2. Alegeţi o metodă de evaluare pe care o puteţi folosi la disciplina pe care o predaţi.

a) Prezentaţi, pe scurt, metoda respectivă;

b) Prezentaţi minim 3 avantaje şi 3 dezavantaje ale folosirii ei;
c) Precizaţi posibilele erori/distorsiuni care pot apărea dacă aţi folosi această metodă.

Există mai multe definiţii atribuite evaluării. Dar, pentru cele mai multe, a evalua
înseamnă a enunţa o judecată de valoare, după criterii precis stabilite, cu privire la o
entitate determinată, în scopul adoptării unei decizii referitoare la ameliorarea sau viitorul
acestei entităţi. Mai analitic, a evalua înseamnă a determina: valoarea cu privire la un
produs, proces, rezultat, proiect, program etc.; calitatea (eficacitatea) unor rezultate,
progrese, prestaţii etc.; meritele unei persoane, instituţii, politici noi etc.; eficienţa
(randamentul) unei activităţi, unui proces etc. Toate aceste enunţuri (căutări) au
semnificaţia unei interogaţii permanente şi fundamentale, cu scopul de a ajuta factorii de
decizie să ajungă la alegeri ameliorative raţionale. ‫״‬Evaluarea este unul dintre domeniile-
cheie ale oricărei schimbări sociale.” (MEC, 2001, p. 336).
Dacă evaluarea este omniprezentă în toate sectoarele activităţii social-umane, cu
atât mai evidentă este prezenţa acesteia în sistemul educaţional. Un vast domeniu ce
decurge dintr-un set de valori, ce are un sistem propriu de valori dependent de valorile
societăţii şi ale culturii din care face parte. Aici se operează cu valori, se cultivă valori şi
totul se raportează la valori, la concepţiile pedagogice care fac parte din acest sistem de
valori.
Modalităţile de verificare, apreciere, evaluare la limba română şi literatură
română îmbracă diferite forme şi pot fi tradiţionale (probe orale, probe practice şi probe
scrise) sau complementare (observarea sistematică a elevilor, investigaţia, proiectul,
portofoliul, tema pentru acasă, tema de lucru în clasă, autoevaluarea).

Lucrarea de faţa are ca subiect de analiza modalitatea de evaluare prin

intermediul portofoliului (port = ‫״‬purtat” ; folio = ‫״‬foi” ; ‫״‬purtător de foi”).

În esenţă, aceasta constituie o colecţie controlată de lucrări, în parte terminate, în

parte în curs de execuţie, care demonstrează eforturile, realizările şi progresele elevului
într-unul sau mai multe domenii, pe o perioadă determinată - un semestru, un an şcolar
(Paulson, Meyer, 1991). Portofoliul cuprinde, astfel, o selecţie dintre cele mai bune

18
lucrări sau realizări personale ale elevului, cele care îl reprezintă şi care îi pun în evidenţă
progresele, care permit aprecierea aptitudinilor, talentelor, pasiunilor, contribuţiilor
personale. Alcătuirea portofoliului este o ocazie unică pentru elev de a se autoevalua, de
a-şi descoperi valoarea competenţelor şi eventualele greşeli. În alţi termeni, portofoliul
este un instrument care îmbină învăţarea cu evaluarea continuă, progresivă, dinamică şi
multilaterală a procesului de activitate şi a produsului final. El sporeşte motivaţia
învăţării.

Elementul esenţial al acestei metode este implicarea activă a elevului în crearea,

colectarea şi selectarea produselor care satisfac scopul portofoliului. Acest fapt conferă
portofoliului o importantă valoare instructivă, pe lângă valenţa sa evaluativă; elevii învaţă
despre ei înşişi în procesul întocmirii portofoliului şi al reflectării asupra produselor
propriei învăţări, iar profesorii pot afla o serie de aspecte relevante pentru evoluţia
copiilor, care altfel ar fi fost trecute cu vederea (percepţia lor asupra rezultatelor proprii,
trăirile şi aşteptările legate de performanţa lor, obiectivele şi planurile lor de viitor etc.).

Nu este uşor de implementat un sistem de evaluare pe bază de portofoliu şi nici

nu se potriveşte la toate clasele. Scopul pentru realizarea unor portofolii poate fi: pentru a
demonstra procesul de dezvoltare al unei competenţe de-a lungul timpului, a crea o
colecţie de produse personale importante, a furniza informaţii pentru evaluarea întregii
clase, a realiza o colecţie cu produse care să demonstreze pregătirea pentru trecerea la un
nivel de învăţare superior etc. Există prin urmare mai multe tipuri de portofolii: portofolii
de celebrare (sărbătorire), portofolii de dezvoltare, portofolii de competenţă.

