepărtate pot fi influienŃate cu
ocazia execuŃiei unor lucrări mai recente. Noile informaŃii disponibile pot pune în discuŃie alegerea de
noi condiŃionări cea ce ar conduce la o nouă programare a lucrărilor viitoare. Pe de altă parte,
programarea proiectului se bazează pe anumite ipoteze de disponiobilitate a resurselor, a
echipamentelor. Şeful de proiect are interes să asigure periodic prezervarea acestora, mai ales că privit
pe perioade mai lungi acestea pot fi împărŃite între diferite proiecte. Prezervarea poate fi un act arbitrar
între disponibilitate şi nevoie previzională, deoarece faŃa de momentul prezervării la data când trebuie
utilizate şi disponibilităŃile şi nevoile pot fi diferite.
FaŃă de noile condiŃii constatate sunt frecvente cazurile în care noile decizii nu mai au coerenŃă vis-à-
vis de vechile decizii. Anticiparea presupune o mai mare latitudine în alegerea răspunsurilor la cald a
unei probleme neprevăzute.
c) ReacŃie prin adaptare în funcŃie de abaterile constatate înseamnă reajustarea - obiectivelor iniŃiale,
însă numai dacă realismul datelor este acceptat de toŃi factori;
� datele jalon pot fi întârziate, ceea ce poate duce la întârzierea duratei finale,
� nivelele de calitate admise pot fi diminuate faŃă de nivelele fixate prin caietul de sarcini dar numai
dacă sunt acceptate de client,
� costul proiectului poate fi revizuit în sensul creşterii.
Dacă reviziurea de obiective va conduce la eşec este de preferat să se modifice specificaŃiile
proiectului şi/sau de resurse mobilizate. AcŃiunea asupra specificaŃiilor presupune modificări în lista de
lucrări, a legăturilor dintre ele, a conŃinutului lucrărilor, suprapunerea mai multor lucrări critice
permite reducerea întârzierilor dar implică cel mai adesea ca lucrările-amonte să generează informaŃii
pertinente, eliminarea unor lucrări “accesorii” în măsura în care nu pun în cauză finalitatea proiectului,
adăugarea anumitor lucrări suplimentare dacă astfel se asigură o mai bună administrare a riscuilor
majore identificate pe parcursul execuŃiei, schimbarea conŃinutului unor lucrări de regulă se
abandonează un procedeu, o tehnologie nouă în favoarea uneia cunoscute,
Este posibil să se apeleze la mobilizarea pe moment de resurse suplimentare pentru a se respecta
obiectivele de termen, cost sau calitate: resurse interne (ore suplimentare, munca în zile nelucrătoare
legal, personal suplimentar de la alte servicii sau proiecte etc), sau resurse externe (în măsura
competenŃelor primite se poate apela la subcontractări, interimari etc).
d) Reactivitate organizaŃională – pentru a face faŃă riscului nu este suficient să se pună la punct
proceduri de identificare şi limitare ci, în egală măsură trebuie luate măsuri de adaptare a sistemului
pentru a face faŃă unor intervenŃii rapide. Puterea de reacŃie se bazează pe următoarele:
- Formarea unei competenŃe colective în materie de gestiune a riscului prin implementarea de
programe de formare a unei culturi comune (vocabular, principii metodologice, documente stanbdard,
sisteme informatice etc) şi o bună capitalizare a cunoştiinŃelor (savoir faire – know how).
- Implementarea unei adevărate structuri de gestiune de proiect care să dispună de un grad de
autonomie şi o liberatate de decizie, ceea ce ar permite detectarea rapidă a problemelor şâ rezolvarea
lor corectă fără a fi nevoie de arbitrajul nivelelor ierarshice superioare, detecŃia şi urmărirea riscurilor
face obiectul unor proceduri particulare.
- Implementare unor procedee fiabile de circulaŃie rapidă a informaŃiilor prin combinarea reŃelelor
clasice; ascendente descendente, transversale, şi folosirea de mijloace informatice performante. Aceste
informaŃii pot fi brute sau prelucrate în optica diagnosticului sub formă de tablou de bord, punând
problema alegerii indicatorilor cei mai pertinenŃi şi a modului de interpretare a lor.
- Implementare unei dinamici de grup prin incitaŃii diverse care să întărească coeziunea grupului, astfel
că interesul fiecăruia să coincidă cu interesul grupului iar acesta să corespundă interesului general al
intreprinderii.