Realizarea unui portofoliu la limba şi literatura română depinde de un scop vizat:

a) o evaluare de ansamblu, pe o anumită perioadă (un semestru, un an

şcolar, un ciclu de învăţămînt), ceea ce presupune o multitudine de documente: notiţe,
lucrări scrise, elaborarea de interviuri, jurnale de lectură, proiecte, referate etc.;
b) evaluarea unei anumite competenţe - de exemplu competenţa de
redactare-realizarea diferitelor tiputi de texte ori texte de un singur fel: compuneri libere,
rezumate, recenzii, texte nonliterare etc., situaţie în care portofoliul va cuprinde
documente subordonate acestei competenţe: de la planuri, ciorne, redactări

19
secvenţionale, prima variantă a lucrării, până la bibliografie, înregistrări audio ale
lucrării etc.
După informarea elevilor în legătură cu tema (conţinutul) portofoliului se vor
stabili, de comun acord, termenele de control, de evaluare şi de notare finală.

Se recomandă aprecieri pe parcursul derularii portofoliului care vor intra în

componenţa aprecierii finale (semestriale, anuale). Evaluarea vizează şi aspectul estetic,
creativitatea unor produse, capacitatea elevului de a se autoevalua

Această metodă de evaluare conține atât avantaje, cât și dezavantaje. Printre

avantaje se numără următoarele aspecte:

 elevul este implicat direct și asumat în procesul de evaluare;

 criteriile de evaluare sunt cunoscute încă de la începutul procesului;
 elevul este ajutat de profesor în atingerea unor obiective ale învățării;
 presiunea timpului limitat este anulată;
 conține reușitele activității elevului, profesorul înregistrând progrese le acestuia la
intervale de timp;
 se dezvoltă capacitatea de autoevaluare;
 se diminuează factorul stres.
Unele dintre dezavantaje ar fi:

 riscul ca unele sarcini specifice elaborării portofoliului să fie realizate de către alte
persoane (părinţi, frați, prieteni,) sau prin ”copy- paste”;

 este greu de apreciat conform unui barem strict deoarece reflectă creativitatea şi
originalitatea elevului. Ca metodă alternativă de evaluare, portofoliul solicită mai
mult o apreciere calitativã;

 este o metodă consumatoare de resurse.

Deoarece aceasta metodă nu este una standardizată şi nu se supune unui barem strict
pot apărea divergenţe/erori în notare. Aceste distorsiuni sunt reprezentate de unele
aspecte ce definesc personalitatea examinatorului, a celui examinat şi de particularităţile
obiectului de învăţământ.

20
 Referindu-ne la prima sursă, putem evidenţia câteva aspecte care pot influenţa
obiectivitatea aprecierilor:
 părerea, atitudinea sau convingerea favorabilă sau nefavorabilă a
examinatorului în raport cu anumiţi elevi;
 starea de iritare, enervare sau calm;
 starea de bunăvoinţă exagerată sau de răfuială;
 atitudinea de simpatie sau antipatie;
 starea de neatenţie, de plictiseală sau oboseală etc.
Toate aceste aspecte precum şi altele pot genera erori cum sunt: efectul halo, de
anticipaţie, de contaminare, eroarea de generozitate, efectul blând, ecuaţia personală sau
eroarea individuală constantă a celui ce evaluează, efectul de ordine.
Efectul halo este exprimat prin supraaprecierea rezultatelor unor elevi sub influenţa
impresiei foarte bune pe care învăţătorul/profesorul o are despre ei. Datorită reputaţiei
bune pe care o au în colectivul şcolar, acestor elevi le sunt trecute cu vederea unele erori,
lacune sau rezultate mai slabe.
Efectul de contrast (,,de ordine’’) este reprezentat de accentuarea subiectivă (la
nivelul conştiinţei învăţătorului/profesorului) a diferenţelor de nivel dintre performanţele
unor elevi. Un portofoliu este apreciat mai bine dacă urmează după un rezultat mai slab
sau invers – mai exigent când urmează după unul mai bun. În primul caz inducţia este
pozitivă, în cel de-al doilea caz, ea este negativă.
De asemenea pot exista erori de apreciere si din perspectiva personalităţii elevului.
Portofoliul fiind o metoda de evaluare ce face apel la creativitate, cei care sunt mai puţin
productivi la eloaborarea unei lucrari scrise pot fi defavorizaţi. Starea de inhibiţie şi de
instabilitate emoţională pot constitui impedimente în calea unei evaluări exacte.
Efectele negative, generate în unele situaţii de factorii menţionaţi, maschează sau
denaturează nivelul real de pregătire a elevilor, favorizând astfel producerea unor erori în
actul evaluativ.

21
 BIBLIOGRAFIE GENERALĂ

 Cerghit, I., (2008). Sisteme de instruire alternative şi complementare. Structuri,

stiluri şi strategii. Iaşi: Editura Polirom.
 Cucoş, C., (2002). Pedagogie. Iaşi: Editura Polirom.
 Cucoş, C., (coordonator). (2005). Psihopedagogie pentru examenele de
definitivare şi grade didactice. Iaşi: Editura Polirom.
 Ionescu, M., Bocoş, M. (coord). (2009). Tratat de didactică modernă. Piteşti :
Editura Paralela 45
 Iucu, B., (2001). Instruirea şcolară. Perspective teoretice şi aplicative. Iaşi:
Editura Polirom.
 Joiţa, E., (coord.) (2003). Pedagogie şi elemente de psihologie şcolară. Editura
Arves

22